Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 21/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 21
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Dan Andrei
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 01 februarie 1968, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr. 201/13.11.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii d Munte și de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 125/25.05.2009 a Judecătoriei Vălenii d e M, s-a desființat în parte, în latură penală, sentința atacată în sensul că s-a înlăturat de la încadrarea juridică a faptelor disp. art. 37 lit. a, referitoare la recidiva postcondamnatorie, rămânând aplicabile disp. art. 37 lit. b, respectiv cele referitoare la recidiva postexecutorie.
De asemenea, s-au înlăturat disp. art. 61, privind revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 403/2004 a Judecătoriei Vălenii de M și s-a constatat că pedeapsa este considerată executată înainte de comiterea faptelor pentru care a fost condamnat.
S-a înlăturat sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare, iar în final inculpatul urmând să execute 5 ani închisoare. S-au menținut restul celorlalte dispoziții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de deținere și asistat din oficiu de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 7566/11.01.2010 eliberată de Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu că ia legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de deținere, care depune la dosar un memoriu, formulat de recurent din locul de deținere.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea, față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat, susține că acesta a înțeles să formuleze recurs împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul Prahova și împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte, întrucât din punctul său de vedere, instanța de fond în mod greșit a pronunțat o hotărâre de condamnare inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt a unui televizor color, deși el a susținut în toate declarațiile sale că nu a săvârșit această infracțiune. În dovedirea celor susținute, solicită audierea unui martor, martor ce a fost indicat în memoriul depus la dosar la acest termen de judecată.
În ceea ce privește infracțiunea de tentativă de furt, inculpatul recunoaște săvârșirea acesteia, însă apreciază că pedeapsa aplicată este mult prea aspră.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate, iar pe fond achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt, iar cu privire la infracțiunea de tentativă la furt, redozarea pedepsei, în sensul micșorării acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate de Tribunalul Prahova și de Judecătoria Vălenii d Munte ca legale și temeinice, întrucât instanțele au reținut corect, pe baza probelor administrate în cauză, vinovăția inculpatului pentru cele două infracțiuni, respectiv cea de furt și tentativă de furt.
De asemenea, apreciază că nu se impune nici redozarea pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt, întrucât pedeapsa a fost corect individualizată de instanța de fond, cu respectarea dispozițiilor art. 72 și având totodată în vedere și antecedența penală a inculpatului, fiind condamnat anterior tot pentru astfel de fapte.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu a săvârșit fapta de furt, motiv pentru care solicită admiterea recursului și achitarea sa. Cu privire la fapta de tentativă de furt o recunoaște și o regretă.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr.125/25.05.2009, Judecătoria Vălenii d Munte, a respins cererea formulată de inculpatul, de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prev. de art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit.g, i penal cu aplicarea art.37 lit.a si art. 41 alin.2 penala, in infracțiunea prev. de art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit.g,i penal cu aplicarea art.37 lit.a și lit. b si art. 41 al.2 penal.
In baza art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit.g, i penal cu aplicarea art.37 lit.a si art.41 alin.2 penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui si, născut la 1 februarie 1968 in comuna, jud. B, domiciliat in comuna, sat de, nr. 714, jud. P, studii 10 clase, cu antecedente penale, CNP. -, la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, in formă continuată.
In baza art.61 alin.1 teza a II-a penal s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 403/2004 a Judecătoriei Vălenii de M si a fost contopit restul de pedeapsă rămas de executat, de 469 de zile, cu pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, stabilindu-se spre executare pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de un spor de 6 luni închisoare, astfel încât nculpatul va executa 5 ani si 6 luni închisoare.
In baza art. 71 alin.1 si 2.penal s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit.a) teza a II-a si lit.b) penal.
In baza art. 14 si 346.proc.penală rap la art. 998.civil si art.22 din Legea 136/1995 a fost obligat inculpatul să plătească părtii civile Asigurări SA suma de 4090 lei reprezentând despăgubiri.
S-a constatat că partea vătămată, domiciliat in B,-, sector 1 recuperat integral prejudicial, prin restituirea unei părți a bunurilor sustrase si despăgubirea in temeiul contractului de asigurare.
In baza art. 191 alin.1 proc.penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în perioada 6 ianuarie - 28 ianuarie 2007 inculpatul a pătruns in repetate rânduri, prin efracție, in locuința părții vătămate situată in orașul V de M,-. jud. P, de unde a sustras un televizor color marca cu carcasă de culoare neagră si telecomandă, un aparat marca - Promo cu carcasa de culoare argintie si telecomandă, o stație de amplificare marca Tehnix cu telecomandă, un joc -Station 2, un casetofon marca Panasonic, un telefon mobil marca și un cu carcasa de culoare argintie si telecomandă.
Bunurile sustrase în valoare declarată de 3.000 lei au fost de inculpate la domiciliul său cu ajutorul unui căruț cu cadru metalic luat din locuința părții vătămate.
a rămas în locuința inculpatului si a fost predate in timpul cercetării penale de martora, concubina inculpatului, organelor de politie si restituit ulterior părții vătămate, iar celelalte bunuri au fost vândute numiților, si, cu sume cuprinse intre 100 - 250 lei, bunuri care au fost de asemenea ridicate de la domiciliile martorilor si predate părții vătămate, care recuperându-și astfel prejudiciu nu s-a mai constituit parte civila in procesul penal.
A mai reținut prima instanță că același inculpat,în noaptea de 1 - 2 martie 2007 același inculpat a pătruns, prin escaladarea gardului in curtea imobilului părții vătămate din localitatea, sat, după care a încercat să pătrundă în beciul locuinței, cu intenția de a sustrage produse alimentare.
Întrucât, a fost surprins de partea vătămată, a încercat să fugă, insă a fost prins de ajutat de numitul.
Deși inculpatul nu a recunoscut decât această din urmă faptă, prima instanță a reținut față de probele administrate la urmărirea penală si judecată că el este autorul faptelor săvârșite in perioada 6 ianuarie - 28 ianuarie 2007, înlăturând apărările acestuia.
În acest sens, s-a avut în vedere că, potrivit art. 63 alin.2 cod penal, probele nu au valoare mai dinainte stabilite, aprecierea fiecărei probe făcându-se de organul de urmărire penala sau de instanța de judecată in urma examinării tuturor probelor administrate, in scopul aflării adevărului.
Din acest punct de vedere, prima instanță a observat că, în fata organelor de cercetare penală, martorul, a arătat că a cumpărat bunuri electronice de la inculpat, despre care a aflat ulterior cum se numește, deși îl cunoștea din vedere. In același timp martora, concubina inculpatului,a prezentat organelor de politie televizorul ce a aparținut părții vătămate si care a fost ridicat din locuința inculpatului.
In același sens, este si procesul verbal întocmit la 18 aprilie 2007 de organele de politie, in care se arată că martorul a predate din locuința inculpatului un televizor color și un încărcător de telefon mobil.
A mai constatat instanța de fond că, atât la cercetarea penală, cat si in fata instanței martorul a arătat că l-a recunoscut pe inculpat, ca fiind persoana care i-a oferit spre vânzare o parte din aparatele electronice sustrase de la locuința părții vătămate.
La stabilirea încadrării juridice, instanța de fond a avut in vedere că tentativa la infracțiunea de furt calificat, in cazul săvârșirii in baza aceleiași rezoluții infracționale a mai multor fapte este absorbită de infracțiunea tip, in formă continuată.
Referitor la antecedentele penale ale inculpatului, s-a reținut că, prin sentința penală nr. 343 din 5 august 2002 Judecătoriei Vălenii d e M, definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
De asemenea, prin sentința penală nr. 94 din 6 martie 2003 Judecătoria Vălenii d Munte, definitiv prin neapelare, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de distrugere.
Aceste pedepse au fost contopite prin sentința penală nr.403 din 27 septembrie 2004 Judecătoriei Vălenii d e M, stabilindu-se că inculpatul executa 4 ani închisoare, pedeapsă care a început a fi executată la 23 februarie 2002, inculpatul fiind eliberat condiționat la 9 noiembrie 2004, cu un rest de pedeapsă de 469 de zile.
In aceste condiții, întrucât faptele reținute in prezenta cauza in sarcina inculpatului au fost săvârșite in perioada liberării condiționate, deci mai înainte de executarea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare, s- făcut aplicarea art. 37 lit. a cod penal.
Pe de altă parte, instanța de fond a apreciat că la încadrarea juridica a faptei nu s-a putut retine si aplicarea art. 37 lit. b cod penal, așa cum a solicitat reprezentantul Ministerului Public, întrucât pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 94/2003, fiind contopită si regăsindu-se in pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, stabilită prin sentința 403/2004, așa încât nu poate fi considerată ca fiind executată.
În acest sens, s-a argumentat de către prima instanță că, deși Înalta Curte de Casație si Justiție a statuat recent intr-un recurs in interesul legii, ca instanțele sunt datoare să facă aplicarea concomitentă a art. 37 lit. a si art. 37 lit. b cod penal, nu mai puțin adevărat este că trebuie verificate in fiecare caz, in parte, îndeplinirea condițiilor legale pentru aplicarea dispozițiilor privind recidiva postexecutorie.
Or, s-a apreciat că, în cazul de față că nu este îndeplinita o condiție esențială prevăzută de lege și anume ca infracțiunea noua sa fie săvârșită după executarea pedepsei cu închisoarea, stabilita printr-o hotărâre anterioară, de vreme ce pedepsele la care ar urma să ne raportam au fost contopite, inculpatul fiind eliberat condiționat din executarea acestora.
In consecință, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, astfel cum a fost formulată.
La individualizarea sancțiunii, instanța a avut in vedere pericolul social concret al faptei, dar și persoana inculpatului, respectiv faptul că acesta este cunoscut cu antecedente penale, suferind numeroase condamnări pentru infracțiuni de același gen, nu a înțeles însemnătatea si consecințele liberării condiționate și nu a recunoscut in fata organelor judiciare fapta pentru care a fost trimis in judecată.
In baza art. 61 alin. 1 teza a II-a cod penal a revocată liberarea conditionată din executarea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare stabilită prin sentinta penala nr. 403/2004 a Judecătoriei Vălenii de M si a fost contopit restul de pedeapsă rămas de executat de 469 de zile cu pedeapsa ce s-a stabilit prin sentința apelată.
Prima instanță a aplicat un spor de 6 luni închisoare pedepsei rezultante, având în vedere că inculpatul nu este la prima abatere de acest gen, suferind numeroase condamnări, fără a dovedi o schimbare de atitudine.
In baza art. 71 alin. 1 si 2 cod penal și având in vedere jurisprudența CEDO astfel cu a fost exprimată și in cauza Hirst Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că, așa cum rezultă din actele întocmite la urmărirea penală, partea vătămată a recuperat integral prejudicial, prin restituirea unei părți a bunurilor sustrase, dar si prin despăgubirea pe care a primit-o de la SC Asigurări SA, in temeiul contractului de asigurare pentru bunurile nerecuperate.
Având in vedere disp.art. 22 din Legea 136/1995, asiguratorul s-a constituit parte civila in procesul penal subrogându-se în drepturile asiguratului său.
In consecință, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale față de situația de fapt reținută, in baza art. 14 si art. 346 cod procedură penală, rap.la art. 998 cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile SC Asigurări SA suma de 4.090 lei, pe care aceasta conform înscrisurilor depuse la dosar a plătit-o asiguratului său, reprezentând despăgubiri.
In baza art. 191 alin. 1 cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească cheltuielile judiciare avansate de stat, ce vor include si onorariul apărătorului din oficiu.
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii d Munte și inculpatul, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În apelul declarat de parchet s-a susținut că instanța de fond a făcut în mod greșit aplicarea disp. art. 37 lit. a față Cod Penal de inculpat, deoarece pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată printr-o sentință anterioară este considerată executată la data de 21. 02 2006, anterior datei când inculpatul a comis o nouă faptă pentru care a fost condamnat prin sentința atacată.
S-a solicitat de parchet admiterea apelului și după desființarea în parte a sentinței să se aplice o pedeapsă legală care să excludă disp. art. 37 lit.a și art. 61.Cod Penal
La rândul său inculpatul a criticat hotărârea pentru motivul că nu se consideră vinovat de toate faptele reținute în sarcina sa și în aceste condiții susține că pedeapsa aplicată este mult prea aspră în raport cu infracțiunea comisă. În consecință inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și reducerea pedepsei.
Tribunalul Prahova prin decizia penală nr. 201/13.11.2009 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii d Munte și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 125/25.05.2009 a Judecătoriei Vălenii d e M, a desființat în parte în latură penală sentința atacată în sensul că s-a înlăturat de la încadrarea juridică a faptelor disp. art. 37 lit.a referitoare Cod Penal la recidiva postcondamnatorie, rămânând aplicabile disp. art. 37 lit. b respectiv Cod Penal cele referitoare la recidiva postexecutorie.
S-au înlăturat disp. art. 61 privind Cod Penal revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 403/2004 a Judecătoriei Vălenii de M și s-a constatat că pedeapsa este considerată executată înainte de comiterea faptelor pentru care a fost condamnat prin sentința atacată.
S-a înlăturat sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare în final rămânând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5(cinci) ani închisoare.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a apreciat că situația de fapt din care rezultă în mod indubitabil că inculpatul este autorul infracțiunilor reținute în sarcina sa, a fost corect reținută și că, deși acesta contestă infracțiunea de furt calificat a unor obiecte electronice, din probe rezultă în mod evident că susținerea sa nu este fondată.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, tribunalul a constatat că aceasta prezintă într-adevăr inexactitățile susținute în apelul parchetului.
Astfel, prin sentința penală nr. 403/27.09.2004 a Judecătoriei Vălenii d e M, definitivă prin neapelare s-au contopit o serie de pedepse, respectiv cele aplicate prin sentința penală nr. 94/06.03.2003 a Judecătoriei Vălenii d e M, definitivă prin neapelare și totodată s-a scăzut și perioada reținerii și arestării preventive de la 22.02.2002 la zi. În aceste condiții s-a emis un nou mandat pentru o pedeapsă de 4 ani închisoare ce se consideră executată la 21.02.2006.
Faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința atacată au fost săvârșite în perioada 06.01.2007 și până la 02.03.2007 deci după ce pedeapsa anterioară fusese executată, dar până la împlinirea termenului de reabilitare fiind în aceste condiții aplicabile disp. art. 37 lit.b,
Cod PenalÎmpotriva ambelor hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, în privința greșitei sale condamnări, dar și a individualizării pedepsei.
În susținerea orală a recursului, recurentul a arătat că în mod greșit instanțele au reținut vinovăția sa în ceea ce privește săvărșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, comisă în dauna părții vătămate, realizându-se sub acest aspect o greșită interpretare a materialului probator administrat, în realitate recurentul fiind vinovat doar de săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat, în dauna părții vătămate.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri în parte și achitarea parțială a recurentului, conform motivelor de recurs expuse, iar în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, s-a susținut că, în raport cu gradul de vinovăție a recurentului, pedeapsa aplicată este excesivă, solicitându-se reducerea acesteia.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu în limitele motivelor de casare prevăzute de art.385/9 alin.3 pr.penală, constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Instanțele au reținut în mod corect și complet situația de fapt și au realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză, în cele două faze ale procesului penal, din care rezultă atât existența faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia, cu vinovăție în forma cerută de lege, de către inculpat.
Au fost avute astfel în vedere, plângerile și declarațiile părților vătămate prejudiciate, depozițiile martorilor, procesele verbale de reconstituire însoțite de planșele fotografice demonstrative și respectiv de ridicare a bunurilor, procesul verbal de cercetare la fața locului, însoțite de planșele fotografice demonstrative, declarațiile inculpatului, depozițiile martorilor, procesele-verbale de recunoaștere după fotografie, fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Pe baza acestor mijloace de probă, în mod corect s-a reținut și rezultă că în intervalul 6 ianuarie - 28 ianuarie 2007, în executarea unei rezoluții infracționale unice, recurentul a executat mai multe acte materiale de pătrundere fără drept, în repetate rânduri, prin efracție, in locuința părții vătămate situată in orașul V de M,-. jud. P, de unde și-a însușit fără drept mai multe produse electronice, respectiv un televizor color marca cu carcasă de culoare neagră si telecomandă, un aparat marca - Promo cu carcasa de culoare argintie si telecomandă, o stație de amplificare marca Tehnix cu telecomandă, un joc -Station 2, un casetofon marca Panasonic, un telefon mobil marca și un cu carcasa de culoare argintie si telecomandă.
În executarea aceleiași rezoluții infracționale, în noaptea de 1/2 martie 2007 recurentul a pătruns, prin escaladarea gardului in curtea imobilului părții vătămate din localitatea, sat, după care a încercat să pătrundă în beciul locuinței, cu intenția de a sustrage produse alimentare, însă a fost surprins de partea vătămată, încercând să fugă, fiind prins de către partea vătămată, ajutată de martorul .
În legătură cu criticile formulate de către inculpat, Curtea observă că acestea sunt nefondate, iar existența faptei și vinovăția recurentului, în legătură cu toate componentele formei continuate infracționale, au fost în mod judicios reținute de către instanțele anterioare, care au procedat la înlăturarea motivată a apărărilor acestuia.
Este adevărat că, încă din cursul cercetării judecătorești, recurentul a susținut că se face vinovat doar de săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat în dauna părții vătămate, recunoașterea sa coroborându-se pe deplin cu declarațiile părții vătămate și cu declarațiile martorului ocular, aceștia fiind cei care l-au surprins personal pe inculpat în timp ce încerca să fugă de la locul faptei, așa încât sub acest aspect, o eventuală contestare a participației penale a recurentului ar fi fost oricum lipsită de eficiență, dat fiind caracterul direct al mijloacelor de probă. De altfel, deși surprins în această postură, totuși inculpatul - recurent a adresat amenințări părții vătămate, chiar în prezența lucrătorilor de poliție, care se deplasaseră la fața locului, cât și în prezența martorului sus-menționat, aspect care reiese din declarațiile date în cursul urmăririi penale.
În legătură cu cealaltă faptă componentă a formei continuate, aceea de furt calificat în formă consumată,comisă în dauna părții vătămate, recurentul a susținut, încă din faza urmăririi penale, că nu este autorul faptei, poziție pe care și-a menținut-o pe tot parcursul procesului penal, inclusiv cu ocazia promovării prezentei căi de atac.
Însă, din depozițiile martorilor, - și rezultă fără putință de tăgadă participația inculpatului la săvârșirea acestei fapte, chiar dacă aceștia nu au fost martori direcți, oculari, la consumarea faptei.
Astfel, martora, concubina recurentului în perioada respectivă, a afirmat, în declarațiile din cursul urmăririi penale, că recurentul a adus, chiar în intervalul comiterii faptei, la domiciliul unde locuiau împreună, mai multe bunuri, respectiv aparatură electronică, între care și televizorul pe care martora l-a predat organelor de poliție, acest bun fiind recunoscut de către partea vătămată ca aparținându-i, lucru care rezultă din procesele verbale de recunoaștere întocmite în cursul urmăririi penale.
În nici un caz, nu s-ar putea susține că instanțele au fost lipsite de rol activ în ceea ce privește reaudierea acestei martore, câtă vreme, pe parcursul cercetării judecătorești desfășurate în prima instanță de judecată, au fost acordate mai multe termene de judecată pentru reaudierea martorei care a fost citată, în repetate rânduri, la diferite adrese cunoscute, fiind emise, de fiecare dată, mandate de aducere, însă lucrătorii de poliție nereușind să o găsească la niciuna dintre aceste adrese, iar mandatele de aducere ce au fost puse în executare, fiind restituite cu mențiunea schimbării locuinței martorei.
Așa fiind, în pofida eforturilor instanței de judecată, audierea acestei martore în condiții de oralitate și contradictorialitate nu a fost cu putință însă, în cauză nu există nici un motiv pentru care instanța să procedeze la aprecierea ca nesinceră a depoziției acestei martore din faza de urmărire penală și deci, nici un argument pentru a înlătura din contextul probator depoziția concubinei inculpatului.
Declarațiile acestei martore se coroborează pe deplin și cu depozițiile martorilor, -, și,audiați atât în cursul urmăririi penale, cât și, parte din ei, în faza de cercetare judecătorească, aceștia fiind cei care,în perioada respectivă, de bună-credință și necunoscând adevărata proveniență a bunurilor, au achiziționat de la inculpatul-recurent mai multe produse electrocasnice, pe care martorii le-au descris în declarațiile lor. De altfel, martorul a fost contactat mai întâi de către recurent, care i-a solicitat să îi găsească persoane interesate de cumpărarea unor aparate electronice, iar prin intermediul acestuia, ceilalți martori enumerați mai sus au dobândit de la inculpat, în schimbul unor sume de bani, bunurile pe care acesta le sustrăsese din locuința părții vătămate.
Ulterior, aceste bunuri au fost de asemenea recunoscute de către partea vătămată ca fiind ale sale și au fost ridicate pe parcursul cercetărilor și restituite acesteia.
În aceste condiții, în mod judicios instanțele anterioare au înlăturat atât apărările recurentului, care a susținut că nu este autorul acestei infracțiuni, cât și depoziția martorului audiat în apărare, tatăl recurentului, care a afirmat că din domiciliul său și al fiului său nu ar fi fost ridicat și restituit părții vătămate televizorul sustras de la locuința acesteia.
Aceste apărări sunt în mod evident infirmate de depozițiile martorilor enumerați mai sus, martori cumpărători de bună credință, iar forța probantă a declarațiilor lor nu poate fi negată, atâta vreme cât recurentul nu a făcut dovada că deținea în condiții legale aparatele electronice pe care le-a înstrăinat acestor martori.
Pe cale de consecință, deși participația recurentului la săvârșirea acestei fapte nu este dovedită prin mijloace de probă directe, cu toate acestea, există suficiente și indubitabile mijloace de probă indirecte, acestea fiind reprezentate de depozițiile concubinei recurentului și ale martorilor cumpărători, astfel încât în mod corect instanțele au înlăturat versiunea formulată de recurent în apărare, constatând așadar, existența faptei și vinovăția acestuia.
Față de considerentele expuse, Curtea constată că sunt nefondate criticile recurentului vizând greșita sa condamnare, iar în legătură cu individualizarea judiciară a pedepselor se observă că nici din acest punct de vedere, decizia pronunțată în apel nu este susceptibilă a fi reformată, atâta vreme cât prin înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat de prima instanță, pedeapsa de executat este proporționalizată într-un cuantum corespunzător, față de pericolul social concret al infracțiunii și față de persoana infractorului.
Or, în legătură cu acest ultim element de individualizare, se observă că potrivit fișei de cazier judiciar, de la fila 75 dosar urmărire penală, recurentul a suferit anterior, începând cu 1990 multiple condamnări, pentru săvârșire a unor infracțiuni similare, în fișa de cazier judiciar figurând, nu mai puțin de șapte astfel de sancțiuni penale aplicate anterior săvârșirii faptelor deduse judecății, aspect care creează convingerea curții că prin repetabilitatea unor astfel de fapte, scopul preventiv educativ și sancționator avut în vedere de legiuitor nu și-a atins efectul prin pronunțarea condamnărilor ce figurează în cazierul judiciar.
Ca atare, o reducere a pedepsei aplicată de prima instanță și menținută de altfel de instanța de control judiciar, nu ar face decât să lipsească de eficiență sancțiunea penală.
În consecință, Curtea va respinge recursul ca nefondat și va constata că recurentul inculpat este arestat în altă cauză.
Văzând și disp. art.192 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 01.02.1968, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr.201/13.11.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr.125/25.05.2009 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte.
Constată că recurentul inculpat este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.01.2010.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red. GC/
4ex/26.01.2010
f-- Jud. V de
jud. fond
apel -- Tb. P
dosar apel,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificar 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu, Dan Andrei
