Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Decizia nr. 56/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 56/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 05-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 56
Ședința publică de la 05 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Grefier L. D.
P. de pe lângă Tribunalul Argeș este reprezentat de procuror M. P..
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația formulată de inculpatul M. M.-B., fiul lui I. și M., născut la data de 13.12.1986 în mun. București, dom. în mun. Pitești, ..2, ., ., CNP:_, împotriva încheierii din data de 28.01.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ 3.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul-inculpat M. M. B., în stare de deținere, asistat de avocat ales Piscu A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
S-a procedat la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice potrivit disp. art. 369 alin. 1 NC.p.p.
Apărătorul contestatorului și reprezentanta Parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, în raport de această precizare, constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Avocat Piscu A., pentru contestatorul M. M. B., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii primei instanțe, iar pe fond revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului deoarece nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, iar instanța nu se poate baza doar pe acele temeiuri avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Apreciază că în motivarea primei instanțe nu se regăsește pericolul concret pe care îl prezintă inculpatul M., ci se face referire la ceilalți doi inculpați, respectiv S. și E., precum și faptul că inculpatul pe care îl asistă nu mai are alte dosare în care să fie cercetat și are în întreținere un copil minor.
Pentru toate aceste considerente, solicită revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Reprezentanta Parchetului pune concluzii de respingere a contestației declarată de inculpat ca nefondată, menținerea încheierii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Contestatorul-inculpat M. M. B., având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a contestației.
TRIBUNALUL :
Asupra contestației penale de față:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 28.01.2015 pronunțată de
Judecătoria Pitești a fost menținut arestul preventiv față de inculpatul M. M.-B..
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut prin rechizitoriul nr. 9157/P/2013 din data de 16.12.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților S. L.-G., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208 alin.1 rap. la art. 209 alin.1 lit. a, g și i C.pen. cu aplic. art. 41 alin.2 și 37 lit. a C.pen. și art. 192 alin.2 C.pen. cu aplic. art. 41 alin.2 și 37 lit. a C.pen., cu aplic. art. 33 lit. a C.pen., M. M.-B., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208 alin.1 rap. la art. 209 alin.1 lit. a, g și i C.pen., cu aplic. art. 41 alin.2 C.pen. și art. 192 alin.2 C.pen. cu aplic. art. 41 alin.2 C.pen., în cond. art. 33 lit. a C.pen. și E. C.-M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, g și i C.pen. cu aplic. art. 41 alin.2 și 37 lit. b C.pen.
În esență, în actul de sesizare se reține că în noaptea de 18/19.11.2013, cei trei inculpați s-au deplasat, cu un autoturism marca Ford Focus, cu nr._, deținut de către inculpatul S. L.-G. și condus de către inculpatul E. C.-M., pe raza com. Vânători, ., cu intenția de a sustrage bunuri din locuințe.
Astfel, inculpații S. L. G. și M. M. B., cu complicitatea inculpatului E. C. M., în noaptea respectivă, în baza aceleași rezoluții infracționale, prin efracție și escaladare, cu intenție, au pătruns fără drept în curțile și locuințele a cinci părți vătămate situate pe raza comunei Vânători, ., de unde au sustras bijuterii, bani, carduri bancare și alte bunuri, cauzându-se un prejudiciu total de cca 22.000 lei și 6000 Euro.
Inculpații au fost arestați preventiv la data de 20.11.2013 prin încheierea Judecătoriei Pitești pronunțată în dosarul nr._/280/2013, pe o perioadă de 29 de zile, până la data de 18.12.2013 inclusiv.
S-a reținut în considerentele încheierii respective că pentru infracțiunile sub aspectul cărora sunt cercetați inculpații pedeapsa este închisoarea mai mare de 4 ani și că probele administrate în cauză au confirmat că lăsarea în libertate a inculpaților reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitatea și împrejurările concrete în care s-a desfășurat întreaga activitate infracțională, cum ar fi: pătrunderea în locuințe, fără acordul proprietarilor, urmată de sustragerea de bunuri; furturile comise în locuințe creează probabilitatea ca autorii, în cazul în care ar fi fost surprinși, să procedeze la violentarea părților vătămate; faptele au fost comise pe timpul nopții și prin efracție, ceea ce relevă îndrăzneală sporită a inculpaților, pentru realizarea obiectivului infracțional; cuantumul mare al prejudiciului.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că inculpații sunt cunoscuți cu antecedente penale, iar din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că inculpații S. L.-G. și E. C.-M., cu referire la antecedența penală și activitatea infracțională din prezenta cauză, au folosit, în principal, același mod de operare, respectiv sustrageri de bunuri din locuințe, pe timp de noapte și efracție.
Instanța a analizat gradual măsurile preventive și a constatat că nici una din celelalte măsuri preventive nu sunt suficiente pentru a înlătura starea de pericol pentru ordinea publică.
Astfel, se impune o astfel de măsură preventivă în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al prevenirii săvârșirii unor alte infracțiuni, măsura arestării fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților și necesară pentru realizarea scopului urmărit, conform art. 202 alin. 3 C.p.p.
In ceea ce priveste pe inculpatul E. C. M., instanța constata ca s-a dispus disjungerea cauzei in ceea ce privește pe acesta si s-a pronunțat o soluție de condamnare.
Examinând probatoriul administrat în cauză, instanța constată că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în condițiile în care este incident cazul prev. de art. 148 al.1 lit. f C.p.p., respectiv prev. de art.223 alin.2 Noul Cod de procedură penală, fiind probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că aceștia au săvârșit infracțiunile sub aspectul cărora sunt cercetați și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, privarea lor de libertate fiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, raportat la gravitatea și împrejurările săvârșirii faptelor care fac obiectul cauzei, de antecedentele penale ale inculpaților și de anturajul acestora, de predispoziția inculpaților pentru săvârșirea de infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului.
În acest context, trebuie avută în vedere perseverența infracțională a inculpaților, multitudinea actelor materiale, natura și valoarea bunurilor sustrase, modalitatea elaborată de concepere și desfășurare a activității infracționale, faptul că inculpatul S. L. G. a mai fost condamnat pentru fapte similare, aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie și respectiv postexecutorie.
Pericolul social concret pentru ordinea publică rezidă tocmai din necesitatea împiedicării acestora de a participa la săvârșirea în continuare a unor astfel de fapte, existând riscul comiterii unor infracțiuni mult mai grave, în condițiile în care părțile vătămate i-ar fi surprins pe inculpați în locuințele lor pe timpul nopții.
Nicio altă măsură preventivă nu este suficientă pentru a asigura protecția ordinii publice de actele antisociale ale inculpaților, în raport de criteriile prev. de art. 202 alin. 3 Cpp, care trebuie luate în considerare la alegerea măsurii preventive, în contextul în care măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpaților și necesară pentru realizarea scopului urmărit, neimpunându-se înlocuirea arestării cu arestul la domiciliu, sens în care, în temeiul art. 362 alin. 2 C.pr.pen. și art. 208 C.pr.pen., va constata legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și va menține starea de arest preventiv a acestora.
În ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii preventive a arestului cu măsura arestului la domiciliu, formulată de cei doi inculpați instanța constată faptul că nici una din condițiile prevăzute de lege potrivit disp. art. 242 alin.2 C.pr.pen. nu sunt îndeplinite.
Evaluarea împrejurărilor concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpaților conduce instanța la concluzia că măsura preventivă mai ușoară solicitată nu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 C.pr.pen., adică a asigurării bunei desfășurări a procesului penal, a împiedicării sustragerii acestora de la judecată ori a prevenirii săvârșirii unor altor infracțiuni.
Se constată faptul că în prezenta cauză există martori protejați, iar lăsarea în libertate a unuia dintre inculpații arestați, chiar și sub forma arestului la domiciliu, ar pune în pericol buna desfășurare a procesului penal.
În aceste condiții, instanța a respins înlocuirea arestului preventiv în măsura preventivă a arestului la domiciliu, ca nefondată.
Împotriva acestei încheieri a declarat contestație, în termen, inculpatul M. M. B. cu motivarea că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Examinând încheierea contestată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, potrivit disp. art. 425/1 alin. 4 NC.p.p., Tribunalul apreciază contestația nefondată, din următoarele considerente:
Având în vedere probatoriul administrat precum și stadiul cauzei, Tribunalul consideră că în mod corect instanța de fond a stabilit că temeiurile ce au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a contestatorului.
În ceea ce privește legalitatea și temeinica măsurii preventive, Tribunalul apreciază că aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și a tuturor garanțiilor procesuale.
De asemenea, Tribunalul apreciază că temeiurile reținute în încheierea de arestare impun în continuare privarea de libertate a contestatorului.
În legătură cu acest aspect, Tribunalul consideră că în momentul de față, disp. art. 223 alin2 NC.p.p., își au pe deplin aplicabilitate în speță.
Starea de pericol pentru ordinea publică despre care vorbește textul citat, constă într-o incertitudine a relațiilor sociale ocrotite de legea penală în condițiile în care furtul a devenit un fenomen alarmant.
Tribunalul apreciază că singura măsură preventivă aptă să ducă la realizarea scopului prev. de art. 202 alin. 1 și 3 NC.p.p., este privarea de libertate, interesul general al societății, acela de a se asigura securitatea membrilor săi și a relațiilor sociale, primând în raport cu interesul personal a celor care comit fapte penale.
De asemenea, privarea de libertate este singura măsură proporțională cu gravitatea acuzației aduse și singura aptă să realizeze scopul pentru care a fost luată.
În acest sens este și jurisprudența CEDO care a statuat că în cazul săvârșirii unor infracțiuni de o anumită gravitate, interesul public este cel care trebuie preponderent ocrotit, caz în care libertatea individuală poate fi restrânsă, chiar suprimată.
Este adevărat că în Convenția Europeană a Drepturilor Omului se statuează în art. 5 că individul are dreptul la libertate și securitate, însă când securitatea societății este afectată prin comiterea unor fapte antisociale, libertate celui ce se dedă la astfel de fapte trece pe plan secund.
Așa fiind, în baza art. 425/1 alin 7 pct. 1 lit. b NC.p.p. urmează să fie respinsă contestația ca nefondată.
Văzând și disp. art. 275 alin 2 NCpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul M. M.-B., fiul lui I. și M., născut la data de 13.12.1986 în mun. București, dom. în mun. Pitești, ..2, ., CNP:_, împotriva încheierii din data de 28.01.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ 3.
Obligă contestatorul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 februarie 2015 la Tribunalul Argeș – secția Penală.
Președinte,
M. D.
Grefier,
L. D.
redMD/dactMD
2ex/06.02.2015
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 290/2015.... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
