Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 20/2016. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 20/2016 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 20/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 20/2016
Ședința publică din 21 Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M.
Grefier: C. A. F.
Parchetul de pe lângă Tribunalul A. este reprezentat prin procuror
D. C.
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de inculpatul O. T. N. împotriva încheierii penale din data de 15.01.2016, pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. D. D., desemnat apărător din oficiu, care depune la dosarul cauzei delegație pentru asistența judiciară obligatorie.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că s-a depus o adeverință medicală de către Penitenciarul Spital București – Jilava, care atestă faptul că pacientul O. T. N. se află internat pe secția psihiatrie și este netransportabil, după care:
Față de lipsa contestatorului și de înscrisul comunicat, instanța apreciază cauza în stare de judecată, raportat la prevederile din Codul de procedură penală.
Nemaifiind formulate cereri, se acordă cuvântul asupra contestației formulate.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea contestației formulate. Apreciază că tocmai datorită faptului că inculpatul se află în spital, consideră că s-ar impune să fie arestat la domiciliu, deoarece ar fi sub directa supraveghere a familiei. Consideră că atâta timp cât ar fi arestat la domiciliu, acesta nu ar mai putea să prezinte un grad de pericol social, în așa fel încât să existe riscul de a face anumite necazuri în momentul în care ar fi pus în libertate și nu ar împiedica buna desfășurare a cercetărilor. Solicită ca instanța să dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu pentru ca acesta să fie sub directa supraveghere a familiei sale.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației, ca nefondată și menținerea încheierii instanței de fond, cu consecința menținerii măsurii arestării preventive așa cum a fost dispusă. Apreciază că temeiurile luate în considerare la momentul luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent. Raportat la starea faptică de moment și la persoana inculpatului, solicită instanței de judecată respingerea solicitării apărătorului inculpatului cu privire la înlocuirea acestei măsuri, întrucât având în vedere și faptul că acesta se află în spital, arestul la domiciliu ar îngreuna cu atât mai mult efectuarea efectivă a acestei măsuri.
TRIBUNALUL
Asupra contestației penale de față;
Prin Încheierea penală din data de 15.01.2016, pronunțată de Judecătoria A. I., în dosarul nr._ 15, s-a constatat în baza art. 362 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 208 alin. 4 C. pr.pen., art. 208 alin. 3 cu referire la art. 235 alin. 4 C.pr.pen. legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul O. T. N. -fiul lui T. și Letiția, născut la data de 15.07.1989 în Mun. A. I., jud. A., domiciliat în Mun. A. I., ., jud. A., CNP_, arestat în baza M.A.P. nr. 30/UP/5.11.2015 emis de Judecătoria A. I., și în consecință s-a menținut măsura arestării preventive dispuse față de inculpatul O. T. N..
În temeiul art. 242 C.pr.pen. s-au respins cererile inculpatului prin apărător din oficiu de revocare a măsurii arestării preventive sau de înlocuire cu măsura arestului la domiciliu sau cu o altă măsură preventivă mai ușoară.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că prin rechizitoriul nr. 4033/P/2015 emis la data de 25.11.2015 P. de pe lângă Judecătoria A. I. a trimis în judecată pe inculpatul O. T. N. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 253 alin. 4 C.pen.
Prin încheierea nr. 254/CC/2015 din data de 05.11.2015 pronunțată în dosarul penal nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, judecătorul de drepturi și libertăți a admis propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Judecătoria A. I. pentru o perioada de 30 zile, începând cu data de 05.11.2015 până la data de 04.12.2015, inclusiv.
Prin încheierea penală nr. 67/2015 din data de 09.11.2015 pronunțată în dosarul penal nr._ aflat pe rolul Tribunalului A., Secția Penală, judecătorul de drepturi și libertăți a respins ca nefondată contestația formulată de inculpatul O. T. N. împotriva încheierii nr. 254/CC/2015 din data de 05.11.2015 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Alba Iulia.
La momentul dispunerii măsurii arestării preventive față de inculpat s-a apreciat de către judecătorul de drepturi și libertăți că sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 202, art. 203 alin 3 și art. 223 C.p.p.
Prin încheierea camerei de consiliu din data de 27.11.2015 pronunțată în dosarul penal nr._ 15 aflat pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, judecătorul de cameră preliminară, în cadrul procedurii de verificare a legalității și temeiniciei măsurii preventive a inculpatului, a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 27.11.2015 până la data de 26.12.2015 inclusiv.
Prin încheierea camerei de consiliu nr. 96/2015 din data de 02.12.2015 pronunțată în dosarul penal nr._ 15/a1 aflat pe rolul Tribunalului A., Secția Penală, judecătorul de cameră preliminară a respins ca nefondată contestația formulată de inculpat împotriva încheierii din data de 27.11.2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Alba Iulia în dosarul nr._ 15.
Prin încheierea camerei de consiliu din data de 21.12.2015 pronunțată în dosarul penal nr._ 15 aflat pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, judecătorul de cameră preliminară, în cadrul procedurii de verificare a legalității și temeiniciei măsurii preventive a inculpatului, a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 21.12.2015 până la data de 19.01.2016 inclusiv.
Prin încheierea camerei de consiliu nr. 108/2015 din data de 28.12.2015 pronunțată în dosarul penal nr._ 15/a2 aflat pe rolul Tribunalului A., Secția Penală, judecătorul de cameră preliminară a respins ca nefondată contestația formulată de inculpat împotriva încheierii din data de 21.12.2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Alba Iulia în dosarul nr._ 15.
La momentul menținerii măsurii arestării preventive față de inculpat s-a apreciat de către judecătorul de cameră preliminară că sunt în continuare îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 223 C.p.p.
Prima instanță a avut în vedere și dispozițiile art. 223 alin. 2 C.pr.pen., potrivit cărora măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată ,,dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul Penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Sub aspectul legalității măsurii arestării preventive, instanța a constatat că nu s-au adus critici în acest sens de apărătorul inculpatului, cu atât mai puțin de Ministerul Public, după cum nici judecătorul însăși nu a semnalat aspecte de nelegalitate.
În ceea ce privește temeinicia aceleași măsuri, instanța a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și ulterior la menținerea acesteia, nu au încetat, subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. S-a apreciat aceasta cu atât mai mult cu cât inculpatul se află internat în spital în penitenciarul Jilava pentru a i se oferi îngrijiri medicale, iar până la acest moment procesual, deși, suferă de afecțiuni psihice, nu s-a contrazis concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuată în cursul urmăririi penale nr. 2886/IV/69/12.11.2015 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală A. prin care s-a stabilit că la momentul presupusei săvârșiri a faptei deduse judecății discernământul inculpatului a fost păstrat.
S-a reținut că probele administrate în faza de urmărire penală îndreptățesc presupunerea rezonabilă a unui observator independent în sensul că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina lui, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată. Din analiza probelor administrate în cursul urmării penale, respectiv: procesul-verbal întocmit de către organele de poliție în urma deplasării la fața locului; declarațiile inculpatului O. T. N.; declarațiile persoanelor vătămate I. Letiția și B. A. I., declarațiile martorilor B. E., B. N. M., R. S. C., F. G. și M. D. M., procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică anexată, procesele-verbale de identificare a inculpatului și de efectuare a controlului corporal al acestuia întocmite de către organele de poliție, procesul-verbal de intervenție nr. 206/609 din 04.11.2015 întocmit de către Detașamentul de Pompieri A. I., raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 2886/IV/69 din 12.11.2015 întocmit de către Serviciul Județean de Medicină Legală A. I., raportul de expertiză criminalistică nr._ din 18.11.2015 întocmit de către Institutul Național de Criminalistică din cadrul IGPR, reiese presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta ce a fost reținută în sarcina lui- distrugere-prev. de art. 253 alin. 4 Cod penal și există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a reținut că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată-distrugere prev. de art. 253 alin. 4 Cod penal, este pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani, pedeapsă ce justifică din perspectiva dispozițiilor art. 223 alin. 2 C.pr.pen. luarea și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, fiind totodată îndeplinite și celelalte condiții pentru luarea măsurii arestării preventive prev. de art. 223 alin. 2 teza finală din Cod pr.pen., respectiv ca pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana inculpatului, privarea de liberate să fie necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. Instanța a statuat că pericolul pentru ordinea publică se stabilește având în vedere atât pericolului social al faptei penale săvârșite, cât și periculozitatea infractorului, fiind necesară existența unei reacții adecvate a autorităților de natură să descurajeze pe viitor săvârșirea unor alte asemenea fapte și de natură să contribuie la crearea unui sentiment de securitate. Această stare de pericol se deduce pe de o parte, din datele existente în cauză, privitoare la împrejurările și modul de desfășurare a activității infracționale, iar pe de altă parte din datele referitoare la persoana și conduita inculpatului.
S-a reținut că pericolul concret pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatului rezultă din modul de săvârșire a faptei pentru care este cercetat, respectiv: a incendiat acoperișul imobilului aparținând persoanei vătămate I. Letiția, iar focul s-a extins la imobilul învecinat aparținând lui B. A. I., punând în pericol și alte imobile aflate în curtea comună.
Totodată s-a arătat că sub același aspect de reținut sunt și datele legate de persoana inculpatului care reies din înscrisurile depuse la dosar (f. 90-93 dup) și relevă că inculpatul nu se află la prima incidență cu legea penală, acesta fiind cercetat în dosarul penal nr. 3840/P/2014 pentru comiterea infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 1 și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 Cod penal, reținându-se că în data de 19.08.2014 în jurul orelor 12:30 în timp ce se afla pe . Mun. A. I., în fața magazinului Dedeman, fără nici un motiv a scos un cuțit cu lama de circa 10-15 cm și prin surprindere l-a înjunghiat în zona coastelor, în partea stângă pe numitul Dragomit N. care trecea prin zonă; s-a avut în vedere că în dosarul penal nr. 2553/P/2015 inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 375 C.pen., constând în aceea că în data de 10.07.2015, în jurul orei 11:45, în timp ce se afla în Parcul Unirii din mun. A. I., și-a scos penisul și s-a masturbat, provocând indignarea trecătorilor; în dosarul penal nr. 1209/P/2014, acesta a fost cercetat pentru comiterea infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 1 C.pen. și violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. 1 C.pen., constând în aceea că, în data de 15.03.2014, a pătruns fără drept în imobilul persoanei vătămate C. V. și a agresat-o fizic, iar în dosarul penal nr. 3559/P/2015, inculpatul a fost cercetat pentru comiterea infracțiunilor de violență în familie prev. de art. 199 alin. 1 C.pen. și violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. 1 C.pen., constând în aceea că în data de 14.09.2015, în jurul orei 12:30, a pătruns fără drept în imobilul persoanei vătămate I. Letiția și a agresat-o fizic, lovind-o cu pumnii și picioarele. Starea de pericol a inculpatului este relevată și prin concluziile raportului de expertiză medico-legală Psihiatrică, efectuat în data de 05.08.2015, în dosarul în care este cercetat pentru ultraj contra bunelor moravuri, care confirmă o tulburare psihotică indusă de consumul de droguri multiple, dependență de droguri multiplă și alte substanțe psihoactive, prezentând toleranță scăzută la frustrare, agresivitate, ostilitate și instabilitate dispozițională, incapacitate de a se conforma normelor și regulilor sociale, desconsiderarea autorității, implicarea și practicarea de activități ilegale, indiferența față de ceilalți, folosind minciuna și intimidarea prin amenințări, agresivitate fizică și verbală pentru a obține ceea ce dorește, lipsa regretelor pentru faptele comise, toleranță scăzută la frustrare cu reacții impulsive și explozive cu potențial vătămător. S-a reținut că referatul concluzionează un discernământ diminuat fără a se impune măsuri de siguranță cu caracter medical, iar în prezent inculpatul, așa cum rezultă din înscrisul depus la dosar de către conducerea penitenciarului Aiud se află internat în spitalul din P.. Jilava fiind suferind de schizofrenie paranoidă.
Prin urmare, instanța a apreciat că pericolul pentru ordinea publică rezultă din însuși pericolul social al infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, dar și conduita și persoana acestuia relevată prin actele depuse la dosar, avându-se în vedere reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni si posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cel bănuit ca fiind autor al unei asemenea fapte.
Toate acestea, raportate la gravitatea faptelor pentru care s-a început urmărirea penală asupra inculpatului, dar și starea psihică a acestuia au fost apreciate argumente suficiente pentru a se considera că lăsarea lui în libertate constituie un pericol concret pentru ordinea publică, pentru acele valori sociale ocrotite de legea penală, printre care se află: proprietatea, viața, integritatea și sănătătea membrilor colectivității din care face parte, conducând totodată la presupunerea rezonabilă că numai privarea de libertate poate să întrerupă conduita lui infracțională, protejându-se astfel interesele legitime ale membrilor comunității, în prezend beneficiind de îngrijiri medicale în unitățile medicale aflate în subordinea Administrației Penitenciarelor.
Raportat la modalitatea de săvârșire a faptelor și având în vedere și limita pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat- astfel cum s-a prezentat mai sus, instanța a apreciat că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, existând posibilitatea ca să săvârșească și alte fapte prevăzute de legea penală, totodată fiind necesară și pentru continuarea tratamentului impus de conducerea penitenciarului.
De asemenea, s-a menționat că măsura arestării preventive se impune și pentru buna desfășurare a procesului penal, în cauză dispunându-se începerea cercetării judecătorești, urmând a se consemna poziția inculpatului și a fi continuate cercetările pentru stabilirea întregii activități infracționale, iar circumstantele reale ale săvârșirii faptei ridică semne de întrebare asupra disponibilității inculpatului de a conștientiza pe deplin urmările unui comportament antisocial, raportat atât la valorile comunității din care face parte, cât și la propria persoană, prin adoptarea unei conduite corespunzătoare, de conformare și respect al normelor legale. S-a arătat că pericolul ca, odată pus în libertate, inculpatul să săvârșească alte fapte penale de aceeași natură, este unul ridicat, astfel că, la acest moment, interesul general de protecție a climatului social împotriva unor fapte penale prevalează în raport cu dreptul inculpatului de a fi pus în libertate.
Toate aceste considerente expuse mai sus, au reprezentat în opinia instanței, temeiuri necesare si suficiente, de natură a impune continuarea de privare a inculpatului, măsura arestării justificându-se pentru o bună desfășurare a procesului penal.
Nu în ultimul rând, instanța a avut în vedere respectarea exigențelor caracterului rezonabil al măsurii privative de libertate, prin prisma faptului că, inculpatul este arestat preventiv doar de la data de 5.11.2015, în care nu se poate imputa organelor judiciare vreo perioadă de inactivitate, actele de urmărire penală, dar și cele privind procedura de Cameră Preliminară și judecata în fond până la acest moment fiind îndeplinite cu celeritate, fiind acordate termene scurte.
Pentru a se răspunde exigențelor impuse de art. 5 pct. 1 lit. c CEDO, instanța a analizat și posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei la proces ( cauza Vrencevc Serbiei; cauza Lclieirec. Belgiei) pentru că numai dacă acestea nu se justifică în cazul concret se poate proceda la menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat (cauza McKay c Regatului Urni). Din acest punct de vedere, în vederea realizării scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.pr.pen. instanța a considerat că se impune privarea de libertate a inculpatului, existând pericolul sustragerii de la judecarea cauzei, gravitatea pedepsei prevăzută de legiuitor pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată (pedeapsa cu închisoarea de la 2 la 7 ani), precum și situația medicală a acestuia, în prezent fiind sub tratament medical, reprezentând la acest moment și în lumina celor deja arătate în paragrafele anterioare un argument în acest sens și justificând menținerea în stare de detenție un interval de timp rezonabil (cerință satisfăcută în cauză).
În consecință, s-a statuat că luarea față de inculpatul din prezenta cauză a unor măsuri alternative, nu ar fi suficiente la acest moment, urmând să se aprecieze asupra necesității acestor măsuri pe parcursul procesului penal în cadrul verificării periodice a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în condițiile 208 C.pr.pen- în tot cursul judecății.
Prin urmare, s-a considerat că în cauza de față, condițiile impuse de art. 223 C.pr.pen. sunt în continuare îndeplinite față de inculpatul O. T. N., iar judecătorul a constatat că nu au încetat temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive față de acesta, astfel că măsura arestării preventive este legală și temeinică.
Împotriva acestei Încheieri penale a formulat contestație, în termenul legal, inculpatul O. T. N..
Analizând legalitatea și temeinica încheierii penale atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, precum și din oficiu, Tribunalului A. constată că prezenta contestație nu este fondată, urmând a fi respinsă pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Față de lipsa contestatorului inculpat la acest termen de judecată, având în vedere motivele obiective pentru care acesta nu poate fi prezentat, instanța luând în considerare art. 208 alin. 3 C.pr.pen. raportat la art. 207 alin. 3 și la art. 235 alin 4 C.pr.pen. care statuează în sensul că în cazul în care inculpatul arestat preventiv se află internat în spital și din cauza stării sănătății nu poate fi adus în fața judecătorului (…), propunerea va fi examinată în lipsa inculpatului, dar numai în prezența avocatului acestuia, căruia i se de cuvântul pentru a depune concluzii, apreciază că în cauză sunt incidente aceste prevederi legale, motiv pentru care va proceda la judecarea contestației.
Raportat la starea de fapt și la probele aflate la dosarul cauzei, Tribunalul reține că sunt întrunite condițiile art. 223 alin. 2 raportat la art. 202 alin. 1, 3, 4 lit. e Cod procedură penală; în acest sens apreciază că din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat și este îndeplinită și cerința privind durata pedepsei prevăzută de lege în cazul infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și că, raportat la gravitatea faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, și a altor împrejurări privitoare la persoana sa, privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Cu privire la temeinicia măsurii, se constată că măsura preventivă este proporțională cu gravitatea acuzației și necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, precum și pentru prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni, ținând cont de faptele inculpatului, acesta nefiind la prima confruntare cu legea penală, fiind cercetat și în alte dosare penale, astfel că atitudinea și comportamentul acestuia duc la concluzia că o măsură preventivă mai ușoară nu este suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.
Tribunalul consideră că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului se mențin și acestea impun în continuare privarea sa de libertate, văzând gravitatea faptelor comise. În mod corect a reținut prima instanță că pericolul concret pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatului rezultă din modul de săvârșire a faptei pentru care este cercetat, acesta incendiind acoperișul imobilului aparținând persoanei vătămate I. Letiția, focul extinzându-se la imobilul învecinat aparținând lui B. A. I., punând astfel în pericol și alte imobile aflate în curtea comună.
Mai reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO, factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie, măsura arestării preventive fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
În ceea ce privește solicitarea apărătorului inculpatului de a se lua o măsură preventivă mai blândă, respectiv arestul la domiciliu, se constată că este neîntemeiată, în raport de prevederile art. 202 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, privind scopul măsurilor preventive și raportul care trebuie să existe între măsura luată și gravitatea acuzației.
Având în vedere fapta pentru care inculpatul este cercetat, respectiv incendierea acoperișului imobilului aparținând persoanei vătămate I. Letiția, focul extinzându-se la imobilul învecinat aparținând lui B. A. I., punând astfel în pericol și alte imobile aflate în curtea comună, instanța apreciază că măsura arestului la domiciliu nu este una suficientă pentru a-l împiedica pe inculpat să comită alte asemenea infracțiuni
La acest moment procesual, o alta măsura preventivă mai puțin intruzivă in libertatea de mișcare a inculpatului, nu ar corespunde exigentelor scopului acestor masuri, respectiv protejarea ordinii publice. Lăsarea sa in liberate la acest moment ar produce un ecou negativ si o temere in rândul opiniei publice că, odată lăsat in libertate, inculpatul ar putea continua activitatea infracțională împotriva patrimoniului și un sentiment de insecuritate că justiția nu acționează prompt pentru stoparea acestui fenomen infracțional.
Față de cele expuse, va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul O. T. N. născut la data de 15.07.1989 în prezent aflat în Penitenciarul Spital București Jilava împotriva încheierii penale din data de 15.01.2016, pronunțată de de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ 15.
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală va obliga inculpatul la plata sumei de 230 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație, din care suma de 130 lei reprezentând onorariul acordat avocatului desemnat din oficiu va fi virată în contul Baroului A. din fondurile MJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul O. T. N., născut la data de 15.07.1989, în prezent aflat în Penitenciarul Spital București Jilava, împotriva încheierii penale din data de 15.01.2016 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ 15.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 230 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație, din care suma de 130 lei reprezentând onorariul acordat avocatului desemnat din oficiu va fi virată în contul Baroului A. din fondurile MJ.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21.01.2016.
Președinte,
C. M.
Grefier,
C. A. F.
Redactat: C.M.
Tehnoredactat:: C.A.F./2ex/ 22 Ianuarie 2016
Jud. fond: B. D. M.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
COPIA MINUTEI DECIZIEI PENALE NR.20/2016
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul O. T. N., născut la data de 15.07.1989, în prezent aflat în Penitenciarul Spital București Jilava, împotriva încheierii penale din data de 15.01.2016 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ 15.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 230 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație, din care suma de 130 lei reprezentând onorariul acordat avocatului desemnat din oficiu va fi virată în contul Baroului A. din fondurile MJ.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21.01.2016.
Președinte,
ssindescifrabil
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 39/2016.... | Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
