Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 289/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 289/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 23-07-2015 în dosarul nr. 5029/256/2015
Dosar penal nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.289
Ședința publică din data de 23.07.2015
PREȘEDINTE – N. A.
GREFIER – D. V.
Ministerul Public – P. de pe lângă Tribunalul C.
reprezentat de PROCUROR – C. B.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul S. A. – fiul lui M. și M., născut la 15.06.1974, deținut în P. P. Albă, împotriva sentinței penale nr.1549 din data de 19.06.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 22.07.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, în conformitate cu disp. art.391 cod procedură penală, a stabilit termen de pronunțare la data de 23.07.2015, dată la care a pronunțat prezenta decizie penală:
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față:
Prin sentința penală nr.1549/19.06.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._,
În temeiul art. 587 Cod Proc. Penală cu aplicarea art.6 C.pen și art.59 si următoarele din vechiul Cod penal:
S-a respins - ca neîntemeiată - cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul S. A., fiul lui M. și M., născut la 15.06.1974, deținut în P. P. Albă, jud. Constanta.
S-a stabilit termen de reînnoire a cererii după data de 19.12.2015.
În baza art. 275 alin. 2 Cod pr.pen.,a fost obligat condamnatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de catre stat.
Analizând actele si lucrările din dosar,prima instanță a reținut următoarele:
La data de 17.06.2015 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, cererea de liberare condiționată a condamnatului S. A., deținut în P. P. Albă.
Cererea nu a fost motivată în fapt și în drept.
Condamnatul se află în executarea unei pedepse privative de libertate de detenție pe viață pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, conform sentinței penale nr. 17/1997 a Trib.București Secția a II/a Penală.
Executarea pedepsei a început la data de 16.08.1994 și urmează să expire la data de 15.08.2093.
Condamnatul a fost folosit la muncă pe parcursul executării pedepsei realizând 324 zile câștig ca urmare a muncii prestate.
Având în vedere cerințele liberării condiționate cuprinse în disp. art. 100 și urm. din N.C.penal, instanța apreciază rap. la disp. art. 6 din C.penal, că disp. art. 59 C.penal sunt mai favorabile condamnatului, și vor fi avute în vedere la analizarea prezentei cauze.
Se constată că cerințele prevăzute de lege nu sunt îndeplinite în mod cumulativ.
Din cuprinsul procesului-verbal din data de 17.06.2015 al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului P. Albă, cât și din caracterizarea depusă la dosar rezultă că deținutul S. A. are antecedente penale, nu este recidivist, se află la a doua analiză în comisia de liberare condiționată, iar pe perioada executării pedepsei a avut o conduită oscilantă, în sensul că a fost sancționat disciplinar de 5 ori a fost recompensat de 37 ori, în prezent execută pedeapsa în regim deschis, nu a participat la activități educaționale și a fost planificat la muncă realizând 324 zile câștig ca urmare a muncii prestate, iar Comisia din Penitenciar în unanimitate a propus amânarea cu 8 luni a condamnatului, având în vedere conduita oscilantă, implicarea modestă în activități lucrative și neimplicarea în activități educaționale în amânare.
Beneficiul liberării condiționate nu este însă un drept al condamnatului, ci numai o vocație a acestuia, astfel că instanța din analiza datelor existente la dosar apreciază în acest moment că nu este oportună și prudentă acordarea acestui beneficiu deținutului, pentru restul de pedeapsă.
Se consideră că pedeapsa privativă de libertate aplicată acestuia nu și-a atins scopul înainte de expirarea ei, astfel că timpul efectiv executat se apreciază că nu este suficient reeducării sale și prevenirii comiterii de alte infracțiuni, de îndată ce acesta s-ar afla în libertate, având în vedere și concluziile comisiei de liberare din penitenciar.
Din analiza datelor existente la dosar, instanța apreciază că în acest moment nu este oportună și prudentă acordarea acestui beneficiu deținutului, pentru restul de pedeapsă.
Pentru aceste considerente instanța urmează să reducă termenul fixat de comisie pentru a fi analizat, respectiv după data de 19.12.2015.
Având în vedere prevederile art. 59 C.penal, liberarea condiționată se acordă atunci când se consideră că scopul pedepsei a fost atins înainte de durata prevăzută în hotărârea de condamnare, fapt ce se stabilește, în mod deosebit pe comportarea condamnatului în timpul executării pedepsei și pe baza antecedentelor penale.
Împotriva sentinței penale mai sus menționate, în termen legal a declarat contestație condamnatul S. A., criticile formulate fiind dezbătute la termenul de judecată din data de 22.07.2015.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței contestate, tribunalul constată că în mod temeinic prima instanță a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile legale în materie pentru a se dispune liberarea condiționată a condamnatului.
Astfel, instituția liberării condiționate constituie un beneficiu pentru condamnat care îi poate fi acordat de către instanță în situația în care acesta prezintă credibilitate și garanția că scopul preventiv al pedepsei precum și funcțiile acesteia de constrângere și reeducare s-au realizat prin eforturile concrete ale condamnatului înainte de executarea integrală a pedepsei astfel încât acesta se poate integra în societate.
Aceste elemente referitoare la credibilitatea și garanțiile pe care trebuie să le prezinte condamnatul se regăsesc în condițiile pe care acesta trebuie să le îndeplinească pentru a fi liberat condiționat, cerințe impuse atât de dispozițiile Codului de procedură art. 59 alin. 1 C.p. din 1969, precum și de dispozițiile Lg. nr. 275/2006 privind executarea pedepselor-art. 75, 77 alin. 2, ansamblul acestor dispoziții legale constituind legea mai favorabilă pentru condamnat.
Astfel, din ansamblul dispozițiilor legale menționate, rezultă că, pentru obținerea beneficiului liberării condiționate este necesar ca persoana condamnată să fie stăruitoare în muncă, disciplinată, să dea dovezi temeinice de îndreptare, de reintegrare socială în sensul de a se evidenția prin eforturi concrete în modalitățile prevăzute de aceste dispoziții legale și anume prin participarea la activități educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, de instruire școlară și de formare profesională, precum și prin responsabilitățile acordate.
Pornind de la faptul că regula o constituie executarea integrală a pedepsei, liberarea condiționată fiind excepția, precum și de la faptul că, și în situația în care condamnatul îndeplinește condițiile impuse de dispozițiile art.59 C.p. din 1969 și art.75 din Legea 275/2006, instanța nu este obligată să dispună punerea în libertate a condamnatului, sens în care legiuitorul a folosit în redactarea dispozițiilor legale mai sus menționate sintagma „condamnatul poate fi liberat condiționat”, iar nu exprimări de genul „condamnatul este liberat condiționat”, ori „instanța dispune liberare condiționată”, rezultă că, la analizarea oportunității liberării condiționate, instanța poate ține seama și de elemente ca: natura faptei comise, gravitatea acesteia, modul concret de comitere - elemente ce pot furniza date legate de periculozitatea persoanei acestuia, de predispoziția sa pentru comiterea unui anume gen de infracțiuni, despre capacitatea reală a acestuia de reintegrare în societate ori despre existența unui anume risc de recidivare și pot conduce la concluzia realizării sau nu a scopului și funcțiilor pedepsei.
Din această perspectivă, tribunalul consideră că perioada efectiv executată de către condamnatul S. A., care a comis o faptă gravă – omor deosebit de grav - pentru care a fost condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață ,nu este suficientă pentru a se considera că scopul preventiv și funcțiile de reeducare și constrângere ale pedepsei s-au realizat în mod indiscutabil.
Astfel, raportat la infracțiunea pe care a săvârșit-o, la pedeapsa aplicată și la timpul efectiv executat, tribunalul consideră că executarea în continuare a pedepsei, este necesară în vederea atingerii scopului preventiv al acesteia și totodată a îndeplinirii funcțiilor de reeducare și în special de constrângere a condamnatului și nu se impune nici reducerea termenului de reânnoire a cererii,care este unul rezonabil.
Pentru argumentele expuse, tribunalul va respinge ca nefondată contestația declarată de condamnat .
Văzând și prevederile art.275 alin.2 și art.272 Cod proc.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b Cod proc.pen.,rap.la art.587 Cod proc.pen.,
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul S. A. –fiul lui M. și M. ,ns.la 15.06.1974- împotriva sentinței penale nr.1549/19.06.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._ .
În baza art.275 alin.2 Cod proc.pen.,
Obligă condamnatul contestator la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi ,23.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. D. V.
TEHNORED.C..JUD.N.A.-24.07.2015-3 EX
Red.jud.F.S/24.06.2015/Tehnored.gref.T.N./24.06.2015/5 ex./3pag.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 283/2015.... | Verificare măsuri preventive (art.207 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
