Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1370/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-(2207/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1370
Ședința publică de la 28 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 2: Lucia Rog
JUDECĂTOR 3: Andreea Cioată
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 26 august 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat din oficiu.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind, recurentul inculpat arată că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, judecarea inculpatului în stare de libertate, considerând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive având în vedere faptul că acesta a recunoscut și regretat fapta comisă, a avut o atitudine cooperantă, nu are antecedente penale și și-a dat seama de consecințele faptelor sale. De asemenea, recurentul inculpat are un domiciliu stabil și se va prezenta la toate termenele de judecată. Acesta nu are o profesie, însă lucra cu tatăl său, ca zugrav.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat, apreciind încheierea pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală la data de 26 august 2009, ca fiind legală și temeinică. Solicită a se avea în vedere cele două fapte care au fost reținute în concurs prin actul de inculpare, materialul probator existent la dosarul cauzei, precum și pedepsele prevăzute pentru cele două infracțiuni. Consideră că instanța de fond în mod just a apreciat că există probe și indicii în sensul art.143 Cpp și, totodată, sunt realizate condițiile cumulative ale art.148 lit. f Cpp.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 26.08.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală, în dosarul nr-, în baza art.3002din Codul d procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpaților, și.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că:
- există probe și indicii temeinice în sensul art. 143 din Codul d procedură penală că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați (plângere si declarații parte vătămata, proces verbal de cercetare la fata locului, proces verbal de constatare a infracțiunii, declarații inculpați care au recunoscut săvârșirea faptelor pentru care sunt arestați, procese verbale de reconstituire, planșe foto, declarații martori);
- infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați sunt pedepsite cu
închisoarea mai mare de 4 ani, in sensul art. 148 lit. f C.P.P.;
- lăsarea in libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea
publică față de modul concret de săvârșire a faptei astfel cum a fost expus,
rezultând elemente ce denotă dezinhibiția inculpaților, dar și modul elaborat și
totodată periculos de concepere a faptei (alegerea ca victime a unor tineri ce nu
aveau o constituție fizică robustă și păreau lipsite de mijloace de apărare).
Având în vedere incidența foarte mare a faptelor de acest tip, pericolul real în care se aflau potențialele părți vătămate (care trec prin zona unui parc), tribunalul a apreciat că lăsarea inculpaților în libertate ar declanșa puternice reacții negative în rândul opiniei publice, pe fondul sentimentului de teamă față de integritatea fizică a potențialelor persoane vătămate și față de patrimoniul acestora.
Totodată, a reținut că, în raport de incidența lor, asemenea fapte, neurmate de riposta ferma a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii; o asemenea lipsă de reacție a autorităților ar echivala cu o încurajare tacită la săvârșirea altor fapte similare cu consecința scăderii încrederii populației în capacitatea de protecție a statului, ceea ce inevitabil ar duce la tulburarea stării de normalitate denumită de legiuitor ordine publică.
De asemenea, a considerat că măsura este oportună și din perspectiva datelor ce caracterizează persoana inculpaților, în sensul art. 136 alin. 8 din Codul d procedură penală.
Astfel, a reținut că nici unul dintre inculpați nu are o locuința stabilă în B, calificare profesională și un loc de muncă (în condițiile în care minorii au abandonat cursurile școlare), ei percepând prezența în în scopul săvârșirii de infracțiuni, ca pe un mod de procurare a unor mijloace materiale.
Pe de altă parte, analizând motivele invocate de inculpați în sensul că sunt minori și nu au antecedente penale, tribunalul nu a negat existența acestor elemente care pot pleda în favoarea revocării stării de arest, însă a analizat în ponderea și importanța lor raportat la interesul public constând în necesitatea păstrării ordinii publice.
Analizând totodată și posibilitatea luării unor măsuri preventive neprivative de libertate (în sensul garanțiilor impuse de art.5 CEDO) instanța a constatat că pentru toți cei 4 inculpați situația este caracterizată prin lipsa unei locuințe stabile, lipsa unui loc de muncă, astfel încât având în vedere și natura faptei săvârșite ce conturează la acest moment un pericol concret pentru ordinea publică constând în riscul săvârșirii altor infracțiuni.
În consecință, tribunalul a menținut starea de arest preventiv a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul .
Inculpatul, prin apărător din oficiu, criticat dispoziția privind menținerea stării de arest, solicitând casarea încheierii de ședință recurate și, pe fond, judecarea în stare de libertate, considerând că nu mai există indicii temeinice pentru menținerea măsurii arestării preventive. Totodată, a învederat că a avut o atitudine sinceră și cooperantă în cursul procesului penal, nu are antecedente penale, are un domiciliu stabil și deși nu este angajat lucrează, ca zugrav, împreună cu tatăl său.
Curtea, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160 din același cod.
Potrivit dispozițiilor art.160 alin.1 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform Art.160 alin.3 Cod procedură penală, atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
La data de 24.10.2008, prin încheierea de ședință pronunțată de Judecătoria Sector 1 B, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului minor, emițându-se nr.95//24.10.2008 pe o perioadă de 19 de zile, de la 25.10.2008 până la 12.11.2008, inclusiv, reținându-se că inculpatul se află în situația prevăzută de art. 148 lit. din Codul d procedură penală.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 B s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin. 21lit. din Codul penal și art. 20 rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin. 21lit. din Codul penal, cu aplic. art. 33 lit. din Codul penal și art. 109 din Codul penal, reținându-se că în seara de 24.10.2008, în Parcul Herăstrău, prin amenințare și acte de violență fizică, împreună cu alți 3 inculpați au deposedat-o de bunuri pe partea vătămată și au încercat să o deposedeze de bunuri pe partea vătămată.
Prin sentința penală nr.323 din 24.04.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B, a fost condamnat inculpatul la două pedepse, de 3 ani și 6 luni și respectiv, un an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin. 21lit. din Codul penal și art. 20 rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin. 21lit. din Codul penal, cu aplic. art. 33 lit. din Codul penal și art. 109 din Codul penal.
Analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, conferă indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele rezultă din probatoriul administrat până în prezent și anume, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de constatare a infracțiunii, declarațiile inculpatului și ale celorlalți 3 inculpați, procesele verbale de reconstituire, planșe foto, declarațiile părților vătămate și și ale martorilor și.
Prin urmare, Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.681Cod procedură penală.
De asemenea, probatoriul administrat în cauză, ulterior luării măsurii arestării preventive a inculpatului, nu a fost de natură a infirma concluzia inițială, aceea a întrunirii condițiilor prevăzute de art. 143 rap. la art. 681din Codul d e procedură penală.
Totodată, Curtea constată că temeiurile care au determinat arestarea se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, temeiul prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală reținut de instanță cu prilejul luării măsurii arestării preventive, se menține și în prezent respectiv sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de textul menționat.
Așa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul a fost arestat preventiv și trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin. 21lit. din Codul penal pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 7 ani la 20 de ani.
Potrivit art.1411din Codul penal, prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Astfel, chiar dacă unele infracțiuni a rămas în fază de tentativă sau au fost comise în stare de minoritate, pedeapsa prevăzută de lege este cea prevăzută pentru infracțiunea consumată.
În ceea ce privește existența unor probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că și această condiție este realizată, fiind dedusă atât din gravitatea concretă a faptelor comise cât și din circumstanțele ce țin de persoana acestuia.
Or, gravitatea concretă a infracțiunilor de tâlhărie rezultă din modalitățile și împrejurările comiterii acestor fapte, astfel cum acestea au fost descrise în rechizitoriu și sunt relevate de probatoriul administrat.
Astfel, în timp ce părțile vătămate se aflau pe o bancă în parcul Herăstrău, cei patru inculpați s-au apropiat de ele și le-au cerut bani și o țigară, după care le-au amenințat și îmbrâncit, creându-le o stare de temere. În continuare, inculpații le-au controlat în buzunare și au sustras de la partea vătămată un portofel ce conținea suma de 310 lei și un telefon mobil. Partea vătămată a strigat după ajutor însă a fost lovită de către unul dintre inculpați, și anume de către inculpatul, cu piciorul în zona pieptului.
Modalitatea de comitere a faptei, prin violență, relevă o periculozitate sporită a inculpatului și impune izolarea acestuia de comunitate.
În ceea ce privește persoana inculpatului, Curtea reține, ca fiind relevante, următoarele date ce rezultă din actele dosarului:
Atitudinea procesuală a inculpatului a fost oscilantă, declarațiile date în cursul urmăririi penale fiind în contradicție cu ceea ce a declarat în faza cercetării judecătorești, împrejurare ce a determinat instanța de fond să aprecieze că acestea din urmă nu pot servi la aflarea adevărului în cauză.
Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune rezultă că inculpatul a părăsit domiciliul mamei sale din anul 2008, fiind lipsit de supravegherea părinților, a abandonat școala și locuiește în B, fără a avea un domiciliu stabil și nici ocupație. Astfel, după părăsirea domiciliului, inculpatul s-a stabilit în mediul stradal unde obișnuiește să-și petreacă timpul cu alți " copii ai străzii", în sălile de jocuri mecanice, consumând aurolac, încercând să-și procure bani pentru mâncare și țigări prin comiterea unor fapte penale.
Aceste date privind persoana inculpatului creează temerea că lăsarea în libertate a acestuia ar putea conduce la reluarea activității infracționale, în contextul în care aceasta reprezintă singura sursă de venituri.
Pe de altă parte, nu sunt de neglijat nici sentimentul de insecuritate generat în societate de prezența, în stare de libertate, a inculpatului care prin activitatea sa infracțională a pus în pericol siguranța cetățenilor și nici recrudescența acestui gen de infracțiuni.
Față de considerentele anterior expuse, Curtea constată că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive subzistă și justifică, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Prin urmare, apreciind ca neîntemeiate criticile formulate de către inculpat, și constatând, totodată, că în raport de actualul stadiu procesual, se impune menținerea acestuia în stare de arest, pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, Curtea va respinge recursul ca nefondat, soluție în raport cu care, în baza art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 26.08.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.09. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.SC - 28.09.2009
Dact.EA-28.09.2009/ 2 ex
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Lucia Rog, Andreea Cioată
