Violul (art.197 cod penal). Decizia 698/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.698/
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier -
Ministerul Public fost reprezentat prin Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.164/P din data de 24 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr.342 din data de 16 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.197 alin.2 lit."b" Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.309 alin.2 Cod penal ambele cu aplicarea art.33 lit."a" Cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de apărătorul din oficiu al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.4546/2009, emisă de Baroul d e Avocați
- intimata parte civilă personal.
- curator -.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Recurentul inculpat, având cuvântul, precizează că își menține recursul declarat în cauză.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat,apărător din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, consideră că pedeapsa aplicată este prea mare, cazul de casare fiind cel prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală.
Solicită admiterea recursului, casarea soluției pronunțate de instanța de apel și, rejudecând, să se dispună redozarea pedepsei prin reanalizarea și reaprecierea materialului probator administrat în cauză ținând cont de circumstanțele atenuante ale inculpatului prin recunoașterea faptei și faptului că nu are antecedente penale.
Intimata parte civilă, prin curator, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul declarat în cauză de inculpat.
Procurorul,având cuvântul, concluziile sale sunt de admitere a recursului declarat de inculpat pentru cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală dar nu cu referire la individualizarea pedepsei.
Consideră că din acest punct de vedere s-a dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute de disp.art.72 Cod penal iar pedeapsa principală de 15 ani închisoare, a fost corect individualizată având în vedere gravitatea infracțiunii de viol în formă continuată, asupra fiicei sale vitrege în condițiile în care știa că este infectat cu virusul și suferă de această afecțiune, în condițiile în care și soția sa decedase tot din acest motiv.
Susține că se reține în mod greșit în dispozitivul atât al sentinței pronunțată de instanța de fond cât și în decizia pronunțată de instanța de apel, disp.art.71 Cod penal care se referă la pedepse accesorii.
Or, din conținutul dispozitivului, rezultă că s-a luat pe o durată de 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit."a" teza finală, lit."b,d și e" Cod penal conform art.53 pct.2 lit."a" Cod penal, care vizează pedeapsa complementară.
Dacă s-ar fi aplicat pedeapsa accesorie, s-ar fi luat pe toată durata pedepsei principale ori în aceste condiții, este vorba de o pedeapsă accesorie care s-ar fi aplicat în alte limite decât prevede legea.
Prin înlăturarea art.71 Cod penal, s-ar clarifica dispozitivul în sensul că, este vorba de pedeapsa complementară, ce se va executa după executarea pedepsei principale.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt cu privire la recursul declarat, lasă la aprecierea instanței.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Cu privire la recursul penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.164/P/24.04.2009 pronunțată de Judecătoria Mangalia,s-a dispus:" În baza disp.art. 197 al.2 lit.b)pen.cu aplic. art. 41 al.2 pen; Condamnă pe inculpatul, fiul lui și, ns. la 06.12.1959 în com. jud. C, domiciliat în com. - jud. C, CNP -, la pedeapsa de15 aniînchisoarepentru fapta de viol în formă continuată săvârșită asupra părții vătămate zisă "".
În baza disp.art. 309 al.2 pen.condamnă pe același inculpat la pedeapsa de8 ani închisoarepentru fapta de transmitere a sindromului imuno-deficitar dobândit față de partea vătămată zisă "".
În baza disp. art. 33 lit.a)- 33 lit.b)pen. dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume aceeade 15 ani închisoare.
În baza disp.art. 350 pr.pen. menține măsura arestării inculpatului iar în baza dispozițiilor art. 88 pen.deduce perioada reținerii și arestării preventive din data de 13.02.2009 la zi din pedeapsa aplicată prin prezenta sentință.
În baza disp. art. 71 pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a) teza finală,lit.b),d) și e)pen. pe o durată de 10 ani conform art. 53 pct.2 lit. a)pen.
În baza disp. art. 309 al.3 pen. cu referire la art. 112 lit.a) și art. 113 al.1 și 3 pen. obligă pe inculpat la tratament medical de specialitate până la însănătoșire.
În baza disp. art. 346 pr.pen. obligă pe inculpat la despăgubiri civile cu titlu de daune morale în sumă de 15000 lei în favoarea părții civile zisă.
În baza disp. art. 189 pr.pen.dispune acordarea onorariului de avocat oficiu în sumă de 200 lei d-lui avocat, delegație nr.28655/14.04.2009 emisă de Baroul d e Avocați
În baza dispozițiilor art. 5 al.1 lit.e) din Protocolul MJ/UNBR nr- dispune acordarea onorariului de avocat în sumă de 150 lei d-nei avocat, delegație nr. 43/3.04.2009 emisă de Baroul d e Avocați
În baza dispozițiilor art. 191 al.1 pr.pen.obligă pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului în sumă de 1400 lei, sumă ce cuprinde și onorariile de apărători oficiu din faza de urmărire penală și de judecată."
Prima instanță la pronunțarea hotărârii menționate a avut în vedere următoareasituație de fapt:
La data de 12.02.2009 numita, a sesizat organele de urmărire penală despre faptul că, sora sa vitregă (cunoscută sub numele de "") a fost violată în repetate rânduri de către, tatăl vitreg al acesteia, în îngrijirea căruia se află.
Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că inculpatul a fost căsătorit cu numita care avea o fiică, respectiv partea vătămată,iar urmare căsătoriei,din relațiile celor doi au mai rezultat două minore, în prezent în vârstă de 7 și respectiv de 9 ani, ce au locuit după decesul mamei lor împreună cu tatăl, inculpatul și cu sora vitregă.
Ulterior, cele două minore au fost internate într-un centru de plasament din C, partea vătămată continuând să locuiască cu inculpatul care o avea în îngrijire.
Profitând de faptul că soția sa și mama părții vătămate, se afla internată în spital, precum și de împrejurarea că avea anumite afecțiuni psihice"retard psihic,malformații congenitale", neputând să-și exprime voința,inculpatul a început să o forțeze la întreținerea unor acte sexuale normale.
Fără a avea consimțământul părții vătămate, care de fiecare dată încerca să se apere lovindu-l pe inculpat cu palmele și cu picioarele în încercarea de a se elibera, inculpatul în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale în perioada 2008 - februarie 2009, întreținut acte sexuale normale cu.
Fiind audiată partea vătămată, în prezența unui apărător din oficiu și a surorii sale, a susținut că dorește tragerea la răspundere penală a "tatălui" său pentru săvârșirea infracțiunii de viol, precizând că după decesul mamei, acesta în repetate rânduri a forțat-o să întrețină acte sexuale despre care inițial nu a spus nimănui, întrucât o amenința că o va.
Susținerile părții vătămate au fost confirmate și de martorele și, ambele vecine ale inculpatului, care au declarat că auzind despre relația sexuală dintre cei doi, au discutat cu partea vătămată iar aceasta a confirmat că, în repetate rânduri a fost violată de "tatăl său". Aceleași martore au mai declarat că, fiind indignate de cele aflate, au încunoștiințat-o pe sora părții vătămate,.
Cu ocazia audierii inculpatul, a recunoscut fapta constând în aceea că, în perioada 2008 - februarie 2009, în mai multe ocazii a violat-o pe fiica sa vitregă, menționând că de cele mai multe ori se afla în stare de ebrietate, iar la primul act sexual datorită modului în care s-a desfășurat a bănuit că era virgină.
Inculpatul a recunoscut că de fiecare dată când întreținea act sexual cu o dezbrăca forțat iar aceasta îl lovea cu palmele și picioarele, persistând însă în activitatea sa infracțională întrucât era sigur că, dacă aceasta îl va reclama nimeni nu-i va da crezare, fiind cunoscută cu afecțiuni psihice.
Inculpatul a mai recunoscut că, deși știa că este purtător al virusului încă din anul 1998, în urma unor investigații medicale, fapt confirmat și în vara anului 2008 (cu ocazia internării soției sale, în spital) a întreținut cu partea vătămată acte sexuale, întrucât fiind băut nu a realizat că ar putea să-i transmită boala.
În cursul cercetărilor a mai rezultat că, Fundația "" Marea Neagră C, a avut în atenție situația familiei,iar prin adresa nr.137/25.02.2009 aceasta a comunicat că, inculpatul este luat în evidența Spitalului de Boli Infecțioase C, ca purtător al virusului încă din anul 1998, dată la care însă a refuzat să își însușească diagnosticul și să efectueze noi teste. Boala a fost însă confirmată mai târziu, prin decesul celor două soții, cauzat de În luna iulie 2008 urmare a îmbolnăvirii lui, inculpatul a fost testat medical, confirmându-se pentru a doua oară diagnosticul
Cele două fiice ale inculpatului cu numita, minorele în vârstă de 7 ani și respectiv de 9 ani, au fost diagnosticate ca purtătoare a virusului, fiind în evidența Spitalului de Boli Infecțioase
Din cercetări a rezultat că, la data de 01.06.2008, înainte de a fi violată de inculpat, partea vătămată a fost testată medical cu privire la virusul iar rezultatul a fost negativ,iar ulterior,urmare violului, la data de 20.02.2009 victima a fost testată din nou medical confirmându-se că este purtătoare a virusului
Din adresa Fundației"" a rezultat că inculpatul este cunoscut atât la Spitalul de Boli Infecțioase C cât și la Direcția pentru Protecția Copilului C și deși au depus demersuri în sensul de a-l convinge să accepte ca cele două minore și partea vătămată ce i-au rămas în îngrijire după decesul soției, să fie tratate, acesta a refuzat.
Tribunalul Constanța prin decizia penală nr.342/16.09.2009, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul 06.12.1959 fiul lui și, împotriva sentinței penale nr.164/P/24.04.2009 a Judecătoriei Mangalia.
Din pedeapsa aplicată inculpatului apelant s-a dedus perioada executată cu începere de la 24.04.2009 la zi și, totodată, față de acesta s-a menținut măsura arestării preventive.
Apelantul inculpat a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 500 lei.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate tribunalul a reținut următoarele;
Față de materialul probator administrat în cursul procesului penal,declarațiile sincere ale inculpatului,care conform art.69 pr.pen.s-au coroborat cu fapte și împrejurări de la dosar,apreciindu-se că exprimă adevărul,în considerarea și a disp.art.-63 al.2 pr.pen.și art.287 al.2 pr.pen.se constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică corespunzătoare,cât și vinovăția inculpatului sub forma intenției directe,(viol) respectiv indirecte (transmitere sindrom imunodeficitar)în comiterea faptelor reținute în sarcina sa.
Aceste aspecte nu au fost contestate în apelul declarat.
1)Referitor laoperațiunea de individualizare a pedepselorcu închisoare aplicate de către prima instanță,se constată că aceasta a ținut seama și a analizat corect criteriile generale și obligatorii de individualizare prev.de art.72 pen.
În raport de gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor comise și anume de viol în formă continuată asupra unei persoane aflată în îngrijirea,ocrotirea și paza inculpatului,în calitate de "tată vitreg"și de contaminare venerică și de transmitere acesteia a sindromului imunodeficitar dobândit,inculpatul acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale,în condițiile art.41 al.2 pen.pe o perioadă de timp îndelungată și în care s-a desfășurat activitatea infracțională și anume 2008 februarie 2009, vădind astfel o periculozitate sporită din partea inculpatului,formele agravante ale infracțiunilor, profitând de starea gravă a sănătății soției sale care a și decedat datorită aceleiași boli, precum și de handicapul psihic sever al părții vătămate,pe fondul și a consumului de băuturi alcoolice,urmările grave produse,iremediabile,scopul urmărit,dispozițiile din partea generală a codului penal și limitele mari de pedeapsă fixate în partea specială,se apreciază că nu se impune o redozare a cuantumului pedepselor cu închisoare aplicate de către prima instanță.
Se mai are în vedere și forma de vinovăție cu care inculpatul a acționat în săvârșirea faptelor și anume intenția directă în condițiile art.19 al.1 pct.1 lit.a)pen. pentru infracțiunea de viol și respectiv intenția indirectă conform art.19 al.1 pct.1 lit.b)pen. pentru infracțiunea de contaminare venerică și de transmitere a sindromului imunodeficitar dobândit, în sensul că inculpatul deși era conștient că este purtător fiind depistat încă din anul 1998, refuzat a se trata, (a condus la o situație dramatică în familia sa, și a preferat să pună în pericol viața copiilor săi decât să-și dea acceptul pentru a fi tratați,)și împotriva voinței părții vătămate prin constrângere,amenințare cu bătaia,a întreținut relații sexuale cu victima prevăzând rezultatul faptelor sale,și urmărind/acceptând producerea acestora.
Instanța de apel va ține seama și de rezonanța socială profund negativă a faptelor comise,persoana inculpatului care fiind matur,în vârstă de 50 ani conștientizat pe deplin gravitatea acțiunilor sale.
În raport de aceste considerente,nu se impune reducerea pedepselor cu închisoare aplicate de către prima instanță,care se încadrează în limitele legale,și corespund realizării scopului preventiv-educativ al pedepsei înscris în art.52 pen.
2)Este adevărat că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală,a avut o atitudine de recunoaștere și de regret a comiterii faptelor,dar se apreciază că în cauză nu se pot aplicacircumstanțe atenuante judiciareîn favoarea sa,precum s-a solicitat,în raport de gradul deosebit de ridicat al faptelor săvârșite,dar și față de atitudinea sa anterioară, continuitatea și persistența cu care a întreținut relații sexuale cu partea vătămată,o perioadă îndelungată,fiică vitregă,pe care o avea în îngrijire, profitând de starea acesteia de sănătate și de handicapul psihic major pe care-l are și imposibilitatea de a se apăra singură,ca și de moartea soției sale,fapte comise prin constrângere,prin amenințarea cu acte de violență a victimei.
-- Se mai apreciază că în mod corect a fost soluționată și latura civilă a procesului penal,în sensul că în conformitate cu disp.art.17 pr.pen.în referire la art.346 pr.pen.a fost obligat inculpatul la plata de despăgubiri civile în sumă de 15.000 lei cu titlu de daune morale, apreciindu-se că se impune o compensare simbolică a traumelor morale suportate de partea vătămată din partea inculpatului pentru actele sexuale realizate împotriva voinței victimei și prin transmiterea sindromului imuno-deficitar dobândit cu toate consecințele și riscurile deosebit de grave ale unei asemenea boli.
Hotărârea primei instanțe comportă însă critici sub aspectul neaplicării pedepsei accesorii,dar în considerarea principiului neagravării situației în propriul apel potrivit art.372 pr.pen,aceasta nu poate fi reformată sub acest aspect.
Față de considerentele arătate,întrucât nu se constată cazuri de reformare a hotărârii,și în favoarea apelantului inculpat,în baza art.379 pct.1 lit-.b)pr.pen se va respinge ca nefondat apelul declarat de recurentul inculpat împotriva sentinței penale nr.164/P/24.04.2009 pronunțată de Judecătoria Mangalia.
În baza art.381 pr.pen.în referire la art.383 al.2 pr.pen.se va deduce din pedeapsa aplicată perioada executată cu începere de la data de 24.04.2009 la zi.
Întrucât temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă a inculpatului,prin încheierea de ședință nr.1/P/din 14-.02.2009 a Judecătoriei Mangalia,(dosar nr-)subzistă și nu au intervenit elemente noi,mai ales că în cauză a fost pronunțată și o hotărâre de condamnare,în baza art.383 al.11pr.pen.în referire la art.350c.pr.pen se va menține măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.192 al.2 pr.pen va fi obligat apelantul inculpat la plata unei sume de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Împotriva hotărârilor menționate a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticându-le pentru netemeinicie și nelegalitate în legătură cu greșita individualizare a pedepsei și nereținerea de circumstanțe atenuante dintre acelea prevăzute de art.74 Cod Penal (art.3859pct.14 cod procedură penală).
Recurentul a susținut că, în mod greșit nu i s-au reținut circumstanțe atenuante, față de lipsa antecedentelor penale și recunoașterea faptelor, cu consecința aplicării unor pedepse prea mari în privința cuantumului. Drept urmare, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor de fond și apel iar rejudecându-se cauza să se rețină circumstanțe atenuante în favoarea sa și să se redozeze pedepsele, în sensul reducerii cuantumului acestora.
Examinând hotărârile recurate, în raport de criticile din recursul inculpatului, a probelor administrate dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3856cod procedură penală curtea constată că sunt legale și temeinice iar recursul nefondat, pentru următoarele considerente;
Așa cum au reținut și instanțele anterioare faptele săvârșite de inculpatul recurent, sunt deosebit de grave, raportat atât la natura acestora dar și la modalitatea de săvârșire, respectiv prin constrângere și amenințare, profitând de handicapul psihic major al minorei, lipsită de apărare și în imposibilitatea de a riposta, precum și perioada îndelungată pe care s-a desfășurat activitatea infracțională.
Deși minora se afla în întreținerea sa, inculpatul nu a ezitat să o abuzeze sexual și mai mult decât atât, prin infectarea cu a condamnat-o la o suferință pentru tot restul vieții dar și la o moarte prematură, în condițiile în care nu există la momentul de față un tratament de vindecare pentru respectiva boală.
Aspectele menționate prevalează prin gravitatea lor în fața circumstanțelor personale favorabile inculpatului, constând în lipsa antecedentelor penale și comportarea corespunzătoare pe parcursul procesului penal, ori într-o atare ipoteză curtea apreciază că, nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante dintre acelea prevăzute de art.74 Cod Penal în favoarea inculpatului.
Raportat la modalitatea de săvârșire a faptelor și la consecințele negative asupra victimei, curtea apreciază că, pedepsele de 15 ani închisoare pentru viol și de 8 ani închisoare pentru transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit, nu sunt exagerat de mari în cuantum, ci, dimpotrivă, reflectă temeinic măsura în care inculpatul trebuie să răspundă penal pentru faptele sale ilicite.
Așa cum a reținut în mod corect și instanța de apel, omisiunea instanței de fond de a aplica pedeapsa accesorie nu poate fi îndreptată în condițiile în care inculpatul a fost singurul care a exercitat căile de atac, iar în propria cale de atac nu i se poate îngreuna situația deoarece s-ar încălca dispozițiile art.3858al.1 cod procedură penală.
Chiar dacă în dispozitivul sentinței penale nr.164/P/24.04.2009 se face trimitere la dispozițiile art.71 Cod Penal, precizările potrivit cărora, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a teza finală, lit.b,d și e Cod Penal, pe o durata de 10 (zece)ani, în conformitate cu art.53 pct.2 lit.a Cod Penal sunt în măsură să clarifice, fără echivoc, împrejurarea că ne aflăm în fața unei pedepse complementare iar nu a uneia accesorii.
Pentru considerentele menționate, curtea constatând netemeinicia criticilor din recursul inculpatului și neidentificând alte motive care să poată fi invocate din oficiu pentru o eventuală reformare a hotărârii atacate, va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul prevederilor art.38517al.4 cod procedură penală cu referire la art.383 al.2 cod procedură penală, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului recurent, durata arestării preventive de la 16.09.2009 la zi.
Conform prevederilor art.189 cod procedură penală onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondurile J în favoarea avocatului.
În baza art.192 al.2 cod procedură penală curtea îl va obliga pe recurentul să plătească statului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515alin.1 pct.1 lit."b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul inculpat - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.164/P din data de 24 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr.342 din data de 16 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-
În baza art.38517alin.4 cod procedură penală în referire la art.383 alin.2 cod procedură penală,
Deduce arestul preventiv de la 16.09.2009 la zi.
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală,
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 lei.
În baza art.189 cod procedură penală
Onorariul avocat oficiu în cuantum de 200 lei se va avansa din fond.J în favoarea avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.11.2009.
Pt. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
lipsă de la instanță,
cf.art.312 pr.pen.
Semnează,
Președinte de instanță,
Grefier,
Jud.fond:
Jud.apel:;
Red.dec. Jud. /29.01.2010
Gref. /2 ex.
Data: 29.01.2010
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Eleni Cristina Marcu, Viorica
