Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 134/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 134/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 29443/197/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr.134/Contestație
Ședința publică din 16 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. C.
Grefier D. M.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul B. este reprezentat de procuror C. U..
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr.3019 din 23.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._, având ca obiect Contestație - contestație la executare.
Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate conform dispozițiilor art.369 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimatul-condamnat G. A. – lipsă, apărătorul desemnat din oficiu, avocat U. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care se procedează la dezbaterea pe fond asupra cauzei penale de față.
Reprezentanta parchetului arată că suplimentează motivele de contestație în sensul că pedeapsa de 4 ani și 6 luni a intrat într-un procedeu de contopire și în aceste condiții instanța de fond trebuia să menționeze care este legea penală mai favorabilă și raportat la dispozițiile Curții Constituționale să facă aplicarea ori a legii vechi ori a noului Cod penal, deoarece în aceste condiții soluția adoptată nu respectă dispozițiile legii penale mai favorabile. Precizează că pentru pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată persoanei condamnate G. A. prin sentința penală nr.135/22.01.2002 a Judecătoriei B. s-a dispus reducerea pedepsei, însă procedeul de contopire e cel adoptat de legea veche și nu de Noul Cod penal. Arată că prin decizia penală 3020/2014 a ICCJ s-a apreciat că referitor la infracțiunea de înșelăciune - art.2015 alin.(1), (3), (4), (5) Cod Penal 1969 cu reținerea art.41 alin. (2) din același cod, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat, în lumina noilor dispoziții de drept substanțial acesta se regăsește în dispozițiile art. 244 alin. (1), (2) Cod Penal, motiv pentru care consideră că procedeul de contopire trebuia să se facă după noua lege. Arată că fiind vorba despre o infracțiune de înșelăciune prin folosirea mijloacelor frauduloase în formă continuată, cele două file cec fiind mijloace frauduloase în sensul legii penale, infracțiune ce se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani închisoare, pedeapsa de 4 ani și 6 luni aplicată condamnatului G. A. este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă pentru această infracțiune, care este de 5 ani închisoare. Pentru aceste considerente solicită admiterea contestației formulate de Ministerul Public.
Apărătorul din oficiu al intimatului condamnat solicită respingerea contestației formulate de Ministerul Public raportat la dispozițiile Noului Cod penal, solicită menținerea hotărârii instanței de fond. Consideră că sunt întrunite condițiile prev.de art.6 Cod penal, iar instanța de fond a redus corect limitele de pedeapsă. Cu privire la suplimentarea motivelor de contestație de către reprezentanta parchetului consideră că instanța a apreciat că infracțiunea în vechea reglementare este prevăzută în condiții mai favorabile.
TRIBUNALUL
Deliberând,
Prin sentința penală 3019/23.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal_, a fost admisă contestația la executare formulată de Biroul de executări penale din cadrul Jud. B. vizând aplicarea art. 6 alin. 1 Cod Penal cu privire la persoana condamnată G. A., în baza art. 6 alin. 1 Cod Penal a fost redusă pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inițial prin sp. nr. 135/2002 a Jud. R. (preluată prin contopire în sp. nr. 2796/2004) pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 4 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp din 1969, și la ped complementară prev. de art. 64 lit. c Cod Penal constând în interzicerea dreptului de a ocupa funcția de asociat sau administrator la vreo societate comercială pe o perioadă de 5 ani la maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1 Cp, respectiv 3 ani închisoare.
A fost menținută pedeapsa complementară aplicată condamnatului.
Au fost menținute celelalte pedepse care intră în componența pedepsei rezultante aplicate prin sp. nr. 2796/18.11.2004 a Jud. B..
A fot menținută pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului prin sp nr. 2796/2004 a Jud. B., de 4 ani și 6 luni închisoare.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că la data de 16.10.2014, Biroul de Executări Penale din cadrul Judecătoriei B. a formulat contestația la executare înregistrată sub numărul_ solicitând instanței aplicarea art. 6 Cp cu privire la persoana condamnată G. A..
În motivare, s-a arătat că prin sp nr. 2796/18.11.2004 pronunțată de Jud. B. în dos pen. nr. 2616/2004, def. prin neapelare la data de 08.12.2004, s-a admis cererea de contopire formulată de petentul G. A., s-a constatat că infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea acestuia prin sp nr. 3015/16.12.1999 a Jud. B., sp. nr. 135/22.01.2002 a Jud. B. și prin sp nr. 896/22.06.2000 a Jud. Cluj-N., sunt concurente, iar în baza art. 36 rap. la art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b Cod Penal, au fost contopite cele trei pedepse de 3 ani închisoare, 4 ani și 6 luni închisoare, 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.
După rămânerea definitivă a sentinței penale, la data de 08.12.2004 a fost emis de Jud. B. mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 4610/2004, condamnatul sustrăgându-se de la executarea pedepsei, astfel încât a fost dat în urmărire națională prin dispoziția IGPR nr._/04.12.2000 și internațională nr. dosar UI 09/AD/16.07.2003, nr. mesaj UI 6640/16.07.2003. la data de 13.03.2008 Jud. B. a emis mandatul european de arestare.
La dosar au fost atașate: fișa de evidență pentru intimatul G. A. (f.4) și dos. pen. nr. 2616/2004 al Jud. B..
Instanța de fond a reținut că la data de 08.12.2004 Jud. B. a emis pe numele condamnatului G. A. mandatul de executare a pedepsi închisorii nr. 4610/2004 privind pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sp. nr. 2796/18.11.2004 a Jud. B..
Prin această sentință au fost contopite pedepsele aplicate anterior condamnatului prin sp nr. 3015/16.12.1999 a Jud. B., sp. nr. 135/22.01.2002 a Jud. B. și prin sp nr. 896/22.06.2000 a Jud. Cluj-N., astfel că instanța a analizat toate aceste pedepse din perspectiva art. 6 alin. 1 și 5 Cod Penal.
S-a constatat că numitul G. A. a fost condamnat la următoarele pedepse:
Sp nr. 3015/16.12.1999 a Jud. B.
- 3 ani închisoare pentru art. 215 alin. 4 Cod Penal din 1969;
- 3 ani închisoare pentru art. 215 alin. 4 Cod Penal din 1969.
S-a apreciat că în prezent fapta constituie infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1 Cod Penal, pentru care limita maximă este de 3 ani închisoare; prin urmare pedepsele aplicate nu depășesc maximul special prevăzut în prezent, astfel că nu se impune modificarea lor.
Sp. nr. 135/22.01.2002 a Jud. B.
- o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru art. 215 alin. 4 Cp din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp din 1969 și pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. c) Cod Penal din 1969 constând în interzicerea dreptului de a ocupa funcția de asociat ori administrator la vreo societate comercială pe o perioadă de 5 ani.
S-a apreciat că în prezent fapta constituie infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1 Cod Penal pentru care limita maximă este de 3 ani închisoare.
Cât privește forma continuată a infracțiunii, s-a apreciat că în prezent aceasta are corespondent în art. 35 alin. 1 Cod Penal, al cărei tratament sancționator, prevăzut de art. 36 alin. 1 Cod Penal, presupune aplicarea pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii.
În acest context instanța a avut în vedere și Decizia nr. 7/26.05.2014 pronunțată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în acord cu care în aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art.6 din Codul penal, în cazul infracțiunilor continuate, prin sintagma „maxim special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită" se înțelege maximul special prevăzut de lege pentru infracțiune, fără luarea în considerare a cauzei de majorare a pedepsei prevăzută pentru infracțiunea continuată.
În raport de cele de mai sus, s-a constatat că pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată condamnatului prin sentințe amintită depășește maximul special prevăzut în prezent, impunându-se reducerea pedepsei aplicate la acest cuantum – adică 3 ani.
Nu în ultimul rând, s-a constatat că pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. c) Cp din 1969 constând în interzicerea dreptului de a ocupa funcția de asociat ori administrator la vreo societate comercială pe o perioadă de 5 ani, are corespondent în legea nouă în art. 66 alin. 1 lit. g) Cp, iar durata maximă pentru care se poate aplica această pedeapsă este de 5 ani, prin urmare pedeapsa aplicată nu depășește maximul special prevăzut în prezent, astfel că nu se impune modificarea sa.
Sp nr. 896/22.06.2000 a Jud. Cluj-N.
- 1 an închisoare pentru art. 215 alin. 4 Cp din 1969 cu aplic. art. 74 și 76 Cp din 1969 – pentru considerentele expuse mai sus se reține că limita maximă este 3 ani închisoare, pedeapsa aplicată nedepășind maximul actual.
Pe cale de consecință, conform considerentelor expuse, instanța de fond a redus pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare indicată mai sus și a menținut celelalte pedepse aplicate al căror cuantum nu depășește limitele maxime prevăzute de legea nouă.
S-a constat că și în aceste condiții pedeapsa rezultantă aplicată – 4 ani și 6 luni închisoare, este mai mică decât cea care ar rezultă prin contopirea pedepselor de mai sus, inclusiv astfel cum au fost reduse, în condițiile art. 3 Cod Penal, situație care ar duce la aplicarea unei pedepse de 5 ani și 4 luni închisoare. Pe cale de consecință, pedeapsa rezultantă a fost menținută ca atare.
Instanța de fond a apreciat că menținerea pedepsei rezultante nu este în măsură să determine și menținerea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sp. nr. 135/22.01.2002 a Jud. B. (care a fost redusă conform celor de mai sus), deoarece art. 6 alin. 1 Cod Penal nu prevede o astfel de condiționare pentru aplicabilitatea sa. Concluzia este susținută și de împrejurarea că fiecare pedeapsă inclusă în procedeul de contopire trebuie să respecte principiul legalității, pentru a se asigura că, în ipoteza în care pluralitatea de infracțiuni ar înceta, și din diverse motive numai o condamnare ar mai exista în mod valabil, se impune ca aceasta să vizeze o pedeapsă legală, care să corespundă exigențelor art. 6 Cod Penal.
Împotriva acestor dispoziții în termenul legal Ministerul Public prin P. de pe lângă Judecătoria B. a formulat contestație. Critica a vizat greșita aplicare a art. 6 Cod Procedură Penală în cazul condamnatului. S-a apreciat că numitul G. A. a fost condamnat prin sentința penală 135/22.01.2002 a Jud. B. la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoarepentru art. 215 alin. 4 Cod Penal 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal 1969 și pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. c) Cod Penal 1969 constând în interzicerea dreptului de a ocupa funcția de asociat ori administrator la vreo societate comercială pe o perioadă de 5 ani, iar cu privire la aceasta corespondentul în Cod Penal este art. 244 alin 1 și 2 Cod Penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal, pedepsită cu închisoare de la 1 an la 5 ani, astfel că pedeapsa aplicată condamnatului de 4 ani și 6 luni închisoare este mai mică decât maximul prevăzut de legea nouă, astfel că nu erau aplicabile dispozițiile art. 6 Cod Procedură Penală. Motivele de contestație au fost suplimentate în sensul că s-a solicitat ca urmare a aplicării Cod Penal, concursul de infracțiuni să fie efectuat conform Cod Penal și nu conform Cod Penal 1969.
Analizând actele și probele dosarului, se constată următoarele:
Prin sentința penală 135/22.01.2002 a Jud. B. la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoarepentru art. 215 alin. 4 Cod Penal 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal 1969 și pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. c) Cod Penal 1969 constând în interzicerea dreptului de a ocupa funcția de asociat ori administrator la vreo societate comercială pe o perioadă de 5 ani. Ca stare de fapt s-a reținut că numitul G. A. a indus în eroare partea vătămată prin emiterea a două file CEC fără a avea disponibil pentru acoperirea acestora.
În ceea ce privește practica judiciară, cu titlu de exemplu prin decizia penală 3020/2014 a ICCJ s-a apreciat că referitor la infracțiunea de înșelăciune - art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) Cod Penal 1969 cu reținerea art. 41 alin. (2) din același cod, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat, în lumina noilor dispoziții de drept substanțial aceasta se regăsește în dispozițiile art. 244 alin. (1), (2) Cod Penal. De asemenea, s-a mai arătat că, fără a se putea susține argumentat că, în urma incidenței noilor dispoziții de drept penal, infracțiunea de înșelăciune (art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) Cod Penal 1969 s-ar regăsi în dispozițiile art. 244 alin. (1), (2) Cod Penal atâta vreme cât conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune în varianta săvârșirii prin mijloace frauduloase este consacrat de noul Cod Penal prin art. 224 alin. (2). De asemenea, în genere, practica instanțelor din țară a fost în sensul de a aprecia că în cazul emiterii unei file cec fără acoperire corespondentul acestei fapte este art. 244 alin. 1 și 2 Cod Penal.
În condițiile în care inducerea în eroare este incriminată în art. 244 alin. 1 Cod Penal ori de câte ori se folosește un mijloc fraudulos, cum poate fi și cazul filei cec deoarece aceasta este emisă cu știință cunoscând că nu există disponibil la instituția bancară, ne regăsim în cazul art. 244 alin 2 Cod Penal.
În aceste condiții, față de speța analizată, se constată că pedeapsa principală aplicată condamnatului de 4 ani și 6 luni închisoare se situează sub limita maximă prevăzută de lege pentru art. 244 alin. 1,2 Cod Penal de 5 ani închisoare, astfel că nu se impune reducerea pedepsei și ca atare contestația formulată de biroul executări din cadrul Judecătoriei B., ar fi trebuit să fie respinsă, pedepsele aplicate persoanei corespund principiului legalității.
Având în vedere cele ce preced, conform art. 425 indice 1 aliniatul 7 punctul 2 litera a Cod Procedură Penală contestația Ministerului Public a fost admisă, sentința instanței de fond va fi desființată și rejudecând se va respinge contestația formulată de Biroul de executări penale din cadrul Judecătoriei B. vizând aplicarea art. 6 alin. 1 Cod Penal cu privire la persoana condamnată G. A..
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei pentru prestația avocațială a avocatului din oficiu U. M. C. se suportă din fondurile MJLC și se includ în cheltuielile judiciare.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația formulată de Ministerul Public prin P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale 3019/23.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal_, pe care o desființează.
Rejudecând respinge contestația la executare formulată de Biroul de executări penale din cadrul Judecătoriei B. vizând aplicarea art. 6 alin. 1 Cod Penal cu privire la persoana condamnată G. A..
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei pentru prestația avocațială a avocatului din oficiu U. M. C. se suportă din fondurile MJLC și se includ în cheltuielile judiciare.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi data de 16.04.2015.
Președinte, Grefier,
C. G. C. D. M.
Red.C.G.C./17.04.2015
Dact.D.M./24.04.2015
Ex.4
Jud.fond.O. S.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 119/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 129/2015.... → |
|---|
