Verificare măsuri preventive (art.205 NCPP). Decizia nr. 320/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 320/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 8623/280/2015/a4
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 320
Ședința publică de la 15 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M. L.
Grefier I. T.
P. de pe lângă Tribunalul Argeș reprezentat de procuror E. C.
S-a luat în examinare, contestația formulată de inculpatul S. M. D., fiul lui I. și I., născut la data de 17.07.1976, încarcerat la PNT Colibași, împotriva ÎNCHEIERII din data de 08.09.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ 15
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul-inculpat S. M. D., în stare de arest preventiv, asistat de av.ales D. P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a procedat la înregistrarea audio a ședinței cu mijloace tehnice potrivit disp.art.369 alin.1 C.p.p.
Apărătorul contestatorului-inculpat și reprezentantul Parchetului, pe rând având cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
În raport de aceste împrejurări Instanța constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul contestatorului-inculpat solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată. Se arată că, în opinia sa, magistratul de la instanța de fond trebuia să verifice doar dacă mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, în loc să facă acest lucru acesta făcut o prezentare amplă a situației de fapt, a interpretat toate probele, mai avea să se pronunțe asupra condamnării. Se arată că în momentul în care s-a luat măsura arestării preventive printre temeiurile avute în vedere a fost și acela că era acuzat de trei infracțiuni: viol, lipsire de libertate și șantaj. Ulterior, chiar P. a renunțat la infracțiunea de șantaj și a dispus trimiterea în judecată doar pentru infracțiunile de viol și lipsire de libertate. Se arată că lipsirea de libertate viza doar 37 de minute în habitatul unei mașini L.. Se arată că persoana vătămată avea cel puțin două momente când putea părăsi mașina, respectiv când inculpatul a coborât din mașină să cumpere țigări, dar și când mașina a rămas împotmolită. Se mai arată că, inițial, s-a mers pe ideea că inculpatul a deținut un cuțit, însă acesta nu a fost găsit, astfel și P. a renunțat la această susținere.
Totodată, apărătorul contestatorului-inculpat solicită a se avea în vedere perioada lungă de arest preventiv, faptul că inculpatul are o familie, doi copii minori, are venituri, deci este o persoană integrată în societate.
De asemenea, av.P. susține că justiția tre4buie să fie în orice situație egală cu ea însăși, făcând referire la o altă speță în care opt violatori sunt cercetați în arest la domiciliu, în condițiile în care persoana vătămată este o minoră, elevă.
Pentru toate aceste motive, av.P. solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu apreciind că nu ar aduce nici un dezavantaj continuării judecății.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea încheierii instanței de fond ca legală și temeinică, apreciind că temeiurile avute în vedre la luarea măsurii arestului preventiv se mențin în considerarea celorlalte două infracțiuni pentru care inculpatul este judecat.
Contestatorul-inculpat S. M. D., având ultimul cuvânt, arată că nu s-a gândit niciodată că dintr-o relație extraconjugală poate ajunge în penitenciar. Arată că a cunoscut persoana vătămată la locul de muncă. Apreciază că persoana vătămată la acuzat de viol doar pentru a se justifica iubitului pentru întârzierea sa. Arată că de multe ori îi cerea bani. Solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu întrucât soția sa s-a angajat de două săptămâni, lucrează de la ora 06.00 la ora 18.00 și copii sunt singuri în casă.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată:
La data de 11.09.2015, a fost înregistrată la această instanță contestația formulată de către inculpatul S. M. D., împotriva încheierii din data de 08.09.2015, pronunțată de Judecătoria Pitești.
Prin încheierea contestată, s-au constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și s-a menținut această măsură față de inculpatul S. M. D..
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești nr. 2972/P/2015 din 21 mai 2015 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului S. M. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin.1 C.p. și viol prev. de art. 218 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 38 alin.1 C.pen.
Prin ordonanța din data de 28.03.2015, s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art. 218 al.1 C.p. iar prin ordonanța din data de 30.03.2015 s-a dispus extinderea urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 205 al.1 C.p. și art. 207 al.1 și 2 C.p.
Prin ordonanța din 31.03.2015 s-a dispus efectuarea in continuare a urmăririi penale față de suspectul S. M. D. pentru art. 205 alin. 1 cp, 207 alin. 1 și 2 cp, 218 alin. 1 cp, cu aplic. art. 38 alin. 1 cp.
De asemenea prin ordonanța nr. 2972/P/2015 din data de 29.04.2015 s-a dispus reținerea suspectului pentru 24 de ore, de la data de 29.04.2015 ora 21.35 până la data de 30.04.2015, ora 21.35.
La data de 30.04.2015 P. de pe lângă Judecătoria Pitești a sesizat judecătorul de drepturi și libertăți cu propunere de arestare preventivă a inculpatului S. M. D., propunere admisă, dispunându-se arestarea preventivă a acestuia pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 30.04.2015 și până la data de 29.05.2015 inclusiv, prin încheierea pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ la aceeași dată.
Instanța, verificând în baza art. 208 C.pr.pen legalitatea și temeinicia măsurii preventive luată față de inculpat, prin prisma probatoriului administrat în faza de cercetare penală constată că subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestuia, în condițiile în care infracțiunea sub aspectul căreia este cercetat inculpatul este pedepsită cu închisoarea mai mare de 5 ani, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Relevante sunt în acest sens în primul rând împrejurările săvârșirii faptei, astfel cum sunt reținute din probatoriul administrat de către organele de urmărire penala (procesele verbale de cercetare la fața locului și planșe foto, depoziții martori, declarații persoană vătămată, declarații inculpat, proces verbal percheziție autoturism, proces verbal de reconstituire, adeverințe medicale, raport de expertiză medico legală nr. 118/A10/2015, raport de expertiză criminalistică pentru detectarea comportamentului simulat nr._/15.05.2015, precum și alte înscrisuri), respectiv prin folosirea unor acte de constrângere fizică și morală asupra persoanei vătămate, gravitatea faptei, urmările acesteia, persoana vătămată aflându-se în stare de șoc și suferind de epilepsie.
Pericolul social concret pentru ordinea publică este ridicat, lăsarea în libertate a unei persoane cu privire la care s-a probat implicarea ca autor în săvârșirea unei fapte de genul celei documentate în prezenta cauză că a fost săvârșită de inculpat ar putea provoca un sentiment de indignare în rândul societății.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că deși nu a mai fost condamnat, a mai fost cercetat în alte trei dosare fiindu-i aplicate sancțiuni cu caracter administrativ.
Din actele și datele dosarului rezultă că inculpatul, deși este căsătorit și are doi copii minori, are o predispoziție pentru hărțuirea în scop sexual a persoanelor de sex feminin, cu care intră în contact.
Aceste considerente impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, instanța apreciind că pericolul concret pentru ordinea publică n-ar putea fi nici înlăturat, nici diminuat prin luarea față de inculpat a unei măsuri mai puțin invazive în sfera de libertate a acestuia, respectiv arestul la domiciliu, din moment ce aspectele anterior analizate dovedesc faptul că inculpatul ar mai putea săvârși același gen de fapte dacă s-ar ivi ocazia și în orice loc s-ar afla, iar măsura preventiva a arestului este oportuna pentru a-l împiedica sa comită alte fapte antisociale și pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Se mai reține de către judecătorul fondului că, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești se află în lucru dosarul nr. 817/P/2012, la care se află conexat și dosarul nr. 1343/P/2014, in care s-a pus in mișcare acțiunea penală față de inculpat pentru săvârșirea infr. prev. de art. 180 alin. 2 cp și art. 193 alin. 1 cp, cu aplic. art. 33 lit. a vechiul cod penal și aplic. art. 5 noul cod penal față de infracțiuni săvârșite împotriva persoanei vătămate Ș. M. R..
Împotriva încheierii, în termen legal, a formulat contestație inculpatul, apreciind-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea contestației, inculpatul, prin apărătorul ales, a invocat faptul că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, cu atât mai mult cu cât, ulterior, nu a mai fost reținută în sarcina sa infracțiunea de santaj, situația de fapt reținută în rechizitoriu nu este cea corectă, starea de arest preventiv executată este una prea îndelungată, iar practica judiciară în materie nu este unitară.
Examinând încheierea contestată, sub aspectul criticilor formulate, tribunalul constată:
Contestația este nefondată.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și lipsire de libertate, ambele prezentând un grad sporit de pericol social, materializat și prin limitele de pedeapsă prevăzute de lege, respectiv de la 3 ani la 10 ani închisoare, pentru prima și de la 1 an la 7 ani închisoare pentru a doua.
În stadiul actual al cercetării judecătorești nu se poate vorbi despre o vinovăție certă a inculpatului, ci se constată doar existența unor indicii care conduc la suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit prezumtivele fapte.
Apărările făcute de către inculpat în sensul negării săvârșirii faptelor nu pot fi analizate, în acest stadiu procesual, decât în coroborare cu celelalte probe administrate și asta, într-o viziune de ansamblu, fără a exista pretenția pronunțării unui verdict în ceea ce privește vinovăția, ori nevinovăția inculpatului.
Cât privește legalitatea desfășurării anchetei penale și a administrării probelor, aceasta a fost stabilită prin încheierea pronunțată în cadrul procedurii camerei preliminare.
Aspectul invocat de către inculpat potrivit căruia acesta nu a mai fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, nu poate conduce la concluzia că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, din următoarele considerente:
Dintre cele trei infracțiuni pentru care a fost cercetat inițial inculpatul și pentru care s-a solicitat arestarea preventivă, infracțiunea de șantaj este cea care prezintă un grad mai scăzut de pericol social, cum rezultă și din limitele de pedeapsă prevăzută de lege, respectiv închisoarea de la 1 an șa 5 ani, ceea ce conduce la concluzia că nu această faptă a determinat arestarea preventivă, sau, oricum, a avut un aport minim în aprecierea necesității luării respectivei măsuri.
Modalitatea în care se prezumă că s-au săvârșit presupusele fapte, dar și persoana inculpatului care a mai provocat și în alte împrejurări și față și de alte persoane diferite incidente, dovadă fiind cele două dosare conexate la P. de pe lângă Judecătoria Pitești, determină instanța să aprecieze că acesta are un comportament violent, menit să producă anumite temeri persoanelor cu care intră în contact, instituind astfel un sentiment de insecuritate la adresa ordinei publice.
Cât privește așa zisa sinceritate a inculpatului, trebuie observat că, cel puțin în acest stadiu procesual, aceasta este contrazisă de mijloacele de probă existente la dosar, cum ar fi raportul de expertiză medico - legală nr. 118/A10/2015, întocmit de SML Argeș, planșele foto, ori raportul de expertiză criminalistică pentru detectarea comportamentului simulat, conform căreia răspunsurile inculpatului la întrebările relevante cauzei au produs modificări specifice comportamentului simulat.
Cât privește perioada executată în arest preventiv, trebuie observat în primul rând că aceasta nu a depășit termenul prevăzut de lege, ea fiind încă una rezonabilă și, nu în ultimul rând, trebuie raportată la gravitatea prezumtivelor fapte, ce determină, în coroborare și cu celelalte aspecte expuse mai sus ( persoana inculpatului, modalitatea în care se presupune că a acționat, efectul produs asupra percepției comunității, etc), un real pericol la adresa ordinei publice.
Instanța nu apreciază ca tocmai „ fericit” exemplul invocat de către inculpat din practica judiciară, ba, din contră, îl apreciază ca fiind în defavoarea sa, având în vedere reacția de totală dezaprobare a opiniei publice față de comiterea unor astfel de fapte și de gravă sancționare – la nivel de opinie - a instituirii față de astfel de inculpați a unei măsuri preventive mai puțin restrictive, fie ea și arestul la domiciliu.
Infracțiunea de viol, prin consecințele produse, este o infracțiune complexă, având în vedere că, printr-un singur act material, se produc vătămări atât corporale, cât, sau mai ales, psihice, morale, de personalitate, de conviețuire în continuare în familie și societate, pe o perioadă de timp ce riscă a fi nedeterminată.
Nu este nici legal, nici procedural și nici deontologic să se afirme în acest stadiu procesual că inculpatul se face vinovat de săvârșirea celor două fapte pentru care a fost trimis în judecată, însă, față de probele și indiciile existente, se poate contura suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit respectivele infracțiuni, ambele cu un grad sporit de pericol pentru ordinea publică, ce încă subzistă.
Motivele de ordin familial invocate de către inculpat, în nici un caz nu pot prima în fața interesului bunei desfășurări a procesului penal, iar înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură mai puțin restrictivă, fie ea și arestul la domiciliu, nu ar putea acorda garanția unei bune desfășurări a judecății, existând indicii că inculpatul, care se pare că are un comportament mai violent, ar încerca să influențeze direct sau prin interpuși partea vătămată și martorii cum de altfel a și făcut în cadrul urmăririi penale).
Toate aceste aspecte conduc la convingerea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, aceasta fiind proporțională cu gravitatea faptelor presupus săvârșite și că nici o altă măsură preventivă nu ar acorda garanția unei bune desfășurări a procesului penal și nici eliminarea, ori diminuarea pericolului pentru ordinea publică .
Față de toate aceste considerente urmează ca în baza art.425 ind.1 alin.7 pct. lit.b C.p.p, să se respingă contestația ca nefondată.
Văzând și disp.art.275 alin.2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația formulată de inculpatul S. M. D., fiul lui I. și I., născut la data de 17.07.1976, încarcerat la PNT Colibași, împotriva încheierii din data de 08.09.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ 15, ca nefondată.
În baza art.275 C.p.p. obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 septembrie 2015, la Tribunalul Argeș – Secția Penală.
Președinte,
I. M. L.
Grefier,
I. T.
Red. I.M.L
Dact. NE/ 2 ex
17.09.2015
| ← Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 930/2015.... → |
|---|
