Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1064/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1064/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 27550/212/2013/a1
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
-DECIZIA PENALĂ NR.1064 –
Ședința publică din data de 18 octombrie 2013
PREȘEDINTE – A. A.
JUDECĂTORI – M. L. T.
- C. D.
GREFIER – A.-M. G.
Cu participare PROCUROR – Grațiela L.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de recurentul inculpat recurentul inculpat S. M. – fiul lui N. și A., născut la data de 25.01.1972, în mun. C., deținut în Spitalul Penitenciar Poarta Albă - împotriva încheierii de ședință din data de 16.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.297 alin.1 cod procedură penală, se prezintă recurentul inculpat S. M. – în stare de arest și asistat de apărător ales C. I., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.176 – 181 cod procedură penală.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.3852 cod procedură penală, în termenul prevăzut de art.3853 cod procedură penală, nemotivat.
În baza art.301 cod procedură penală, instanța întreabă dacă mai sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că nu sunt, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului inculpat S. M., avocat C. I., având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului declarat de inculpat, cu consecința admiterii cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât apreciază că încheierea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică.
Consideră că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar din actele dosarului rezultă că acesta poate fi judecat în stare de libertate și că nu va încerca zădărnicirea aflării adevărului, nu va influența probatoriul, având în vedere că urmărirea penală s-a finalizat iar instanța a fost sesizată cu rechizitoriul.
De asemenea, urmează a se constata că în acest moment nu mai discutăm de indicii ci de probele, iar probele administrate nu converg spre stabilirea vinovăției inculpatului, cu atât mai mult cu cât asupra acestuia nu au fost găsite bunurile sustrase.
Solicită a se avea în vedere de către instanță la soluționarea recursului și circumstanțele personale ale inculpatului, acesta realizând venituri din juncă ilicită și având doi copii minori în întreținere. De asemenea, solicită a se constata că instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea subsidiară de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Concluzionând, solicită admiterea recursului declarat de inculpat cu consecința de a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, urmând a se aprecia că inculpatul se poate reintegra cu ușurință în societate, date fiind circumstanțele sale personale.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că încheierea recurată este legală și temeinică și solicită instanței respingerea recursului declarat de inculpat, ca fiind nefondat, urmând a se avea în vedere că în mod corect instanța de fond a constatat, în urma analizei actelor dosarului, că măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat în condiții de legalitate și temeinicie, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și nu au intervenit în favoarea inculpatului elemente noi care să înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Apreciază că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și există riscul repetabilității faptei, având în vedere modalitatea și împrejurările în care a fost comisă infracțiunea, ce denotă un grad ridicat de specializare a inculpatului – adoptând instinctual rezoluția infracțională, împreună cu alte două persoane, într-un loc public, prin punerea în aplicare a unui scenariu ce reflectă pregătire materială și morală, de natură a evidenția un grad ridicat de specializare infracțională și, totodată, riscul de reiterare a comportamentului infracțional, prin alegerea unui anumit tip de victimă vulnerabilă, necunoscătoare a limbii române, profitând astfel de avantajul evident dat de această condiție asupra victimei. De asemenea, astfel cum a reținut și instanța de fond, pericolul de reiterare a comportamentului infracțional este reflectat inclusiv de circumstanțele personale ale inculpatului, care a mai fost condamnat pentru același tip de infracțiuni și sancționat administrativ de 7 ori pentru același tip de faptă, deși are trei copii în întreținere, nu are ocupație, nu are loc de muncă.
Concluzionând, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpat S. M., în ultim cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său și solicită să fie cercetat în stare de libertate, întrucât nu a comis dumnealui fapta pentru care esteținut în arest preventiv.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare;
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din data de 16.10.2013 pronunțată în dosarul penal nr._ 13, Judecătoria C., în baza art. 300¹ alin. 1 C.proc.pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului S. M..
În baza art. 300¹ alin. 3 C.proc.pen., a menținut arestarea preventivă a inculpatului: S. M. – fiul lui N. și A., născut la data de 25.01.1972, în mun. C..
A respins cererea de revocare a măsurii arestării preventiv, formulată de apărătorul inculpatului.
Măsurile dispuse au fost comunicate administrației locului de deținere.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 11.10.2013, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C., sub nr._ 13, rechizitoriul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 240 C.pen. și art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, e C.pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
S-a reținut în sarcina inculpatului S. M. că, în data de 25.09.2013, în jurul orelor 12.00, în timp ce se afla pe . mun. C., împreună cu numiții S. T. și S. Sucuri, prin uzurparea calității de polițist, ar fi sustras din borseta părții vătămate MEILLERAY R. FRANCIS PEIRRE M., turist francez, suma de 1.000 euro.
În cursul urmăririi penale, față de inculpatul S. M. s-a dispus măsura arestării preventive, prin încheierea nr. 256/26.09.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._/212/2013, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 244/26.09.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, îndeplinite până în acest moment procesual, instanța apreciază că măsura arestării preventive luată față de inculpat este legală și temeinică, pentru considerentele care urmează.
Prin încheierea nr. 256/26.09.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._/212/2013, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. M., pe o durată de 29 de zile, până la data de 24.10.2013 inclusiv.
La pronunțarea încheierii s-a avut în vedere că în cauză sunt indicii temeinice, în sensul art. 68¹ C.proc.pen., privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor pentru care este cercetat (fiind, astfel, incidente dispozițiile art. 143 C.proc.pen.) și, de asemenea, că sunt întrunite condițiile prev. de art. 148 lit. f C.proc.pen.
Instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă, neexistând până în acest moment procesual elemente noi, care să opereze în favoarea acestuia și care să justifice punerea în libertate.
Astfel, sunt în continuare incidente dispozițiile art. 148 lit. f C.proc.pen., în sensul că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. La stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică instanța are vedere modalitatea și împrejurările în care a fost comisă infracțiunea, ce denotă un grad ridicat de specializare a inculpatului – adoptând instinctual rezoluția infracțională, împreună cu alte două persoane, într-un loc public, prin punerea în aplicare a unui scenariu ce reflectă pregătire materială și morală, de natură a evidenția un grad ridicat de specializare infracțională și, totodată, riscul de reiterare a comportamentului infracțional, prin alegerea unui anumit tip de victimă vulnerabilă, necunoscătoare a limbii române, profitând astfel de avantajul evident dat de această condiție asupra victimei. Pericol de reiterare a comportamentului infracțional este reflectat inclusiv de circumstanțele personale ale inculpatului, care a mai fost condamnat pentru același tip de infracțiuni și sancționat administrativ de 7 ori pentru același tip de faptă, deși are trei copii în întreținere, nu are ocupație, nu are loc de muncă.
Relevante în acest moment sunt probele administrate în cadrul urmăririi penale.
În prezent, asupra inculpatului planează bănuiala că a comis fapte cu un grad ridicat de pericol social, îndreptate împotriva relațiilor sociale referitoare la patrimoniuș persoanei; văzând circumstanțele reale ale cauzei (expuse anterior), instanța apreciază că prevalează față de orice circumstanțe personale, pozitive, ale inculpatului, precum și că, prin lăsarea în libertate a inculpatului, s-ar crea pericol pentru ordinea publică, în general, pentru comunitatea locală, în special, care ar avea reprezentarea că organele judiciare nu concură la sancționarea fermă a acestui gen de fapte penale.
Această soluție este în acord și cu prevederile art. 5 par. 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului subliniind că, deși regula este judecarea inculpatului în stare de libertate, măsurile privative de libertate având un caracter cu totul excepțional, în anumite împrejurări particulare, are prioritate protejarea ordinii publice.
Totodată, măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul, până la rămânerea definitiva a hotărârii, întrucât a fost luată pe baza unor presupuneri rezonabile, în sensul comiterii unei infracțiuni, fără a se face vreo referire la vinovăția acestuia, și nici nu tinde să reprezinte o executare anticipată a unei eventuale pedepse, ce i-ar putea fi aplicată, măsura arestării preventive având, la acest moment procesual, caracter rezonabil.
În condițiile în care cercetarea judecătorească încă nu a început, nefiind administrate nici un fel de probe, care să prefigureze o altă situație de fapt sau să argumenteze schimbarea sau încetarea temeiurilor inițiale, în baza cărora s-a luat măsura arestării preventive față de inculpat, pentru îndeplinirea scopului procesului penal, în baza art. 300¹ alin. 1 C.proc.pen. va constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului S. M..
Împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria C., la data de 16.10.2013, în dosar penal_ 13, în termen legal a declarat recurs inculpatul S. M., care a susținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar din actele dosarului rezultă că acesta poate fi judecat în stare de libertate și că nu va încerca zădărnicirea aflării adevărului, nu va influența probatoriul, având în vedere că urmărirea penală s-a finalizat iar instanța a fost sesizată cu rechizitoriul; față de circumstanțele personale ale inculpatului, acesta realizând venituri licite și având doi copii minori în întreținere. De asemenea, solicită a se constata că instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea subsidiară de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, atât prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, instanța constată următoarele:
Recurentul inculpat S. M. este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 240 C.pen. și art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, e C.pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
În fapt, asupra recurentului S. M. planează bănuiala legitimă că, în data de 25.09.2013, în jurul orelor 12.00, în timp ce se afla pe . mun. C., împreună cu numiții S. T. și S. Sucuri, prin uzurparea calității de polițist, ar fi sustras din borseta părții vătămate MEILLERAY R. FRANCIS PEIRRE M., turist francez, suma de 1.000 euro.
Față de recurent s-a dispus măsura preventivă privativă de libertate prin încheierea nr. 256/26.09.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._/212/2013, cu reținerea temeiurilor prevăzute de art. 143 C.proc.pen. și art. 148 lit. f C.proc.pen.
Obiectul prezentei analize instanța este dat de dispozițiile art. 3001 Cod.proc.pen., având în vedere că 11.10.2013, pe rolul Judecătoriei C. s-a înregistrat sub nr._ 13, rechizitoriul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C..
Potrivit acestor dispoziții legale, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Și la acest moment procesual, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă în continuare, în sensul că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod.proc.pen. și art.148 alin.1lit.f Cod.proc.pen., referitoare la existența indiciilor temeinice de săvârșire a faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege și existența pericolului concret pentru ordinea publică, ce ar rezulta din lăsarea inculpatului în libertate.
Art.143 Cod.proc.pen. prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Sunt indicii temeinice, conform art.681 Cod.proc.pen., atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis o faptă de natură penală.
În art.5 paragraf 1 lit.c) din Convenția europeană, una din condițiile prevăzute pentru măsurile privative de libertate este să existe „motive verosimile” de a bănui că persoana a săvârșit o infracțiune. Prin motive verosimile Curtea Europeană a Drepturilor Omului înțelege motive plauzibile, acestea bazându-se pe fapte care trebuie să fie nu doar sincere și autentice, ci ele trebuie să poată convinge un observator independent că persoana față de care s-a luat măsura este posibil să fi comis respectiva infracțiune.
Astfel, cel puțin până la acest moment sunt întrunite cerințele art.681 Cod.proc.pen. și art.5 paragraf 1 lit.c) din Convenția europeană, în sensul că în cauză sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis fapte de natură penală, indicii care se regăsesc în probele administrate până în prezent în cauză. Avem în vedere: declarațiile părții vătămate Meilleray R. Francis Peirre M. și ale martorilor Meilleray Paulette, Ameline Dominique, Ameline Michelin, coroborate cu procesele verbale de recunoaștere din fotografii judiciare și din grup, însoțit de planșe foto.
Totodată, sunt întrunite cumulativ cele două cerințe prev. de art.148 alin.1 lit.f Cod.proc.pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și sunt date că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol se analizează atât prin prisma datelor ce caracterizează persoana inculpatului, cât și în raport de gradul concret de pericol social al infracțiunii reținute.
Se constată că pedeapsa prevăzuta de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat este mai mare de 4 ani (de la 3 la 15 ani) iar pe de altă există pericol social concret pentru ordinea publică, raportat la circumstanțele reale ale cauzei (modalitatea și împrejurările în care a fost comisă infracțiunea - împreună cu alte două persoane, într-un loc public, după un scenariu gândit anterior, cu alegerea unei victime care datorită necunoașterii limbii române era vulnerabilă la astfel de acțiuni infracționale, modalitate de operare ce a necesitat pregătire materială și morală și justifică temerea specializării infracționale) ; raportat la valorile sociale cărora li s-a adus atingere ( ce privesc integritatea fizică și psihică a persoanei dar și patrimoniul ) ; ținând cont de prejudiciu de imagine privind siguranța turiștilor străini pe teritoriul românesc ; față de circumstanțele personale ale inculpatului, care a mai fost condamnat pentru același tip de infracțiuni și sancționat administrativ de 7 ori pentru același tip de faptă, deși are trei copii în întreținere, nu are ocupație, nu are loc de muncă.
Având în vedere că temeiurile prevăzute de art. 143 Cod proc.pen., art. 148 lit. f Cod proc.pen. subzistă nemodificate ,criticile aduse de recurent sunt neîntemeiate, tribunalul apreciază că măsura arestului preventiv se impune a fi menținută întrucât încheierea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică .
În baza art. 192 alin. 2 Cod proc.pen., va obliga pe recurentul inculpat S. M. la suma de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod proc.pen.:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. M. – fiul lui N. și A., născut la data de 25.01.1972, în mun. C., deținut în Spitalul Penitenciar Poarta Albă - împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria C., la data de 16.10.2013, în dosar penal_ 13.
În baza art. 192 alin. 2 Cod proc.pen.:
Obligă pe recurentul inculpat S. M. la suma de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. A. M. L. T. C. D.
GREFIER,
A.-M. G.
Tehnored.înch. recurs.jud.M.L.T./06.11.2013/ 3 ex.
Tehnored.înch.fond jud.A.E.M./17.10.2013
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
