Violul (art.197 cod penal). Decizia 185/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-(1523/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.185/
Ședința publică de la 28 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 2: Lucia Rog
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea apelului formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr.562/20 mai 2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția Ia P enală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat intimatul inculpat personal și asistat de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, reprezentanta părții vătămate, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind, după ce i s-a pus în vedere dreptul la tăcere și conținutul acestui drept,intimatul inculpatarată că dorește să dea declarație în cauză.
Este audiat intimatului inculpat, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea apelului.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, arată că apelul parchetului vizează greșita individualizare a sancțiunilor penale aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni reținute în concurs, și anume infracțiunea de viol în formă calificată și infracțiunea de incest. Consideră că pedepsele aplicate de instanța de fond sunt greșit individualizate în raport de dispozițiile cumulative ale art.72 Cod penal. În primul rând, solicită a se avea în vedere limitele de pedeapsă care sunt prevăzute în textul incriminator. Instanța de fond a stabilit pedepse orientate la limita minimă având în vedere numai în mod selectiv anumite criterii, respectiv atitudinea sinceră a inculpatului, lipsa de antecedente penale, cât și motivarea că această faptă a fost săvârșită în modalitatea faptică menționată în considerentele hotărârii. Apreciază că s-a făcut o individualizare incorectă, omițându-se a se da eficiența corespunzătoare perioadei continuate a celor două fapte reținute în concurs, faptele au fost comise pe o perioadă relativ lungă, de aproximativ 3 ani, partea vătămată având la data începerii activității infracționale vârsta de 6 ani. De asemenea, instanța a omis să aibă în vedere și implicațiile severe psihice care pot fi produse părții vătămate.
Pentru aceste motive, solicită să se reaprecieze circumstanțele personale și reale ale cauzei și, reținând cauza spre rejudecare, admiterea apelului, desființarea în parte a soluției atacate și să reindividualizeze pedepsele peste limita maximă a textului incriminator, menținând modalitatea de executare.
Apărătorul intimatei părți vătămate, având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de parchet, desființarea sentinței penale atacate și, pe fond, condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată spre maximul special prevăzut de lege. Solicită a se ține cont de modalitatea și gravitatea faptelor săvârșite de către inculpat. De asemenea, solicită a se observa că infracțiunea săvârșită de inculpat a provocat fetiței efecte traumatizante majore pe timp îndelungat. La soluționarea cauzei, solicită a se ține cont și de declarațiile părții vătămate.
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat, având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de parchet având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, în sensul că a avut o atitudine procesuală sinceră și de regret.
Reprezentanta părții vătămate, având cuvântul, arată că nu a solicitat nici daune materiale și nici daune morale.
Intimatul inculpat, în ultimul cuvânt, regretă fapta și lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.562/20.05.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Secția I penală, în dosarul nr-, în baza art. 197 alin.l, alin.2 lit.1și alin.3 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal a fost condamnat inculpatul (fiul lui și al, născut la 17.12.1969 în B, domiciliat în B,-, -. 15, sector 5, CNP -) la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă agravată.
În baza art.65 din Codul penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a,b,d,e Cp. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.203 din Codul penal cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de incest.
În baza art.33 lit.b, art.34 lit. din Codul penal au fost contopite cele două pedepse cu închisoarea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, în regim de detenție.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II-a,b,d, din Codul penal.
În baza art.35 alin. s-a dispus ca după executarea pedepsei principale, inculpatul să execute și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. art.64 lit.a teza a II-a,b,d,e Cp. pe o perioadă de 10 ani.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit partea civilă în cauză.
În baza art. 191 alin. din Codul d procedură penală a fost obligat inculpatul la 2000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul nr.2230/P/2008 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTIa fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin.l, alin.2 lit.1și alin.3 din Codul penal și art.203 din Codul penal cu aplic. art.41 alin.2 și art.33 lit. din Codul penal, constând în aceea că, timp de 2 ani, inculpatul a întreținut cu fiica sa minoră acte sexuale prin constrângere.
Totodată, s-a constatat că în cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele probe: declarații parte vătămată și reprezentant legal, declarații martor, raport de expertiză medico-legală nr.A -, raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr.A 1/12826/2008 și raport de evaluare psihologică nr.954/03.09.2008.
În faza de judecată inculpatul nu a dorit să fie audiat, ci și-a menținut declarațiile de la urmărirea penală (11 verso dosar instanță).
A fost audiată partea vătămată minoră ( 10 dosar instanță).
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:
În perioada 2003-2006, inculpatul prin constrângere, a obligat-o pe partea vătămată, fiica sa, în vârstă de 6 ani să întrețină cu acesta relații sexuale orale.
Din declarația părții vătămate, audiată în prezența reprezentantului legal și a reprezentantului Direcției Generale de Asistență Socială și protecție a Copilului Sector 5 B, a rezultat că de la vârsta de aproximativ 5-6 ani și până la împlinirea vârstei de 8 ani, tatăl său a forțat-o să facă sex oral cu el, la intervale de timp de o săptămână sau două când mama sa lucra în schimburi de noapte.
Situația de fapt, anterior descrisă, rezultă din declarațiile inculpatului de la urmărirea penală (în care a recunoscut constant săvârșirea faptei), declarațiile părții vătămate, declarațiile martorei, rapoartele de expertiză medico-legale și raportul de evaluare psihologică.
Prin urmare, s-a reținut că în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de viol cu un minor, membru al familiei, sub 15 ani și incest în formă continuată prev. de art.197 alin. 1, alin.2 lit.1și alin.3 Cp. și 203 din Codul penal, texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii.
La stabilirea și aplicarea pedepselor, Tribunalul a ținut seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoane infractorului.
Astfel, Tribunalul a reținut că limitele de pedeapsă sunt de la 10 la 25 de ani și, respectiv de la 2 la 7 ani, după cum mai reține că gradul de pericol social al faptelor inculpatului este ridicat (reliefat de intervalul mare de timp în care s-au săvârșit, de împrejurarea că partea vătămată este minoră și membră de familie, de săvârșirea faptelor în concurs și în formă continuată și de implicațiile severe la adresa părții vătămate).
Pe de altă parte, Tribunalul a reținut și că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are loc de muncă și mai ales, a recunoscut și regretat sincer săvârșirea prezentelor fapte.
Nu în ultimul rând, Tribunalul a reținut că relațiile sexuale au fost doar orale, că partea vătămată este virgină și că nu a fost lovită în nici un fel de inculpat (raport de expertiză medico-legală nr.Al/1062/2006).
În aceste condiții, Tribunalul a apreciat că, în ciuda gravității concrete a faptelor, față de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, față de atitudinea sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor, de împrejurarea că relațiile sexuale au fost doar orale, fără dezvirginarea părții vătămate și fără lovirea acesteia, este suficientă aplicarea unor pedepse în cuantumul minim special (10 ani închisoare pentru infr. prev. de art.197 alin. 1, alin.2 lit.1și alin.3 Cp. și respectiv 2 ani închisoare pentru infr. prev. de art.203 Cp.), acestea asigurând cu prisosință îndeplinirea scopului educativ al pedepsei.
Împotriva sentinței penale menționate, în termen legal, a formulat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI criticând-o pentru netemeinicie, respectiv greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, în raport de dispozițiile cumulative ale art.72 Cod penal. Astfel, s-a susținut că instanța de fond a stabilit pedepse orientate la limita minimă având în vedere, numai în mod selectiv, anumite criterii, respectiv atitudinea sinceră a inculpatului, lipsa de antecedente penale, cât și motivarea că această faptă a fost săvârșită în modalitatea faptică menționată în considerentele hotărârii. Totodată, s-a susținut că s-a făcut o individualizare incorectă, omițându-se a se da eficiența corespunzătoare perioadei continuate a celor două fapte reținute în concurs, faptele au fost comise pe o perioadă relativ lungă, de aproximativ 3 ani, partea vătămată având la data începerii activității infracționale vârsta de 6 ani. De asemenea, instanța a omis să aibă în vedere și implicațiile severe psihice care pot fi produse părții vătămate.
Pentru aceste motive, s-a solicitat să se reaprecieze circumstanțele personale și reale ale cauzei și, reținând cauza spre rejudecare, admiterea apelului, desființarea în parte a soluției atacate și să reindividualizeze pedepsele spre limita maximă a textului incriminator, menținând modalitatea de executare.
Analizând apelul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI în raport cu motivul invocat și din oficiu, conform art.371 alin.2 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond, în mod corect, a stabilit pe baza evaluării probelor administrate în cauză, că faptele există, constituie infracțiunile de viol în formă agravată și incest, prev. de art. 197 alin.l, alin.2 lit.1și alin.3 din Codul penal și art.203 din Codul penal cu aplic. art.41 alin.2 și art.33 lit. din Codul penal și a fost săvârșite de inculpatul.
Examinând materialul probator administrat în cauză, Curtea reține, sub aspectul situației de fapt, că în perioada 2003-2006, inculpatul prin constrângere, a obligat-o pe partea vătămată, fiica sa, în vârstă de 6 ani, să întrețină cu acesta relații sexuale orale, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de viol în formă agravată și incest, prev. de art. 197 alin.l, alin.2 lit.1și alin.3 din Codul penal și art.203 din Codul penal cu aplic. art.41 alin.2 și art.33 lit. din Codul penal
Situația de fapt expusă rezultă din conținutul următoarelor mijloace de probă: declarațiile inculpatului, ale părții vătămate, ale reprezentantului legal al acesteia, și ale martorei precum și din raportul de expertiză medico legală psihiatrică a părții vătămate.
Inculpatul a recunoscut că a întreținut cu fiica sa relații sexuale orale, dar a negat că ar fi constrâns-o la aceasta.
Cu privire la existența constrângerii, Curtea constată că probele administrate confirmă că partea vătămată a fost obligată peste voința ei să întrețină relații sexuale orale cu inculpatul. Relevante în acest sens sunt declarațiile acesteia cât și din cele ale reprezentantului legal, dar și raportul de expertiză medico legală psihiatrică a părții vătămate, acesta din urmă concluzionând că partea vătămată a prezentat tulburare de stres posttraumatic.
De altfel, chiar inculpatul a declarat că după debutul activității infracționale, partea vătămată a devenit tristă, avea coșmaruri și se trezea noaptea, aspecte confirmate de partea vătămată și de reprezentantul legal al acesteia, ceea ce denotă că minora a suferit o traumă, care nu s-ar fi produs în situația unor relații sexuale liber consimțite.
De asemenea, nivelul de dezvoltare fizică a părții vătămate dar și ascendentul pe care inculpatul, ca părinte, îl avea asupra acesteia, constituie elemente care conduc la concluzia că a fost constrânsă să întrețină relații sexuale orale.
Examinând cauza sub aspectul individualizării pedepsei, Curtea apreciază că instanța de fond a aplicat inculpatului pedepse prea blânde în raport cu gravitatea concretă a infracțiunilor comise.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă agravată, prev. de art. 197 alin.l, alin.2 lit.1și alin.3 din Codul penal este de la 10 la 25 de ani închisoare iar pentru săvârșirea infracțiunii de incest prev. de art.203 din Codul penal este de la 2 la 7 de ani închisoare.
Deși, instanța de fond a menționat, în considerentele hotărârii, că va ține seama, în procesul de individualizare a pedepsei, de gradul de pericol social ridicat al faptelor dar și de modalitatea și împrejurările comiterii lor, în fapt, le-a lipsit de semnificație, câtă vreme a aplicat pedepse reprezentând minimul special prevăzut de lege pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului.
Cu privire la gradul de pericol social concret al infracțiunilor comise, Curtea constată următoarele:
Din declarația părții vătămate rezultă că de la vârsta de 6 ani și până la 9 ani, la interval de o săptămână sau două, când mama ei lucra în schimbul de noapte, tatăl o forța să întrețină relații sexuale orale.
De asemenea, partea vătămată a declarat că în toată această perioadă a avut frecvent coșmaruri.( filele 26, 27 din dosarul de urmărire penală)
Totodată, din raportul de expertiză medico-legală rezultă că deși partea vătămată a fost examinată după trecerea a 3 ani de la data epuizării infracțiunii, orice încercare a comisiei de a evoca evenimentele din perioada 2003-2006 s-au soldat cu tăcere, evitarea contactului vizual, stare de anxietate, aceste manifestări fiind dovada amprentei traumatice suferite de către aceasta. Aceeași expertiză concluzionează că partea vătămată a prezentat tulburare de stres posttraumatic, în remisiune la momentul examinării.
( filele 19-22 din dosarul de urmărire penală)
Prin urmare, vârsta fragedă a părții vătămate, de numai 6 ani, la data comiterii faptelor, perioada îndelungată în care s-au săvârșit actele materiale și consecințele faptelor asupra dezvoltării fizice și morale a minorei sunt împrejurări care imprimă faptelor un grad de pericol social sporit și trebuia să conducă la aplicarea unor pedepse într-un cuantum ce depășește minimul special.
De asemenea, împrejurarea că infracțiunile au fost comise în formă continuată, trebuia să se reflecte în cuantumul pedepselor aplicate, existând o cauză de agravare a pedepsei.
Instanța de fond a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse în cuantumul reprezentând minimul special în raport cu lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, cu atitudinea sinceră a acestuia și cu împrejurarea că relațiile sexuale au fost doar orale, fără dezvirginarea părții vătămate și fără lovirea acesteia.
Sub acest aspect, Curtea apreciază că inculpatul nu a avut o atitudine sinceră atâta vreme cât a susținut, în mod constant, că nu a constrâns-o pe fiica să întrețină relații sexuale orale, iar în fața Curții, fiind audiat, și-a menținut aceste declarații.
Împrejurarea că a recunoscut doar existența unor relații sexuale liber consimțite cu fiica sa, nu echivalează cu recunoașterea faptei de viol comise asupra acesteia.
Prin urmare, nu se impunea reținerea, în legătură cu persoana inculpatului, a împrejurării că a recunoscut comiterea faptei.
Tot cu privire la persoana inculpatului trebuie subliniat că acesta a continuat activitatea infracțională deși a realizat care sunt consecințele faptelor sale asupra comportamentului minorei. În acest sens, chiar inculpatul a declarat că minora a devenit tristă și a început să aibă coșmaruri din cauza cărora se trezea noaptea.
De asemenea, din declarația reprezentantului legal al părții vătămate rezultă că inculpatul a afirmat că dacă nu ar fi fost descoperit, nu s-ar fi putut opri din activitatea infracțională, împrejurare ce denotă că nu a avut nici un moment intenția de a pune capăt, din proprie inițiativă, activității infracționale.
Pentru considerentele expuse, în raport cu gradul de pericol social ridicat al faptelor comise și cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, se impunea aplicarea unor pedepse mai aspre, orientate către maximul special prevăzut de lege. Așadar, apelul Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, vizând greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, este întemeiat urmând a fi admis.
În consecință, procedând la o reindividualizare a pedepsei, Curtea va majora pedepsele aplicate inculpatului, aplicând acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă agravantă, prev. de art.197 alin.1, alin.2 lit.b/1 și alin.3 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal, o pedeapsă de 20 de ani închisoare iar pentru săvârșirea infracțiunii de incest, prev. de art.203 din Codul penal cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal, o pedeapsă de 5 ani închisoare.
Totodată, va aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,d și e din Codul penal pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă agravantă, prev. de art.197 alin.1, alin.2 lit.b/1 și alin.3 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal.
În baza art.33 lit.b, art.34 lit.b și art.35 din Codul penal va contopi pedepsele de 20 de ani închisoare și 5 ani închisoare urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 20 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,d și e din Codul penal.
În baza art.71 din Codul penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,d și din Codul penal pe durata executării pedepsei principale.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului iar onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerul Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr.562 din 22.05.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI secția I penală.
Desființează, în parte, hotărârea apelată și rejudecând:
În baza art.197 alin.1, alin.2 lit.b/1 și alin.3 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 20 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă agravantă.
În baza art.65 din Codul penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,d și e din Codul penal pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.71 din Codul penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,d și din Codul penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.203 din Codul penal cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de incest.
În baza art.71 din Codul penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,d și e din Codul penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.33 lit.b și art.34 lit.b din Codul penal contopește pedepsele de 20 de ani închisoare și 5 ani închisoare urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 20 de ani închisoare.
În baza art.35 alin.1 din Codul penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a,b,d și din Codul penal, pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art.71 din Codul penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a,b,d și e din Codul penal pe durata executării pedepsei închisorii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului iar onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, în cuantum de 200 lei se avansează din fondul Ministerul Justiției și Libertăților.
Cu drept de recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.SC-01.10.2009/Dact.EA-02.10.2009/3ex
- Jud.
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Lucia Rog
