Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 291/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 291/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 07-09-2015 în dosarul nr. 2589/176/2015/a4
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 291/2015
Ședința publică de la 07 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. T.
Grefier I. O.
Ministerul Public/P. de pe lângă Tribunalul A. a fost reprezentat prin procuror D. A.
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de inculpatul G. P., formulate împotriva încheierii penale din data de 01.09.2015, pronunțate de Judecătoria A. I., în dosar penal nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședința publică la ora 09.40 a răspuns inculpatul contestator G. P., asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat S. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în vedere inculpatului motivul prezentării sale la acest termen, după care, nefiind de formulat alte cereri se acordă cuvântul în susținerea contestației formulate.
Avocat S. S., solicită admiterea contestației formulate, iar pe cale de consecință desființarea încheierii atacate, iar pe fond, să se dispună înlocuirea arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar. Se arată că inculpatul a fost arestat preventiv, după care, instanța a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai ușoară, iar din data de 25 mai 2015, ca urmare a nerespectării obligațiilor impuse, s-a dispus din nou arestarea preventivă a inculpatului. Având în vedere timpul scurs de la data luării măsurii arestării preventive, respectiv 25 mai 2015, dar și anterior acestei date, apreciază că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive, aceasta nemaifiind justificată la acest moment. Concluzionând asupra celor învederate, dar și față de împrejurarea că inculpatul a înțeles că a greșit, se solicită admiterea contestației în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației, menținerea încheierii atacat ca fiind legală și temeinică, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Apreciază că temeiurile inițiale care au stat la baza luării acestei măsuri se mențin, iar măsura preventivă este legală și temeinică, fiind necesară în vederea îndeplinirii scopului prev. de art. 223 Cod procedură penală; opinează că, în concret, pericolul social nu s-a estompat, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală, și totodată, măsura arestării preventive a mai fost odată înlocuită, iar inculpatul nu a respectat măsurile impuse.
Inculpatul având ultimul cuvânt, arată că este de 6 luni în arest preventiv, și totodată, are un copil minor care are nevoie de sprijinul său.
TRIBUNALUL
Asupra contestației penale de față
Prin încheierea din data de 01.09.2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ 15 a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului G. P..
Pentru a ajunge la această soluție, instanța de fond a constatat că, sub aspectul legalității măsurii arestării preventive, nu s-au adus critici de către apărătorul inculpatului, cu atât mai puțin de Ministerul Public, după cum instanța însăși nu a semnalat aspecte de nelegalitate.
În ceea ce privește temeinicia aceleași măsuri, instanța a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au încetat, subzistă și în prezent, neintervenind temeiuri noi care să justifice revocarea măsurii. În acest sens, instanța a avut în vedere infracțiunea săvârșită, gradul ridicat de pericol social al acesteia, pericolul social redat de modalitatea concretă în care a acționat inculpatul (respectiv a sustras un cablu SCB de dirijare a traficului feroviar de 50 m și un cablu SCB de dependințe tot de 50 m, fiind creată o semnalizare falsă a stării instalației din teren și astfel pusă în pericol siguranța circulației feroviare, fapta fiind comisă împreună cu altă persoană minoră, ceea ce face să crească pericolul pe care îl reprezintă persoana inculpatului care a atras în câmpul infracțional o altă persoană, minoră, în loc să constituie un exemplu pentru aceasta din urmă.
Plecând de la dispozițiile art. 223 alin. 2 teza finală din Cod pr.pen., instanța a reținut că pentru a se dispune privarea de liberate a unei persoane se impune ca această măsură să fie necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Or, pericolul pentru ordinea publică rezultă pe de o parte, din datele existente în cauză, privitoare la împrejurările și modul de desfășurare a activității infracționale, așa cum a fost mai sus descrisă, dar având în vedere și împrejurarea că, deși a beneficiat de clemență din partea judecătorului de cameră preliminară, înlocuindu-se măsura arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, inculpatul a încălcat obligațiile care îi reveneau, ceea ce întăresc convingerea că inculpatul manifestă un total dezinteres față de autoritate ori față de legile române.
Instanța nu a reținut nici că s-ar fi depășit termenul rezonabil al măsurii arestării preventive, câtă vreme măsura arestului preventiv a fost luată inițial la data de 10.04.2015, fiind înlocuită la data de 06.05.2015 cu măsura arestului la domiciliu, iar ulterior măsura a fost luată la data de 25.05.2015, ca urmare a înlocuirii măsurii arestului la domiciliu cu măsura arestării preventive și confirmată la data de 26.05.2015. Pe de altă parte, de la data sesizării cu prezentul dosar, nu se poate reține nicio perioadă de inactivitate din partea judecătorului de cameră preliminară, dosarul parcurgând această fază obligatorie, iar la data de 08._, s-a dispus începerea judecății, dar nici din partea instanței de judecată care a procedat la începerea cercetării judecătorești. Din acest punct de vedere, instanța a apreciat că se impune menținerea măsurii pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, fiind acordat termen de judecată la data de 21.09.2015 pentru administrare probe raportat la împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut învinuirea așa cum i s-a adus prin actul de sesizare al instanței. În condițiile în care martora F. A. M. este concubina inculpatului, iar L. M. T. este mama martorei, locuind toți 3 împreună, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a se împiedica influențarea martorilor de către inculpat, la acest moment, instanța apreciază că se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
În ceea ce privește cererea formulată în subsidiar de înlocuire a măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar, în baza disp. art. 242 C pr pen, instanța a respins-o în considerarea tuturor argumentelor sus-expuse cu ocazia analizării legalității și a temeiniciei măsurii arestării preventive și care au dus la menținerea acestei măsuri și cu atât mai mult cu cât măsura s-a dispus tocmai ca urmare a faptului că, după ce față de inculpat s-a luat măsura arestului la domiciliu, acesta și-a încălcat obligațiile ce-i reveneau.
Împotriva acestei închirieri inculpatul a formulat, în termenul legal, contestație. Contestația nu a fost motivată în fapt și în drept, inculpatul arătând motivele pentru care a exercitat calea de atac și apărătorul acestuia susținând contestația potrivit celor reținute în practicaua prezentei decizii.
Analizând încheierea contestată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului dar și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, Tribunalul constată că prezenta contestație este nefondată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
În primul rând, Tribunalul constată că verificarea măsurii preventive s-a făcut în termenul prevăzut de art. 208 alin. (4) C.p.pen.
În ceea ce privește legalitatea detenției preventive a inculpatului, așa cum a constatat și prima instanță, nu există temeiuri care să pună sub semnul întrebării caracterul legal al măsurii preventive.
În ceea ce privește temeinicia, Tribunalul constată, în acord cu prima instanță, că nu a trecut un termen rezonabil de la privarea de libertate a inculpatului. Astfel apărarea inculpatului pe acest subiect este nefondată. Totodată, față de criteriile prevăzute în art. 223 alin. (2) C.p.pen. se constată că, și la acest moment, privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru a înlătura starea de pericol pentru ordinea publică. Mai mult, inculpatul se află în arest preventiv pentru că nu a respectat obligațiile pe care le-a avut pe perioada arestului la domiciliu și nu a oferit nicio garanție că, în cazul că va beneficia pentru a doua oară de o măsură preventivă mai ușoară, va respecta obligațiile ce-i vor fi impuse.
Față de cele menționate, văzând dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C.p.pen. și cele ale art. 206 C.p.pen. Tribunalul constată că încheierea din data de 01.09.2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ 15 prin care s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului este legală și temeinică, așa încât va respinge ca nefondată contestația inculpatului formulată împotriva acestei încheieri, pe care o va menține.
În baza art. 275 alin. (2) C.p.pen. inculpatul va fi obligat la plata către stat a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
În baza art. 5 alin. (1) lit. l) din Protocolul nr._/2015 dintre Ministerul Justiției și UNBR se va acorda onorariul de 130 lei apărătorului din oficiu al inculpatului, av. S. S., care va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C.p.pen. și art. 206 C.p.pen. respinge contestația inculpatului G. P. (CNP_), cetățean român, fiul lui C. și Steluța, născut la data de 22.06.1996 în S., jud. A., domiciliat în com. Săsciori, ., jud. A., deținut în Penitenciarul Aiud, formulată împotriva încheierii din data de 01.09.2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ 15, pe care o menține.
În baza art. 275 alin. (2) C.p.pen. obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
În baza art. 5 alin. (1) lit. l) din Protocolul nr._/2015 dintre Ministerul Justiției și UNBR acordă onorariul de 130 lei apărătorului din oficiu al inculpatului, av. S. S..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 septembrie 2015.
Președinte,
O. T.
Grefier,
I. O.
Red./Tehnored. O.T.
I.O. 2ex./ Septembrie 2015
Jud. fond P. D. E.
TRIBUNALUL A.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
COPIA MINUTEI DECIZIEI PENALE NR. 291/2015
În numele legii,
DECIDE:
În baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C.p.pen. și art. 206 C.p.pen. respinge contestația inculpatului G. P. (CNP_), cetățean român, fiul lui C. și Steluța, născut la data de 22.06.1996 în S., jud. A., domiciliat în com. Săsciori, ., jud. A., deținut în Penitenciarul Aiud, formulată împotriva încheierii din data de 01.09.2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ 15, pe care o menține.
În baza art. 275 alin. (2) C.p.pen. obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
În baza art. 5 alin. (1) lit. l) din Protocolul nr._/2015 dintre Ministerul Justiției și UNBR acordă onorariul de 130 lei apărătorului din oficiu al inculpatului, av. S. S..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 septembrie 2015.
Președinte,
ssindescifrabil
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 299/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 295/2015.... → |
|---|
