Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine (Legea 302/2004). Decizia nr. 196/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 196/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 15587/197/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr.15._
DECIZIA PENALĂ Nr. 196/Contestație
Ședința publică din 04 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. B.
Grefier D. M.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul B. este reprezentat de procuror A. I..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestațiilor penale formulate de P. de pe lângă Judecătoria B. și de contestatorul petent condamnat B. T. F. împotriva sentinței penale nr.310/24.02.2015 pronunțate de Judecătoria B. în dosar nr.15._, având ca obiect cerere de recunoaștere a unei hotărâri penale străine.
Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate conform dispozițiilor art.369 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu ocazia pronunțării se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de 28 mai 2015, dată la care susținerile părților au fost consemnate în încheierea acelei ședințe, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. La acea dată, având nevoie de timp pentru a delibera s-a amânat pronunțarea pentru data de azi când, în urma deliberării,
TRIBUNALUL
Deliberând,
Constată că prin sentința penală nr.310/24.02.2015 a Judecătoriei B. s-au dispus următoarele:
În baza art.130 și urm. din Legea nr.302/2004 modificată și republicată a fost recunoscută sentința penală a Judecătoriei de Instrucție nr.43 Madrid pronunțată în dosar nr.1907/2012, definitivă prin sentința nr.71/2012 pronunțată de Curtea de Apel Provincială din Madrid la 5.09.2013, prin care B. T. F. - în prezent deținut în Penitenciarul C. - a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 32.626,2 Euro amendă pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.368 din Codul penal spaniol (delict contra sănătății publice).
În baza art. 242 din Legea nr. 302/2004 a dispus schimbarea pedepsei în moneda națională, persoana condamnată urmând a achita suma de 145.255,1 lei reprezentând amendă penală.
În baza art. 247 lit. d din Legea nr. 302/2004 a dispus informarea autorității competente din statul emitent cu privire la executarea hotărârii, după încheierea executării.
A constatat din certificatul de ajutor judiciar european nr. 1912/2014, că petentul a fost arestat în perioada 20.03._13 precum și în perioadele 8.08.2007 – 27.08.2007 precum și 17.11.2008 – 21.06.2010.
În baza art. 40 alin.1 rap la art. 36 alin.2 Cpen 1968, a constatat că infracțiunea ce a făcut obiectul sentinței penale a Judecătoriei de Instrucție nr. 43 Madrid pronunțată în dosar nr. 1907/2012, definitivă prin sentința nr. 71/2012 pronunțată de Curtea de Apel Provincială din Madrid la 5.09.2013 recunoscută se află în stare de pluralitate intermediară în raport de infracțiunile săvârșite și pentru care petentul a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 86/2012 a Judecătoriei Săliște definitivă prin decizia penală nr.247/2013 pronunțată de Curtea de Apel A. I. la data de 27.02.2013 și prin sentința penală nr.1235/30.05.2011 pronunțată de Judecătoria B..
A constatat că prin sentința penală nr.86/2012 a Judecătoriei Săliște definitivă prin decizia penală nr.247/2013 pronunțată de Curtea de Apel A. I. la data de 27.02.2013, s-a stabilit o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare ca urmare a contopirii următoarelor pedepse: două pedepse de 1 an și 8 luni pronunțate prin sentința penală nr.86/2012 a Judecătoriei Săliște; 2 pedepse de 2 ani închisoare și o pedeapsă de 8 luni închisoare pronunțate prin sentința penală nr. 1235/30.05.2011.
În baza art. 449 Cpp, a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sp.nr. 86/2012 a Jud. Săliște și a repus pedepsele componente în individualitatea lor:
- 1 an și 8 luni închisoare – tentativă la furt calificat (sentința penală nr.86/2012 a Judecătoriei Săliște);
- 1 an și 8 luni închisoare - tentativă la furt calificat (sentința penală nr.86/2012 a Judecătoriei Săliște);
- 2 ani închisoare – complicitate la furt calificat (sentința penală nr.1235/30.05.2011 pronunțată de Judecătoria B.)
- 2 ani închisoare - complicitate la furt calificat (sentința penală nr.1235/30.05.2011 pronunțată de Judecătoria B.)
- 8 luni închisoare – efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos (sentința penală nr. 1235/30.05.2011 pronunțată de Judecătoria B.)
În baza art.40 alin.1 rap la art.36 al. 2 și art.33 lit.a, 34 lit.e Cod penal 1968, cu aplicarea art.5 C.pen., a dispus contopirea pedepsele sus enumerate cu pedeapsa aplicată în Spania de 3 ani și 6 luni închisoare și 145.255,1 lei amendă penală și a aplicat petentului pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare la care a adăugat un spor de 1 an închisoare urmând ca în final petentul să execute o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa amenzii de 145.255,1 lei.
În baza art. 71 al. 1, 2 Cp a interzis condamnatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II-a), lit. b Cp pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.36 al.3 și art.15 din Legea 302/2004 a dedus din pedeapsa rezultantă stabilită de instanță, respectiv 4 ani și 6 luni închisoare următoarele perioade: 6.03.2007 - 9.03.2007, 11.04._07, 8.08.2007 – 27.08.2007, 17.11.2008 – 21.06.2010, 20.03._12 și 27.02.2014 la zi.
În baza art.599 alin.4 C.pr.pen., a dispus anularea mandatului de executare nr.109/28.02.2013 și emiterea un nou mandat corespunzător prezentei hotărâri.
A menținut celelalte dispoziții ale sentințelor penale anterioare.
Prin această hotărâre s-au reținut următoarele:
Numitul B. T. F. a fost condamnat prin sentința penală pronunțată de Judecătoria de Instrucție nr. 43 Madrid în dosar nr. 1907/2012, definitivă prin sentința penală nr.71/2012 a Curții de Apel Provincială din Madrid la data de 5.09.2013 la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoarea și o pedeapsă de 32.626,2 euro amendă pentru săvârșirea infracțiunii de delict contra sănătății publice prev de art.368 din Codul Penal spaniol.
Având în vedere că hotărârea invocată de petent a fost pronunțată în Spania, instanța a constatat că o astfel de hotărâre își poate produce efectul în România doar după recunoașterea sa conform dispozițiilor Legii 302/2004.
În drept, instanța a reținut că Legea nr.302/2004 prevede în cuprinsul art.1401 alin.2 posibilitatea recunoașterii hotărârilor judecătorești străine și pe cale incidentală, în cadrul unui proces în curs, dacă se urmăresc alte efecte juridice decât executarea în regim de detenție a pedepsei, în cauză petentul dorind deducerea perioadei deja executate în străinătate din pedeapsa în executarea căreia se află în prezent.
De asemenea, alineatul 4 al aceluiași articol prevede condiția ca hotărârea recunoscută să se dovedească necesară soluționării unei cauze penale sau poate contribui la îmbunătățirea situației persoanei cercetate ori a persoanei condamnate sau la integrarea sa. În cauza de față instanța a considerat că recunoașterea hotărârilor în discuție ar putea duce la îmbunătățirea situației persoanei condamnate prin efectul pe care l-ar produce privind deducerea unei perioade importante de privare de libertate.
Pe cale de consecință, instanța a considerat că se poate realiza recunoașterea hotărârilor în discuție urmând a se avea în vedere condițiile prevăzute de lege, respectiv art.136 din Legea 302/2004. În raport de acestea a constatat că hotărârea a cărei recunoaștere se solicită este definitivă și executorie, iar fapta pentru care s-au aplicat pedepse ar fi constituit infracțiune și în România și de asemenea, nu este incident niciunul dintre cazurile de neexecutare prevăzute în alineatul 2 al aceluiași text de lege.
Față de toate aceste considerente, instanța a recunoscut sentința penală pronunțată de Judecătoria de Instrucție nr.43 Madrid în dosar nr.1907/2012, definitivă prin sentința penală nr. 71/2012 a Curții de Apel Provincială din Madrid la data de 5.09.2013 prin care B. T. F. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoarea și o pedeapsă de 32.626,2 euro amendă pentru săvârșirea infracțiunii de delict contra sănătății publice prev de art.368 din Codul Penal spaniol.
Conform art.242 al.2 din Legea 302/2004 autoritatea judiciară română de executare schimbă pedeapsa în moneda de executare, la cursul valutar de la data pronunțării pedepsei. În speță, la data pronunțării pedepsei, respectiv 05.09.2013 cursul BNR pentru un euro era de 4.452 lei astfel că persoana condamnată urmează a achita suma de 145.255,1 lei reprezentând amendă penală.
În conformitate cu art.247 lit.d din același act normativ urmează a se informa autoritatea competentă a statului emitent despre executarea hotărârii, după încheierea executării.
În continuare, instanța a constatat că inculpatul a mai suferit în România două condamnări, împrejurare care rezultă din fișa de cazier a petentului dar și din cuprinsul celor două sentințe pronunțate de instanțele române - sentința penală nr.86/2012 pronunțată de Judecătoria Săliște în dosar nr._, definitivă prin decizia penală nr.247/2013 a Curții de Apel A. I. la data de 27.02.2013 și sentința penală nr.1235/30.05.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._/197/2008 definitivă prin decizia Curții de Apel B. nr. 739/29.09.2011.
Raportat la data săvârșirii faptelor de către inculpat și a datei rămânerii definitive a următoarelor hotărâri penale – sentința penală nr.86/2012 pronunțată de Judecătoria Săliște în dosar nr._, definitivă prin decizia penală nr.247/2013 a Curții de Apel A. I. la data de 27.02.2013; sentința penală nr.1235/30.05.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._/197/2008 definitivă prin decizia Curții de Apel B. nr.739/29.09.2011; sentința penală pronunțată de Judecătoria de Instrucție nr.43 Madrid în dosar nr.1907/2012, definitivă prin sentința penală nr.71/2012 a Curții de Apel Provincială din Madrid la data de 5.09.2013 – instanța a reținut că fapta pentru care petentul a fost condamnat în Spania se află în stare de pluralitate intermediară în raport de fiecare dintre infracțiunile săvârșite în România.
Astfel, prin sentința penală a Judecătoriei Săliște, petentului i-au fost aplicate două pedepse de 1 an și 8 luni închisoare iar prin sentința penală a Judecătoriei B. i-au fost aplicate două pedepse de 2 ani închisoare și o pedeapsă de 8 luni închisoare. Faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale sus menționate au fost săvârșite în minoritate și sunt concurente, fiind comise în perioada 26.01.2007-6.03.2008, înainte ca petentul să fie condamnat definitiv pentru vreuna din ele și constituie primul termen al pluralității intermediare. Instanța reține că hotărârea pronunțată de Judecătoria B. a rămas definitivă la data de 29.09.2011, iar fapta pentru care petentul a fost condamnat în Spania a fost săvârșită la data de 19.03.2012, petentul fiind major la acea dată. Pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pronunțată de instanța spaniolă constituie al doilea termen al pluralității intermediare.
În consecință, în baza art. 449 C.proc.pen, instanța a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani pronunțată de Judecătoria Săliște și pedeapsa rezultantă de 2 ani pronunțată de Judecătoria B., repunând în individualitatea lor următoarele pedepse componente:
- 1 an și 8 luni închisoare – tentativă la furt calificat (sentința penală nr.86/2012 a Judecătoriei Săliște);
- 1 an și 8 luni închisoare - tentativă la furt calificat (sentința penală nr.86/2012 a Judecătoriei Săliște);
- 2 ani închisoare – complicitate la furt calificat (sentința penală nr.1235/30.05.2011 pronunțată de Judecătoria B.)
- 2 ani închisoare - complicitate la furt calificat (sentința penală nr.1235/30.05.2011 pronunțată de Judecătoria B.)
- 8 luni închisoare – efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos (sentința penală nr.1235/30.05.2011 pronunțată de Judecătoria B.).
În continuare, instanța a apreciat că regimul de contopire al pedepselor prevăzut de Codul Penal 1968 este mai favorabil întrucât prevede aplicarea facultativă a sporului de pedeapsă. Chiar și în condițiile în care instanța ar aplica un spor de pedeapsă potrivit art. 34 alin.1 lit.b C.pen.1968, acesta nu s-ar ridica la nivelul sporului obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse prevăzut de art. 39 alin.1 lit.b C.pen..
În baza art.40 alin.1 C.pen. 1968, instanța a constatat că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare se află în stare de pluralitate intermediară față de fiecare din pedepsele enumerate mai sus și a reținut totodată că, potrivit art.40 alin.2 C.pen 1968, regimul de sancționare al pluralității intermediare este cel prevăzut pentru concursul de infracțiuni. În consecință, se observă că în raport de fiecare dintre pedepsele de mai sus, pedeapsa cea mai grea este pedeapsa de 3 ani și 6 luni. Astfel, contopind pedepsele sus enumerate cu pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare și 145.255,1 lei amendă aplicate prin sentința penală pronunțată de Judecătoria de Instrucție nr. 43 Madrid în dosar nr. 1907/2012, definitivă prin sentința penală nr.71/2012 a Curții de Apel Provincială din Madrid, în baza art. 40 alin.1 rap la 1 rap la art.36 alin.2 și art. 33 lit.a, 34 lit.e C.pen. 1968, instanța a aplicat petentului pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni la care a adăugat un spor de 1 an închisoare, urmând ca în final petentul să execute o pedeapsă de 4 ani și 6 luni și pedeapsa amenzii în cuantum de 145.255,1 lei.
În ceea ce privește sporul de pedeapsă, instanța a considerat că aplicarea acestuia este necesară deoarece ignorarea pluralității de infracțiuni reținute în sarcina inculpatului ar crea acestuia impresia de impunitate pentru unele din faptele săvârșite, astfel încât nu s-ar atinge scopul de prevenție și de reeducare al pedepsei. De asemenea, numărul mare de fapte care s-a reținut în primul termen al pluralității intermediare precum și gravitatea acestora reflectată prin pedepsele aplicate, formează convingerea instanței în sensul aplicării unui spor în cuantum de 1 an.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, aplicarea acesteia petentului B. T. se întemeiază pe dispozițiile art.71 și 64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen., astfel cum au fost interpretate prin decizia nr.74/2007 a ÎCCJ și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Sabǎu și P. contra României, precum și cauza C. și M. contra României) restrângerea exercițiului drepturilor și libertǎților poate fi dispusǎ numai dacǎ este este prevǎzutǎ de lege, urmǎrește un scop legitim, este necesarǎ și respectǎ principiul proporționalitǎții.
Astfel, natura și gravitatea faptelor sǎvârșite, împrejurǎrile cauzei, perseverența infracționalǎ și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor prevǎzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritǎțile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autoritǎții de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei principale
În continuare, instanța a constatat din certificatul de ajutor judiciar european nr. 1912/2014 (fila 221-223) că petentul a fost arestat în perioada 20.03._13 precum și în perioadele 8.08.2007 – 27.08.2007 și 17.11.2008 – 21.06.2010.
Totodată, s-a reținut din sentința penală nr.86/2012 a Judecătoriei Săliște (fila 55-63) că petentul B. T. a fost reținut de două ori pentru 24 de ore în data de 6.03.2007 și în data de 11.04.2007 și ulterior arestat preventiv în perioada 07.03.2007 – 09.03.2007. De asemenea, din situația juridică a petentului (fila 66) rezultă că petentul a început executarea pedepsei în România, în baza mandatului nr.109/28.02.2013, la data de 27.02.2014, fiind și în prezent în executare pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.86/24.10.2012 a Judecătoriei Săliște.
În consecință, în temeiul art. 36 al. 3 C.pen. și art. 15 din Legea 302/2004, instanța a dispus deducerea din pedeapsa rezultantă stabilită de instanță, respectiv 4 ani și 6 luni închisoare a următoarelor perioade: 6.03.2007 - 9.03.2007, 11.04._07, 8.08.2007 – 27.08.2007, 17.11.2008 – 21.06.2010, 20.03._13 și 27.02.2014 la zi.
De asemenea, în baza art.599 alin.4 C.pr.pen., instanța a dispus anularea mandatului de executare nr.109/28.02.2013 și emiterea în consecință un nou mandat corespunzător prezentei hotărâri.
Instanța a menținut celelalte dispoziții ale sentințelor penale anterioare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație atât P. de pe lângă Judecătoria B., cât și condamnatul B. T. – prin apărător ales – ambele contestații fiind în favoarea condamnatului indicat și referindu-se la perioada executată de acesta din pedeapsa rezultantă aplicată.
Analizând hotărârea criticată tribunalul va observa următoarele:
În mod just prima instanță a observat că hotărârea invocată inițial de petent - pronunțată în Spania - își poate produce efectul în România doar după recunoașterea sa conform dispozițiilor Legii 302/2004 sens în care, fiind îndeplinite condițiile prev de art.136 din Legea 302/2004, a procedat la recunoașterea sentinței penale pronunțate de Judecătoria de Instrucție nr. 43 Madrid în dosar nr.1907/2012, definitivă prin sentința penală nr.71/2012 a Curții de Apel Provincială din Madrid la data de 5.09.2013 prin care B. T. F. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoarea și o pedeapsă de 32.626,2 euro amendă pentru săvârșirea infracțiunii de delict contra sănătății publice prev de art.368 din Codul Penal spaniol.
Tot în mod corect prima instanța a constatat că inculpatul B. T. F. a mai suferit în România două condamnări, împrejurare care rezultă din fișa de cazier a petentului dar și din cuprinsul celor două sentințe pronunțate de instanțele române - sentința penală nr.86/2012 pronunțată de Judecătoria Săliște în dosar nr._, definitivă prin decizia penală nr.247/2013 a Curții de Apel A. I. la data de 27.02.2013 și sentința penală nr.1235/30.05.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._/197/2008 definitivă prin decizia Curții de Apel B. nr. 739/29.09.2011.
Pe de altă parte fapta pentru care petentul a fost condamnat în Spania se află în stare de pluralitate intermediară în raport de fiecare dintre infracțiunile săvârșite în România.
Tot corect s-a observat de către prima instanță că regimul de contopire al pedepselor prevăzut de Codul Penal 1968 este mai favorabil întrucât prevede aplicarea facultativă a sporului de pedeapsă iar pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare se află în stare de pluralitate intermediară față de fiecare din pedepsele indicate.
J. a fost aplicat de către prima instanță și sporul de pedeapsă, aplicarea acestuia apărând necesară întrucât ignorarea pluralității de infracțiuni reținute în sarcina inculpatului ar crea acestuia impresia de impunitate pentru unele din faptele săvârșite, astfel încât nu s-ar atinge scopul de prevenție și de reeducare al pedepsei.
Pe de altă parte însă nu a fost dedusă corect perioada executată de către condamnatul B. T. F. în Spania.
Astfel din „Decretul” (fișă de lichidare) existent la fila 186, dosar Judecătoria B. – emis de autoritățile judiciare spaniole, respectiv de către Curtea de Apel Madrid - reiese că respectiva persoană a executat și perioada cuprinsă între 24.04.2013 și 19.02.2014, dincolo de perioadele indicate de către prima instanță.
Relativ la cele expuse tribunalul va admite contestațiile formulată de către P. de pe lângă Judecătoria B. și de către condamnatul B. T. F. împotriva S.P nr 310/24.02.2015 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o va desființa relativ la perioada executată de către condamnatul indicat și rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art.36 al.3 și art.15 din Legea 302/2004 va deduce din pedeapsa rezultantă stabilită de instanță, respectiv 4 ani și 6 luni închisoare următoarele perioade: 6.03.2007-9.03.2007, 11.04._07, 8.08.2007 – 27.08.2007, 17.11.2008 – 21.06.2010, 20.03._13, 24.04._14 și de la 27.02.2014 la zi.
Tribunalul va constata executată integral pedeapsa menționată și va dispune punerea de îndată în libertate a condamnatului B. T. F..
Va menține celelalte dispoziții din hotărârea criticată.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului iar onorariul pentru avocat din oficiu Ț. L. – în cuantum de 200 lei – se va înainta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestațiile formulată de către P. de pe lăngă Judecătoria B. și de către condamnatul B. T. F. împotriva S.P nr 310/24.02.2015 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o desființează relativ la perioada executată de către condamnatul indicat și rejudecănd cauza în aceste limite:
În baza art. 36 al. 3 și art. 15 din legea 302/2004 deduce din pedeapsa rezultantă stabilită de instanță, respectiv 4 ani și 6 luni închisoare următoarele perioade: 6.03.2007-9.03.2007, 11.04._07, 8.08.2007 – 27.08.2007, 17.11.2008 – 21.06.2010, 20.03._13, 24.04._14 și de la 27.02.2014 la zi.
Constată executată integral pedeapsa menționată și dispune punerea de îndată în libertate a condamnatului B. T. F., fiul lui I. E. și T. I., ns. la 22.03.1989 în.B., CNP_, în prezent deținut în PNT C..
Menține celelalte dispoziții din hotărărea criticată.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămăn în sarcina statului iar onorariul pentru avocat din oficiu Ț. L. – în cuantum de 200 lei – se va înainta din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă .
Pronunțată în ședința publică, azi 4.06.2015.
Președinte, Grefier,
B. B. D. M.
Red.B.B./09.06.2015
Dact.D.M./18.06.2015
Ex.4
Jud.fond M. T.
| ← Omor. Art.188 NCP. Sentința nr. 165/2015. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 183/2015.... → |
|---|
