Violul (art.197 cod penal). Decizia 52/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- art.197 Cod penal
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR.52
Ședința publică din 05 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ghertner Ioan Artur
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și inculpatul împotriva sentinței penale nr.213 din 07.08.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal a răspuns inculpatul - apelant, în stare de arest, asistat de avocat care substituie avocat oficiu, lipsă fiind partea vătămată intimată I prin reprezentant legal G și intimatul Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care întrebat fiind inculpatul apelant arată că nu dorește să dea declarație, menținându-și declarațiile date.
Instanța constatând apelurile în stare de judecată, acordă cuvântul părților la dezbateri.
Procurorul pune concluzii de admitere a apelului declarat, desființarea hotărârii atacate și în rejudecare aplicarea unei pedepse orientate spre maximul prevăzut de lege, având în vedere împrejurările comiterii faptei și urmările produse așa cum au fost dezvoltate în motivele de apel.
Avocat, pentru inculpatul apelant, arată că aceste a criticat sentința pentru netemeinicie, considerând că pedeapsa aplicată este prea mare în raport cu persoana sa și împrejurările în care a fost săvârșită fapta. Acest motiv de apel, îl lasă la aprecierea instanței. Arată că art.197 alin.2 lit.1Cod penal sancționează infracțiunea de viol, respectiv actul sexual realizat prin constrângere asupra unui membru al familiei. În aceste condiții, în care incestul sancționează aceeași faptă, prin condamnarea inculpatului pentru aceste două infracțiuni se realizează o dublă incriminare. Infracțiunea de incest este înglobată în latura obiectivă a infracțiunii de viol așa cum este prev. de art.197 alin.2 lit.1Cod penal, respectiv actul sexual realizat prin constrângere asupra unui membru al familiei. Infracțiunea de incest poate fi reținută numai atunci când raportul sexual cu un membru al familiei se realizează, nu prin constrângere, ci prin liber consimțământ. Consideră că se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol și infracțiunea de incest, în infracțiunea de viol prev. de art.197 alin.2 lit.1și alin.3 Cod penal.
Referitor la apelul declarat de Parchet, consideră că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată.
Procurorul referitor la apelul declarat de inculpat, pune concluzii de admitere a apelului declarat de inculpat doar în măsura în care instanța constată că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei.
Inculpatul - apelant, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 87/P/2009 din data de 7 aprilie 2009, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 8.04.2009, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului, pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor prev. de art. 197 al. 1, 2 lit.1și al 3 Cod penal și art. 203 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 33 lit. b pen.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că în perioada decembrie 2007- martie 2009, prin întrebuințarea de acte de violență și amenințări cu bătaia și moartea, a întreținut mai multe acte sexuale cu fiica sa I (născută la data de 17.06.1994) în vârstă de 13, ulterior 14 ani, care prezintă o sarcina de 24 de săptămâni.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu se probează cu următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate, declarațiile mamei părții vătămate, certificat medico-legal nr. 174/A/17.03.2009 al Serviciului de Medicină Legală S, rezultat de examinare ecograf I, înscrisuri, evaluarea inițială nr. 491/17.03.2009 a Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava, copie după Hotărârea nr. 218/2009 a Consiliului Județean S - Comisia pentru Protecția Copilului, referat de anchetă socială nr. 1457/19.03.2009 realizată de Primăria com., declarații de martori, declarațiile inculpatului.
Prin sentința penală nr.213 din 7.08.2009 a Tribunalului Suceavas -au dispus următoarele:
În baza art. 197 al. 1, 2 lit.1și al 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă principală de 14 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b, d și e pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
În baza art. 203 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. a fost condamnat același inculpat, la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de incest.
În baza art. 33 lit. b pen. și art. 34 alin. 1 lit. b pen. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare cu aplicarea unui spor de 6 luni închisoare. Inculpatul execută în final 14 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 al. 1.Cod Penal i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b, d, e pe Cod Penal durata executării pedepsei.
În baza art. 88.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la data de 18.03.2009 la zi.
În baza art. 350 al. 1.C.P.P. raportat la art. 148 al. 1 lit. f s C.P.P.-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În temeiul principiului disponibilității s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Inculpatul este tatăl părții vătămate I, născută la data de 17.06.1994, conform certificatului de naștere al acesteia.
În cursul lunii decembrie 2007, inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, s-a apropiat de fiica sa, în vârstă de 13 ani, a dezbrăcat-o forțat de pantaloni și chiloți și i-a introdus degetul în vagin, în ciuda opoziției părții vătămate, pe care inculpatul a amenințat-o că o va iar dacă va povesti cuiva ce s-a întâmplat o va omorî pe ea și pe mama ei. După câteva zile inculpatul a tras-o pe fiica sa într-o cameră, i-a cerut să se dezbrace amenințând-o cu bătaia,a lovit-o cu palma și pumnii peste cap, a amenințat-o cu un cuțit, iar în final a dezbrăcat-o de haine forțând-o să întrețină un raport sexual normal, amenințând-o ulterior cu moartea dacă va spune cuiva ce s-a întâmplat. Tot prin amenințare inculpatul constrâns-o pe fiica sa, de mai multe ori, să întrețină raporturi sexuale normale, de 3 sau patru ori pe săptămână, ultimul raport sexual fiind la data de 9.03.2009, conform declarației inculpatului. Ulterior mama părții vătămate, și-a dat seama că este posibil ca fiica sa să fie însărcinată și fiind examinată medical la data de 16.03.2009 s-a constatat că într-adevăr minora prezintă o sarcină de 22 săptămâni în evoluție. Atât inculpatul cât și partea vătămată au arătat că în mod sigur sarcina este rezultatul acestor raporturi sexuale, întrucât minora nu a avut relații sexuale cu altcineva. De asemenea, din declarațiile părții vătămate, ale inculpatului, ale martorilor audiați rezultă că minora era strict supravegheată de tatăl său, că nu avea prieteni, că nu era lăsată să meargă singură decât la școală și la magazin, iar conform declarației martorei în ultimul timp nici la magazin inculpatul nu o lăsa să meargă singură ci mergea după ea.
S-a reținut că în drept, faptele inculpatului, care în perioada decembrie 2007 - martie 2009, având reprezentarea vârstei părții vătămate I (de 13 și ulterior 14 ani), fiica sa, prin amenințare cu bătaia și cu moartea a obligat-o frecvent să întrețină cu el raporturi sexuale normale, în urma cărora partea vătămată a rămas însărcinată, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 al. 1, 2 lit.1și al 3 Cod penal.
În drept, faptele aceluiași inculpat de a întreține raporturi sexuale în perioada menționată cu fiica sa, rudă în linie directă, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de incest, prevăzută de art. 203 Cod penal.
Faptele fiind comise de inculpat la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleași rezoluții infracționale, utilizând același mod de operare, asupra aceleiași părți vătămate, sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 41 al. 2.pen. privind infracțiunea continuată, atât în cazul infracțiunii de viol cât și a infracțiunii de incest.
Situația de fapt reținută de instanță a fost dovedită prin administrarea următoarelor mijloace de probă: declarațiile părții vătămate, certificat medico-legal nr. 174/A/17.03.2009 al Serviciului de Medicină Legală S, rezultat de examinare ecograf I, înscrisuri, evaluarea inițială nr. 491/17.03.2009 a Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava, copie după Hotărârea nr. 218/2009 a Consiliului Județean S - Comisia pentru Protecția Copilului, referat de anchetă socială nr. 1457/19.03.2009 realizată de Primăria com., declarațiile martorilor, -, care se coroborează cu declarațiile inculpatului de recunoaștere și regret al faptelor comise.
La individualizarea pedepselor ce s-a aplicat inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72.pen. și anume: dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret ridicat al faptelor săvârșite, de persoana inculpatului care nu are antecedente penale și a recunoscut comiterea faptelor. În consecință instanța a aplicat inculpatului în cazul ambelor infracțiuni pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special.
Conform art. 65 al. 2.pen. instanța a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b, d, e Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru comiterea infracțiunii de viol.
Întrucât acțiunile inculpatului, astfel cum au fost descrise mai sus, datorită urmărilor pe care le-au produs, au adus atingere la două categorii de relații sociale ocrotite de lege, ce constituie obiectul juridic special al celor două infracțiuni reținute în sarcina sa, ele întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni aflate în concurs ideal, conform art. 33 lit. b Instanța Cod Penal a făcut aplicarea art. 34 lit. b respectiv Cod Penal a contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, cu aplicarea unui spor având în vedere cuantumul ridicat al pedepselor ce sunt contopite.
Conform art. 35 al. 1.pen. dacă pentru una dintre infracțiunile concurente s-a stabilit și o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa închisorii, prin urmare alături de pedeapsa principală rezultantă se va aplica și pedeapsa complimentară.
În baza art. 71.Cod Penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b, d, e pe Cod Penal durata executării pedepsei.
Deși art. 71 al. 2.pen. prevede interzicerea de drept a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b,c pen. în caz de condamnare la pedeapsa închisorii, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I, c pen. O soluție contrară ar duce la încălcarea art.3 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și a art. 6 din Pactul internațional relativ la drepturile economice sociale și culturale privind dreptul la muncă al persoanei care au o aplicabilitate directă pe teritoriul României în temeiul art. 11 din Constituție. Mai mult art. 20 al. 2 din Constituție prevede că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În Hotărârea Curții Europene pentru Drepturile Omului din 28.09.2004 în cauza Sabou contra României s-a constatat încălcarea de către Statul Român a art. 8 din CEDO prin interzicerea drepturilor parentale în baza art. 71, art. 64.pen. apreciindu-se că ingerința în dreptul reclamantului la respectarea vieții de familie nu urmărea un scop legitim, fiind mai mult un blam moral care are ca finalitate pedepsirea condamnatului și nu ca o măsură de protecție a copilului. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 30 martie 2004, privind cauza Hirst contra Marea Britanie a statuat că interdicția de a vota impusă tuturor deținuților contravine art.3 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În această hotărâre s-a stabilit că, indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor. Din motivarea acestor hotărâri rezultă că instanțele ar trebui să aprecieze cu privire la necesitatea interzicerii unuia din drepturile prevăzute de art. 64.pen. iar nu să interzică de plano toate drepturile fără să le raporteze la scopul ingerinței în exercitarea dreptului și tipul de infracțiune săvârșit. De altfel există chiar în codul penal prevăzute excepții de la prevederile art. 71.pen. în cazul executării pedepsei aplicate de instanță la locul de muncă. Interesul neinterzicerii exercitării tuturor drepturilor prevăzute de art. 64.pen pe timpul executării pedepsei închisorii apare în situația liberării condiționate a condamnatului. Conform art. 71 al. 3.pen. instanța a apreciat că se impune și interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d,e pen. pe durata executării pedepsei, întrucât, având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, împrejurările în care faptele au fost comise, victima fiind minoră și fiica inculpatului, persoana inculpatului, instanța a considerat că acesta nu prezintă garanțiile morale necesare pentru a avea calitatea de tutore sau curator sau a pentru a exercita drepturile părintești.
Din pedeapsa ce i s-a aplicat inculpatului, în conformitate cu disp. art. 88 Cod penal, s-a computat durata reținerii și arestării preventive de la data de 18.03.2009 la zi.
În baza art. 350 al. 1 Cod procedură penală raportat la art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, apreciind că subzistă în cauză temeiul care a stat la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive prevăzute de art. 148 al. 1 lit. f C.P.P. respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile comise este mai mare de 4 ani iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Există un astfel de pericol atunci când este posibil să se producă o încălcare a regulilor de conviețuire socială, vizând toate valorile ocrotite prin art. 1.pen. ca urmare a activității inculpatului posterioară săvârșirii infracțiunii sau o reacție declanșată de fapta săvârșită de acesta. Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță a faptei penale, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, insecuritate socială. Pericolul concret pentru ordinea publică este evident mai mare în cazul în care asupra inculpatului planează acuzația comiterii unei fapte penale cu un grad de pericol social ridicat, astfel cum este cazul în speța de față. Tribunalul a apreciat că probele din care rezultă pericolul concret pentru ordinea publică sunt cele administrate până în prezent, pe baza cărora inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre. Din interpretarea acestor probe s-a dedus reacția declanșată de faptele care i se impută inculpatului, astfel cum a fost descrise mai sus de indignare, de dezaprobare, de insecuritate publică.
Sub aspectul laturii civile instanța, în temeiul principiului disponibilității va lua act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceavaa criticat sentința pentru netemeinicie.
În motivarea apelului s-a arătat că față de natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului și modalitatea lor de comitere, prima instanță trebuia să aplice acestuia o pedeapsă mai aspră orientată spre maximul special.
S-a mai arătat că prima instanță nu a luat în considerare atitudinea adoptată de inculpat împotriva fiicei sale, partea vătămată și nu a avut în vedere consecințele acestor infracțiuni concretizate în traume fizice și psihice pe o durată de aproximativ 1 an și nașterea unui copil.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și majorarea spre maximul special a pedepsei aplicate inculpatului.
Inculpatul a criticat sentința penală pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului sub aspectul nelegalității sentinței a arătat că art.197 alin.2 lit.1Cod penal sancționează infracțiunea de viol, respectiv actul sexual realizat prin constrângere asupra unui membru al familiei, iar infracțiunea de incest incriminează aceeași faptă, latura obiectivă a infracțiunii de incest regăsindu-se în infracțiunea de viol în formă calificată.
A arătat că în aceste condiții condamnarea sa pentru cele două infracțiuni ar însemna o dublă incriminare și sancționare.
A solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa, din infracțiunea de viol și incest într-o singură infracțiune de viol în formă calificată prev. de art.197 alin.2 lit.1și alin.3 Cod penal.
Sub aspectul criticilor de netemeinicie a arătat că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea aspră în raport de persoana sa și de împrejurările de comitere a faptelor.
Examinând apelurile declarate în cauză, Curtea reține următoarele:
Din probatoriul administrat în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească în fața instanței de fond, respectiv: declarațiile părții vătămate, certificat medico-legal nr. 174/A/17.03.2009 al Serviciului de Medicină Legală S, rezultat de examinare ecograf I, înscrisuri, evaluarea inițială nr. 491/17.03.2009 a Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava, copie după Hotărârea nr. 218/2009 a Consiliului Județean S - Comisia pentru Protecția Copilului, referat de anchetă socială nr. 1457/19.03.2009 realizată de Primăria com., declarațiile martorilor, -, care se coroborează cu declarațiile inculpatului de recunoaștere și regret al faptelor comise, a reieșit cu certitudine că în mod repetat în perioada decembrie 2007 - martie 2009, prin amenințare și acte de violență inculpatul a întreținut acte sexuale cu fiica sa I, în vârstă de 13/14 ani, în urma acestor raporturi sexuale I rămânând însărcinată.
Pe baza probelor administrate prima instanță a reținut atât o situație de fapt cât și o încadrare juridică corectă a faptelor săvârșite de inculpatul.
Infracțiunea de viol în forma agravată prev. de art.192 alin.2 lit.1și alin.3 Cod penal este o infracțiune de sine stătătoare incriminată distinct de infracțiunea de incest prev. de art.203 Cod penal.
Chiar dacă în aparență latura obiectivă a infracțiunii de incest se circumscrie celei prevăzute la infracțiunea de viol între cele două infracțiuni nu există identitate sub aspectul elementelor constitutive fiind fiecare dintre acestea infracțiuni autonome, incriminate și sancționate distinct.
Elementul de similitudine între cele două infracțiuni îl constituie doar obiectul juridic al infracțiunilor și anume valorile sociale ocrotite de legea penală, vătămate prin săvârșirea infracțiunii.
Fiind infracțiuni distincte ca incriminare și conținut, nu există o absorbție naturală și legală a infracțiunii de incest prev. de art.203 Cod penal în infracțiunea de viol prev. de art.197 alin.2 lit.1și alin.3 Cod penal așa cum a încercat să acrediteze ideea inculpatul în apel, ci cele două infracțiuni coexistă distinct făcând aplicabile dispozițiile privitoare la concursul ideal de infracțiuni prev. de art.33 lit.b Cod penal.
În acest sens s-a statuat și prin decizia nr.17 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în recursul în interesul legii.
Față de cele ce preced, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul în apel este neîntemeiată și lipsită de suport juridic.
Stabilind vinovăția inculpatului instanța de fond i-a aplicat acestuia pedepse ce au avut în vedere gravitatea faptelor și persoana inculpatului.
Față de natura și gravitatea faptelor, împrejurărilor și modalitatea de comitere, perioada lungă de timp în care inculpatul a abuzat sexual fiica de numai 13 ani, urmarea produsă ce trebuie analizată, atât sub aspect traumatic, fizic și psihic produs părții vătămate și sub aspectul rămânerii acesteia însărcinată și nașterii unui copil, cât și persoana inculpatului care a manifestat persistență infracțională, Curtea constată că prima instanță nu a respectat întrutotul criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal sens în care apreciază că pedeapsa aplicată este prea blândă în raport cu aceste criterii arătate mai sus.
Într-adevăr inculpatul nu are antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, însă aceste aspecte nu justifică aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special al pedepsei prevăzute de textele incriminatoare.
De asemenea, Curtea apreciază că pedepsele ce i-au fost aplicate inculpatului nu satisfac exigențele prev. de art.52 Cod penal referitoare la scopul pedepsei și a rolului său de a forma o atitudine corectă față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială pentru inculpat.
Față de cele ce preced, Curtea urmează ca în baza art.379 pct.1 lit.b pr.pen. să respingă apelul declarat de inculpatul ca nefondat, iar în baza art.379 pct.2 lit.a pr.pen. să admită apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava.
În rejudecare, avându-se în vedere criteriile de individualizare enumerate, se vor reindividualiza pedepsele aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.197 alin.1, 2 lit.1alin.3 Cod penal și art.203 Cod penal, ambele cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în sensul majorării acestora și, în baza art.33 lit.b Cod penal și art.34 lit.b Cod penal se vor recontopi pedepsele aplicate urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În baza art.381 pr.pen. se va deduce din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata arestării preventive de la data de 7.08.2009 la zi și având în vedere că temeiurile care au determinat inițial luarea împotriva acestuia a măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și impun în continuare privarea sa de libertate se va menține această măsură.
Onorariul pentru avocatul din oficiu al inculpatului se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, desființează în parte sentința penală nr. 213 din 7.08.2009 a Tribunalului Suceava și în rejudecare:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 14 ani și 6 luni închisoare aplicată.
Înlătură sporul de 6 luni. Repune pedepsele în individualitatea lor.
Condamnă pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 al. 1,2 lit. b/1 și al. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, la pedeapsa principală de 20 ani închisoare (în loc de 14 ani) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a,b,d și e Cod penal, pe o durată de 5 ani după expirarea pedepsei închisorii.
Condamnă pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de incest, prev. de art. 203 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare, în loc de 4 ani.
În baza art. 33 lit. b Cod penal, art. 34 lit. b Cod penal, 35 al. 1 Cod penal, contopește pedepsele aplicate și obligă inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 (douăzeci) ani închisoare privativă de libertate și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a,b,d și e Cod penal, pe o durată de 5 ani după expirarea pedepsei închisorii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art. 381 Cod procedură penală, deduce în continuare din pedeapsa aplicată durata arestării preventive a inculpatului, respectiv de la 07.08.2009 la zi, măsură pe care o menține.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare din apel, din care 200 lei, onorariu avocat oficiu, vor fi avansați din fondurile către
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare pentru toate părțile.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Dact.
3 ex.
23.10.2009
Jud. -
Președinte:Ghertner Ioan ArturJudecători:Ghertner Ioan Artur, Biciușcă Ovidiu
