Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 115/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 115/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 6107/118/2012
Dosar penal nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.115
Ședința publică din data de 07.03.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – M. V.
GREFIER – C. C. D.
Cu participarea Ministerului Public – P. de pe lângă Tribunalul C., reprezentat prin PROCUROR – M. C. V.
Pe rol, pronunțarea asupra cererii având ca obiect plângerea formulată de petentul S. Ș. - domiciliat în O., ., județul C., împotriva Rezoluției nr.102/P/2012 din data de 19.03.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., respectiv împotriva Ordonanței nr.299/II/2/2012 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., prin care s-a admis în parte plângerea petentului, în sensul că s-a disjuns și declinat cauza privind pe numitul „L.”, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.215 alin.1,3, 5 Cod pena, în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul C., în vederea identificării acestuia și efectuării de cercetări prin prisma infracțiunii susmenționate.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, în temeiul art.342 al.2 Cod de proc.penală, a amânat pronunțarea inițial la data de 11.02.2013, ulterior la: 22.02.2013, 25.02.2013, 28.02.2013, 04.03.2013, 06.03.2013, respectiv 07.03.2013, când a hotărât:
TRIBUNALUL
Asupra plângerii de față:
La data de 23.05.2012 a fost înregistrată pe rolul instanței plângerea formulată de către petentul Ș. S. împotriva rezoluției nr.102/P/2012 din 19.03.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
Plângerea a fost depusă la instanță în termenul prevăzut de dispozițiile art.278 ind.1 C.p.p.
Analizând plângerea petentului, instanța reține următoarele:
Prin rezoluția nr.102/P/2012 din 19.03.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. s-a dispus:
- neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii Ș. Ș., C. A. și numitul L. cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de disp. art. 215 alin. 1,3 și 5 Cod penal întrucât aceștia nu au participat la derularea activității sesizate de persoana vătămată S. Ș.;
- neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii Ș. I. și CROTORU GENIA cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de disp. art. 215 alin.1,3 și 5 Cod penal, întrucât, în concret, fapta nu este prevăzută de legea penală.
Pentru a dispune în acest sens, procurorul a reținut următoarele:
La data de 29 martie 2011 a fost înregistrată la IPJ C. - Serviciul de Investigare a Fraudelor, plângerea penală formulată de persoana vătămată S. Ș. împotriva făptuitorilor Ș. I., Ș. Ș., C. E. precum și a numiților "L." și "C." sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave.
Dosarul penal a fost înregistrat la P. de pe lângă Tribunalul C. sub numărul 464/P/20U iar la data de 9 ianuarie 2012 a fost preluat de P. de pe lângă Curtea de Apel C. cu respectarea disp. art. 209 alin. 4 Cod procedură penală.
Persoana vătămată S. Ș. a menționat, în cuprinsul plângerii penale că îl cunoaște pe făptuitorul Ș. I. de aproximativ 30 de ani, în perioada 1990 - 1997 cei doi fiind asociați în cadrul ..
în virtutea relațiilor dintre cele două părți, S. Ș. a menționat că a acordat împrumuturi făptuitorului Ș. I., cât timp au fost asociați iar făptuitorul îi datora, din acea perioadă, suma de 200.000 EURO.
În condițiile expuse, în anul 2007, Ș. I. a solicitat, din nou, sprijinul financiar al persoanei vătămate. Acest sprijin consta în garantarea cu proprietăți imobiliare ale persoanei vătămate, a unor împrumuturi pe care Ș. ion și făptuitoarea C. E. urmau să le obțină de la instituții bancare.
S. Ș. a menționat că făptuitorul Ș. I. i-ar fi prezentat un plan de afaceri care presupunea achiziționarea unor suprafețe de teren care urmau să fie folosite pentru amenajarea unui parc eolian împreună cu un cetățean italian.
Făptuitorul Ș. I. i-a precizat persoanei vătămate că cetățeanul italian nu dorea să se asocieze cu alte persoane decât făptuitorul, ceea ce a exclus posibilitatea unei asemenea asocieri cu persoana vătămată S. Ș..
În cuprinsul plângerii penale persoana vătămată a menționat că a fost de acord cu circumstanțele în care urma să devină garant al creditelor pe care urma să le obțină făptuitorul Ș. I. prin intermediul făptuitoarei C. E., persoană fizică în numele căreia au fost încheiate contractele de credit.
În condițiile expuse, a fost încheiat contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă nr. C2204/_/3896 din 4 iulie 2007 dintre OTP BANK România SA - Sucursala C. și făptuitoarea C. E., în calitate de împrumutat pentru suma de 245.000 EURO, contract autentificat sub numărul 847 din 4 iulie 2007 la BNP P. R. și P. C. - C..
Creditul a fost garantat prin încheierea unui contract de ipotecă de rangul I asupra proprietății imobiliare (teren intravilan) de 5004,65 m2 situată în Năvodari, ./1, proprietatea persoanei vătămate S. Ș..
Clauzele contractului de credit au fost acceptate și semnate de persoana vătămată în calitate de garant ipotecar.
La data de 1 august 2007 a fost încheiat contractul de credit pentru nevoi personale nr. 1087 bis/2007 între Banca Comercială Română - Sucursala O. și C. E., în calitate de împrumutat, pentru suma de 200.000 EURO. Creditul a fost garantat cu terenul intravilan în suprafață de 5000 m2 situat în or. Năvodari, ., proprietatea persoanei vătămate S. Ș. și a numitei S. C. D., fosta soție a numitului S. Ș..
Contractul de ipotecă a fost autentificat sub numărul 1022 din 1 august 2007 Ia BNP P. R. și P. C. C..
Ulterior, sumele de bani contractate au fost utilizate pentru achitarea unor datorii pe care Ș. I. le avea față de alte persoane fizice împotriva cărora a formulat plângere penală care a făcut obiectul cercetărilor penale în dosarul nr. 1431/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C..
Referitor la împrejurările in care S. Ș. a garantat împrumuturile angajate de făptuitoarea C. E., atât această făptuitoare cât și Ș. I. au susținut că persoana vătămată a avut cunoștință de scopul obținerii acestor credite. Mai mult, la momentul obținerii creditelor, o parte din sumele de bani primite de la bănci au fost primite de S. Ș. (în total suma de 170.000 EURO, conform susținerilor făptuitorului Ș. I.) pentru ca ulterior, în mai multe rânduri, S. Ș. să primească sume de bani de la Ș. I., astfel cum rezultă din însemnările olografe depuse de Ș. I. la dosarul cauzei. Din declarația făptuitorului Ș. I. a rezultat că a înmânat persoanei vătămate S. Ș. suma totală de 300.000 EURO și a preluat de la acesta un număr de persoane fizice care, la rândul lor acordaseră credite persoanei vătămate, persoane cărora Ș. I. le-a achitat sumele datorate de persoana vătămată.
În ceea ce privește pe numiții Ș. Ș., C. A. și numitul L., procurorul a reținut că nu rezultă indicii referitoare la participarea acestora la derularea activității infracționale. Ș. Ș. este nepotul făptuitorul Ș. I. și nu a rezultat ca acesta să fi participat, în mod direct sau indirect, la încheierea contractelor de credit și la angajarea calității de debitor ipotecar a persoanei vătămate S. Ș..
Făptuitorul C. A., în calitate de director la firma de intermedieri imobiliare . București a intermediat făptuitorului Ș. I. achiziționarea unor proprietăți imobiliare fără ca, între activitatea acestuia și angajarea creditelor în litigiu să se stabilească existența vreunei legături. Persoana indicată ca numindu-se L. nu a fost menționată ca participând, prin acte materiale directe sau indirecte, la încheierea contractelor de credit cu ipotecă sesizate de persoana vătămată.
Procurorul a apreciat că starea de fapt care a fost sesizată de persoana vătămată S. Ș. nu face obiectul infracțiunii de înșelăciune, acțiunile făptuitorilor Ș. I. și C. E. derulate în anul 2007, nu au conținut elemente de inducere în eroare prin prezentarea unei situații mincinoase ca fiind reală, situație care să-l determine pe S. Ș. să devină garantul ipotecar al creditelor ținute de C. E..
Procurorul a mai avut în vedere că, nu a rezultat ca, de la data angajării creditelor și până în anul 2011 S. Ș. să fi actionat în sensul recuperării eventualului prejudiciu cauzat de făptuitori, ceea ce se coroboreaza cu declarația olografă și cu însemnările prezentate de Ș. I., din conținutul carora a rezultat că a achitat persoanei vătămate suma totală de 300.000 EURO și a preluat datoriile pe care persoana vătămată le avea către diverse persoane juridice, situația prezentată dovedind buna - credință a făptuitorului Ș. I. și a făptuitoarei C. E., în stabilirea raporturilor contractuale cu persoana vatămată S. Ș..
Faptul că, pe parcursul derulării contratului, făptuitorii nu și-au îndeplinit obligațiile de lată a creditelor, în opinia procurorului nu poate fi asimilat cu o activitate de inducere în eroare sau cu o manoperă frauduloasă de felul celor incriminate de art. 215 Cod penal, litigiul dintre părți fiind de natură civilă.
Împotriva rezoluției mai sus menționate, petentul Ș. S. a formulat plângere la data de 5.04.2013.
Prin ordonanța nr.299/II/2/2012 din data de 27.04.2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. s-a dispus:
- admiterea în parte a plângerii petentului Ș. S..
- infirmarea rezoluției procurorului nr.102/P/2012 în legătură cu solutia dispusă față de numitul „L." pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 215 alin. 1, 3 și 5 C.pen.
- disjungerea și declinarea cauzei privind pe „L." pentru savirșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 3 și 5 C.pen., în favoarea Parchetului de pe langa Tribunalul C., în vederea identificării acestuia și efectuării de cercetari prin prisma infracțiunii susmenționate.
În motivarea soluției, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. a Avut în vedere că, in verificarea actelor premergătoare începerii urmăririi penal efectuate în cauză (declarațiile persoanei vătămate, ale făptuitorilor și înscrisuri relative la creditele contractate), a rezultat că, nu a fost administrat niciun mijloc d probă din care să rezulte identificarea numitului „L." și ulterior verificarea participației sale penale la infracțiunea de înșelăciune, reclamată de petent, iar soluția pronunțată față de o persoană a cărei identitate nu a fost stabilită, încalcă disp. art. 200 și 202 C.pr.pen., privind obiectul urmăririi penal și principiul rolului activ al organului de urmărire penală.
S-a mai avut în vedere că, potrivit art. 222 C.pr.pen., plângerea trebuie să cuprindă indicare; făptuitorului „dacă este cunoscut", identificarea acestuia, dacă nu este cunoscut fiind atributul organului de urmărire penală, iar doptarea unei soluții de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art 10 lit. c C.pr.pen., în sensul că nu este autorul infracțiunii reclamate, față de o persoană în legătură cu care nu s-au întreprins minime demersuri de identificare, lasă loc arbitrarului și lipsește de conținut normele legale sus-menționate.
Analizând plângerea adresată instanței, formulată de către petent în conformitate cu art.278 ind.1 C.p.p., atât prin prisma actelor și lucrărilor dosarului cât și a criticilor formulate redate în partea introductivă a prezentei hotărâri, instanța consideră că aceasta este nefondată, pentru următoarele argumente:
În cauză nu s-a demonstrat că motivul determinant pentru încheierea contractelor de garanție imobiliară de către petent l-a constituit realizarea planului de afaceri cu eoliene ori cooptarea mamei sale în societatea comercială a învinuitului.
Petentul nu a indicat nici un mijloc de probă care să vizeze drept teză probatorie împrejurările mai sus menționate.
Dacă realizarea respectivului plan de afaceri ori cooptarea mamei petentului în societatea învinuitului ar fi constituit un motiv determinant pentru petent în vederea încheierii contractelor de garanție imobiliară, ar fi fost logic, dat fiind faptul că învinuitul, deși era cunoștință veche a petentului, îi era dator cu o sumă foarte mare de bani, acesta să fi manifestat un minim de diligențe și să fi stipulat acest aspect într-o înțelegerea scrisă ori susținută prin alt mijloc de probă, ceea ce nu s-a realizat.
În lipsa altor mijloace de probă, instanța reține declarațiile învinuitului Ș. I. și ale martorei C. E., precum și însemnările depuse la dosar de către învinuit, din care rezultă că motivul determinant pentru care petentul a acceptat să garanteze împrumuturile numitei C. E. a fost achitarea datoriilor, iar cooptarea mamei petentului în societatea învinuitului a fost de fapt o garanție suplimentară impusă chiar de petent, din aceste mijloace de probă rezultând că Șernan I. a primit 170.000 euro din banii împrumutați de către C. E., precum și alte sume de bani, suma totală ridicându-se la 300.000 euro, în plus învinuitul preluând și o parte din creditorii acestuia.
Petentul nu a indicat mijloace de probă prin care să demonstreze contrariul. De asemenea nu a indicat probe din care să rezulte reaua-credință a învinuitului în legătură cu încălcarea promisiunilor făcute la încheierea contractelor, în cazul în care ipoteza avansată de către petent, aceea a promisiunilor făcute de către învinuit în legătură cu planul de afaceri și cu cooptarea mamei sale în societatea acestuia, ar fi fost reale. Audierea învinuitului precum și a numitei C. E. nu își găsesc utilitatea în cauză, martora declarând deja că, la un moment dat, afacerile lui Ș. I. au intrat în impas datorită crizei.
Formularea plângerii penale după 4 ani de la data încheierii contractelor, nedovedindu-se că în acest timp petentul a făcut demersuri pentru a-l convinge pe învinuit să-și respecte promisiunile făcute, precum și derularea în continuare a relațiilor contractuale între părți ( la dosar existând contractul de vânzare-cumpărare din decembrie 2007 ), conduc la concluzia că nu afacerea cu eoliene din derularea căreia petentul ar fi avut profit ori cooptarea mamei sale în societatea învinuitului au constituit împrejurări determinante la încheierea contractelor de garanție imobiliară.
În altă ordine de idei, instanța subliniază faptul că, aptitudinea unui mijloc de a induce în eroare depinde nu numai de împrejurările concrete în care a fost folosit, ci și de persoana victimei.
Din această perspectivă, instanța consideră că, vârsta persoanei vătămate, nivelul de instruire, faptul că aceasta nu se afla la „prima afacere”, relația veche cu învinuitul și mai ales faptul că acesta îi era deja dator cu o suma foarte mare de bani, în concluzie experiența petentului, constituie elemente care conduc la concluzia că, și în situația în care împrejurările evidențiate de către petent cu titlu de mijloace de inducere în eroare ( prezentarea planului de afaceri cu eoliene, promisiunea cooptării mamei sale în societate), ar fi reale, acestea nu au fost de natură, nu au avut aptitudinea de a determina persoana vătămată să încheie contractele de garanție.
În considerarea celor expuse, constatând că în cauză au fost efectuate cercetări complete în raport cu natura faptei reclamate și cu situația de fapt descrisă de către petent și totodată că, cercetările efectuate nu au conturat existența elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții, din acest motiv negăsindu-și rațiunea solicitarea petentului de efectuare a cercetărilor față de numitul C. A. a cărui prezentarea a fost posibilă doar în procedura de judecată, instanța va respinge, ca nefondată, plângerea formulată în temeiul art.278 ind.1 C.p.p..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a C.p.p.:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată la data de 23.05.2012 de către petentul Ș. S. împotriva rezoluției nr.102/P/2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., menținută prin ordonanța nr.299/II/2/2012 emisă la data de 27.04.2012 de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
Menține soluția de neîncepere a urmăririi penale față de numiții Ș. Ș., C. A., Ș. I. și C. E. pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1,3 5 C.p., din rezoluția atacată.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p.:
Obligă pe petent la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. V. C. C. D.
Red.-tehnored.hot.fond-Jud.M.V./17.06.2013/2ex.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
