Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 396/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 396/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 1590/256/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 396
Ședința publică din data de 10 aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. T.
Judecător M. M.
Judecător L. I. B.
Grefier L. Ș.
Cu participare procuror M. Mergeane
S-a luat în examinare recursul penal promovat de condamnatul C. I. D. – fiul lui G. și I., născut la data de 06.03.1983, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.465/22.02.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.art.297 alin.1 cod pr.penală, se prezintă recurentul condamnat în stare de deținere, asistat de avocat oficiu Seitamet Anida, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.176-181 Cod pr.penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursul este declarat în termenul prev.de art.3853 cod pr.penală, nemotivat.
Instanța, în baza art.301 cod pr.penală, întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat și constatând că nu sunt, declară terminată cercetarea judecătorească, constată recursul în stare de judecată și, în baza art.38513 cod pr.penală, acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului condamnat având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și rejudecând, să se admită cererea de liberare condiționată.
Urmează a se reține că sunt îndeplinite disp.art.59 Cod penal, a executat fracția de pedeapsă de 2/3, a fost disciplinat, a dat dovezi temeinice de îndreptare și a fost stăruitor în muncă. Deși are antecedente penale, acestea nu conduc la concluzia că perioada executată nu conduce la reeducarea condamnatului.
Procurorul având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefundat, cu consecința menținerii hotărârii pronunțată de prima instanță, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică.
Condamnatul nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, deși a participat la activități lucrative, a avut o perioadă redusă, are antecedente penale și a mai beneficiat anterior de liberare condiționată.
În ultim cuvânt, recurentul condamnat C. I. D. precizează că a muncit, a participat la diferite cursuri. Solicită admiterea recursului.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința penală nr.465/22.02.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar penal nr._, s-au dispus următoarele:
„Respinge ca nefondată cererea de liberare condiționată a condamnatului C. I. D., fiul lui G. și I., născut la data de 06.03.1983.
Fixează termen după data de 22.06.2013.
Dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiție către Baroul C., pentru avocat I. (Cucli) E., cu delegația nr. 670/21.02.2013, a sumei de 100 lei cu titlu de onorariu apărător din oficiu.
În baza art. 192 alin. 3 Cod Proc Penala:
Cheltuielile avansate de stat rămân in sarcina acestuia.
Cu recurs in 3 zile de la pronunțare pentru procuror si de la comunicare pentru condamnat.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.02.2013.”
Analizând actele și lucrările din dosar, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Astfel, s-a arătat de judecătorul fondului că, din caracterizarea anexată, reiese că de la ultima analiză deținutul a avut un comportament corespunzător, nefiind sancționat disciplinar.
Prin procesul-verbal al comisiei de propuneri se recomandă reexaminarea situației condamnatului peste patru luni, în raport de natura infracțiunii comise și de lipsa de implicare în activități.
Instanța de fond a constatat că numitul C. I. D. se află la a doua analiză, în condițiile în care din caracterizarea depusă la dosar rezultă că petentul a avut un comportament corespunzător.
Împrejurarea că petentul a mai beneficiat în trecut de liberare condiționată din altă pedeapsă nu reprezintă un impediment în acordarea beneficiului liberării condiționate, însă judecătorul fondului a considerat că se impune o rigoare sporită în analizarea conduitei persoanei condamnate, într-un interval mai lung de timp, pentru a exista certitudinea că au fost realizate funcțiile pedepsei.
Remarcând și antecedentele penale ale condamnatului, instanța de fond a apreciat că nu există certitudinea că petentul-condamnat s-a îndreptat și poate fi liberat condiționat.
Instanța de fond a amintit că, după săvârșirea unei fapte de tâlhărie și liberarea condiționată din executarea pedepsei, petentul a săvârșit din nou o tentativă la viol împotriva unei minore de 14 ani.
Pe de altă parte, din datele existente la dosar rezultă că petentul a executat 895 zile de închisoare și nu a câștigat decât 21 zile ca urmare a muncii prestate.
S-a arătat că, în mod justificat comisia pentru individualizarea regimului de executare a apreciat că intervalul de timp scurs de la încarcerarea petentului este insuficient pentru a face să se desprindă concluzia certă că s-au realizat scopurile pedepsei și că cel condamnat s-a îndreptat.
Deoarece timpul petrecut în detenție nu a fost suficient în sensul îndreptării condamnatului, ținând seama de antecedentele penale ale acestuia, instanța de fond a reținut că acesta nu poate fi liberat condiționat.
În considerarea acestor argumente, judecătorul fondului, ținând seama și de termenul de 4 luni, recomandat de comisia de la locul de deținere, a fixat termen pentru reiterarea cererii după data de 22.06.2013.
Împotriva acestei sentințe penale, condamnatul a declaratrecurs, solicitând admiterea propunerii de liberare condiționată, fără a preciza care sunt motivele.
Apărătorul a mai susținut oral aspecte favorabile condamnatului, așa cum au fost expuse în partea introductivă a prezentei decizii.
Din analiza actelor și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385 ind.6 alin.3 Cod proc. pen., Tribunalul constată recursul a fi nefondat și va fi respins pentru motivele care vor fi expuse în continuare.
Potrivit art.59 Cod penal: „după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținând-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executare în întregime a pedepsei.”
Având în vedere aceste dispoziții legale, ca și natura instituției liberării condiționate, Tribunalul constată că aceasta creează exclusiv o vocație, și nu un drept al persoanei private de libertate de a fi liberată din penitenciar înainte de executarea integrală a pedepsei.
De aceea în situația în care nu există aparența unei reeducări, instanța nu este obligată a proceda la liberarea condiționată a condamnatului, în măsura în care acesta nu face dovada unor eforturi temeinice de îndreptare, iar condamnatul, odată aflat în libertate, ar prezenta un potențial pericol pentru societate mai înainte de executarea integrală a pedepsei.
Examinândactele de la dosar în legătură cu propunerea formulată, instanța de recurs(apreciind legale și temeinice considerentele instanței de fond) reține că acest condamnat nu poate fi liberat condiționat având în vedere, așa cum rezultă și din procesul-verbal nr. matricol C9/20.02.2013 întocmit de comisia din Penitenciarul Poarta Albă, ca și din caracterizarea făcută, că acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare, aplicată prin sent.pen. nr. 133/2010 a Tribunalului Călărași. Executarea pedepsei a început la data de 10.09.2010 și urmează să expire la data de 09.03.2014. Se mai reține că petentul se află la a doua analiză în comisie, execută pedeapsa în regim semideschis, este recidivist, fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 3 ani pentru săvârșirea unei infracțiunii de tâlhărie, pedeapsă din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 31.08.2007, cu un rest rămas neexecutat de 455 zile.
Conform caracterizării aflate la dosarul de fond, de la ultima analiză petentul a avut un comportament corespunzător, nu a fost sancționat disciplinar dar nici recompensat, nu a fost planificat la activități lucrative.
Petentul a executat 895 zile de închisoare și nu a câștigat decât 21 zile ca urmare a muncii prestate.
Toate aceste aspecte, analizate în ansamblu și coroborate arată că timpul scurs, raportat și la comportamentul condamnatului(care anterior a mai fost liberat condiționat din executarea unei pedepse de 3 ani pentru săvârșirea unei infracțiunii de tâlhărie, cu un rest rămas neexecutat de 455 zile-clemență a judecătorilor pe care petentul-condamnat nu a înțeles-o în sensul adaptării comportamentului său la normele sociale ocrotite de legea penală), apare insuficient pentru a se aprecia că scopul pedepsei a fost atins și s-a realizat îndreptarea condamnatului.
Având în vedere natura infracțiunii săvârșită de recurentul-condamnat- tentativă la viol- victima fiind o minoră în vârstă de doar 14 ani, care reprezintă o lipsă de respect față de valori esențiale ocrotite de legea penală precum libertatea sexuală, aspectul că recurentul are antecedente penale-fiind recidivist, acesta se află la a doua analiză a comisiei, instanța de recurs apreciază ca timpul efectiv executat nu este suficient în vederea reeducării sale, deoarece la acest moment petentul-condamnat C. I. D. nu prezintă suficiente dovezi ale realizării unor eforturi concrete îndestulătoare în sensul reeducării, apte a oferi garanția unui comportament social în sensul respectării legilor, astfel că, la acest moment, nu poate fi admisă solicitarea sa de liberare condiționată.
Aspectele favorabile, cum sunt conduita corespunzătoare de la ultima analiză, trebuie continuate și suplimentate de petent, în vederea soluționării unei viitoare cereri de liberare condiționată.
Termenul fixat de instanța de fond – de 4 luni - după data de 22.06.2013, ține seama de recomandarea din procesul-verbal întocmit de Penitenciarul Poarta Albă apare rezonabil și necesar, remarcând toate considerentele expuse anterior.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul constată că prima instanță a făcut o justă apreciere a dispozițiilor incidente în cauză, prin prisma condițiilor impuse de art.59 Cod penal, astfel că, cel puțin la acest moment, nu se justifică liberarea condiționată.
Pentru aceste considerente, va fi respins recursul ca nefondat, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod proc. pen., cu obligarea condamnatului recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 din același cod.
Văzând și dispozițiile art.189 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-condamnat C. I. D. - fiul lui G. și I., născut la data de 06.03.1983, deținut în Penitenciarul Poarta Albă- împotriva sentinței penale nr.465 din 22.02.2013 a Judecătoriei Medgidia pronunțată în dosarul penal nr._ .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Obligă recurentul condamnat C. I. D. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
În baza art.189 Cod procedură penală,
Avansează 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. în favoarea av. Seitamet A..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.04.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,
M. L. TănaseMarinela M.
L. I. B.
GREFIER,
L. Ș.
Tehnored.jud.fond A.N./12.03.2013
Tehnored.jud.recurs.LIB/3 ex./22 aprilie 2013-
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Sentința nr. 30/2013. Tribunalul... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
