Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 1153/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1153/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 257/256/2013
DOSAR NR._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1153
Ședința publică din data de 15.11.2013
PREȘEDINTE – N. A.
JUDECĂTORI – M. M.
I. C. S.
GREFIER – L. N.
Cu participarea PROCUROR – Grațiela L.
Pe rol, pronunțarea asupra recursurile penale promovate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA C. și de partea civilă N. E. împotriva sentinței penale nr. 1109/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08.11.2013, cele relatate fiind consemnate în încheiere de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15.11.2013 când a pronunțat următoarea soluție.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Medgidia și de partea civilă N. E.:
Prin sentința penală nr.1109/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ s-a dispus:
„In baza art. 180, alin. 2 CP cu aplicarea art. 44, alin. 3 CP raportate la art. 10, alin. 1, lit. e - art. 11, pct. 2, lit. a CPP si art. 345, alin. 1 si alin. 3 CPP,
Achită pe inculpatul Ț. A., fiul lui N. și M., născut la data de 24.04.1946, CNP_, cu domiciliul în mun. Medgidia, ., ., . penale, pentru săvârșirea infracțiunii de lovirea sau alte violențe.
În baza art. 1349, alin. 1 și alin. 2 NCC și art. 1357 NCC raportate la art. 14 și art. 346, alin.1 CPP,
Admite în parte acțiunea civilă și obligă inculpatul Ț. A. către partea civilă N. E. la plata sumei de 1000 lei reprezentând daune morale.
In baza art. 192, alin. 1, pct. 1, lit. a și lit. c și alin. 4 CPP raportat la art. 349 CPP,
Obligă inculpatul Ț. A. și partea vătămată N. E. la plata sumei de 750 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului. „
Pentru a dispune în acest mod, prima instanță a reținut următoarele aspecte:
1. Prin Rechizitoriul nr. 5015/P/2012 din data de 09.01.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului Ț. A., fiul lui N. și M., născut la data de 24.04.1946, CNP_, cu domiciliul în mun. Medgidia, ., ., . penale, pentru săvârșirea infracțiunii de lovirea sau alte violențe, în condițiile incriminate de art. 180, alin. 2 din Cod penal.
2. S-a reținut prin actul de sesizare că, „În data de 20.10.2012, Poliția mun. Medgidia a înregistrat plângerea numitei N. E., din Mun. Medgidia, care reclama faptul că în aceeași zi a fost lovită cu pumnul în față de către vecinul său Ț. A. (f.5)
Din mijloacele de probă administrate în cauză a rezultat următoarea situație de fapt
În ziua de 20.10.2012, în jurul orei 17.00, învinuitul Ț. A. i-a aplicat vecinei sale, N. E., în vârstă de 56 de ani, lovituri cu pumnul la nivelul feței, cauzându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Partea vătămată N. E. și învinuitul Ț. A. sunt vecini, locuiesc la blocul A9 de pe ., iar între cei doi există un conflict mai vechi.
La data de 12.10.2012, în jurul orei 17.00, partea vătămată a auzit zgomote puternice scara blocului și, întrucât avea în îngrijire pe cei trei nepoți ai săi, a ieșit să vadă ce se întâmplă. După ce a deschis ușa principală a imobilului în care locuiește, l-a văzut pe vecinul său, învinuitul Ț. A., moment în care cei doi au început un conflict verbal, iar învinuitul Ț. A. a lovit-o pe partea vătămată N. E. cu pumnul la nivelul feței, mai exact în ochiul drept.
Evenimentul a fost anunțat prin SNAU 112, iar la fața locului s-a prezentat un echipaj al poliției care a bătut la ușa apartamentului învinuitului. Acesta nu a dorit să deschidă, însă ulterior s-a prezentat la sediul Poliției.
Partea vătămată a fost transportată la S. mun. Medgidia unde i s-au acordat îngrijiri medicale, fiind externată la data de 23.10.2012.
Potrivit certificatului medico legal nr. 1690/A2/Agresiuni/2012 din 26.10.2012, partea vătămată N. E. prezintă leziuni traumatice care ar fi putut fi produse prin lovire cu corp dur, necesitând pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale de la data producerii.
Apărarea învinuitului
Învinuitul Ț. A. nu recunoaște săvârșirea faptei, pretinzând că nu a avut loc nicio agresiune. Arată că în timp ce se afla în casă, vecina sa a început să îl înjure, însă nu a dat răspuns provocării acesteia. Ulterior, a mers la fiica sa care locuiește în apropiere să ia un aspirator, iar când revenea spre casă, urcând scările prin dreptul apartamentului 7 către apartamentul său nr. 14 de la etajul 3, N. E. l-a lovit cu un papuc și cu piciorul în burtă. Încercând să se apere, întrucât avea mâinile ocupate, a împins-o cu mâinile, iar partea vătămată s-a dezechilibrat și s-a lovit de ușa metalică, motiv pentru care s-a ales cu leziuni.
Declarația învinuitului nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Astfel, principala probă împotriva susținerilor învinuitului este aceea că actul medico legal indică leziuni ce ar fi putut fi produse prin lovire cu corp dur și nu de corp dur, ceea ce exclude însăși ideea de lovire de ușa metalică. Mai mult, deși ulterior s-a prezentat la Poliție, învinuitul nu a dorit să deschidă ușa echipei de intervenție, așa cum reiese din raportul de eveniment. Învinuitul indică și un martor, Bogzoniu G. care ar fi văzut când a fost înjurat, însă martorul nu confirmă acest aspect. Relevant este și faptul că învinuitul nu a apelat SNAU 112, ceea ce ar fi fost firesc dacă ceea ce afirmă, că totul ar fi un accident, ar fi fost adevărat. În fine, chiar în procesul verbal din 20 decembrie 2012, organul de poliție consemnează declarația verbală a învinuitului cum că a lovit-o pe vecina sa pe fondul provocării.
Situația de fapt a rezultat din declarațiile părții vătămate N. E. (f.10-14), procesul verbal din 20 decembrie 2012 (f.14), declarațiile învinuitului Ț. A. (f.19-21), bilet de ieșire din spital și scrisoare medicală (f.17-18), certificat medico legal (f.16), fișa de intervenție la eveniment (f.15).
ÎN D.
Fapta învinuitului Ț. A. care în ziua de 20.10.2012, în jurul orei 17.00, i-a aplicat vecinei sale, N. E., în vârstă de 56 de ani, lovituri cu pumnul la nivelul feței, cauzându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C.pen.”
3. În faza de urmărire penală au fost audiați învinuitul/inculpatul, martorul B. G., partea vătămată N. E., s-a efectuat constatarea medico-legală asupra corpului persoanei vătămate, s-a administrat proba cu înscrisuri pentru a se stabili rezultatul faptei inculpatului, s-au întreprins cercetări la locul săvârșirii faptei și privind antecedentele penale ale inculpatului.
4. În faza de judecată, prin cererea scrisă din data de 12.02.2013, partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 4500 lei daune materiale, reprezentate de suma cheltuielilor efectuate de această parte cu tratamentul medicamentos, medicii, transportul implicat etc., și cu suma de 10 000 lei daune morale reprezentând echivalentul traumei și suferinței pricinuite de . comisă.
Ulterior, prin cererea din 06.03.2013 și-a majorat câtimea obiectului cererii sub aspectul daunelor materiale pretinse la suma de 4544 lei, pretinzând și cheltuieli de judecată.
Prin cererea din 25.02.2013, S. M. Medgidia s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 577,02 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor implicate de spitalizarea părții vătămate N. E. în perioada 20.10.2012 – 23.10.2012.
La termenul de judecată din data de 06.03.2013, după citirea actului de sesizare a instanței, au fost audiati inculpatul Ț. A. și partea vătămată/civilă N. E., declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei (f. 35-36 d.i.), iar la termenul de judecată din 03.04.2013 instanța a audiat martorii B. G., A. D. și P. E., declarațiile acestora sub prestare de jurământ fiind consemnate în scris și atașată la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, atât în cadrul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarele:
5. Situația de fapt.
La data de 12.10.2012, în jurul orelor 17:00, pe fondul unei stări tensionate preexistente, între inculpatul Ț. A. și partea vătămată N. E. a izbucnit un conflict provocat de maniera insultătoare de exprimare a părții vătămate la adresa inculpatului, în cadrul căruia cei doi și-au adresat reciproc cuvinte jignitoare și, în urma unor lovituri aplicate de partea vătămată inculpatului, acesta a replicat lovind-o cu pumnul în zona feței, provocându-i acesteia leziuni traumatice pentru a căror vindecare s-au impus 12-14 zile de îngrijiri medicale.
6. Material probator :
- declarațiile martorilor B. G., A. D. și P. E., declarațiile părții vătămate N. E. și ale inculpatului Ț. A. din care reiese starea de fapt reținută.
Instanța a înlăturat ca neconcludentă declarația martorului B. G., acesta nefurnizând informații de natură a ajuta la soluționarea cauzei.
În ceea ce privește starea de fapt reținută, aceasta reiese din coroborarea declarației inculpatului și martorei P. E., aceasta din urmă furnizând informații de natură a stabili starea conflictuală preexistentă generată de afirmațiile jignitoare ale părții vătămate, dar și atitudinea ostilă a părții vătămate care, la întâlnirea cu inculpatul, l-a lovit pe acesta, ambele aspecte fiind de natură a provoca inculpatului o puternică tulburare pe fondul căreia a răspuns în apărare.
În privința declarațiilor părții vătămate, instanța constată că acestea nu cuprind nicio mențiune cu privire la starea tensionată existentă între inculpat și această parte și nici cu privire la injuriile și violențele pe care le-a desfășurat față de inculpat.
De asemenea, declarațiile acestei părți sunt pe alocuri contradictorii, iar în parte nu sunt susținute de restul probelor administrate în cauză.
Astfel, împrejurarea că pe casa scării au fost produse zgomote puternice de natură a o determina pe partea vătămată să iasă la ușa apartamentului nu este dovedită în cauză. Aceeași constatare se impune și cu privire la susținerea părții vătămate că inculpatul, după ce i-a aplicat lovitura în zona feței, a continuat să o lovească în zona capului și că, pierzându-și cunoștința, a aflat ulterior de modalitatea în care au fost sesizate organele de poliție, împrejurări contrazise de certificatul medico-legal și de fișa de intervenție la eveniment (f. 15 d.u.p.), din aceste din urmă acte reieșind că însăși partea vătămată a sunat la poliție, iar la momentul examinării medico-legale nu a au fost identificate alte traumatisme craniene decât cele din zona facială (ochi drept + piramidă nazală).
Contradicții în declarațiile părții vătămate există și cu privire la locul unde se aflau, la momentul comiterii faptei, cei trei nepoți pe care îi avea în grijă (f. 10-12 d.u.p.).
Aspectele mai sus prezentate, deși nu sunt de natură a infirma existența infracțiunii, furnizează informații de natură a forma convingerea instanței cu privire la sinceritatea relativă a declarațiilor părții vătămate.
Se poate aprecia, în concluzie, că declarațiile părții vătămate se coroborează în cauză numai cu declarația inculpatului de recunoaștere a comiterii faptei și numai cu privire la aspectul ce ține de lovirea părții vătămate, iar declarațiile inculpatului se coroborează cu declarația martorei P. E. în privința majorității informațiilor furnizate – stare conflictuală preexistentă, tulburare provocată prin inițierea agresiunii fizice și folosirea de expresii jignitoare/insultătoare de către partea vătămată.
Va fi înlăturată ca neveridică declarația inculpatului cu privire la producerea rezultatului socialmente periculos prin împingerea părții vătămate și lovirea acesteia cu fața de ușa apartamentului, și aceasta pentru raportul de constatarea medico-legală realizată în cauză cuprinde concluzia producerii leziunilor părții vătămate prin lovirea cu corpuri dure, iar nu de corpuri dure.
- raportul de constatare medico-legală nr. 1690/A2agresiuni/26.10.2012 emis de S.J.M.L. C. din care reiese că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse prin loviri cu corpuri dure și care pot data din 20.10.2012, pentru a căror vindecare s-au impus 12-14 zile de îngrijiri medicale.
- declarațiile învinuitului/inculpatului prin care recunoaște fapta însă cu nuanța – dovedită - că partea vătămată a inițiat conflictul, jignindu-l și lovindu-l inițial pe inculpat
- copia cazierului judiciar al inculpatului înaintată de I.P.J. C. sub nr._/23.01.2013 din care reiese că acesta, la momentul comiterii faptei, nu figura cu antecedente penale.
7. Instanța, coroborând probele administrate în cauză și analizate mai sus, a reținut situația de fapt expusă, iar în privința vinovăției inculpatului a apreciat că fapta a fost comisă în legitimă apărare, inculpatul, pe fondul tulburării produse prin fapta părții vătămate, depășind limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care atacul a fost comis.
S-a avut în vedere, în acest sens, că în cauză s-au dovedit caracterele material, direct, imediat și injust ale atacului inițiat de partea vătămată, că acțiunea acesteia a vizat sănătatea și integritatea corporală a inculpatului și că fapta comisă în apărare de inculpat a depășit, sub aspectul necesității sale, gravitatea atacului.
Astfel, este evident că acțiunea părții vătămate de a-l lovi pe inculpat, după ce anterior îl jignise prin diferite cuvinte, este de natură a-l fi tulburat pe acesta, iar pe fondul creat inculpatul a făcut abstracție de forța sa fizică superioară celei a părții vătămate și a comis fapta fără a o adapta, sub aspectul intensității, condițiilor în care atacul s-a produs, deși, sub aspectul proporționalității, ambele fapte – atacul și apărarea – sunt îndreptate împotriva aceleiași categorii de valori sociale.
În consecință, a achitat pe inculpat în baza art. 10, lit. e CPP raportat la art. 44, alin. 3 CP.
8. Latura civilă.
8.1. Potrivit dispozițiilor art. 14, alin. 1 și alin. 2 CPP, „Acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente. Acțiunea civilă poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă”, iar potrivit art. 15, alin. 1 CPP „Persoana vătămată se poate constitui parte civilă în contra învinuitului sau inculpatului și persoanei responsabile civilmente”.
Potrivit art. 1349, alin. 1 și alin. 2 NCC „(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”, iar potrivit art. 1357 NCC „(1)Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.(2)Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.”.
8.2 Observând cele expuse la pct. 5 - 7, instanța constată că în cauză s-a dovedit că sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului pentru fapta proprie potrivit art. 1357 NCC, în privința vinovăției instanța reținând culpa concurentă a inculpatului și părții civile N. E. în procent de 50%.
8.3. Potrivit art. 1169 C.civ. din 1864, cel ce face o afirmație în fața instanței trebuie să o dovedească.
Față de aceste text, instanța a apreciat că acțiunea civilă, sub aspectul daunelor materiale pretinse, nu este dovedită.
În acest sens, declarația martorei A. D. va fi înlăturată ca subiectivă, martora fiind afină a părții civile. Cât privește cheltuielile medicale dovedite prin chitanțele existente la dosar, instanța a reținut, pe de o parte, că ½ din acestea au fost generate de atitudinea părții vătămate, iar pe de altă parte faptul că tratamentul medicamentos aplicat în caz de urgență medico-chirurgicală este gratuit conform art. 237, alin.1, lit. j din l. nr. 95/2006, modificată („Serviciile care nu sunt decontate din fond, contravaloarea acestora fiind suportată de asigurat… sunt: … asistența medicală la cerere”, iar potrivit art. 220 din aceeași lege „Persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgențelor medico-chirurgicale”).
În privința daunelor morale, instanța a apreciat ca dovedit prejudiciul moral numai în parte, apreciind ca rezonabilă acordarea sumei de 2000 lei ca echivalent al pierderilor/suferințelor înregistrate ca urmare a traumatismelor produse.
Ținând cont, însă, de gradul de culpă reținut în sarcina inculpatului, a admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpatul Ț. A. către partea civilă N. E. la plata sumei de 1000 lei reprezentând daune morale.
9. In baza art. 192, alin. 1, pct. 1, lit. a și lit. c și alin. 4 CPP raportat la art. 349 CPP, a obligat inculpatul Ț. A. și partea vătămată N. E. la plata sumei de 750 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului, ținându-se cont de culpa procesuală a fiecărei părți.
Împotriva sentinței penale expusă anterior au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Medgidia și partea civilă N. E. sub aspectul greșitei achitări a inculpatului Ț. A. pentru infracțiunea prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând, să se dispună condamnarea inculpatului Ț. A..
În expunerea motivelor de recurs P. de pe lângă Judecătoria Medgidia a învederat faptul că din probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, rezultă vinovăția inculpatului pentru infracțiune pentru care a fost trimis în judecată și faptul că nu sunt aplicabile dispozițiile prevăzute la art.44 Cod penal privind legitima apărare.
Totodată s-a solicitat în recursul Parchetului a se constata că prima instanță a omis să se pronunțe pe acțiunea civilă promovată de către S. M. Medgidia.
Partea civilă a declarat recurs atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile.
Examinând sentința penală recurată atât prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.3866 alin.3 Cod procedură penală, Tribunalul constată că recursurile sunt fondate atât sub aspectul laturii penale, cât și al laturii civile, pentru următoarele considerente :
Din ansamblul materialului probator administrat în cursul întregului proces penal, Tribunalul reține că în fapt, inculpatul și partea civilă sunt vecini, locuind în același ., ., . la etajul 3, apart.14, iar N. E. la etajul 1, apart.7.
La data de 20.10.2012, în jurul orei 17.00, partea vătămată a auzit zgomote puternice scara blocului și, întrucât avea în îngrijire pe cei trei nepoți ai săi, a ieșit să vadă ce se întâmplă. După ce a deschis ușa principală a imobilului în care locuiește, l-a văzut pe vecinul său, inculpatul Ț. A., moment în care cei doi au început un conflict verbal, iar inculpatul a aplicat părții vătămate N. E. o lovitură cu pumnul la nivelul feței, mai exact în ochiul drept.
Evenimentul a fost anunțat prin SNAU 112, iar la fața locului s-a prezentat un echipaj al poliției care a bătut la ușa apartamentului inculpatului. Acesta nu a dorit să deschidă, însă ulterior s-a prezentat la sediul Poliției.
Partea vătămată a fost transportată la S. mun. Medgidia unde i s-au acordat îngrijiri medicale, fiind externată la data de 23.10.2012.
Potrivit certificatului medico legal nr. 1690/A2/Agresiuni/2012 din 26.10.2012, partea vătămată N. E. prezintă leziuni traumatice care ar fi putut fi produse prin lovire cu corp dur, necesitând pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale de la data producerii.
Comiterea faptei de către inculpat rezultă fără nici un dubiu din următoarele probe:
- declarațiile părții vătămate N. E.- filele 9 - 13 dosar U.P. și fila 36 dosar fond;
- declarațiile inculpatului care recunoaște exercitarea unei agresiuni asupra părții vătămate, însă sub o altă formă, în sensul că ar fi împins-o pe aceasta și partea vătămată s-ar fi lovit de ușă, astfel producându-se vătămările victimei. De menționat faptul că varianta expusă de inculpat nu poate fi reținută în raport de concluziile clare ale raportului de constatare medico-legală nr. 1690/A2agresiuni/26.10.2012 emis de S.J.M.L. C. din care reiese că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse prin loviri cu corpuri dure și care pot data din 20.10.2012, pentru a căror vindecare s-au impus 12-14 zile de îngrijiri medicale, fiind exclusă lovirea de ușă, astfel cum pretinde inculpatul.
- raportul de constatare medico-legală nr. 1690/A2agresiuni/26.10.2012 emis de S.J.M.L. C. din care reiese că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse prin loviri cu corpuri dure și care pot data din 20.10.2012, pentru a căror vindecare s-au impus 12-14 zile de îngrijiri medicale.
- fotografiile cu leziunile victimei – fila 37 dosar fond,
Tribunalul constată că declarațiile martorei P. E. care arată că în luna octombrie 2012 a asistat la un conflict verbal între inculpat și partea vătămată nu susțin în nici un mod varianta legitimei apărări.
Astfel, simpla afirmație potrivit căreia ar fi aflat din „zvonul public că partea vătămată l-a bătut pe inculpat” nu poate susține existența unei agresiuni fizice din partea lui N. E. asupra inculpatului Ț. A. în lipsa altor mijloace de probă, respectiv martori care să fi perceput nemijlocit existența unui astfel de atac sau un certificat medico legal care să confirme vătămarea inculpatului.
În atare situație, singura probă care susține existența unui atac direct, material și injust din partea victimei asupra inculpatului este însăși declarația inculpatului Ț. A. care în mod constant a încercat să-și minimalizeze și să-și justifice acțiunea agresivă asupra victimei, fiind privită cu rezerve chiar de către prima instanță.
Neexistând o agresiune fizică din partea victimei asupra inculpatului care să justifice lovitura aplicată părții vătămate N. E., legitima apărare nu poate fi reținută în cauză în favoarea inculpatului.
Împrejurarea potrivit căreia anterior aplicării loviturii vătămătoare părții vătămate, aceasta s-ar fi exprimat insultător la adresa inculpatului, nu poate justifica vătămarea fizică a părții vătămate, fiind evident că aceasta a fost foarte intensă (potrivit certificatului medico legal și fotografiilor depuse la dosar).
De altfel, Tribunalul nu poate aprecia dacă expresiile pe care le-ar fi adresat partea vătămată inculpatului ar fi putut avea un caracter insultător, provocator, conținutul acestora nefiind indicat în nici una din declarațiile existente la dosarul cauzei.
Instanța de fond era obligată ca, analizând probele administrate, să rețină doar pe acelea care reflectă în mod indubitabil adevărul, în cauză neexistând nici o probă care să susțină existența unui atac material, direct, imediat și injust, pentru a fi reținută legitima apărare. Tribunalul nu a identificat nici existența unei provocări din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, prin atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, care să justifice măcar reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art.73 lit.b Cod penal.
Pentru considerentele expuse, întrucât se constată că infracțiunea de loviri și alte violențe reținută în sarcina inculpatului Ț. A. prin actul de sesizare există și a fost comise de către acesta, cu vinovăție sub forma intenției directe Tribunalul urmează a admite recursurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria Medgidia și partea vătămată N. E. și va casa sentința recurată.
Rejudecând cauza, va dispune condamnarea inculpatului Ț. A. în baza art.180 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal raportat la art.63 alin.3 teza a II a Cod penal, la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe.
La alegerea uneia dintre pedepsele alternative prevăzute de lege pentru infracțiunea de loviri și alte violențe reglementată de art.180 alin.2 Cod penal, precum și la stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța va ține seama de criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal, de limitele de pedeapsă prev. de legiuitor pentru infracțiunea comisă, de modalitatea de comitere – prin aplicarea unei lovituri cu pumnul la nivelul feței victimei, femeie în vârstă de 56 de ani, de vătămarea produsă integrității fizice prin producerea unor leziuni ce au necesitat 12 -14 zile de îngrijiri medicale, precum și spitalizarea victimei în perioada 20.03.2012 – 23.10.2012, de gradul de pericol social al faptei față de relațiile sociale referitoare la integritatea corporală a persoanei, de împrejurarea că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală.
Fiind întrunite condițiile prevăzute de art.81 cod penal, respectiv pedeapsa aplicată este de 3 luni închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior și se apreciază că scopul pedepsei – reeducarea inculpatului, prevenirea de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială – poate fi atins și fără executarea efectivă, astfel încât se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 an și 3 luni.
În baza art.359 Cod procedură penală, va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate.
Sub aspectul acțiunii civile, în prezenta cauză sunt întrunite condițiile instituite de către legiuitor în cod civil ce reglementează răspunderea civilă delictuală și anume: fapta ilicită – lovirea victimei de către inculpat, prejudiciul cauzat – leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale de la data producerii și legătura de cauzalitate între fapta comisă și urmarea produsă.
Daunele materiale pretinse de S. M. Medgidia pentru îngrijirile acordate victimei N. E. în perioada spitalizării de la 20.10.2012 la 23.10.2012 la plata sumei de 577 lei sunt dovedite, astfel cum rezultă din înscrisurile atașate la dosar – filele 20-23 dosar U.P., însă instanța de fond a omis a se pronunța asupra acțiunii civile promovată de instituția medicală.
În atare situație se impune ca în baza art.346 Cod procedură penală raportat la art.14 al.3 lit.b Cod procedură penală, art.1349 Cod civil, 1357 Cod civil, art.1381 Cod civil și art.313 din Legea nr.95/2006 să fie obligat inculpatul Ț. A. la plata sumei de 577 lei cu titlu de despăgubiri civile - cheltuieli de spitalizare - către partea civilă S. M. Medgidia.
Daunele materiale pretinse de partea vătămată N. E. sunt dovedite numai cu privire la suma totală de 329 lei ca reprezentând contravaloarea unor medicamente și investigații efectuate la Spital (filele 28-33 dosar fond).
Cu privire la prejudiciul de natură nepatrimonială care se conturează sub aspectul daunelor morale, instanța are obligația să aprecieze în raport cu gravitatea ș importanța acestuia.
Raportat la înscrisurile anexate, partea vătămată N. E. a fost internată în perioadele 20.10._12 în S. M. Medgidia.
Raportul de constatare medico-legală nr. 1690/A2agresiuni/26.10.2012 emis de S.J.M.L. C. a stabilit că N. E. a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse prin loviri cu corpuri dure și care pot data din 20.10.2012, pentru a căror vindecare s-au impus 12-14 zile de îngrijiri medicale. Totodată fotografiile cu leziunile victimei dovedesc prejudiciul estetic suferit pe o durată de timp de către victimă.
Durerile fizice cauzate prin lovire și tratamentele medicale la care a fost supusă partea vătămată, lipsirea pentru o perioadă lungă de timp de posibilitatea deplină de a participa la viața socială și de a se bucura direct și efectiv de binefacerile acestei participări, motivează acordarea unor daune corespunzătoare evaluate de Tribunal la suma de 2.000 lei către partea vătămată.
În baza art.193 alin.1 Cod procedură penală, va obliga inculpatul Ț. A. la plata sumei de 3.214,73 lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de partea civilă N. E. în cursul judecății, atât la instanța de fond, cât și în recurs (onorariu avocat și benzină pentru deplasarea la termenele de judecată)
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, va obliga inculpatul Ț. A. la plata sumei de 1.500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515 pct.2 lit.d cod procedură penală raportat la art.3856 alin.3 Cod procedură penală,
Admite recursurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Medgidia și recurenta parte civilă N. E. împotriva sentinței penale nr.1109/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .
Casează în întregime sentința penală și rejudecând dispune:
În baza art.180 alin.2 Cod penal,
Condamnă inculpatul Ț. A. – fiul lui N. și E., născut la 24.04.1946, domiciliat în Medgidia, . C, ..3, . penale, CNP._, la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru infracțiunea de lovire.
În baza art.81 Cod penal,
Suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului Ț. A. pe o durată de 2 ani și 3 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.346 Cod procedură penală raportat la art.14 al.3 lit.b Cod procedură penală, art.1349 Cod civil, 1357 Cod civil și art.1381 Cod civil,
Obligă inculpatul Ț. A. la plata sumei de 329 lei reprezentând daune materiale și 2.000 lei reprezentând daune morale către partea civilă N. E..
În baza art.346 Cod procedură penală raportat la art.14 al.3 lit.b Cod procedură penală, art.1349 Cod civil, 1357 Cod civil, art.1381 Cod civil și art.313 din Legea nr.95/2006,
Obligă inculpatul Ț. A. la plata sumei de 577 lei cu titlu de despăgubiri civile - cheltuieli de spitalizare - către partea civilă S. M. Medgidia.
În baza art.193 alin.1 Cod procedură penală,
Obligă inculpatul Ț. A. la plata sumei de 3.214,73 lei reprezentând cheltuieli judiciare către partea civilă N. E.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală,
Obligă inculpatul Ț. A. la plata sumei de 1.500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.192 alin.3 cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă,
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.11.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
N. A. M. M. I. C. S.
Grefier,
L. N.
Tehnored. Jud. Fond. VMU.
Tehnored. Jud dec. I.C.S.
15.11.2013/3 exs.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
