Violul (art.197 cod penal). Decizia 67/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 197 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 67
Ședința publică din 22 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Ghertner Ioan Artur
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
La ordine, pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 07 aprilie 1961 în comuna, județul B, domiciliat în comuna,-, județul B, împotriva sentinței penale nr. 525 din 27 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 09 decembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru data de 16 decembrie 2009, apoi pentru astăzi 22 decembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani din data de 25 noiembrie 2008 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 197 alin. 1, alin. 2 lit.1, alin. 3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și de art. 20 rap. la art. 203 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal.
S-a reținut că în perioada septembrie 2007 - iunie 2008, în mod repetat, inculpatul a încercat să întrețină relații sexuale cu fiica sa, în vârstă de 14 ani.
Prin sentința penală nr. 525 din 27.10.2009 a Tribunalului Botoșanis -au dispus următoarele:
S-a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul din infracțiunile prev. de art. 20 rap. la art. 197 alin. 1, 2 lit.1și alin. 3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal și de art. 20 rap. la art. 203 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal în patru infracțiuni prev. de art. 20 rap. la art. 197 alin. 1, 2 lit.1și alin. 3 Cod penal, fiecare cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal și patru infracțiuni prev. de art. 20 rap. la art. 203 Cod penal, fiecare cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal.
Inculpatul a fost condamnat la:
- patru pedepse a câte 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b, d, e Cod penal pentru săvârșirea a patru infracțiuni de tentativă de viol prev. de art. 20 rap. la art. 197 alin. 1, 2 lit.1și alin. 3 Cod penal, fiecare cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal;
- patru pedepse a câte 3 ani închisoare pentru săvârșirea a patru infracțiuni prev. de art. 20 rap. la art. 203 Cod penal, fiecare cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal.
În temeiul art. 33 lit. a, 34 și 35 alin. 3 Cod penal s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b, d, e Cod penal.
S-a făcut aplic. art. 71, 64 lit. a teza II, b, d, e Cod penal.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Inculpatul a trăit în concubinaj cu numita, din această relație rezultând trei copii:, și. Pe fondul consumului de băuturi alcoolice inculpatul devenea violent, provoca scandaluri și exercita violențe asupra membrilor familiei. Datorită acestor împrejurări, precum și din cauza neajunsurilor materiale, numita a plecat la muncă în Italia în luna septembrie 2007.
După aproximativ două săptămâni de la plecarea concubinei sale în Italia, într-o noapte, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a încercat să întrețină relații sexuale cu fiica sa (în vârstă de 14 ani la acea dată), mângâind-o pe sâni și în zona genitală.
A doua zi inculpatul s-a așezat în genunchi și i-a ordonat să-i sărute penisul. de refuzul părții vătămate, inculpatul i-a introdus limba în gură, pipăindu-i sânii și strângând-o de gât.
Inculpatul a mai încercat de două ori să întrețină relații sexuale cu partea vătămată în luna iunie 2008, când i-a ridicat acesteia rochia, a mângâiat-o în zona genitală încercând să-i introducă degetul în vagin și s-a așezat peste ea, după care i-a ejaculat pe picior.
La sfârșitul lunii iunie 2008 inculpatul i-a pus în vedere părții vătămate să plece din casă, amenințând-o cu moartea. Față de atitudinea inculpatului, care o mai determinase și anterior să se refugieze la numita, vecina sa, partea vătămată s-a refugiat la domiciliul martorei, după care a plecat în județul I la sa.
Inculpatul a negat săvârșirea acestor fapte, susținând că partea vătămată l-a reclamat doar din răzbunare, deoarece dorește să plece în Italia la mama sa, care i-a găsit acolo un prieten. Aceste susțineri ale inculpatului, pe lângă faptul că prin ele însele nu sunt credibile (este greu de explicat de ce partea vătămată ar fi recurs la o asemenea modalitate de răzbunare și de ce mama acesteia i-ar fi căutat un prieten fiicei sale de 14 ani tocmai în Italia), au fost infirmate de ansamblul probatoriului administrat în cauză.
Astfel, partea vătămată a indicat (fără reveniri sau inadvertențe) împrejurările în care inculpatul a încercat să întrețină relații sexuale cu ea. Aceleași aspecte partea vătămată le-a relatat atât mamei sale, cât și martorilor și. Că partea vătămată a fost supusă unei experiențe profund traumatizante o atestă și evaluarea psihologică și examenul psihiatric efectuate în cursul urmăririi penale: simptomatologie reactivă la o situație cronică psihostresantă (atingeri sexuale, perversiuni sexuale din partea tatălui, abuz emoțional) cu impact negativ asupra echilibrului emoțional al copilului, comportament ezitant, flashbackuri, coșmaruri nocturne, dificultăți prosexice și mnezice, dificultăți de relaționare cu sexul opus, trăiri depresive, anestezie afectivă față de tată, ambivalență în planul imaginii de sine. Luându-se în considerare declarațiile martorilor (căreia, la reproșul că și-ar abuza sexual fiica, inculpatul i-a răspuns "mai bine să fie el primul decât alt ") și (căruia inculpatul i-a spus că reușit să-i introducă părții vătămate degetul în vagin, dar nebuna a fugit și nu a reușit s-o facă), faptele descrise anterior apar ca fiind pe deplin dovedite. Martorul propus de inculpat în apărare nu a relevat vreun aspect de natură să conducă la o altă concluzie.
Prin rechizitoriu s-a reținut săvârșirea a două infracțiuni de tentativă de viol și tentativă de incest, ambele comise în formă continuată potrivit art. 41 alin. 2 Cod penal. Este de observat că actele materiale au fost comise două în luna septembrie 2007, două în luna iunie 2008 și că, în afara identității de parte vătămată, nu există vreun element care să conducă la stabilirea unității de rezoluție. De altfel, unele acte au fost comise sub influența băuturilor alcoolice, ceea ce întărește ideea că inculpatul a acționat de fiecare dată spontan, în împrejurări pe care le-a considerat prielnice, fără a-și prefigura activitatea infracțională în întregul ei.
Pentru aceste considerente s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor în patru infracțiuni prev. de art. 20 rap. la art. 197 alin. 1, 2 lit.1și alin. 3 Cod penal și patru infracțiuni prev. de art. 20 rap. la art. 203 Cod penal.
Cum inculpatul a fost anterior condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentința penală nr. 177/2004 a Judecătoriei Săveni (arestat la 3 iunie 2004, liberat la 26 aprilie 2005, rest 127 zile), în încadrarea juridică a celor opt infracțiuni arătate s- reținut și dispozițiile art. 37 lit. b Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpatului instanța de fond a luat în considerare gradul concret ridicat de pericol social, rezultând din împrejurările comiterii (asupra unei minore în vârstă de 14 ani, lipsită de prezența și sprijinul mamei) și intensitatea traumei suferite de partea vătămată, precum și persoana inculpatului, care prezintă antecedente penale și a avut o conduită procesuală nesinceră.
Față de aceste împrejurări, instanța de fond a considerat că se justifică condamnarea inculpatului la patru pedepse a câte 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b, d, e Cod penal și patru pedepse a câte 3 ani închisoare. Interzicerea și a drepturilor prev. de art. 64 lit. d și e Cod penal este pe deplin justificată de specificul cauzei, neputându-se considera că tatăl, care a încercat în mod repetat să întrețină relații sexuale cu propria fiică, ar fi în măsură să exercite drepturile părintești ori dreptul de a fi tutore sau curator.
În temeiul art. 33 lit. a, 34 și 35 alin. 3 Cod penal pedepsele au fost contopite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b, d, e Cod penal.
Pe timpul și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b, d, e Cod penal. Interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. d și e Cod penal a fost inclusă în pedeapsa accesorie pentru aceleași considerente expuse la individualizarea pedepselor complementare.
În ce privește latura civilă, s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză. În aceste condiții acțiunea civilă a fost exercitată din oficiu de către procuror, conform art. 18 Cod procedură penală, în sensul că s-a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 5.000 lei daune morale către partea vătămată.
Având în vedere trauma suferită de partea vătămată, traumă asociată cu imposibilitatea revenirii acesteia la domiciliu, instanța de fond a apreciat că, alături de sancționarea severă a inculpatului, acordarea unor daune morale în cuantumul solicitat de procuror ar reprezenta o minimă reparație a prejudiciului moral suferit de partea vătămată. Prin urmare, în temeiul art. 14, 18, 346 Cod procedură penală rap. la art. 998 cod civil inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, fiind reclamat de minora partea vătămată din răzbunare pentru că s-a opus la plecarea acesteia în străinătate.
A mai arătat că minora l-a reclamat la organele de poliție întrucât i s-a solicitat acest lucru de către mama sa, respectiv fosta concubină, care este plecată în Italia și intenționa să o ia și pe minoră acolo.
A mai arătat că martorii au depus mărturie împotriva sa, acuzându-l indirect de săvârșirea faptelor, deoarece se află într-o relație conflictuală cu el, aceștia încercând doar să o sprijine pe concubina sa în scopul învinuirii sale pe nedrept.
A susținut că fapta nu există, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și, pe fond, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Examinând apelul declarat de inculpat sub aspectul motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea reține următoarele:
Din probatoriul administrat în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească, respectiv sesizarea organelor de poliție făcută de, rapoartele de constatare medico-legală, evaluare psihologică a părții vătămate, de constatare tehnico-științifică poligraf a inculpatului, adresa Spitalului de Psihiatrie B, biletul de ieșire din Spitalul de Psihiatrie, declarațiile martorilor, și coroborate cu declarațiile părții vătămate și ale inculpatului a reieșit cu certitudine că în perioada septembrie 2007 - iunie 2008, inculpatul, în mod repetat, a încercat să întrețină relații sexuale cu fiica sa, în vârstă de 14 ani.
Sintetizând situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat în cauză, în mod corect a reținut instanța de fond că după aproximativ două săptămâni de la plecarea concubinei sale în Italia, luna septembrie 2007, într-o noapte, inculpatul, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, a încercat să întrețină relații sexuale cu fiica sa, în vârstă de 14 ani la acea dată, mângâind-o pe sâni și în zona genitală.
A doua zi, treaz fiind, inculpatul s-a așezat în genunchi și i-a ordonat fiicei sale să-i sărute penisul.
fiind de refuzul părții vătămate, inculpatul i-a introdus limba în gură, i-a pipăit sânii și a strâns-o de gât.
În cursul lunii iunie 2008, inculpatul a mai încercat de două ori să întrețină relații sexuale cu fiica sa parte vătămată, procedând prima dată la mângâierea sânilor și organelor genitale ale acesteia, iar ulterior la ultima sa acțiune, i-a ridicat părții vătămate rochia, a mângâiat-o în zona genitală încercând să-i introducă degetul în vagin, așezându-se peste ea, după care i-a ejaculat pe picior.
Situația de fapt prezentată în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani din 25.11.2008 reținută în mod corect de instanța de fond a fost pe deplin dovedită pe baza probatoriului administrat, așa încât apărările inculpatului apelant prin care arată că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor sunt fără temei, fiind făcute doar în scopul înlăturării sau diminuării răspunderii sale penale.
Astfel, declarațiile părții vătămate prin care a relatat modul de comitere a faptelor de către inculpat sunt susținute și de declarațiile martorilor și.
De asemenea, martorii și, audiați atât la urmărirea penală, cât și în fața instanței de fond, au confirmat în parte susținerile părții vătămate cu privire la faptele săvârșite de inculpat.
Faptul că partea vătămată a fost supusă unei experiențe profund traumatizante a fost atestat de evaluarea psihologică și examenul psihiatric efectuate în cadrul urmăririi penale.
Întrucât inculpatul nu și-a dovedit susținerile sale din apel prin care a arătat că se află în dușmănie cu martorii, și, fapt pentru care aceștia au declarat aspecte nereale împotriva sa, Curtea urmează a le înlătura ca fiind nefondate.
Deși a stabilit o situație de fapt corectă, se constată că instanța de fond a reținut o încadrare juridică greșită a faptelor săvârșite de inculpat.
Astfel, prin rechizitoriul nr. 1216/P/2008 din 25.11.2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute 20 raportat la art. 197 alin. 1 și 2 lit.1și alin. 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 20 raportat la art. 203 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal însă instanța de fond, apreciind că nu poate fi reținută în sarcina inculpatului o rezoluție infracțională unică, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor în patru infracțiuni prev. de art. 20 raportat la art. 197 alin. 1,2 lit.1și alin. 3 Cod penal și patru infracțiuni prevăzute de art. 20 raportat la art. 203 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a și 37 lit. b Cod penal.
Analizând cele patru acte materiale săvârșite de inculpat, Curtea constată că trei dintre acestea prin care inculpatul a mângâiat-o pe fiica sa parte vătămată pe sâni și în zona genitală și i-a introdus limba gură, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de corupție sexuală prev. de art. 202 alin. 2 Cod penal.
Întrucât inculpatul a săvârșit aceste acțiuni ce constituie fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni, în baza aceleiași rezoluții infracționale, neavând relevanță faptul dacă acesta era în stare de ebrietate sau nu, așa cum în mod eronat a reținut instanța de fond, Curtea urmează a reține în cauză unitatea infracțiunii continuate prev. de art. 41 alin. 2 Cod penal pentru infracțiunea prev. de art. 202 alin. 2 Cod penal.
În ceea ce privește ultimul act material infracțional, acela prin care inculpatul a mângâiat-o pe partea vătămată în zona genitală încercând să-i introducă degetul în vagin, așezându-se peste ea după care a ejaculat pe piciorul acesteia, Curtea apreciază că acesta întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 197 alin. 1 și 2 lit.1și alin. 3 Cod penal și art. 20 raportat la art. 203 Cod penal.
Față de antecedența penală a inculpatului care a fost anterior condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentința penală nr. 177/2004 a Judecătoriei Săveni, fiind arestat la 03.06.2004 și liberat la data de 26.04.2005 cu un rest de pedeapsă rămas de executat de 127 zile, se constată că faptele deduse judecății au fost săvârșite de acesta în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b Cod penal.
Pentru cele prezentate anterior, Curtea urmează ca în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, să admită apelul declarat de inculpatul, să desființeze în parte sentința penală nr. 525 din 27.10.2009 a Tribunalului Botoșani și în rejudecare să dispună în baza art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, în sensul celor menționate anterior și condamnarea pentru aceste infracțiuni.
La individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpatului, se vor avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal pentru fiecare infracțiune în parte, respectiv gradul de pericol social ridicat al acestora, împrejurările, modalitatea de săvârșire și urmarea produsă, cât și persoana acestuia, care este recidivist, a dat dovadă de perseverență infracțională și a adoptat o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal.
Pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. 1, 2 lit.1și alin. 3 Cod penal, se va aplica inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, b,d și e Cod penal.
Se va face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 33 lit. a și b Cod penal, art. 34 și 35 Cod penal, inculpatul urmând a executa pedeapsa principală a închisorii cea mai grea și pedeapsa complementară alăturată.
Se va face aplicarea în cauză și a dispozițiilor art. 71 Cod penal și art. 64 lit. a teza a-II-a, b,d și e Cod penal.
Latura civilă alăturată celei penale fiind corect soluționată de către instanța de fond, nefiind criticată de inculpatul apelant, va fi menținută alături de celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Onorariul pentru avocatul din oficiu al inculpatului apelant se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul, fiul fiul lui și, născut la data de 07 aprilie 1961 în comuna, județul B, domiciliat în comuna,-, județul B, împotriva sentinței penale nr. 525 din 27 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Desființează în parte sentința penală nr. 525 din 27.10.2009 a Tribunalului Botoșani și în rejudecare:
În baza art. 334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului din cele prevăzute de art. 20 raportat la art. 197 alin. 1 și 2 lit. b/1 și alin. 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 20 raportat la art. 203 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal în infracțiunile prevăzute de art. 202 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 20 raportat la art. 197 alin. 1 și 2 lit. b/1 și alin. 3 Cod penal și art. 20 raportat la art. 203 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal.
Condamnă pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 202 alin. 2 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal la pedeapsa de 5 ani închisoare.
Condamnă pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 raportat la art. 197 alin. 1 și 2 lit. b/1 și alin. 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal la pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a, b, d și e Cod penal.
Condamnă pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 raportat la art. 203 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a și b Cod penal și art. 34, 35 Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare (în loc de 8 ani închisoare) și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b, d și e Cod penal.
Face aplicarea dispozițiilor art. 71 Cod penal și art. 64 lit. a teza a II-a, b, d și e Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul d e avocați
Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpat și de la comunicare pentru părțile lipsă.
Pronunțată în ședința publică, azi 22 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Judecător fond
.
2 ex. / 06.01.2010
Președinte:Ghertner Ioan ArturJudecători:Ghertner Ioan Artur, Biciușcă Ovidiu
