Înlocuire arestare la domiciliu. Art.221 alin. 11 NCPP. Decizia nr. 371/2015. Tribunalul ALBA

Tribunalul ALBA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 371/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 03-12-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIE Nr. 371/2015

Ședința publică de la 03 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. I.

Grefier D. H.

P. de pe lângă Tribunalul A. a fost reprezentat de procuror

A. D.

Pe rol se află soluționarea contestației formulată de inculpatul G. D. împotriva Încheierii penale nr. 151/CCP/27 nov 2015 pronunțate de Judecătoria S. în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de reținere, asistat de av. N. I. V., apărător ales.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nefiind invocate chestiuni sau cereri prealabile, instanța acordă cuvântul asupra contestației formulate.

Apărătorul inculpatului contestator solicită admiterea contestației, desființarea încheierii pronunțate de Judecătoria S. și rejudecând cauza, respingerea propunerii parchetului de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura arestării preventive. Apreciază că în cauză nu este întrunită condiția privind reaua-credință, apreciind că inculpatul, în momentul în care a decis să părăsească imobilul de domiciliu pentru a se deplasa la un vecin, aflat la două case depărtare, în vederea procurării unor medicamente, s-a aflat într-o vădită stare de necesitate. Mai mult, acesta nu s-a deplasat la farmacie, care este situată la o distanță mai mare. Inculpatul recunoaște și regretă că nu a anunțat organul de poliție, însă acesta nu a considerat că o perioadă atât de scurtă de timp va cauza asemenea probleme. Învederează instanței că inculpatul nu a apelat-o telefonic niciodată de pe telefonul său, invocând motivul lipsei creditului, acesta fiind și motivul pentru care nu a putut anunța telefonic vreuna din rudele sale. Arată că atunci când organul de poliție l-a surprins pe inculpat pe stradă, după ce acesta a părăsit imobilul de domiciliu pentru o perioadă de aproximativ 10 minute, inculpatul se întorcea acasă, având asupra sa medicamente. Învederează instanței că susținerile inculpatului puteau fi dovedite prin declarațiile vecinilor, însă organul de poliție nu a procedat la audierea acestora. Neexistând la dosar aceste declarații ale vecinilor, judecătorul din cadrul Judecătoriei S. nu a dat crezare afirmațiilor inculpatului. Mai mult, arată că la primul termen de judecată au solicitat acordarea unui nou termen pentru a se împăca cu ultimele părți vătămate, însă instanța a respins solicitarea lor. Învederează instanței faptul că inculpatul este conștient că a săvârșit infracțiunile în perioada în care a fost liberat condiționat, însă era bucuros că își va petrece sărbătorile acasă. De asemenea, arată că inculpatul a reușit să se împace cu cele două părți vătămate, astfel că nu a urmărit tergiversarea cauzei. Acesta este pregătit să suporte consecințele faptelor sale și să execute pedeapsa pe care o va primi, însă trebuie reținut faptul că acesta nu a părăsit imobilul de domiciliu cu rea-credință, ci s-a aflat într-o stare de necesitate. Mai mult, din luna august de când s-a luat față de acesta măsura arestului la domiciliu, inculpatul nu și-a încălcat obligațiile. Față de cele expuse, solicită admiterea contestației.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației, ca nefondată, menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică și obligarea inculpatului contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat. Arată că inculpatului i-au fost aduse la cunoștință obligațiile impuse, acesta asumându-și-le. Deși acesta nu a și-a încălcat obligațiile o perioadă lungă de timp, cu toate acestea a părăsit imobilul de domiciliu pentru a se deplasa în vecini, în vederea procurării de medicamente, fără încunoștințarea organului desemnat cu supravegherea. Dacă inculpatul s-ar fi aflat într-adevăr într-o stare de necesitate, ar fi trebuit să apeleze numărul de urgență 112 sau să-și anunțe familia, pentru a-l ajuta. Învederează instanței că în momentul în care polițiștii au ajuns la domiciliul acestuia, familia inculpatului era acasă. Astfel, inculpatul putea fi ajutat, deci nu s-a aflat într-o stare de necesitate. Deși acesta avea probleme de sănătate, a înțeles să nu apeleze la un medic specialist. Cu privire la împăcarea părților, arată că acest aspect vizează fondul cauzei. Mai mult, inculpatul este cercetat și pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație de valori falsificate străine, nefiind prevăzută posibilitatea împăcării.

Apărătorul inculpatului contestator învederează instanței că l-a sfătuit pe acesta să ia declarații de la vecini, însă nu a mai reușit, fiind arestat.

Inculpatul contestator, având ultimul cuvânt, arată că era singur acasă în momentul în care a părăsit imobilul de domiciliu. Învederează instanței faptul că cumnatul său este închis, iar sora sa este singură; întrucât aceasta se ocupă singură de întreținerea gospodăriei, sosește acasă doar în jurul orelor 19-20. Deoarece a simțit o durere mare în piept, a hotărât să se deplaseze în vecini pentru a-și procura medicamente, nedându-și seama de consecința faptelor sale. Învederează instanței că regretă faptul că a părăsit imobilul de domiciliu fără să anunțe, în prealabil, organul de poliție. Mai mult, în două luni și jumătate de când se află arestat la domiciliu nu și-a încălcat niciodată obligațiile, cu toate că mama sa este bolnavă, nevăzătoare și uneori nu au avut de mâncare.

TRIBUNALUL

Asupra contestației penale de față,

Constată că prin Încheierea nr. 151/CCP/27 nov. 2015 pronunțate de Judecătoria S. în dosar nr._ s-a dispus în baza art. 221 al. 11 și art. 399 al. 10 Cod procedură penală, raportat la art. 223 al. 2 Cod procedură penală și art. 238 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura arestării preventive față de inculpatul G. D., pe o durată de 30 de zile, începând cu 27 nov. până la 26 dec. 2015, inclusiv și în baza art. 238 Cod procedură penală raportat la art. 230 Cod procedură penală s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă.

În adoptarea acestei soluții, instanța de fond a constatat, din oficiu, că se impune înlocuirea măsurii arestului la domiciliu luată față de inculpatul G. D. prin Încheierea penală nr. 49/31 august 2015 a Judecătoriei S., cu măsura arestării preventive pe o durată de 30 de zile, apreciind că sunt întrunite cerințele art. 221 al. 11 Cod procedură penală raportat la împrejurarea că în data de 24.11.2015 inculpatul a părăsit domiciliul său în intervalul orar 18,50-19,10.

Împotriva Încheierii penale susmenționate inculpatul a formulat contestație, în termenul legal, solicitând lăsarea sa în arest la domiciliu întrucât nu a încălcat cu rea-credință această măsură, ci datorită faptului că se simțea rău de 2 zile, era singur în locuință și s-a văzut nevoit să meargă la un vecin pentru a cere niște medicamente.

Examinând contestația prin prisma motivelor invocate și a actelor dosarului, Tribunalul constată că este fondată.

Potrivit art. 221 al. 11 Cod procedură penală reținut de prima instanță ca fiind incident în cauză, se poate dispune înlocuirea arestului la domiciliu cu măsura arestării preventive, în cazul în care inculpatul cu rea-credință încalcă măsura arestului la domiciliu sau obligațiile care îi revin.

Din actele dosarului rezultă că organul desemnat de instanță cu supravegherea respectării de către inculpat a măsurii arestului la domiciliu a fost sesizat telefonic la ora 18,50 cu privire la faptul că inculpatul G. D. ar fi părăsit domiciliul în seara respectivă – 24 noiembrie 2015. Deplasându-se imediat la imobilul respectiv, situat în P., .. 10 lucrătorii de poliție au constatat că inculpatul nu era la domiciliul său dar la scurt timp, mai exact la ora 19,10 s-a întors, având în mână niște medicamente și a explicat să s-a deplasat la vecinul său, de la a doua casă pentru a cere medicamentele respective, deoarece este gripat și se simte rău.

Raportat la motivul pentru care inculpatul a părăsit locuința sa și la intervalul de timp foarte scurt – 20 de minute - cât a lipsit de acasă Tribunalul apreciază că nu este vorba despre o nerespectare cu rea-credință a măsurii arestului la domiciliu sub care se afla inculpatul G. D. la momentul respectiv.

Totodată, Tribunalul are în vedere că la art. 221 al. 11 Cod procedură penală nu se prevede înlocuirea măsurii preventive mai ușoare cu cea a arestării preventive, în mod obligatoriu, ci se prevede posibilitatea acestei înlocuiri, textul legal menționând că judecătorul sau instanța poate dispune înlocuirea.

În aprecierea oportunității acestei înlocuiri Tribunalul are în vedere că inculpatul nu a părăsit locuința sa în scopul de a fugi și a se sustrage de la judecată, ci pentru a împrumuta niște medicamente pe care altfel nu și le putea procura, că după 20 de minute a revenit acasă și că de la momentul luării măsurii arestului la domiciliu, cu 3 luni în urmă nu au mai fost situații în care să nu respecte această măsură.

Prin urmare, Tribunalul constată că înlocuirea dispusă de prima instanță este excesivă, iar aprecierea că ar fi necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 al. 1 Cod procedură penală este neîntemeiată, în cauză neexistând indicii că arestul la domiciliu nu ar fi suficient pentru buna desfășurare a procesului penal sau pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, ori săvârșirea unei noi infracțiuni. În acest sens Tribunalul reține că și concluziile procurorului de ședință de la prima instanță au fost în sensul de a nu se înlocui arestul la domiciliu cu măsura arestării preventive.

Față de cele expuse, Tribunalul va admite în baza art. 425¹ alin. 7 pct. 2 lit. a Cpp, prezenta contestație, va desființa Încheierea penală atacată și soluționând cauza, va constata, prin prisma art. 221 al. 11 și art. 399 al. 10 Cpp, că nu se impune înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura arestării preventive în ceea ce-l privește pe inculpatul G. D..

Întrucât inculpatul a fost deja privat de libertate, Tribunalul va dispune punerea, de îndată, în libertate a susnumitului de sub puterea M.A.P. nr. 2/27 nov. 2015 emis de Judecătoria S., dacă nu este privat de libertate în altă cauză.

În baza art. 275 al. 3 Cpp cheltuielile judiciare la fond și în contestație vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 425¹ alin. 7 pct. 2 lit. a Cpp admite contestația formulată de inc. G. D. împotriva Încheierii penale nr. 151/CCP/27 nov 2015 pronunțate de Judecătoria S. în dosar nr._ ;

Desființează Încheierea penală atacată și soluționând cauza:

Constată că nu se impune înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura arestării preventive, în ceea ce-l privește pe inc. G. D..

Dispune punerea, de îndată, în libertate a inc. G. D., fiul lui I. și E., născut la data de 02.06.1979 în Hațeg, jud. Hunedoara, CNP_, de sub puterea M.A.P. nr. 2/27 nov. 2015 emis de Judecătoria S., dacă nu este privat de libertate în altă cauză.

În baza art. 275 al. 3 Cpp cheltuielile judiciare, la fond și în contestație, rămân în sarcina statului.

Definitivă și executorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 dec. 2015.

Președinte,

G. I.

Grefier,

D. H.

Red. GI

Tehnored. D.H. /2 ex./03 Decembrie 2015