Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 2649/2016. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2649/2016 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 16/2016
ROMÂNIA Operator 3207/2504
TRIBUNALUL A.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 16
Ședința publică din 18 ianuarie 2016
Președinte: F. M. D.
Grefier: H. L.
S-au luat în examinare contestația formulată de condamnatul Stetcu D., deținut în P. de Maximă Siguranță A., împotriva sentinței penale nr. 2649 din 24.11.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal se prezintă condamnatul, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat Ț. G. A. A. din Baroul A..
Ministerul Public este reprezentat prin procuror R. T., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, condamnatul arată că își menține contestația, depune un memoriu în susținerea cererii.
Nefiind formulate alte cereri, constatând contestația în stare de soluționare, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul condamnatului solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii primei instanțe, cu consecința liberării condiționate, cu onorariu avocat din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public arată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, în consecință, solicită respingerea contestației, ca nefondată. În motivare, arată că liberarea condiționată nu poate avea loc întrucât este vorba despre o persoană care execută o pedeapsă privativă de libertate în condiții de maximă siguranță, petentul se află la a treia analiză a comisiei, pe parcursul executării pedepsei a avut un comportament oscilant, o conduită necorespunzătoare, fiind de mai multe ori sancționat disciplinar pentru anumite abateri, are un nivel motivațional scăzut, predominant extrinsec, iar din caracterizările întocmite rezultă că acesta prezintă o schimbare formală și deficiențe privind reintegrarea.
Contestatorul solicită admiterea contestației și liberarea sa condiționată, susținând că este la a treia amânare, este un element tânăr, are 35 de ani și dorește să iasă afară să-și întemeieze o familie și să-și caute un loc de muncă, arată că nu a fost sancționat în perioada de amânare.
TRIBUNALUL
Constată că, prin sentința penală nr. 2649 din 24.11.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, în temeiul art. 587 Cod procedură penală raportat la art. 59 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 6 din Noul Cod penal, a fost respinsă cererea de liberare condiționata formulată de petentul S. D..
S-a stabilit termenul privind discutarea situației persoanei condamnate după data de 11.02.2016.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat petentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 272 Cod procedură penală, a fost dispusă virarea sumei de 130 lei din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului A., reprezentând plata onorariului avocațial din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Petentul se află în executarea unei pedepse de 7 ani închisoare, dispusă prin sentința penală nr. 17/2010 a Judecătoriei București Sector 3. În cadrul comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiționată din 12.11.2015 petentul a fost amânat pentru data de 11.02.2016. În acest sens s-a reținut că petentul a executat fracțiunea de pedeapsă prevăzută de art. 59 din vechiul Cod penal, însă s-a reținut faptul că nu poate beneficia de liberare condiționată, având în vedere că antecedentele penale și conduita necorespunzătoare adoptată pe parcursul executării pedepsei, abaterile disciplinare grave, concluziile eveluărilor psihologice și lipsa recompenselor .
Petentul a început executarea pedepsei la data de 11.09.2009, pedeapsă ce urmează să expire în termen la data de 10.09.2016. În prezent execută pedeapsa în regim de maximă siguranță.
Transformate în zile, pedeapsa reprezintă un număr de 2557 zile.
Pentru a deveni propozabil, în vederea liberării condiționate, trebuie să execute 2/3 (fracția) din pedeapsă, respectiv 1704 de zile, din care în cazul în care muncește 426 de zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 1278 zile efectiv executate.
Până la data de 12.11.2015, când a fost discutat în comisia de liberare condiționată, condamnatul a executat un număr de 2284 zile închisoare din care efectiv executate 2254 zile și i se consideră executate ca urmare a muncii prestate un număr de 30 zile, îndeplinind astfel fracția de 2/3 din pedeapsă.
Prima instanță a constatat că petentul se află la a treia analiză privind liberarea condiționată. A mai fost analizat de către comisia de liberare condiționată în data de 17.04.2014, când a fost amânat până după data de 16.04.2015 datorită conduitei necorespunzătoare adoptate pe parcursul executării pedepsei, conform Sentinței penale nr.1386/2014 pronunțată de Judecătoria G., rămasă definitivă prin necontestare. A mai fost discutat în data de 12.03.2015 de către comisia de liberare condiționată, când a fost amânat până după data de 12.11.2015 datorită conduitei necorespunzătoare adoptate pe parcursul executării pedepsei, conform Sentinței penale nr.586/2015 pronunțată de Judecătoria A., rămasă definitivă prin Decizia penală nr.173/04.05.2015 a Tribunalului A..
Analizând situația condamnatului sub aspectul legii penale mai favorabile, instanța a constatat că raportat la situația concretă a condamntului care a săvârșit faptele, a fost condamnat și a început executarea pedepsei în timp ce se afla în vigoare Codul Penal din 1969 și este analizat de instanță pentru liberare condiționată după . noului Cod penal, prevederile art. 59 din Codul Penal din 1969 sunt mai favorabile față de prevederile art. 100 din Noul Cod penal în ceea ce privește condițiile pentru acordarea liberării condiționate, în special cu privire la posibilitatea de a beneficia de liberare condiționată din executarea pedepsei în regim de maximă siguranță, astfel că, în baza art.6 Cod penal, prima instanță a analizat situația condamnatului raportându-se la aceste prevederi.
A reținut prima instanță că potrivit legii penale române, executarea integrală a pedepsei este regula și liberarea condiționată este excepția, executarea efectivă a 2/3 din pedeapsă nu este suficientă pentru reeducarea condamnatului, iar acesta nu poate beneficia de liberare condiționată dacă nu îndeplinește și celelalte condiții prevăzute de art.59 Cod penal 1969, respectiv dacă a fost stăruitor în muncă, disciplinat și a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Astfel, instanța a avut în vedere faptul că pe perioada executării pedepsei petentul condamnat a avut o conduita necorespunzătoare, fiind sancționat disciplinar de 7 ori pentru abateri disciplinare grave și foarte grave fiind recompensat o singură dată în anul 2012 .
Din caracterizarea anexată la dosar a reieșit faptul că prezintă dificultăți de relaționare interpersonală și de respectare a normelor impuse în situații percepute ca frustrante. Își asumă responsabilitatea faptelor sale și acceptă formal autoritatea.
Pe durata executării pedepsei a adoptat un comportament în general necorespunzător, prezentând dificultăți în respectarea regulilor și normelor impuse, dar în perioada ultimei amânări și-a revizuit comportamentul și a depus eforturi în vederea menținerii unui nivel adaptativ optim.
Cât privește munca în timpul executării pedepsei, petentul are 30 de zile considerate ca executate ca urmare a muncii prestate, astfel că instanța a considerat că raportat la durata pedepsei nu se poate aprecia că acvesta a dovedit stăruință în muncă.
Instanța a avut în vedere și faptul că petentul este recidivist, fiind condamnat anterior la 2 pedepse cu închisoare față de care a beneficiat de clemența legii prin liberare condiționată, dar a persistat în activitatea infracțională dovedind că petentul nu a înțeles să-și schimbe în sens pozitiv atitudinea față de normele de conviețuire socială .
Analizând pe ansamblu situația petentul și evoluția comportamentului în detenție, instanța a constatat că aceasta nu poate beneficia de liberare condiționată, neîndeplinind cumulativ condițiile prevăzute de art. 59 Cod penal pentru acordarea acestui beneficiu. Pentru a ajunge la această concluzie instanța a apreciat că, raportat la comportamentul necorespunzător adoptat de către petent pe întreaga durată a executării pedepsei și având în vedere antecedentele penale, dovezile de reândreptare și reintegrare socială date în ultima perioadă a executării pedepsei nu pot fi considerate ca temeinice pentru a beneficia de liberare condiționată din executarea pedepsei. De altfel, faptul că nu a mai fost sancționat disciplinar în perioada de amânare, fără să se remarce în mod deosebit pentru a fi recompensat, a dovedit că petentul nu a înțeles care este atitudinea corectă față de normele sociale ci a încercat să-și adapteze comportamentul în vederea obținerii beneficiului imediat al liberării condiționate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație, în termen legal, condamnatul S. D., solicitând prin motivele depuse înscris și susținute oral în fața instanței, liberarea sa condiționată.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și a actelor din dosarul cauzei, tribunalul constată că prima instanță a apreciat corect cauza dedusă judecății, hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică.
Potrivit art. 59-60 vechiul Cod penal (dispoziții mai favorabile), condamnatul la pedeapsa închisorii poate fi liberat condiționat după executarea unei fracțiuni de pedeapsă, dacă a fost stăruitor în muncă, disciplinat și a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale. Pe lângă condițiile explicit enumerate și care justifică acordarea liberării condiționate, mai există o condiție implicită, și anume ca instanța, pe baza evaluării comportamentului condamnatului în ansamblul său, să ajungă la concluzia că liberarea acestuia va favoriza procesul de reeducare, că este oportună, prudentă, corespunzătoare cerințelor de politică penală din momentul respectiv.
Analizând contestația, se reține că soluția primei instanțe este corectă, astfel contestatorul pe parcursul executării prezentei pedepse nu a avut un comportament pe deplin adecvat normelor legale. Nu a dat dovezi temeinice de îndreptare și reintegrare socială și a avut șapte abateri disciplinare în această perioadă.
La acordarea liberării condiționate legiuitorul a stipulat în mod expres că se ține seama și de antecedentele penale ale persoanei condamnate; or, în cazul de față, se constată că contestatorul are mai multe condamnări și a mai beneficiat de instituția liberării condiționate anterior, însă cu toate acestea a perseverat infracțional, situație în care, chiar având în vedere principiul umanismului legii penale, cererea de liberare nu poate fi admisă; liberarea condiționată fiind o vocație, nu un drept al condamnatului, respectiv constituie excepție de la regula executării integrale a pedepsei aplicate.
Față de termenul de rediscutare fixat de prima instanța (11.02.2016), se apreciază că acesta este corect stabilit fiind necesar pentru a permite și a se verifica dacă persoana condamnată dă dovezi temeinice de îndreptare și reeducare și răspunde scopului urmărit de legiuitor, acela de a trece o perioadă de timp suficientă pentru îndeplinirea condițiilor legale în vederea liberării condiționate; ca urmare nu poate fi redus.
În concluzie, nefiind îndeplinite toate cerințele impuse de art. 59 Cod penal, îndeosebi dovezile temeinice de îndreptare, liberarea condiționată nu poate avea loc.
Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge contestația formulată de condamnatul S. D., împotriva sentinței penale nr. 2649 din 24 noiembrie 2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
În baza art. 398 raportat la art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga condamnatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 272 Cod procedură penală, va dispune virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați A. a sumei de 130 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru doamna avocat Ț. G. A. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul S. D. - fiul lui N. și C., născut la 29.09.1980, CNP_, în prezent aflat în executarea pedepsei în P. A., împotriva sentinței penale nr. 2649 din 24 noiembrie 2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
În baza art. 398 raportat la art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă condamnatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 272 Cod procedură penală, dispune virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați A. a sumei de 130 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru doamna avocat Ț. G. A. A..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 ianuarie 2016.
Președinte, Grefier,
F. M. D. H. L.
Red. F.M.D./Tehnored.LH. -5ex./27.01.2016
Sentința prima instanță: jud. F. C..
Se .. - condamnatului în P. A.;
- administrației locului de deținere – P. A.;
- Parchetului de pe lângă Tribunalul A..
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 2762/2016.... | Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
