Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Sentința nr. 2886/2012. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2886/2012 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 19-12-2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 406
Ședința publică din 19 decembrie 2012
Președinte: F. V.
Judecător: C. V. L.
Judecător: M. C.
Grefier: N. S. M.
S-a luat în examinare recursul formulat de asigurătorul . SA, împotriva sentinței penale nr. 2886/08.11.2012 pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._ .
Ministerul Public este reprezentat prin procuror D. A. U. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul A..
La apelul nominal se prezintă intimatul-parte civilă P. I., asistat de apărătorul său Kocsis J. I. din Baroul A., lipsind intimatul inculpat V. A. V. și recurentul asigurător.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri, constatând recursul în stare de soluționare, se acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii luate de prima instanță, fiind legală și temeinică, iar cuantumul despăgubirilor corect stabilit.
Apărătorul intimatului arată că se raliază concluziilor puse de procuror, arătând că nu există disproporție între suferințele îndurate de partea vătămată și daunele acordate. Depune la dosar o adeverință eliberată de ., din care rezultă că partea vătămată, ca urmare a leziunii suferită la braț, nu și-a mai putut îndeplini sarcinile de serviciu, acesta fiind maseur, întrucât avea dureri mari la mână.
Intimatul solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii dată de prima instanță ca fiind legală și temeinică.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului,
Constată că, prin sentința penală nr. 2886/08.11.2012 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A. în baza art. 14 raportat la art. 346 Cod Procedură Penală admite în parte acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă P. Ioan, cu domiciliul procesual ales în A., ., nr. 13, . la cabinet avocat Kocsis J. I., și pe cale de consecință, obligă inculpatul V. A.-V., fiul lui A. A. și I., născut la data de 10 iunie 1970 în A., jud. A., cetățean român, fără antecedente penale, studii superioare, stagiul militar nesatisfăcut, divorțat, taximetrist la S.C. V. SRL, domiciliat în A., ., ., CNP –_, alături de asigurătorul de răspundere civilă S. de A. R. A. Asigurări SA București, cu sediul în București, .. 3, . 3, la plata către această partea a sumei de 2000 euro daune morale și respinge restul pretențiilor civile.
În baza art. 191 al. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 2518 din data de 04 octombrie 2012 pronunțată în dosarul penal nr._/55/2012 al Judecătoriei A. s-a dispus achitarea inculpatului V. A. V., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 alin. 1,3 Cod penal, cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 1000 de lei.
În temeiul dispozițiilor art.3201 al.5 Cod procedură penală s-a dispus disjungerea acțiunii civile exercitate de partea civilă P. I. Pentru a se pronunța hotărârea antemenționată s-au reținut în fapt următoarele:
La data de 10.03.2012, în jurul orei 13.50, învinuitul V. A. - V. se afla la volanul autoturismului marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, aparținând S.C. V. S.R.L., fiind parcat pe A. V. din mun. A., în stația de taxi din dreptul blocului U6.
În același timp, partea vătămată P. I. se deplasa pe o bicicletă pe banda 1 a Căii A. V., din direcția P-ța UTA, spre F..
Ajungând în dreptul autovehiculului în care se afla inculpatul, bicicleta condusă de partea vătămată a fost acroșată de ușa autovehiculului care a fost deschisă de inculpat, fără o prealabilă asigurare.
În urma coliziunii, P. I. a fost proiectat pe carosabil. Partea vătămată fost transportată cu ambulanța la Spitalul Clinic Județean de Urgență A., acordându-i-se îngrijiri medicale, fără a rămâne internat.
Conform procesului-verbal de cercetare la fața locului, Calea A. V., în zona producerii accidentului, este în aliniament, circulația se desfășoară în ambele sensuri, acestea fiind delimitate de un spațiu de pământ în care este inclus și terasamentul liniilor de tramvai. (filele 8-9)
Conform Raportului de constatare medico-legală cu examinarea, persoanei nr. 128/A1 din 15.03.2012 efectuat de Serviciul de Medicină Legala A., leziunile traumatice suferite de P. I. au putut fi produse prin lovire cu și de corp dur, cu răsucire în cadrul unui accident rutier, putând data din 10.03.2012 și necesită 12 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații. (fila 32)
Nici învinuitul și nici partea vătămată nu se aflau sub influența băuturilor alcoolice, (filele 20 și 23).
La data de 26.06.2012, partea vătămată, P. I., a depus plângere prealabilă împotriva inculpatului V. A.-V. sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 și 3 C.pen. (fila 6).
Vinovăția inculpatului V. A. V., în producerea accidentului rutier descris mai sus a fost stabilită prin sentința penală nr. 2518 din data de 04 octombrie 2012 pronunțată în dosarul penal nr._/55/2012 al Judecătoriei A., prin aceeași hotărâre dispunându-se în baza art. 3201 alin. 5 Cod procedură penală disjungerea acțiunii civile formulate de partea civilă P. I..
Instanța de fond reține că în dosarul_/55/2012 al Judecătoriei A. din care s-a disjuns prezenta cauză s-au constituit parte civilă numitul P. I., care a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 5000 Euro cu titlul de daune morale și a sumei de 1000 de lei, cu titlu de daune materiale.
În drept, prima instanță a reținut că:
1. În dosar s-a constituit parte civilă partea vătămată P. I., care a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 1000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 5000 euro cu titlu de daune morale.
Cu privire la daunele materiale solicitate, instanța analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și al judecății, instanța va constata că acestea sunt neîntemeiate, dat fiind că partea civilă, deși legal citată nu a propus nici o probă în dovedirea pretențiilor solicitate, cu toate că avea obligația procesuală în acest sens. Depoziția martorului Bicski Ș. este lipsită de relevanță probatorie sub acest aspect, întrucât martorul nu a putut să avanseze vreo sumă determinată reprezentând prejudiciu material suferit de partea civilă.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, instanța constată că acestea sunt parțial întemeiate.. La stabilirea cuantumului daunelor morale acordate pentru repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin săvârșirea infracțiunii instanța are în vedere consecințele negative suferite de victimă în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, precum și măsura în care victimei i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. În acest sens instanța va avea în vedere actele medico-legale existente la dosarul cauzei care atestă că partea vătămată a suferit vătămări ce au necesitat pentru vindecare un număr de 12 de zile de îngrijiri medicale, și, de asemenea depoziția martorului Bicski Ș. care a arătat că partea vătămată a fost afectată moral de accident.
Pentru toate aceste considerente, instanța în baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 14 alin. 3 lit. b) Cod procedură penală, va admite în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă P. I. –, și va obliga inculpatul să plătească acestei părți civile suma de 2000 euro (cu titlu de daune morale și va respinge restul pretențiilor solicitate.
Instanța va constata că autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ era asigurat valabil la data producerii accidentului. În consecință, instanța va obliga asiguratorul S. de A. R. A. Asigurări SA București la plata tuturor sumelor indicate mai sus cu titlu de despăgubiri civile în măsura în care aceste sume nu sunt achitate de inculpat.
Împotriva sentinței penale nr. 43/08.05.2012 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr._ a declarat recurs asigurătorul . SA București, criticând-o ca netemeinică și nelegală. În motivare, a arătat că suma la care a fost obligat asigurătorul, deși nu excede limitelor legale stabilite prin Ordinul CSA nr. 14/2011, aferent accidentelor de circulație produse în anul 2011, consideră că dimensiunea lor nu este în strictă concordanță cu starea de fapt, cu prejudiciul suferit cuantificat în zile de îngrijiri medicale, precum și cu probele administrate.
Cu privire la despăgubirile morale acordate consideră că suma acestora, prin prisma doctrina și a jurisprudenței în materie este în discordanță cu prejudiciul suferit. Acordarea sumei de 2.000 euro, pentru 12 zile de îngrijiri medicale, consideră că a fost excedat cadrul compensatoriu – reparator al răspunderii civile auto prin efectul legii, în condițiile în care partea vătămată nu a fost internată și nu a rămas cu invaliditate postraumatică.
Solicită ca instanța de recurs să aibă în vedere faptul că, infracțiunea a fost produsă din culpă, iar nu cu intenție, autoturismul se afla în parcarea amenajată pentru staționarea autovehiculelor taximetre, iar ușa deschisă nu a depășit spațiul amenajat, accidentul nu s-ar fi produs dacă și victima ar fi fost atentă, media despăgubirilor morale acordate pentru vătămări corporale între anii 2009-2011 de toate curțile de apel din România este de 316 lei/zi, în concluzie despăgubirea justă și apropiată de realitate o consideră a fi suma de 4.000 lei.
Apărătorul inculpatului a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, în motivare arătând că nu există disproporție între suferințele îndurate de partea vătămată și daunele acordate. Depune la dosar o adeverință eliberată de ., din care rezultă că partea vătămată, ca urmare a leziunii suferită la braț, nu și-a mai putut îndeplini sarcinile de serviciu, acesta fiind maseur, întrucât avea dureri mari la mână. La aceste concluzii s-a raliat și inculpatul.
Examinând recursul declarat în cadrul dat de dispozițiile art. 386/14 Cod procedură penală prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu conform art. 385/6 alin.3 Cod procedură penală, tribunalul constată că prima instanță a apreciat corect cauza dedusă judecății. Astfel, din probatoriul administrat, instanța de recurs constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, raportat la starea de fapt reținută și a obligat pe inculpat la plata unor sume reprezentând daune morale și daune materiale.
Referitor la cuantumul daunelor morale, tribunalul constată că instanța de fond în mod temeinic a stabilit suma de 2.000 euro, despăgubiri morale, raportat la probațiunea administrată în cauză, cu privire la suferințele produse părții civile în urma leziunilor suferite și a contextului în care acestea au fost produse, nereprezentând o îmbogățire fără justă cauză, pe seama părții vătămate.
Potrivit acestor considerente, în baza art. 38515, pct. 1 lit. b Cod procedură penală, tribunalul va respinge recursul asigurătorului de răspundere civilă S. de A.- R. A. SA, cu sediul în București, împotriva sentinței penale nr. 2886/08.11.2012 pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._, ca nefondat.
În baza art. 192 al 2 Cod procedură penală, va obliga recurentul asigurător să plătească statului 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul – asigurător de răspundere civilă S. de A.- R. A. SA, cu sediul în București, împotriva sentinței penale nr. 2886/08.11.2012 pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._ .
Obligă recurentul să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 decembrie 2012 .
Președinte, Judecător, Judecător,
F. V. C. V. L. M. C.
Grefier
S. M.
Red.F.V./Tehnored. N.S.M.
ex.2/08.01.2013
Prima instanță judecător L. M. U.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 15/2013.... | Omorul. Art. 174 C.p.. Sentința nr. 4/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
