Alte cereri privind executarea. Decizia nr. 75/2016. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 75/2016 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 22-02-2016 în dosarul nr. 75/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 75/2016
Ședința publică de la 22 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. T.
Grefier I. O.
Parchetul de pe lângă Tribunalul A. este reprezentat de procuror
C. D.
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de condamnatul B. M. împotriva sentinței penale nr. 1604/2015 pronunțată de Judecătoria A..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Instanța invocă din oficiu excepția inadmisibilității căii de atac.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se constate inadmisibilitatea căii de atac.
Condamnatul contestator, având cuvântul, arată că este nemulțumit și prin urmare a făcut contestație; nu înțelege de ce ar fi sau nu inadmisibilă, atâta vreme cât el este nevinovat; mai arată că martorii au fost falși, iar în penitenciar se fac abuzuri, iar unii deținuți sunt mituiți să dea declarații false.
TRIBUNALUL
Asupra contestației penale de față
Prin sentința penală nr. 1604/2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ a fost respinsă contestația condamnatului B. M. formulată împotriva închirierii nr. 431/2015 a judecătorului delegat pentru supravegherea privării de libertate din cadrul Penitenciarului A..
În considerentele sentinței s-a reținut că prin hotărârea Comisiei de disciplină nr. 333/2015 contestatorul a fost sancționat cu sancțiunea disciplinară constând în suspendarea dreptului de a participa la activități culturale și sportive pe timp de o lună, reținându-se a manifestat atitudine necuviincioasă față de personal, fapta fiind încadrată în dispozițiile art. 81 lit. h din Legea 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Prin încheierea nr. 431/21.07.2015 emisă în dosar nr. 426/2015, judecătorul de supraveghere a privării de libertate a respins plângerea formulată de contestator împotriva deciziei de sancționare, apreciind-o neîntemeiată și reținând că modul de manifestare al deținutului B. M. este incompatibil cu principiile stabilite prin regulamentul de ordine interioară care trebuie respectate pentru stabilirea și menținerea unui climat corespunzător de ordine și disciplină.
Pentru a decide astfel, judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la P. A. a reținut că din probatoriul administrat a rezultat că petentul a comis abaterea disciplinară reținută în sarcina sa, iar față de comportamentul adopatat de acesta în perioada anterioară și de gravitatea abaterii, a apreciat că sancțiunea disciplinară a fost în mod corect individualizată.
Instanța a reținut că raportul de incident întocmit în cauză se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie însă numai până la proba contrară.
În acest sens, materia sancționării disciplinare a persoanelor lipsite de libertate se aseamănă foarte mult din punct de vedere material și procedural cu procedura contravențională de drept comun. În ambele cazuri se poate discuta despre aplicarea unei sancțiuni cu caracter punitiv și de reeducare, aplicate de un agent al statului care constată și încadrează juridic fapta contestatorului, aplicând o sancțiune pentru acea faptă. În egală măsură se poate reține, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în cauzele contra României, prezumția de temeinicie a raportului agentului constatator, pe baza căruia se întocmește ulterior hotărârea de sancționare. Însă aceeași jurisprudență impune respectarea unor limite rezonabile ale acestei prezumții, limite care să fie date de circumstanțele fiecărei cauze. Astfel, conform Curții, această prezumție trebuie să fie una relativă, care să comporte posibilitatea administrării unor probe în apărare și care să poată fi răsturnată în momentul în care există probe certe care să infirme situația de fapt constatată de actul întocmit de agentul statului. O a doua condiție pentru reținerea acestei prezumții este ca fapta contestatorului să fie constatată ex proprii sensibus de către agentul constatator, numai atunci putând fi vorba despre existența unei prezumții de temeinicie.
Având în vedere materialul probator administrat în dosarul nr. 431/2015 al judecătorului de supraveghere a privării de libertate din P. A., instanța și-a format convingerea că a fost săvârșită abaterea disciplinară de către contestator. Astfel, din raportul de incident, coroborat cu notele raport ale agenților de penitenciar și cu declarațiile persoanelor private de libertate M. L. C. ( ”agentul A. i-a ordonat p.p.l. B. M. să se întoarcă în perimetrul stabilit, iar acesta a fost arogant și i-a adus injurii și amenințări”), a rezultat fără dubii că petentul B. M. a comis abaterile disciplinare reținute în sarcina sa.
Având în vedere că declarațiile date de contestator în faza cercetării disciplinare și în fața judecătorului de supraveghere nu se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză, instanța le-a înlăturat ca fiind făcute pro causa. De asmenea, instanța a înlăturta ca nesincere declarațiile martorilor C. F. și G. F. M. întrucât acestea nu se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză.
Față de faptul că susnumitul contestator a săvârșit abaterea disciplinară instanța a apreciat că în mod corect a fost sancționat.
În ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța a examinat acest aspect luând în considerare natura abaterii, persoana contestatorului și conduita pe care acesta a înțeles să o adopte în perioada de detenție.
Raportat la natura abaterii - abatere considerată ușoară potrivit art. 100 alin. 3 din Legea 254/2013, față de conduita pe care contestatorul a înțeles să o adopte în cursul perioadei de detenție – acesta a mai fost sancționat disciplinar de 13 de ori, instanța a reținut că sancțiunea a fost corect individualizată.
Împotriva acestei sentințe, persoana condamnată a formulat o cale de atac pe care a intitulat-o „recurs în anulare”, adresată fiind „prim-procurorului Tribunalului A.”. cererea petentului a fost înregistrată la data de 27.01.2016 pe rolul tribunalului A. având ca obiect: „alte cereri privind executarea - plg. 104-L254/2013”, stadiul procesual: Contestație.
Analizând cererea persoanei condamnate, Tribunalul constată că aceasta a formulat o cale de atac nepermisă de lege. Astfel, potrivit art. 104 alin. (14) din Legea nr. 254/2013 sentința judecătoriei pronunțată asupra contestației formulate împotriva încheierii prin care judecătorul delegat soluționează plângerea împotriva hotărârii comisie de disciplină este definitivă, așa încât va respinge contestația condamnatului.
În baza art. 275 alin. (2) C.pr.pen. condamnatul va fi obligat la plata către stat a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 104 alin. (14) din Legea nr. 254/2013 respinge ca inadmisibilă contestația condamnatului B. M. (CNP_), cetățean român, fiul lui N. și R., născut la data de 14.07.1971în Sibiu, jud. Sibiu, cu domiciliul în Sibiu, jud. Sibiu, deținut în P. A., formulată împotriva sentinței penale nr. 1604/2015 pronunțată de Judecătoria A., pe care o menține.
În baza art. 275 alin. (2) C.pr.pen. obligă condamnatul la plata către stat a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2016.
Președinte,
O. T.
Grefier,
I. O.
Red. T.O.
Tehnored. I.O./2ex. 01.03.2016
Jud. fond R. M.
TRIBUNALUL A.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
COPIA MINUTEI DECIZIEI PENALE NR. 75/2016
În numele legii
DECIDE:
În baza art. 104 alin. (14) din Legea nr. 254/2013 respinge ca inadmisibilă contestația condamnatului B. M. (CNP_), cetățean român, fiul lui N. și R., născut la data de 14.07.1971în Sibiu, jud. Sibiu, cu domiciliul în Sibiu, jud. Sibiu, deținut în P. A., formulată împotriva sentinței penale nr. 1604/2015 pronunțată de Judecătoria A., pe care o menține.
În baza art. 275 alin. (2) C.pr.pen. obligă condamnatul la plata către stat a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2016.
Președinte,
ssindescifrabil
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 28/2016.... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
