Violul (art.197 cod penal). Decizia 20/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 20
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Dan Andrei
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29 iulie 1989, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr. 172/14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a admis apelul declarat de inculpat, împotriva sentinței penale nr. 1354/14.07.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești, s-a desființat în parte, în latură penală sentința atacată și s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului, de la 9 ani la 7 ani închisoare, menținându-se în rest sentința atacată.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de deținere și asistat de avocat, din cadrul baroului P potrivit împuternicirii avocațiale nr. 52/19.10.2009( fila 11 dosar recurs), lipsă fiind intimata parte vătămată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului ia legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de deținere.
Avocat pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea, față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, pentru recurentul inculpat, critică hotărârile recurate pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
O primă critică este aceea că inculpatul nu a fost asistat de un avocat atunci când a dat declarație în fața organelor de poliție, astfel cum rezultă din declarațiile acestuia aflate la filele 45-50 dosar urmărire penală, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și pe fond restituirea cauzei la procuror.
O altă critică adusă deciziei pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței pronunțată de Judecătoria Ploiești este aceea că, deși de la dosarul cauzei lipsește plângerea prealabilă a părții vătămate, instanțele nu au avut în vedere această împrejurare.
Mai mult, semnătura de pe declarația luată de un polițist părții vătămate este una indescifrabilă, astfel încât din punctul său de vedere nu se poate reține că în prezenta cauză există plângere prealabilă, iar pentru aceste considerente, în opinia sa s-ar impune încetarea procesului penal față de lipsa plângerii părții vătămate, așa cum a arătat.
În subsidiar, în situația în care instanța de recurs va trece peste toate aceste apărări ale inculpatului, solicită a se avea în vedere că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului este una mult prea aspră în raport de circumstanțele personale ale acestuia, care a recunoscut și regretat fapta comisă, este infractor primar și are o vârstă de numai 20 de ani.
Se solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri recurate, iar pe fond redozarea pedepsei aplicate inculpatului, dându-i astfel posibilitatea acestuia să se reabiliteze.
Cu privire la latura civilă a cauzei, apreciază că și aceasta nu a fost corect soluționată, întrucât în opinia sa, daunele morale la care a fost obligat inculpatul către partea vătămată sunt mult prea mari. Este de acord că inculpatul trebuie să plătească părții vătămate o sumă de bani reprezentând daune morale, însă nu într-o sumă așa de mare.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate de Tribunalul Prahova și de Judecătoria Ploiești ca legale și temeinice, întrucât instanțele au reținut corect, pe baza probelor administrate în cauză, vinovăția inculpatului și de asemenea, au făcut o corectă individualizare a pedepsei aplicate acestuia cu respectarea dispozițiilor art. 72
În ceea ce privește prima critică adusă de inculpat prin apărătorul său, susține că aceasta este nefondată, deoarece, inițial a fost audiat în calitate de făptuitor, iar ulterior, când a fost audiat în calitate de inculpat, după ce s-a început urmărirea penală, acestuia i-a fost desemnat un apărător din oficiu, în persoana domnului avocat.
Cu privire la a doua critică a inculpatului, respectiv aceea că la dosar nu ar exista plângere prealabilă din partea persoanei vătămate, susține că și aceasta este nefondată, întrucât la dosar există această plângere.
Referitor la latura civilă a cauzei, susține că daunele morale acordate părții vătămate au fost corect stabilite de instanța de fond față de suferințele cauzate acesteia.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței cu privire la decizia ce se va pronunța.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1354/14.07.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza art.192 alin.2 pen. a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29.07.1989, în P, jud. P, CNP -, domiciliat în comuna, sat, nr.138, jud. în stare de arest preventiv în, la pedeapsa de 3(trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, faptă din data de 02.11.2008.
În baza art.197 alin.1 pen. cu aplicarea art.75 alin.2 pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 9(nouă) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol, faptă din data de 02.11.2008, parte vătămată.
În baza art.65 pen. rap.la art. 66.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 alin. 1 lit.a teza aIIa, lit.b, lit.e pen, pe o perioadă de 7 ani.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b s Cod Penal-au contopit cele 2 pedepse aplicate prin hotărârea de față, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de9 (nouă)ani închisoare.
În baza art.35 alin.1 și alin2 pen. s-a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alin. 1 lit.a teza a-II-a, lit.b, lit.e pen, pe o perioadă de 7 ani.
Cu aplic. art. 71 și 64 lit. a și b Cod Penal, cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative, prev. de art. 64 al.1 lit. a pen.
În temeiul art. 350 alin.1 proc.pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 88 Cod Penal s-a dedus perioada reținerii și a arestării preventive de la 03.11.2008 la zi.
În baza art. 14.proc.pen. rap. la art. 346 alin. 1.C.P.P. art. 998, 999.civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată - parte civilă, domiciliată în comuna, sat, nr.43, jud. P și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 20.000 lei reprezentând daune morale.
În baza art.191 alin.1 proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, la data de 02.11.2009, în jurul orelor 19.00, inculpatul a pătruns în imobilul reprezentând locuința părții vătămate, situat în comuna, sat, jud. P, fără voia acesteia, prin forțarea ușii de acces.
Cele reținute anterior au fost probate prin declarațiile părții vătămate-parte civilă (48), coroborate cu Procesul Verbal de cercetare la fața locului din data 03.11.2008 (5 ), din care a reieșit că unul dintre belciugele ușii de acces de la imobilul în care locuia partea vătămată a fost rupt, proces verbal încheiat în urma conducerii în teren a inculpatului din data de 3.11.2008 (13 ), planșă fotografică (16-17 ), planșă fotografică (27 ), inculpatul recunoscând parțial că ar fi intrat în locuința părții vătămate, în dorința de a fura, găsind ușa de acces deschisă, afirmație care însă nu a fost reținută de instanță, având în vedere că din probele administrate au rezultat urmele de forțare exercitate asupra ușii de acces.
În drept, fapta inculpatului, care la data de 2.11.2009, în jurul orelor 19.00, a pătruns în locuința părții vătămate, au întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2.pen. instanța reținând circumstanța agravantă a comiterii în timpul nopții, având în vedere ora la care s-a comis fapta și anotimpul, respectiv luna noiembrie, fiind cunoscut că în această perioadă a anului, la ora 19, este întuneric, în baza textului legal, anterior arătat, instanța de fond dispunând condamnarea inculpatului.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanța a ținut cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, modul de acționare, faptul că acesta nu a recunoscut decât parțial comiterea faptei, partea vătămată fiind o persoană în vârstă, respectiv 82 de ani, locuind singură, în mediul sătesc, aspecte care au fost valorificate de către inculpat, ținând totodată cont de persoana și conduita inculpatului, care nu are antecedente penale, apreciind că o pedeapsă în cuantum de 3(trei) ani închisoare este necesară pentru a se asigura atingerea scopurilor pedepsei prevăzute în art.52 pen.
În ceea ce privește fapta de viol, instanța de fond a reținut că la data de 02.11.2008, în jurul orelor 19.00, după ce inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate, a încercat să întrețină un raport sexual normal prin constrângere cu aceasta și nereușind, datorită faptului că nu a avut erecție, a introdus în vaginul acesteia degetul arătător de la mâna dreaptă, de mai multe ori.
La stabilirea încadrării juridice a faptei, instanța a avut în vedere și dispozițiile Deciziei III/23.05.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, care definește noțiunea de act sexual de orice natură, prevăzută de art.197 pen. ca fiind orice modalitate de a obține a unei satisfacții sexuale prin folosirea sexului sau acționând asupra sexului.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe, aspect dedus din aceea că a avut reprezentarea clară a faptei săvârșite și a rezultatului, atitudinea de nerecunoaștere a acestuia fiind contrazisă de ansamblul probatoriului administrat în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate, ale martorilor care au fost prezenți imediat după consumarea infracțiunii și care l-au văzut ieșind din casa părții vătămate, respectiv martorul ( 55) G (73), precum și din Concluzia a SML P (53 ), precum și parțial din Raportul de Constatare tehnico-științifică întocmit de Institutul de Criminalistică nr.-/05.01.2009 (64 ), respectiv concluziile acestuia referitoare la analiza fragmentului textil provenind din cearceaf ridicat de la partea vătămată și depozitul subunghial ridicat de la degetul arătător de la mâna dreaptă a inculpatului, din care a reieșit indubitabil că într-adevăr între partea vătămată și inculpat a existat un act sexual.
Aspectul că actul sexual a avut loc prin constrângere a rezultat din ansamblul actelor medicale și medico-legale efectuate în cauză, din care a rezultat că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice corporale externe, care au necesitat 14-15 zile de îngrijiri medicale și care au necesitat tratament chirurgical sub anestezie generală, ulterior, ca urmare a traumelor suferite, partea vătămată fiind internată la Spitalul de Psihiatrie.
Instanța, având în vedere vârsta părții vătămate, respectiv 82 de ani, aspectul că inculpatul a acționat asupra acesteia cu o deosebită forță și cruzime, denotând o lipsă evidentă a reperelor morale, a reținut în sarcina acestuia cele arătate mai sus ca și circumstanță agravantă judiciare, în accepțiunea art.75 alin.2 pen. referitoare la faptul că acesta nu a recunoscut comiterea faptei, arătând că a fost obligat de către organele de urmărire penală să se masturbeze pentru a-i fi prelevată sperma, că partea vătămată este o persoană în vârstă, care locuia singură, în mediul sătesc, aspecte care au fost folosite de către inculpat pentru a facilita săvârșirea infracțiunii.
În temeiul art. 350 alin.1 proc.pen.va prima instanță a menținut arestarea preventivă a inculpatului și în baza art. 88 Cod Penal a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 03.11.2008, la zi.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a constatat că partea vătămată s-a constituit în termenul legal prevăzut de art.15 alin.2 C.proc.pen. parte civilă cu suma de 20.000 lei, reprezentând daune morale, apreciind, având în vedere natura faptei săvârșite, generatoare de suferințe intense fizice și în special psihice și actele medicale depuse la dosar, că acest cuantum al daunelor morale este pe deplin dovedit, suferințele cauzate părții civile reclamând obligarea inculpatului la acoperirea prejudiciului nepatrimonial produs, despăgubirile morale având drept scop diminuarea acestor suferințe.
Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat apel inculpatul, prin apărătorul său, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie considerând ca acestuia i-a fost încălcat dreptul la apărare.
A arătat faptul că, la dosar nu se găsește adresa organului de urmărire penală prin care solicita Baroului de Avocați, desemnarea unui apărător din oficiu pentru inculpat si nici alta dovada de desemnare a unui apărător pentru a-l asista pe acesta la luarea primei declarații cu ocazia reținerii. Din acest motiv inculpatul apelant considera că la data de 3 nov.2008 nu i-a fost asigurat si respectat dreptul la apărare, solicitând să se admită apelul, sa se desființeze hotărârea atacata și să se dispună restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi cu respectarea prevederilor legale.
Un al doilea motiv de apel a vizat lipsa plângerii părții vătămate, apelantul arătând că în cazul infracțiunii de viol prevăzuta de art.197 al.1, art.197 alin.4 acțiunea penala se pune in mișcare la plângerea prealabila a persoanei vătămate, aceasta fiind o cauza care înlătură răspunderea penala. Potrivit legii, în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționata de formularea unei plângeri prealabile de către persoana vătămata, lipsa acestei plângeri înlăturând răspunderea penala.
Față de această situație s-a solicitat admiterea apelului, desființarea in tot a hotărârii atacate si încetarea procesului penal, deoarece în cauză lipsește plângerea prealabilă a părții vătămate.
Prin decizia penală nr. 172/14.10.2009, Tribunalul Prahovaa admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.1354/14.07.2009, a desființat în parte, în latură penală sentința atacată și a redus pedeapsa aplicată de la 9 (nouă) ani la 7(șapte) ani închisoare.
S-a menținut în rest sentința atacată.
S-a menținut arestarea preventivă a inculpatului și s-a computat detenția acestuia de la 03.11.2008, la zi.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a situației de fapt reținută a probelor existente la dosarul cauzei, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp. art.371 alin.2 C.P.P. a apreciat că apelul inculpatului este întemeiat doar sub aspectul cuantumului pedepsei.
În exercitarea rolului activ instanța de fond a administrat în totalitate probele necesare și utile soluționării cauzei și apreciind asupra acestora, a reținut o situație de fapt confirmată de ansamblul probatoriu, faptele fiind recunoscute în parte de inculpat pe parcursul procesului penal.
Astfel, deși inițial inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor de viol și violare de domiciliu, pentru ca ulterior tot în faza de urmărire penală să adopte o atitudine de nerecunoaștere a faptelor, pe parcursul judecății la instanța de fond, a recunoscut numai parțial comiterea faptei, iar în fața instanței de apel a recunoscut și regretat săvârșirea acestora.
Tribunalul a arătat că activitatea infracțională a inculpatului, a fost documentată printr-un amplu material probatoriu administrat în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate, ale martorilor care au fost prezenți imediat după consumarea infracțiunii și care l-au văzut ieșind din casa părții vătămate, respectiv martorul ( 55) G (73), precum și din Concluzia a SML P (53 ), precum și parțial din Raportul de Constatare tehnico-științifică întocmit de Institutul de Criminalistică nr.-/05.01.2009 (64 ), respectiv concluziile acestuia referitoare la analiza fragmentului textil provenind din cearceaf ridicat de la partea vătămată și depozitul subunghial ridicat de la degetul arătător de la mâna dreaptă a inculpatului, din care a reieșit indubitabil că într-adevăr între partea vătămată și inculpat a existat un act sexual.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor, tribunalul a constatat că, față de inculpatul, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a disp art.72 cu Cod Penal privire la respectarea limitelor pedepselor aplicate și cu privire la modul de executare a acestora. Referitor însă la cuantumul pedepsei aplicate pentru infracțiunea de viol, tribunalul a apreciat că aceasta este prea aspră comparativ cu limita maximă prevăzută de lege pentru săvârșirea faptei în formă simplă, chiar dacă s-a făcut și aplicarea disp art. 75 alin.2 pen.
Astfel, la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, nu se poate spune că s-au avut în vedere și circumstanțele ce țin de persoana inculpatului-vârsta, personalitatea acestuia așa cum este descrisă în raportul medico-legal psihiatric, lipsa antecedentelor penale- precum și conduita victimei care deși a susținut că inculpatul a mai încercat s-o violeze anterior, nu a depus nicio plângere în acest sens.
Față de aceste considerente dar și de atitudinea inculpatului în fața instanței de apel, de recunoaștere și regretare a faptelor comise tribunalul, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte, în latură penală sentința atacată și a redus pedeapsa aplicată de la 9 (nouă) ani la 7(șapte) ani închisoare.
Referitor la celelalte motive de apel, invocate de apărătorul inculpatului, tribunalul le-a respins ca nefondate. Astfel, la pagina 9 din dosarul de urmărire penală, este consemnată plângerea părții vătămate, aceasta fiind prezentată sub forma unui proces verbal întocmit de organul de poliție în prezența unui martor asistent, ce a fost semnat de partea vătămată care și-a menținut poziția pe toată durata procesului.
Apărătorul inculpatului, a mai susținut ca motiv de apel și faptul că, acestuia i-a fost încălcat dreptul la apărare susținând că la dosar nu se găsește adresa organului de urmărire penala prin care solicita Baroului de Avocați desemnarea unui apărător din oficiu pentru inculpat si nici alta dovada de desemnare a unui apărător pentru a-l asista pe acesta la luarea primei declarații cu ocazia reținerii. Din acest motiv considera că la data de 3 nov.2008 inculpatului nu i-a fost asigurat si respectat dreptul la apărare, urmând ca din acest motiv să se admită apelul, sa se desființeze hotărârea atacata și să se dispună restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale cu respectarea prevederilor legale.
Verificând și acest motiv de apel, tribunalul a constatat că nu este întemeiat, declarația inculpatului de la fila 21 din dosarul de urmărire penală, este semnată de apărător, iar inculpatul în finalul acesteia a arătat că, a semnat și citit declarația în prezența apărătorului. Mai mult de atât, cu ocazia audierii în vederea formulării propunerii de arestare preventivă de către procuror, inculpatul a fost asistat de apărătorul din oficiu și nu a invocat alte situații din care să rezulte că nu a beneficiat de asistență juridică la organul de cercetare penală.
La analiza din oficiu efectuată potrivit disp. art.371 alin.2 și C.P.P. a disp.art.378 alin.2 nu C.P.P. s-a constatat alte cauze de netemeinicie sau nelegalitate în privința hotărârii apelate și în temeiul disp.art.383 alin.1 rap. la art.350 tribunalul C.P.P. a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul disp.art.381 rap.C.P.P. la disp. art.88 a Cod Penal computat din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii și arestării sale preventive de la 03.11.2008, la zi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că aceleași motive ca în cererea de apel și anume că în cursul urmăririi penale, la data de 03 noiembrie 2008, când a fost reținui și apoi arestat preventiv nu i-a fost asigurat dreptul la apărare, nefiind asistat de un apărător din oficiu sau ales, deși acest lucru era obligatoriu potrivit art. 171 al.1, 2 și 3
C.P.P.Recurentul a susținut că la dosar nu se găsește adresa organului de urmărire penală de solicitare către Baroul d e Avocați de desemnare a unui apărător din oficiu, iar primele sale declarații nu sunt semnate de apărător.
În cel de aal doilea motiv de recurs, inculpatul a susținut că în ceea ce privește infracțiunea de viol prev. de art. 197 al.1 pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale are loc numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, lipsește plângerea acestei persoane.
Așa fiind, recurentul a solicitat admiterea cererii, casarea hotărârilor atacate și restituirea întregi cauze la procuror sau încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 al.1. In subsidiar, a mai solicitat de către recurent reducerea pedepsei aplicate de către tribunal, susținându-se că aceasta este prea aspră față de vârsta sa tânără și atitudinea sinceră și de regret manifestată, precum și reducerea cuantumului daunelor morale acordate părții vătămate.
Examinând hotărârile recurate, în raport de probele administrate în cauză, de susținerile recurentului inculpat ce se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385/9 al.1 punctele 6, 17/1 și 14 C.P.P. curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
În ce privește prima critică din recursul inculpatului prin care acesta susține că în cursul urmăririi penale i s-a încălcat dreptul la apărare, curtea constată că aceasta este neîntemeiată, odată ce la dosarul de urmărire penală există atât declarația de învinuit ( filele 21,22), cât și declarația de inculpat recurentului ( filele 84 și 85), ambele fiind date în prezența apărătorului din oficiu, care le-a și semnat.
De asemenea, la fila 83 din dosarul de urmărire penală există și delegația de asistență judiciară obligatorie a acestui apărător din oficiu -, datând din 03 noiembrie 2008, aceasta fiind data declarațiilor menționate mai sus.
Curtea constată că la dosarul de urmărire penală există și două declarații olografe date de inculpatul ( filele 45-50) datând tot din 03 noiembrie 2009, însă în cuprinsul acestora, recurentul a arătat textual că " nu solicit apărător din oficiu și nici ales și declar următoarele". Rezultă deci că, organele de urmărire penală i-au adus la cunoștință că are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale, iar acesta, în acea fază procesuală, când încă nu se începuse urmărirea penală împotriva sa, a acceptat să dea declarație fără a solicita asistență juridică de specialitate.
Ca atare, curtea constată că inculpatului nu i-a fost încălcat dreptul la apărare în cursul urmăririi penale și sub acest aspect recursul său este nefondat.
Nu este întemeiată nici susținerea recurentului referitoare la inexistența plângerii prealabile a persoanei vătămate, fără de care nu se putea pune în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea de viol prev. de art. 197 al.1
Așa cum a arătat și instanța de apel, la dosarul de urmărire penală - fila 9, există procesul verbal de consemnare a reclamației numitei, întocmit la data de 3 noiembrie 2008 de către doi lucrători de poliție, în prezența unui martor asistent, proces verbal semnat de partea vătămată.
Ori, având în vedere vârsta înaintată a victimei - 82 ani, dar și starea în care aceasta se afla după ce suportase agresiunea inculpatului, procedeul de consemnare a plângerii într-un proces verbal a fost pe deplin justificat. Voința părții vătămate rezultă în mod clar din cuprinsul acestui act: " depun plângere lui și mă constitui parte civilă în procesul penal pentru viol și violare de domiciliu și doresc să fie tras la răspundere penală".
Totodată trebuie menționat că acest procedeu este prevăzut la art. 222 al.4 ce C.P.P. reglementează procedura plângerii ca mod de sesizare a organelor judiciare, dispoziția fiind valabilă și pentru plângerea prealabilă.
Prin urmare, curtea consideră că în mod corect organele de urmărire penală au pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru infracțiunea de viol prev. de art. 197 al.1; recursul inculpatului privitor la lipsa plângerii părții vătămate, fiind nefondat.
În ceea ce privește motivul de recurs susținut în subsidiar, curtea consideră că nu există temeiuri pentru a se dispune reducerea din nou a pedepsei aplicate recurentului inculpat.
Atunci când a redus cu doi ani pedeapsa aplicată inculpatului de către prima instanță, instanța de apel a avut in vedere toate circumstanțele invocate de către acesta și în motivele de recurs, respectiv cele vizând vârsta sa tânără și mai ales atitudinea sinceră și de regret la care a revenit în cursul judecății cauzei în apel, după ce la prima instanță negase săvârșirea infracțiunii de viol.
Or, față de circumstanțele concrete de comitere a faptelor: pe timp de noapte, prin pătrunderea în locuința unei femei singure, având vârsta de 82 de ani pe care a și agresat-o sexual provocându-i leziuni de au necesitat 14 zile îngrijiri medicale, pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare este justă și proporțională cu gravitatea faptelor comise.
De asemenea, nici cuantumul daunelor morale stabilit de prima instanță și menținut de instanța de apel nu este exagerat, față de elementele de fapt descrise mai sus și de împrejurarea, dovedită cu acte medicale, că, după ce a suportat această agresiune, partea vătămată a trebuit să fie internată într-un spital de psihiatrie ceea ce dovedește puternica traumă psihică produsă prin fapta inculpatului.
Așa fiind, pentru argumentele expuse pe larg mai sus, curtea apreciază că recursul inculpatului este nefondat și în baza disp. art. 385/15 pct.1 lit. b îl C.P.P. va respinge ca atare, obligându- pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
În conformitate cu disp. art. 385/17 al.4 C.P.P. curtea va computa din pedeapsa aplicată inculpatului, reținerea și arestarea preventivă a acestuia de la data de 03.11.2008 la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29 iulie 1989, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr. 172/14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr.1354/14.07.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 03.11.2008, la zi.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.01.2010.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Tehn./red. - DG/
4 exemplare/25.01.2010
f- Judec.
dosar apel - - Tribunalul Prahova
jud. apel,
operator de date cu caracter
personal 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu, Dan Andrei
