Violul (art.197 cod penal). Decizia 55/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 55
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
S-a luat spre examinare recursul declarat de revizuentele și împotriva deciziei penale nr.245 din data de 05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași in dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut in ședința publica, lipsă părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19 ianuarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, parte integrantă a prezentei decizii când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru azi 26.01.2010.
INSTANȚA
Analizând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin sentința penală nr. 3719 din 03.12.2008 a Judecătoriei Iași, a fost respinsă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 3117/30.06.2006, a Judecătoriei Iași, cerere formulată de petentele -Rosana și, în calitate de soție, respectiv mamă a condamnaților și -.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac de reformare a unei hotărâri judecătorești definitive care conține o rezolvare a fondului cauzei, un mijloc procesual prin care sunt atacate hotărârile judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt. Instanța care a pronunțat o hotărâre definitivă ce conține o gravă eroare de fapt este chemată să o retragă în realizarea principului aflării adevărului și cu înfrângerea principiului autorității lucrului judecat.
Potrivit art. 393 Cod procedură penală, hotărârile penale definitive sunt supuse revizuirii atât în latura penală cât și în cea civilă.
Pentru ca o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală ("S-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei˝) să fie admisibilă în principiu mai multe condiții trebuie să fie cumulativ îndeplinite, exigențe care în prezenta cauză nu sunt îndeplinite.
Sub un prim aspect, este necesar să existe fapte sau împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute de către instanță, iar acestea să se fi descoperit după pronunțarea hotărârii definitive.
În ceea ce privește " faptele și împrejurările "care ar putea fi stabilite ca urmare a solicitării avizării raportului de constatare medico-legală psihiatrică nr. 5336/15.01.2004 de către Comisia Superioară de avizare și control, instanța reține că nici cererea, nici împrejurările care se tinde a fi dovedite nu sunt noi și necunoscute instanțelor care au pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Analiza celui de-al doilea motiv de recurs al inculpaților " s-a comis o gravă eroare de fapt" (filele 58 - 61 din dosarul nr- al Curții de APEL IAȘI ), comparativ cu analiza motivelor de revizuire invocate de și (filele 7-9 din dosarul nr- al Judecătoriei Iași ) - punctul nr. 1, precum și cu dispozițiile încheierii de ședință din 25 martie 2008 (fila 74 din dosarul nr- al Curții de APEL IAȘI ) dovedește cu prisosință că instanțele au avut în vedere situația invocată în susținerea cererii de revizuire, au apreciat, față de aceste motive că avizul nu este necesar. Instanța reține că "nota de consultanță" invocată, care are caracterul unei constatări medico-legale extrajudiciare, întocmite fără examinarea părții vătămate, la o perioadă extrem de lungă de timp după comiterea faptelor, nu conține altceva decât o confirmare a susținerilor condamnaților prezentate în fața instanțelor de judecată care au soluționat cauza de față în fond și care s-au pronunțat asupra legalității și temeiniciei cererii de solicitare a avizului.
Susținerea cu privire la caracterul de noutate al împrejurării și probei nu este fondată, întrucât ceea ce trebuie să fie nou, nu este numai înscrisul în sine, ci faptul probator pe care acesta îl stabilește. Nota de consultanță în cauză a fost prezentată instanței de recurs, aflându-se la fila 65 din dosarul nr- al Curții de APEL IAȘI.
În cauza de față, nici mijloacele de probă și nici faptele probatorii nu sunt noi.
În ceea ce privește faptele noi, se remarcă identitatea criticilor conținute în cererea de revizuire cu cele conținute în cererile de apel și de recurs care a făcut obiectul analizei Tribunalului Iași și Curții de APEL IAȘI și cărora instanțele le-au răspuns prin deciziile penale nr. 271/28.05.2007 a Tribunalului Iași și prin decizia penală nr. 173/1.04.2008 a Curții de APEL IAȘI.
În ceea ce privește declarațiile martorilor, G, și, instanța reține:
S-a apreciat că declarația martorului este o probă nouă, de natură conduce la stabilirea nevinovăției condamnaților.
La fila nr. 33 din dosarul nr- al Curții de APEL IAȘI se află o declarație extrajudiciară dată chiar de în favoarea inculpatului. Acesta nu este străin de cauza în care și au fost condamnați. Martorul declară că ar fi auzit pe partea vătămată admițând "că a fost nevoită de comportamentul mamei sale să adopte o anumită conduită procesuală, că nu mai putea da înapoi din moment ce intrase în horă și că, dacă i s-ar fi dat o sumă de bani, nu ar fi depus plângere. Tânăra respectivă nu a spus că nu s-a întâmplat nimic. "Apărătorii revizuentelor interpretează această depoziție ca o depoziție ca o recunoaștere făcută de partea vătămată a caracterului mincinos al plângerii formulate de ea. Instanța reține că acest înțeles nu poate fi dat depoziției, dacă se procedează la o analiză logică, literală și contextuală a aspectelor declarate de. Nu s-a negat faptul că în cursul procesului penal, s-ar fi încercat o împăcare între părți, nu s-a invocat faptul că partea vătămată ar fi susținut că nu s-a comis un viol. În plus, o susținere identică a fost făcută de, fostul soț al părții vătămate, susținere cuprinsă în declarația notarială aflată în dosarul nr- al Curții de APEL IAȘI, la fila 64 și pe care instanța de recurs a avut posibilitatea să o analizeze la pronunțarea deciziei penale nr. 173/1.04.2008 a Curții de APEL IAȘI. Declarația părții vătămate se apreciază în conformitate cu dispozițiile art. 75 Cod procedură penală, servind la aflarea adevărului în măsura în care se coroborează cu alte probe administrate în cauză.
Nu poate fi admisă însă coroborarea declarației părții vătămate cu ea, însăși, percepută de alte persoane. Instanțele care au pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere au analizat atât contradicțiile existente între declarațiile succesive ale părții vătămate, cât și susținerile soțului acesteia cu privire la caracterul mincinos al plângerii formulate împotriva condamnaților, apreciindu-le sub aspectul legalității și temeiniciei. Faptul că partea vătămată ar fi exprimat "că lucrurile nu stau chiar așa cum le-ar fi declarat prin plângerea formulată", fiind auzită de alte persoane este o chestiune care a fost supusă atenției instanțelor de control judiciar care au judecat în apel și recurs.
În ceea ce privește declarația dată de -G, instanța reține că aceasta nu prezintă credibilitate și nu este de natură a proba nevinovăția inculpaților. La fila nr. 34 din dosarul nr- al Curții de APEL IAȘI se află o declarație extrajudiciară dată chiar de -G în favoarea inculpatului la data de 04.02.2008. În ciuda susținerilor sale, acesta nu este străin de cauza în care și au fost condamnați. Martorul -G, în acord cu martorul, declară că în decembrie 2003, într-o noapte, în jurul orei 3.00,în timp ce era de serviciu împreună cu a fost apelat de. Cei doi martori s-au întâlnit cu și în zona Străzii, iar primul i-a cerut cheile apartamentului său și permisiunea ca fata care-i însoțea(partea vătămată) să rămână în apartamentul martorului -G, întrucât nu ar fi avut unde să doarmă. Martorii și -G au susținut că nu au declarat aceste aspecte întrucât nu li s-a părut important și nu li s-a cerut să dea vreo declarație ori să prezinte vreun raport.
Așa cum s-a arătat, martorii nu sunt străini de procesul penal finalizat prin condamnarea foștilor lor colegi și, cei doi condamnați au relatat amănunțit toate momentele din noaptea de 15/16.12.2003 și nu au făcut referire niciodată la presupusa întâlnire de mai sus, deși au declarat că partea vătămată s-a oferit să întrețină relații sexuale cu ei cu condiția de a-i găsi un loc unde să doarmă în noaptea respectivă. Fără îndoială că, dacă susținerile ar fi fost reale, condamnații ar fi încercat să le probeze.
În plus, aceste susțineri, nu sunt de natură a dovedi nevinovăția inculpaților. Este pe deplin stabilit faptul că inițial, partea vătămată a urcat în autoturismul inculpatului de bunăvoie, că nu a strigat și nu a avut manifestări exterioare care ar fi putut alarma pe cineva. relatat, chiar dacă ar fi real, nu exclude deplasarea condamnaților și a victimei spre Zona în care faptele pentru care au fost condamnați s-au consumat și nici nu exclud comiterea infracțiunii de viol.
Martorul, barman la un bar pe care soții și l-ar fi frecventat, aceasta nu prezintă credibilitate și nici forță probatorie. Așa cum a reținut și procurorul în cursul cercetărilor efectuate, este imposibil de crezut faptul că un martor a putut reține o împrejurare care pentru el nu prezenta nici o semnificație, un fapt banal, după 5 ani de la producerea lui. Este foarte posibil ca martorul să se refere la alte date și la alte persoane, având în vedere că martorul afirmă că s-a mai întâlnit întâmplător cu, dar nu reține cu cine era și în ce împrejurări s-au produs aceste întâlniri. Chiar dacă partea vătămată ar fi coborât din mașina inculpaților să cumpere mâncare și ar fi urcat apoi din nou în autoturism, așa cum susțin condamnații, acest aspect nu dovedește că ea se afla într-o situație confortabilă și într-o stare psihică foarte bună. De asemenea, este posibil ca martorul să-i fi văzut pe cei trei la momentul anterior comiterii infracțiunii, când partea vătămată ar fi încercat să o caute pe sa. Așa cum s-a reținut prin sentința de condamnare, la momentul faptei, victima era minoră și suferise o traumă, nu i se poate pretinde discernământul și reacțiile unui matur care acționează în afara condițiilor de stres.
Nu este un element de noutate faptul că victima nu a strigat, nu s-a zbătut și nu a încercat să fugă prin orice mijloace. Aceste împrejurări au fost cunoscute de instanțele care au soluționat dosarul penal nr. 9535/2005 al Judecătoriei Iași.
Pentru a fonda cererea de revizuire de față ar fi fost necesar ca revizuentele și -Rosana să fi invocat fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanță și discutate la soluționarea cauzei și să poată conduce la pronunțarea unei soluții de achitare.
Așadar, pe această cale nu se poate promova o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, cale la care petentele și -Rosana tind. În procedura revizuirii nu este posibilă readministrarea aceluiași probatoriu ori reaprecierea acestuia, în lipsa oricăror elemente din care să rezulte că au intervenit, într-adevăr, fapte sau împrejurări noi apte a dovedi nevinovăția condamnaților, fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute de instanță la momentul pronunțării sentinței a cărei revizuire se cere.
Văzând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale de admisibilitate în principiu a cererii de revizuire formulate de -Rosana și, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 403 aliniatul 3 Cod procedură penală raportate la dispozițiile art. 394 aliniatul 1 litera a Cod procedură penală instanța a respins cererea de revizuire formulată împotriva sentinței penale nr. 3117/30.06.2006 a Judecătoriei Iași (dosar nr. 9535/2005), menținută prin decizia penală nr. 271/28.05.2007 a Tribunalului Iași, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 173/1.04.2008 a Curții de APEL IAȘI, în favoarea condamnaților - și -.
Împotriva hotărârii au formulat apel petentele cu motivarea că nu s-a acordat cuvântul procurorului la termenul când au avut loc dezbaterile.
Prin decizia penală nr. 245/05 mai 2009, Tribunalul Iașia respins ca nefondate apelurile și a obligat apelantele la plata cheltuielilor judiciare.
Tribunalul a reținut față de cazul de revizuire invocat, respectiv cel enumerat de art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală apelurile nu sunt fondate.
Tribunalul, examinând declarațiile martorilor audiați de procuror cu prilejul cercetării preliminare, respectiv cele date de către, -G, și, că în mod judicios prima instanță a apreciat că nu au fost invocate fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanță și care ar fi putut conduce la pronunțarea unei soluții de achitare a inculpaților și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "viol", declarațiile acestor martori vizând fie împrejurări ce privesc aspecte petrecute înainte de săvârșirea infracțiunii, sub aspectul cărora au fost condamnați cei doi inculpați, și care de altfel au fost avute în vedere atât de către instanța de fond la pronunțarea hotărârii de condamnare dar și de către instanța de control judiciar care au efectuat controlul de legalitate și temeinicie al acesteia, sau care nu s-au putut corobora cu alte probe - cele referitoare la profilul moral al victimei și care, de altfel, nu putea justifica activitatea infracțională întreprinsă de către cei 2 inculpați.
În consecință, tribunalul, constatând că în mod legal și temeinic prima instanță a apreciat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate în principiu ale cererilor de revizuire formulate de și din perspectiva nerelevării nici unei fapte ori împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanță și care să fi condus la pronunțarea unei soluții de achitare a inculpaților în baza disp. art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a respins ca nefondate apelurile declarate de către cele două revizuente și a menține hotărârea apelată.
Împotriva hotărârilor au formulat recurs revizuentele, cu motivarea că la judecarea cererii de revizuire instanța de fond nu a citat părțile interesate, că nu au fost avizate rapoartele medico-legale în cursul judecării fondului, că nu s-au audiat nemijlocit martorii în soluționarea cererii de revizuire, că nu s-a încuviințat prelungirea probatoriului.
Recursul formulat nu este fondat.
În cursul soluționării recursului, pentru a stabili incidența ori nu a art. 402 alin. 3 Cod procedură penală, s-au solicitat relații cu privire la locul unde se află persoanele condamnate în favoarea cărora s-a făcut cerere de revizuire.
Din relațiile oferite de administrațiile locurilor de detenție rezultă că persoanele condamnate nu se află în stare de deținere.
În raport de motivele invocate de revizuente, soț respectiv rudă apropiată a condamnaților, prima instanță la verificarea admisibilității în principiu a cererii, nu a considerat oportun citarea condamnaților.
Potrivit dispozițiilor art. 402 alin. 2 Cod procedură penală, este obligatoriu înștiințarea persoanelor în favoarea căror s-a formulat cerere de revizuire a unei hotărâri definitive de condamnare numai atunci când acestea se află în stare de detenție.
Petentele au formulat cerere de revizuire invocând cazul prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. "a" Cod procedură penală, motivând că nu a fost avizat un raport de constatare medico-legală în cursul judecării cauzei în ciclul ordinar având în vedere o notă de consultanță.
Prima instanță a reținut corect că aceste aspecte în condițiile în care nota de consultanță a fost depusă la instanța de recurs a fondului, nu constituie o împrejurare nouă necunoscută de instanță.
de martori înainte de admiterea în principiu a cererii de revizuire se poate face numai atunci când instanța, în raport de motivul invocat și de referatul întocmit de procuror, consideră necesar.
În cauza de față în raport de motivele invocate și de referatul procurorului, instanța nu a considerat necesar audierea de martori.
Faptul că nu s-a luat în considerație o notă de consultanță ce nu era un element de noutate, că nu s-a luat în considerație o declarație extrajudiciară a martorului, martor care a fost audiat de procuror înainte de întocmirea referatului cu privire la cererea de revizuire, nu reprezintă motive de reformare a unei hotărâri, în sensul art. 394 alin. 1 lit. "a" Cod procedură penală, întrucât aceste aspecte, față de probele care s-au administrat în cursul judecății fondului, nu sunt de natură a conduce la o soluție contrară celei de condamnare.
Toate aspectele invocate de revizuente, un act medical preexistent, declarațiile extrajudiciare ale unor martori, trebuie să conducă la descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță, împrejurări sau fapte care să fie de natură a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare. Nici unul dintre aspectele invocate de revizuente, avizarea actelor medicale, audierea nemijlocită a unui martor, nu reprezintă o împrejurare sau fapt nou de natură a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată prin hotărârea a cărei revizuire se cere.
Pentru aceste motive, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de revizuentele și -Rosana, împotriva deciziei penale nr. 245/05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, pe care o menține.
Obligă pe recurente să plătească statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -,
29.01.2010
2 ex.
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Gabriela Scripcariu, Ciubotariu
