Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 21/2016. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2016 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 21/2016
Dosar nr._ /215
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA PENALĂ
DDECIZIA PENALĂ Nr. 21/2016
Ședința publică de la 25.01.2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. M. Ț.
Grefier I. O.
Parchetul de pe lângă Tribunalul A. este reprezentat prin procuror
D. C.
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de condamnatul B. V. împotriva sentinței penale nr. 1364/2015, pronunțate de Judecătoria A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns condamnatul contestator asistat de av. N. V. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu avocat Varmaga M., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie, respectiv de substituire depuse la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Fiind întrebat, condamnatul arată că își menține contestația formulată.
Nefiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat se acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnat, solicită admiterea contestației pentru motivele indicate în scris, desființarea sentinței penale atacate, iar cu ocazia rejudecării cauzei, în baza art. 598 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, solicită admiterea contestației la executare.
Reprezentantul Ministerului solicită respingerea contestației ca inadmisibilă, întrucât situația juridică a deținutului a fost analizată prin prisma legii penale mai favorabile.
Condamnatul contestator, având ultimul cuvânt, învederează instanței prin prisma unui „ deținut cu inima zdrobită și sufletul doborât” că la origine, un condamnat este un bun jurist și un doctor în științe juridice, filozofie și drept; solicită să se aibă în vedere că fapta pentru care este condamnat, a fost analizată definitiv și irevocabil printr-un RIL, respectiv prin Decizia 15/21.09.2015 publicată în Monitorul Oficial din 3 noiembrie 2015. Arată că a fost condamnat pentru folosirea cuvântului de barou, UNBR și a cuvântului de avocat; a fost înscris într-un barou înființat la origine printr-o hotărâre judecătorească definitivă; în România sunt mii de hotărâri judecătorești care au confirmat rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale și sunt sute de hotărâri de achitare pentru persoane care au făcut parte din barou înființate prin hotărâri judecătorești; la rândul său, s-a înscris într-un asemenea barou iar statul român i-a asigurat că puterea judecătorească îl ocrotește; practic, acel barou fiind înființat printr-o hotărâre judecătorească i-a creat convingerea că nu este nicio problemă și nu săvârșește nicio infracțiune. A fost cercetat în multe doare și s-au dispus ordonanțe de netrimitere în judecată și menținute de instanță, iar, pentru aceste considerente, când a fost în libertate și-a continuat activitatea profesională, dar pentru motivul că a folosit un domeniu Baroul.Bacău.ro a fost condamnat la 2 ani de închisoare. Între timp a intervenit o nouă lege a Curții Europene de Justiție, în Hotărârea C398/2012, care a dispus că ordonanța de netrimitere în judecată rămasă definitivă trebuie să fie analizată ca o decizie judecătorească definitivă intrată în autoritate de lucru judecat. La dosar sunt depuse acte în susținerea celor învederate, și totodată, mai arată că și Codul Schengen a reținut același aspect cu privire la o ordonanță definitivă. Prin urmare, sunt două acte noi ce îi sunt favorabile iar Curtea Europeană de Justiție prevalează dreptului intern. Tot în favoarea sa, este Decizia 15/21 septembrie 2015 care interpretează Legea 58/2005, respectiv că persoanele care exercită prerogativele profesiei de avocat în Barouri care nu sunt recunoscute de Legea 58/ 2005 vor fi cercetate pe art. 398 din noul Cod penal. În acest sens, a formulat contestație la executare împotriva mandatului, pentru că există cauză de micșorare sau reducere, solicitând totodată aplicarea dispozițiilor art. 6 din noul Cod penal. Recursul în Interesul Legii la care a făcut referire, este o lege penală mai favorabilă și a reținut că în situația sa trebuiau aplicate dispozițiile art. 348 din noul Cod penal, solicită să se constate că este admisibilă această cerere și să se dispună modificarea pedepsei din doi ani, într-un an. Mai completează, că printr-o gravă eroare, pe care în raport de art. 5 Cod penal instanța trebuie să o analizeze, a fost condamnat la data de 1.07.2014 pe textul art. 60 pct. 6 din Legea 51/1995, fără să analizeze la acel moment legea penală mai favorabilă și fără să observe că textul din lege a fost parțial abrogat. Concluzionând, solicită admiterea contestației formulate și depune la dosar un înscris olograf.
TRIBUNALUL
Asupra contestației penale de față;
Constată că prin sentința penală nr. 1364/2015, Judecătoria A. a respins contestația la executare formulată de către condamnatul B. V., deținut în P. A..
S-a făcut aplicarea art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că acesta a formulat contestație la executare împotriva mandatului de executare a pedepsei nr. 1923/2014 emis pe numele său de Judecătoria Bacău, solicitând în același timp și aplicarea legii mai favorabile privind sentința nr. 1631/2014 pronunțată de Judecătoria Bacău, definitivă la data de 17.12.2014, modificată prin decizia penală nr. 1002/2014 a Curții de Apel Bacău, sentință prin care a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani. Solicită acesta aplicarea art. 4 Cod penal și constatarea pe cale de consecință a dezincriminării faptei.
Prima instanța a constatat că în ce privește pedeapsa aplicată condamnatului B. V. prin sentința penală menționată, aceasta a fost analizată sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, în considerentele sentinței fiind avute în vedere atât dispozițiile legii penale anterioare cât și ale Codului penal actual (fila 131 dos inst), apreciindu-se ca fiind mai favorabile inculpatului la acea vreme B. V. dispozițiile Cod penal anterior, raportat la modalitatea de executare a pedepsei, fiind condamnat în primă instanță acesta la o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării.
Prin urmare sub aspectul aplicării legii mai favorabile, având în vedere faptul că a fost analizată la momentul pronunțării respectivei sentințe (sentință rămasă definitivă prin decizia Curții de Apel Bacău) incidența dispozițiilor privind aplicarea legii mai favorabile, s-a apreciat că nu se mai poate proceda în continuare la analiza din nou sub acest aspect a dispozițiilor legale în baza cărora a fost condamnat susnumitul, soluția instanței din acest punct de vedere intrând în puterea lucrului judecat. (art. 599 alin. 5 C. proc. pen. – „cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări”).
Raportat la restul hotărârilor penale la care face referire contestatorul, s-a reținut că dispozițiile acestora nu pot fi avute în vedere la soluționarea prezentei cauze, în cadrul contestației la executare nu pot fi avute în vedere împrejurări care ar ține de soluționarea în fond a cauzei, acestea putând constitui motive pentru exercitarea unei căi de atac.
Potrivit dispozițiilor art. 598 alin d Cod. pr. pen, contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face "când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei".
În afara motivelor mai sus analizate, deținutul nu a invocat vreun alt motiv care s-ar circumscrie celor prevăzute de textul de lege menționat.
Prin urmare, apreciind că în cauză nu este aplicabil art. 4 Cod penal fapta pentru care a fost condamnat nefiind dezincriminată, față de faptul că reprezintă contestația la executare o cale extraordinară de atac, reglementată în scopul de a fi soluționate incidente prevăzute de lege care pot să apară înainte sau în timpul executării hotărârii penale definitive iar pe această cale nu mai pot fi invocate aspecte de fond, cum sunt cele ce țin de individualizarea pedepsei, respectiv de greșita aplicare a dispozițiilor legale, așa cum susține contestatorul, instanța de fond a respins contestația la executare formulată de contestatorul B. V..
Împotriva sentinței a formulat contestație, în termenul legal prevăzut de lege, condamnatul B. V...
În motivarea contestației, contestatorul a învederat că după condamnarea sa, a fost pronunțat un recurs în interesul legii care îi este favorabil, precum și o Hotărâre a Curții Europene de Justiție care este obligatorie și prevalează dreptului intern, toate fiindu-i favorabile. A mai invocat dispoziții a Codul Schengen, care de asemenea îi sunt favorabile.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, Tribunalul constată că prezenta contestație nu este fondată, pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 1631/2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosar nr._/180/2012, definitivă la data de 17.12.2014, prin decizia penală nr. 1002/2014 a Curții de Apel Bacău, s-a aplicat condamnatului pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.60 alin.6 din Legea nr.51/1995cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969și art.5 cod penal, în baza acestei hotărâri judecătorești fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.1923/2014 din 17.12.2014.
Pe calea prezentei cereri, deduse judecății, condamnatul a solicitat să se constate intervenirea unei legi penale noi cu privire la infracțiunea pentru care a fost condamnat prin sentința penală sus-amintită, în sensul aplicării art.4,6 Cod penal.
Or, analizând actele și piesele dosarului, respectiv sentința penală nr. 1631/2014 pronunțată de Judecătoria Bacău, Tribunalul constată că in speță nu sunt incidente dispozițiile art.595 Cod procedură penală.
Astfel, potrivit art. 6 alin. 1 Cod penal ,,Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.’’
Conform art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa aplicată printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Din economia acestor prevederi legale rezultă că privitor la pedepsele definitive, prin aplicarea legii penale mai favorabile, legiuitorul nu a înțeles să repună în discuție criteriile de stabilire și individualizare a sancțiunii, ci numai să înlăture de la executare partea din sancțiune care excedează maximului prevăzut de legea nouă.
În concluzie, verificând dacă se impune modificarea, potrivit art. 6 din Codul penal, a unei sancțiuni definitiv aplicate, comparația se va realiza numai între cuantumul pedepsei aplicate și maximul prevăzut de legea nouă. Reducerea va opera numai când cuantumul pedepsei aplicate este superior maximului prevăzut de legea nouă, în toate situațiile numai la maximul nou, niciodată la o limită inferioară acestui maxim.
Prin urmare, singurul criteriu pe care legiuitorul îl pune la dispoziția judecătorului chemat să aprecieze, în faza de executare, dacă se impune înfrângerea autorității de lucru judecat a unei hotărâri cu privire la felul și cuantumul pedepsei este acela al celei mai grele situații la care s-ar putea ajunge, în abstract, potrivit legii noi.
În lumina acestor considerații teoretice, Tribunalul constată că prin sentința penală nr. 1631/2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosar nr._/180/2012, definitivă la data de 17.12.2014, prin decizia penală nr. 1002/2014 a Curții de Apel Bacău, s-a aplicat condamnatului pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.60 alin.6 din Legea nr.51/1995cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969și art.5 cod penal.
Referitor la condițiile de incriminare a faptei, se constată că după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii nu a intervenit o lege care să prevadă o pedeapsă mai ușoară, pentru a fi incidente astfel, dispozițiile art.6 Cod penal.
În cauză ,nu sunt incidente nici prevederile art. 4 Cod penal fapta pentru care a fost condamnat contestatorul nefiind dezincriminată.
Raportat la restul hotărârilor penale la care face referire condamnatul, s-a reținut că dispozițiile acestora nu pot fi avute în vedere la soluționarea prezentei cauze
Astfel, potrivit dispozițiilor alin. 1 al art. 598 Cod procedură penală contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice alta cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Contestația la executare este o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Pe această cale nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă, instanța fiind abilitată să verifice doar aspectele indicate de textul legal și nu modul de soluționare a cauzei.
Astfel, prin intermediul acestei instituții de drept procesual penal, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării și, totodată, exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.
Normele procedurale mai sus amintite au prevăzut expres cazurile în care poate fi folosită contestația la executare, iar prin limitarea acestora, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive.
Ca atare, întrucât celelalte motive invocate de către contestator, nu se circumscriu in niciunul dintre cazurile de contestație la executare mai-sus invocate, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță prin hotărârea pronunțată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul B. V., împotriva sentinței penale nr. 1364/2015, pronunțate de Judecătoria A. în dosar nr._ .
În baza art. 275 al. 2 Cod procedură penală va obliga condamnatul contestator la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 230 lei, din care suma de 130 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi virată în contul Baroului A. din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul B. V., ns. la data de 07.01.1964, în prezent aflat în P. A., împotriva sentinței penale nr. 1364/2015, pronunțate de Judecătoria A. în dosar nr._ .
În baza art. 275 al. 2 Cod procedură penală obligă condamnatul contestator la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 230 lei, din care suma de 130 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi virată în contul Baroului A. din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 25.01.2016.
Președinte
T. M. Ț.
Grefier
I. O.
Red. T.M.Ț.
Tehnored. I.O./2ex./26.02.2016
Jud. fond V. M..
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR Nr._
COPIA MINUTEI DECIZIEI PENALE NR. 21/2016
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul B. V., ns. la data de 07.01.1964, în prezent aflat în P. A., împotriva sentinței penale nr. 1364/2015, pronunțate de Judecătoria A. în dosar nr._ .
În baza art. 275 al. 2 Cod procedură penală obligă condamnatul contestator la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 230 lei, din care suma de 130 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi virată în contul Baroului A. din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 25.01.2016.
Președinte
ssindescifrabil
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 53/2016.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 46/2016.... → |
|---|
