Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 18/2012. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 18/2012 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-01-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 18
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. M.
Judecător V. M.
Judecător G. C.
Grefier L. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat prin procuror C. N.
Pe rol soluționarea recursului declarat de condamnatul C. M. I. B., aflat în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., împotriva sentinței penale nr. 2806/14.11.2011, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ , având ca obiect cerere de liberare condiționată (art.450 C.p.p., art.55 ind.1 și următoarele C.p.) .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurent condamnat C. I. B. asistat de avocat P. R. J. în substituirea avocatei P. V. C. desemnată din oficiu.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care nemaifiind alte cererii de formulat sau probe de administrat s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul în dezbateri;
Recurentul, prin avocat P. R. J., solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 2806/14.11.2011, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ și rejudecând admiterea cererii și liberarea sa condiționată.
Susține că din procesul verbal întocmit de penitenciar rezultă că recurentul condamnat poate fi liberat condiționat, a prezentat o atitudine pozitivă față de activitățile educative desfășurate în penitenciar, a participat și finalizat programele ,, Adaptare la viața instituționalizată,, și ,,Educație pentru sănătate,, a participat la concursuri tematice și la programe educaționale derulate de colaboratori externi – necreditate în august – septembrie 2011.
De asemenea i s-a acordat o recompensă dar a fost și sancționat cu dreptul de a primi vizite pe o perioadă de 3 luni pentru deținerea unui telefon mobil.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, menținerea sentinței penale ca temeinică și legală cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare statului.
Recurentul inculpat C. M. I. B., având ultimul cuvânt își însușește concluziile apărătorului său și solicită admiterea recursului și pe fond admiterea cererii de liberare condiționată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față constată
Prin sentința penală nr. 2806/14.11.2011, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, s-a respins propunerea de liberare condiționată a condamnatului C. I. B., în prezent deținut în Penitenciarul C..
În baza art. 450 alin. 2 C.p.p., s-a fixat termen pentru reînnoirea cererii după data de 15.02.2012.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p., a fost obligat petentul la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că prin procesul-verbal întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate înregistrat la această instanță la data de 10.11.2011, s-a propus liberarea condiționată a condamnatului C. I. B. din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 18/2010 a Tribunalului D..
Din procesul-verbal nr. N_/ 10.11.2011 întocmit de Penitenciarul C. s-a reținut că deținutul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 18/2010 a Tribunalului D., pentru săvârșirea infracțiunii de viol și că pentru a putea fi liberat condiționat, acesta trebuie să execute fracțiunea de 2/3 din pedeapsă, respectiv 730 zile închisoare și a executat 734 zile închisoare, în care s-au inclus 30 zile ca urmare a muncii prestate.
Conform caracterizării depuse la dosar petentul-condamnat C. I. B. se află la prima analiză în Comisia de liberări condiționate. Pe durata executării pedepsei, condamnatul a prezentat o atitudine pozitivă față de activitățile educative recomandate în planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică. A fost recompensat o singură dată, la data de 21.09.2011 cu ridicarea unei sancțiuni disciplinare aplicate anterior pentru activități gospodărești, însă a avut un comportament necorespunzător, a fost sancționat disciplinar cu suspendarea dreptului de a primi vizite pe o perioadă de 3 luni pentru deținere telefon mobil.
Analizând prevederile legale în vigoare în materia liberării condiționate, instanța a retinut că, potrivit art. 59 C.p., poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în munca și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Prima instanță a arătat că îndeplinirea acestor criterii de către condamnat nu creează pentru acesta un drept, ci doar o vocație, singura în măsură să aprecieze oportunitatea liberării condiționate fiind instanța de judecată.
In speța de față, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru liberarea condiționată. Ținând cont de faptul că a fost sancționat disciplinar, gravitatea infracțiunii săvârșite, instanța a apreciat că perioada executată în detenție de condamnat nu este suficientă pentru a fi atinse scopurile pedepsei - preventiv și educativ, astfel a respins cererea de liberare condiționată și s-a fixat termen pentru reînnoirea acesteia - după data de 15.02.2012.
În considerentele hotărârii pronunțate s-a arătat că liberarea condiționata este o facultate lăsată la aprecierea instanței de judecata, astfel ca executarea fracțiunii legale de pedeapsa nu justifică prin ea însăși acordarea liberării condiționate, câtă vreme nu sunt îndeplinite cumulative condițiile enumerate in art. 59 alin 1 Cp. Comportamentul corespunzător constând în acordarea unor recompense și lipsa abaterilor disciplinare nu atrage în mod automat liberarea condiționată, în acest caz impedimentul decurgând din potențialitatea criminogenă pe care o prezintă condamnatul, care rezulta din gravitatea faptei comise, neexistând nici o garanție in sensul ca acesta este susceptibil de a se reîndrepta socio-juridic si nu va mai săvârși și alte infracțiuni.
A fost invocată cauza Maiorano vs. Italia (15 decembrie 2009) în care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis că este încălcat art. 3 sub aspectul laturii procedurale întrucât autoritățile nu și-au îndeplinit obligația pozitivă de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura protecția generala a societății împotriva actelor eventuale ale unei persoane care au executat o pedeapsa privativă de libertate pentru fapte săvârșite cu violență, și care se află în timpul liberării condiționate. In plus, ancheta declanșată de autorități nu a îndeplinit în totalitate obligația pozitivă a statului de a stabili eventuala răspundere a agenților săi implicați în evenimente (judecătorii care acordaseră regimul de semi-libertate și procurorii care nu informaseră cu privire la nerespectarea obligațiilor regimului de semi-libertate si nu solicitaseră reîncarcerarea).
Față de cele reținute mai sus, datorită gravității faptei comise, instanța a apreciat că, nu este oportună acordarea beneficiului liberării condiționate, motiv pentru care cererea petentului condamnat C. I. B. a fost respinsă.
S-a stabilit termen pentru reînnoirea cererii după data de 15.02.2012, astfel încât să existe garanții suficiente, cel puțin din punct de vedere al obligațiilor care incumba instituțiilor judiciare, că o data lăsat în libertate, funcția preventiva a pedepsei va fi îndeplinită iar condamnatul nu va recidiva infracțional.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs condamnatul C. M.I. B., precizând că din procesul verbal întocmit de penitenciar, rezultă că poate fi liberat condiționat, având o atitudine pozitivă față de activitățile educative desfășurate în penitenciar, a participat și finalizat programele ,, Adaptare la viața instituționalizată și Educație pentru sănătate. A participat la concursuri tematice și la programe educaționale derulate și a fost recompensat.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale și rejudecând admiterea cererii și liberarea condiționată.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, din oficiu în limitele conferite de lege și în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei Tribunalul constată următoarele.
Liberarea condiționată reprezintă un beneficiu instituit în favoarea persoanelor condamnate care, pe parcursul executării pedepsei ,au dovedit faptul că și-au format o atitudine corectă față de muncă și ordinea de drept și că manifestă o conduită corespunzătoare normelor de conviețuire socială, conduită prin care să nu mai fie încălcate dispoziții legale cu caracter penal.
Acordarea acestui beneficiu nu constituie ,însă, pentru instanța investită să soluționeze o astfel de cerere o obligație ci o facultate, chiar și atunci când sunt îndeplinite cumulativ toate cerințele legii-art. 59 C.p.- și cu atât mai mult ea nu se acordă atunci când nu sunt îndeplinite aceste condiții.
În prezenta cauză instanța de control judiciar reține că din actele transmise de Penitenciarul C. rezultă că recurentul condamnat a participat la mai multe programe educative dar a manifestat și un comportament necorespunzător, fiind sancționat disciplinar cu suspendarea dreptului de a primi vizite pe o perioadă de 3 luni pentru deținere de telefon mobil.
Pe de altă parte, deși nu constituie unul dintre criteriile prevăzute de art. 59 din C.p. instanța nu poate face abstracție de faptul că recurentul condamnat se află în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave – viol.
Chiar dacă pedeapsa aplicată acestuia – 3 ani închisoare - se situează la limita minimă prevăzută de textul de lege, instanța apreciază că circumstanțele în care a fost comisă fapta - partea vătămată a fost filmată in timpul raportului sexual oral și apoi amenințată că dacă nu va continua relația filmul va fi postat pe internet – demonstrează o periculozitate sporită a autorului ei și face inoportună liberarea sa condiționată în actualul stadiu al executării pedepsei. Având în vedere aspectele menționate Tribunalul constată că hotărârea pronunțată de Judecătoria C. este temeinică și legală. Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 385/15 al.1 pct.1 lit.b C.pr.pen.recursul declarat de recurentul condamnat C. I. împotriva s.p. nr. 2806/14.11.2011 pronunțată de Judecătoria C. va fi respins ca nefondat. În baza art. 192 al. 2 C.p.p. recurentul condamnat va fi obligat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul condamnat C. M. I. B., fiul lui M. și A., născut la data de 30.04.1987, în C., jud. D., CNP_, domiciliat în C., C.. București, cămin IML, .,, aflat în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., împotriva sentinței penale nr. 2806/14.11.2011, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ ca nefondat.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător oficiu .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Ianuarie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. E. M. V. M. G. C.
Grefier,
L. M.
Red.jud.V.M.
2 ex/01.02.2012
Tehnored.L.M.
J.fond:C.T.-O.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 24/2012.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
