Violul (art.197 cod penal). Sentința 288/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA PENALĂ NR. 288/
Ședința publică din data de 26 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 3: Maria Uzună
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror:
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - fiul lui și, născut la data de 03 august 1976, deținut în Penitenciarul Poarta Albă - împotriva sentinței penale nr. 310/P din 03.12.2008, pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr. 163 din data de 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 192 Cod penal și art. 197 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, conform art. 297 cod procedură penală se prezintă
- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de avocat din oficiu - în baza împuternicirii avocațiale nr.2338/2009, emisă de Baroul d e Avocați
A lipsit intimata-parte vătămată -.
Procedura este nelegală cu intimata-parte vătămată, citația nefiind expediată din lipsa fondurilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, față de lipsa de procedură solicită acordarea unui nou termen de judecată.
Întrebat fiind, apărătorul arată că motivele de recurs vizează reindividualizarea pedepsei.
Curtea constată că procedura este legal îndeplinită.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 Cod procedură penală părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de invocat.
Curtea, nu are de invocat excepții din oficiu conform art. 302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art. 38513Cod procedură penală.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, arată că s-a formulat recurs critica vizând greșita individualizare a pedepsei, apreciind că pedeapsa aplicată - de 5 ani închisoare - este prea mare în raport de fapta săvârșită și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a recunoscut fapta, o regretă, anterior săvârșirii acesteia a încercat să-și câștige existența în mod cinstit și are un domiciliu stabil.
Consideră că aceste motive sunt suficiente pentru reindividualizarea pedepsei, sens în care solicită admiterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului considerând că pedeapsa a fost corect stabilită de instanța de fond având în vedere gravitatea faptei și starea de recidivă. Totodată apreciază că sentința este nelegală întrucât, reținând tentativa - fără se reține circumstanțe atenuante - nu s-a aplicat pedeapsa complementară.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
Cu privire la recursul penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.310/P/3.12.2008 Judecătoria Medgidial -a condamnat pe inculpatul - fiul lui și, născut la 3 august 1976, în temeiul prevederilor art.192 alin.(2) Cod procedură penală cu aplicarea art.41 alin.(2) Cod penal la pedeapsa închisorii de 3 ani.
Totodată, în temeiul art.20 Cod penal raportat la art.197 alin.(2) lit.c) Cod penal inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza a prevederilor art.61 alin.(1) Cod penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate a pedepsei rezultante de 4 ani și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.140/2005 a Judecătoriei Mangalia.
Potrivit prevederilor art.36 Cod penal raportat la art.34 lit.b) Cod penal și la art.33 lit.a) Cod penal au fost contopite pedepsele de 3 ani închisoare, 5 ani închisoare și restul de pedeapsă de 554 zile închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare ce s-a dispus a fi executată în final și în total.
În temeiul art.350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar din pedeapsa aplicată s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 24.01.2008 la zi.
Totodată, inculpatului i s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii, pe termenul prevăzut de art.71 Cod penal, a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) și b) Cod penal cu excepția dreptului de a alege.
Potrivit prevederilor art.191 alin.(1) Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 500 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare, din care onorariu avocat oficiu, în sumă de 100 lei s-a dispus a fi plătit din fondul Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Constanța, pentru avocat.
Pentru a pronunța soluția menționată Judecătoria Mangalia, județul Car eținut următoarele:
Partea vătămată - are vârsta de 86 de ani și locuiește singură într-un imobil situat în satul, comuna, județul
În seara de 23.01.2008, inculpatul a pătruns fără drept în curtea locuinței numitei, situată în comuna, județul C, care se învecinează cu locuința părții vătămate - și ulterior în curtea acesteia din urmă.
În jurul orelor 21.00, partea vătămată a auzit un zgomot și îndreptându-se spre ușa de la intrare a văzut o persoană necunoscută, care i-a spus că nu dorește bani, ci doar să o violeze. Întrucât s-a opus, zgâriindu-l cu unghiile pe față, acesta a lovit-o cu pumnii în cap, și abdomen, a trântit-o în pat, unde i-a rupt chiloții, reușind să scape din mâinile lui, după ce l-a strâns de testicule. Atunci a constat că nu avea par în zona genitală.
Partea vătămată a fugit la vecina sa, căreia i-a relatat cele întâmplate și, apoi, la, care se afla de paza la restaurantul din apropierea locuinței sale. Acesta din urmă a anunțat organele de poliție.
În aceeași noapte, partea vătămată a reclamat organelor de poliție faptul că în jurul orelor 21,30 pătruns în locuința sa o persoană de sex masculin care, prin exercitarea de acțiuni violente, a încercat să o determine să întrețină raporturi sexuale( plângerea părții vătămate).
Cu ocazia cercetărilor efectuate de către organele de poliție la locuința părții vătămate au fost descoperite, în camera în care s-a reclamat desfășurarea agresiunii, o serie de obiecte de îmbrăcăminte, de culoare brun roșcată, cu aspect de sânge, aflate pe lenjeria de pat, fața de masă și pe diverse obiecte din casă (procesul verbal de cercetare la fața locului, fotografiile judiciare).
Cu ocazia cercetării la fața locului au fost ridicate urme papilare, iar din rapoartele de expertiză tehnico-științifică nr.57296 și nr.57297 din 06.02.2008 ale serviciului Criminalistic din cadrul IPJ C, rezultă că acestea au fost create de inculpat astfel: din cele 3 urme papilare ridicate de pe geamul ușii de acces al locuinței pății vătămate, doar cea ilustrată în foto 3 și cele două urme papilare ridicate de pe geamul ușii de acces al locuinței martorei au fost create de degetul inelar, arătător și mijlociu de la mâna dreaptă a acestuia.
În declarația sa martora, a arătat că în seara de 23.01.2008, în jurul orelor 21.25, a auzit un zgomot la ușa de la intrare și în momentul în care s-a uitat pe geamul ușii l-a recunoscut pe inculpat. Acesta, când și-a dat seama că a fost recunoscut a plecat, sărind gardul.
Martorii și au relatat că au văzut-o pe partea vătămată plină de sânge pe față și că aceasta le-a spus că a fost bătută de o persoană pe care nu a văzut-o întrucât era întuneric.
Inculpatul a recunoscut, atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată, faptul că a pătruns în locuința părții vătămate și a lovit-o pe aceasta, arătând că a luat rezoluția infracțională pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice doar că nu a încercat nici un moment să o violeze pe partea vătămată, ci doar să sustragă bunuri
Susținerile părții vătămate în sensul că l-a zgâriat pe agresor au fost confirmate de împrejurarea că inculpatul prezenta, ulterior comiterii faptelor, excoriații pe față și în zona genitală, iar suprafața perineală anterioară nu prezenta pilozitate ( procesul-verbal de examinare).
Partea vătămată a fost examinată în cadrul C și potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 2/S/31.01.2008 prezenta multiple leziuni traumatice: traumatism cranio-facial, plagă contuză frontală, echimoze la nivelul feței, gâtului și brațelor, hemoragie meningeală difuză, leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 30 de zile de îngrijiri medicale, punându-i totodată viața în pericol prin hemoragia meningeală ( raportul de constatare medico-legală depus la dosar - fila 36 din dosarul de urmărire penală)
Instanța a mai reținut împrejurarea că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală, ci a mai fost anterior condamnat pentru săvârșirea unor fapte similare celei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, ultima data fiind condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de 4 ani și 4 luni prin sentința penală 140/2005 a Judecătoriei Mangalia, rămasă definitivă prin decizia Tribunalului Constanța nr. 370/21.06.2005.
Inculpatul a fost arestat la data de 10.01.2005 și liberat condiționat la data de 02.11.2007, cu rest de pedeapsă neexecutat de 554 de zile.
În prezenta cauză inculpatul a fost cercetat în stare de arest preventiv.
La data de 24.01.2008 s-a dispus față de inculpat măsura reținerii pentru 24 de ore, iar prin încheierea nr. 1/P/25.01.2008 pronunțată de Judecătoria Mangalias -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile cu începere de la data de 25.01.2008 și până la data de 22.02.2008 fiind ulterior prelungită sau menținută măsura arestării preventive.
Instanța a apreciat că faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată: tentativă de viol, prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.197 alin.(2) lit.c) Cod penal și de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.(2) Cod penal cu aplicarea art.41 alin.(2) Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal și art.37 lit.a) Cod penal.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de tentativă de viol s-a realizat prin activitatea inculpatului, care în noaptea de 23/24.01.2008 a încercat să o imobilizeze prin constrângere fizică pe partea vătămată -, în scopul întreținerii de raporturi sexual, iar pentru aoî mpiedica pe partea vătămată să strige după ajutor în realizarea acestei rezoluții infracționale inculpatul i-a aplicat multiple lovituri în regiunea feței și prin acte de violență a reușit să o dezbrace, rupându- lenjeria intimă.
Infracțiunea de viol nu s-a consumat datorită unor împrejurări independente de voința inculpatului, mai exact datorită împrejurării că partea vătămată a reușit să iasă din încăpere și să se refugieze în curtea vecinilor.
S-a mai arătat că inculpatul a conștientizat că pătrunde fără drept în locuința părții vătămate, a încercat să realizeze un act sexual împotriva voinței acesteia prin încălcarea libertatea sexuală și inviolabilitatea domiciliului și a urmărit rezultatele socialmente periculoase.
Constatând a fi sunt întrunite condițiile legale pentru condamnarea inculpatului, la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal: gradul de pericol social al faptei, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, persoana inculpatului, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială și cea generală ale Codului penal.
S- avut in vedere și faptul că infracțiunea de tentativă de viol săvârșită de inculpat prezintă o un grad de pericol social concret sporit atât datorită împrejurărilor în care a fost comisă - în timpul nopții, ulterior pătrunderii în locuința părții vătămate, asupra unei victime în vârstă de 86 de ani, având o rezistență fizică scăzută, cu posibilități reduse de apărare și care locuia singură, cât și datorită urmărilor produse - atingerea gravă adusă libertății sexuale a părții vătămate dar și leziunile traumatice multiple suferite de partea vătămată mai ales în regiunea feței.
Întrucât inculpatul prezintă la rândul său o periculozitate sporită, fiind cunoscut ca având antecedente penale - mai multe condamnări cu pedeapsa închisorii chiar pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și violare de domiciliu, instanța apreciat că o pedepsele aplicate sunt suficiente și de natură a contribui la reeducarea inculpatului și la atingerea celorlalte scopuri ale sancțiunii penale.
Instanța a făcut aplicarea art.71 alin.(1) și alin.(3) Cod penal și a interzis inculpatului, pe durata executării pedepselor principale cu închisoarea, drepturile prevăzute de art.64 alin.(1) lit.a) teza a II-a și de art.64 alin.(1) lit. b) Cod penal.
În baza art.71 alin.(1) și alin.(3) Cod penal și față de considerentele anterior expuse instanța a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale rezultante drepturile prevăzute de art.64 alin.(1) lit.a) teza a II-a și de art.64 alin.(1) lit.b) Cod penal.
Față de împrejurarea că inculpatul a fost cercetat în stare de arest preventiv, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.88 alin.(1) Cod penal și a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate prin prezenta sentință timpul reținerii și al arestării preventive de la data de 24.01.2008 la zi.
Ținând seama de împrejurarea că acesta a săvârșit faptele pentru care este cercetat după executarea în regim privativ de libertate a unor pedepse cu închisoare ce i-au fost aplicate prin două hotărâri judecătorești definitive pentru comiterea unor infracțiuni similare, și-a motivat activitatea ilicită prin consumul excesiv de băuturi alcoolice, nu are ocupație sau loc de muncă, dar și de rezonanța socială faptelor reținute în sarcina inculpatului în comunitatea locală în care au fost săvârșite, instanța apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar avea în continuare drept rezultat o stare de pericol social concret pentru ordinea publică, sentimente de insecuritate pentru ceilalți cetățeni, îndreptățiți să pretindă autorităților statului asigurarea unui climat social sigur.
În conformitate cu dispozițiile art.350 Cod procedură penală, a fost menținuta starea de arest a inculpatului.
În baza art.189 Cod procedură penală instanța a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat, în sumă de 100 lei, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.
În conformitate cu dispozițiile art.191 alin.(1) Cod procedură penală și având în vedere soluțiile pronunțate, instanța a obligat pe inculpat și la plata către stat a sumei de 500 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate în cauză.
Apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.310/P/3.12.2008 a Judecătoriei Mangaliaa fost soluționat prin decizia penală nr.163/19.03.2009 a Tribunalului Constanța prin respingerea acestuia ca nefondat.
Inculpatului apelant i s-a menținut starea de arest preventiv, în conformitate cu prevederile art.350 Cod procedură penală, i s-a dedus prevenția de la 3.12.2008 la zi și a fost obligat la 420 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 300 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu.
Critica din apelul inculpatului a vizat greșita condamnare pentru infracțiunea de tentativă de viol, susținându-se că pătrunderea în locuința părții vătămate - s-a făcut cu intenția de a sustrage bunuri, iar violențele exercitate asupra părții vătămate s-au datorat consumului excesiv de alcool.
În subsidiar, inculpatul-apelant a solicitat să se rețină în favoarea sa circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit.c) Cod penal și să i se redozeze pedeapsa, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Examinând cauza prin prisma motivelor de apel, dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.371 Cod procedură penală Tribunalul Constanțaa constatat că apelul este nefondat, reținând următoarele:
Instanța de fond a procedat mai întâi la stabilirea situației de fapt, realizând o apreciere completă și corectă a întregului material probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești și stabilind o încadrare juridică corespunzătoare a faptei.
Analiza actelor și lucrărilor cauzei, astfel cum corect a fost realizată de către instanța de fond, demonstrează, fără nici un dubiu, că autorul infracțiunii de tentativă de viol și violare de domiciliu comise asupra părții vătămate este inculpatul.
Prima instanță a analizat echilibrat toate aceste aspecte, dând eficiență tuturor criteriilor impuse de legiuitor, pedeapsa in cuantumul stabilit fiind de natură a atinge exigențele necesare pentru atingerea scopului legii penale într-un stat de drept.
Din materialul probator administrat în cauză, Tribunalul constată că pedeapsa cu închisoarea cu executare efectivă în regim de detenție aplicată inculpatului, este corect individualizată și sub aspectul modalității de executare.
o atitudine echilibrată în aprecierea tuturor datelor de natură a caracteriza fapta și persoana inculpatului, în mod corect a procedat instanța de fond atunci când a stabilit ca executarea pedepsei să se realizeze în conformitate cu art.57 Cod penal, această modalitate de executare fiind justificată și contribuind la realizarea scopului educativ și de prevenție prevăzut de legea penală în raport de infracțiunea de tentativă de viol comisă asupra unei victime în vârstă de 86 de ani, cu o rezistență fizică scăzută ca de altfel și posibilități reduse de apărare și care locuia singură, prin faptul că inculpatul nu a avut nici o reținere s-o lovească. S- avut totodată în vedere și faptul că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului prezintă un grad de pericol social concret sporit atât datorită împrejurărilor în care au fost comise - respectiv în timpul nopții, prin pătrunderea în locuința părții vătămate, asupra unei cât și datorită urmărilor produse - atingerea gravă adusă libertății sexuale a părții vătămate dar și leziunile traumatice multiple suferite de partea vătămată.
Inculpatul prezintă o periculozitate sporită, fiind cunoscut ca având antecedente penale având mai multe condamnări cu pedeapsa închisorii chiar pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și violare de domiciliu fapt ce demonstrează faptul ca a ignorat avertismentul primit din partea societății prin aplicarea și executarea unor pedepse privative de libertate.
Împotriva sentinței penale nr.310/P/3.12.2008 a Judecătoriei Mangalia și a deciziei penale nr.163/19.03.2009 a Tribunalului Constanțaa declarat recurs, în termen legal, inculpatul criticându-le pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurentul inculpat a criticat hotărârile de fond și apel pentru netemeinicie în legătură cu individualizarea pedepsei aplicate.
În esență, recurentul a susținut că, pedeapsa de 5 ani închisoare este prea mare în cuantum, față de faptele săvârșite și circumstanțele personale și a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârilor recurate și rejudecând să se reindividualizeze pedeapsa în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Reprezentantul Parchetului a pus concluzii în sensul respingerii recursului, motivat de împrejurarea că inculpatul este recidivist și a săvârșit fapte de o gravitate mare. Totodată, a învederat faptul că pedeapsa este nelegală, în condițiile în care nu s-a aplicat pedeapsa complementară prevăzută de art.197 alin.(2) Cod penal.
Examinând cauza în raport de critica din recursul inculpatului, de probatoriul administrat, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3856alin.(1) li (2) Cod procedură penală, Curtea constată că hotărârile recurate sunt legale și temeinice, iar recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit situației de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și pe care nu a contestat-o, inculpatul recurent se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de tentativă la viol, prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.197 alin.(2) lit.c) Cod penal și violare de domiciliu în formă continuată, prevăzută de art.192 alin.(2) Cod penal cu aplicarea art.41 alin.(2) Cod penal, ambele în stare de recidivă post condamnatorie și în concurs real.
Pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului s-au aplicat pedepsele de 5 ani închisoare și respectiv 3 ani închisoare, care au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.
Raportând pedeapsa aplicată la criteriile de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal Curtea constată că este corect individualizată, atât în privința cuantumului cât și al modalității de executare.
Prin natura lor dar și prin modalitatea concretă de săvârșire, respectiv pătrunderea fără drept, pe timp de noapte, în locuințele două părți vătămate și încercarea de a întreține raport sexual, împotriva voinței unei părți vătămate, asupra căreia s-au exercitat violențe fizice, faptele ce au atras condamnarea inculpatului recurent prezintă un grad ridicat de pericol social.
Totodată, chiar dacă în încadrarea juridică nu s-a făcut trimitere la prevederile art.37 lit.a) Cod penal, instanțele de fond și apel au avut în vedere statutul de recidivist postcondamnatoriu al inculpatului și care este de natură să evidențieze o periculozitate socială sporită a persoanei acestuia, urmare perseverenței infracționale.
Aplicându-se pentru ambele infracțiuni, câte o pedeapsă egală cu limita minimă prevăzută de lege, nu se poate susține cu temei, că este excesiv de mare cuantumul acestora, cu atât mai mult cu cât starea de recidivă justifică agravarea răspunderii penale, în sensul majorării cuantumului pedepselor.
Statutul de recidivist al inculpatului recurent, dar și aplicarea prevederilor art.61 alin.(1) Cod penal impuneau ca executarea pedepsei să se facă în conformitate cu prevederile art.57 Cod penal, adică în regim de detenție.
Pentru considerentele amintite, Curtea constatând netemeinicia criticii din recursul inculpatului îl va respinge ca nefundat.
Chiar dacă instanțele de fond și apel au omis să aplice pedeapsa complementară pentru infracțiunea prevăzută de art.20-197 alin.(2) lit.c) Cod penal, această omisiune nu poate fi remediată în recursul inculpatului pentru că s-ar încălca principiul "non reformatio in pejus", consacrat prin prevederile art.3858Cod procedură penală.
Cum în urma examinării din oficiu nu s-au identificat alte motive de reformare hotărârilor recurate, acestea vor fi menținute ca legale și temeinicie.
Urmare respingerii recursului ca nefondat se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului recurent durata arestării preventive de la 19.03.2009 la zi, iar potrivit prevederilor art.192 alin.(2) Cod procedură penală va fi obligat inculpatul recurent la plata către stat a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului C, pentru avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
Respinge recursul declarat de inculpatul - fiul lui și, născut la data de 03 august 1976, deținut în Penitenciarul Poarta Albă - împotriva sentinței penale nr. 310/P din 03.12.2008, pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr. 163 din data de 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- - ca nefondat.
Deduce arestul preventiv de la 19.03.2009 la zi.
În baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală,
Obligă pe recurent la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 189 cod procedură penală,
Onorariu avocat oficiu, în cuantum de 200 lei se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 26 mai 2009.
Președinte de complet, Judecător, Pt.Judecător,
- - - - - -
Conf.art.312.
C.P.P.Semnează președ.complet,
- -
Pt.Grefier,
- -
Conform art.312
C.P.P.Semnează grefier șef,
Jud, fond:
Jud. apel:,
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref.:
2 ex./7.07.2009
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Adriana Ispas, Maria Uzună
