Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 116/2016. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 116/2016 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 15-02-2016 în dosarul nr. 116/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR. 116
Ședința publică de la 15 Februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. T. O.
Grefier I. M. L.
Ministerul Public- P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.- S. Teritorial C. a fost reprezentat prin procuror G. C.
Pe rol judecarea sesizării formulate de către T. D.-BIROUL EXECUTĂRI PENALE, privind pe intimatul R. M. zis "B.", cu domiciliul în mun.Băilești, ., jud.D., având ca obiect contestația la executare (art.598 NCPP) - lit.d Cpp
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul R. M., avocat D. C., lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea sesizării și, pe cale de consecință, retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 54/2011 din 19.03.2013 emis de T. D., mandatul european de arestare nr. 10/14.08.2013, precum și mandatul de urmărire internațională emis la data de 14.08.2013.
Avocat D. C., desemnat din oficiu pentru intimat, solicită admiterea sesizării astfel cum a fost formulată.
Dezbaterile fiind închise;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale de față;
Prin sesizarea înregistrată pe rolul instanței la data de 18.01.2016, sub nr._, Biroul Executări penale din cadrul Tribunalului D. a solicitat anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 54/2011 din 19.03.2013 emis de T. D. pe numele condamnatului R. M., a mandatului european de arestare nr. 10/14.08.2013, precum și a mandatului de urmărire internațională emis la data de 14.08.2013, având în vedere că prin recunoașterea hotărârii de condamnare de către instanțele din Italia, statul român a renunțat la executarea hotărârii pe teritoriul României.
În motivarea sesizării s-a arătat că, cu ocazia punerii în executare a sentinței penale nr. 38/10.06.2011, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului D., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 921/18.03.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu privire la inculpatul R. M. zis „B.”, fiul lui I. și M., născut la data de 19.04.1985 în Băilești, jud. D., cu domiciliul în Băilești, ., jud. D., CNP_, s-au constatat următoarele:
Prin sentința penală nr. 38/10.06.2011, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului D., s-a dispus condamnarea inculpatului R. M. la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.p., pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea, în concurs, a infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 Codul penal din 1969; art. 329 alin. 1 Codul penal din 1969.
S-au emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 54/2011 din 19.03.2013, mandatul european de arestare nr. 10/14.08.2013, precum și mandatul de urmărire internațională emis la data de 14.08.2013.
Inculpatul a fost arestat la data de 23.01.2014 în Italia, în vederea predării către autoritățile române.
Cu adresa nr. MP-5154-SN din 23.06.2014, Ministerul Justiției din Italia a comunicat instanței faptul că prin decizia din data de 10.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel din R., s-a refuzat predarea condamnatului R. M. și s-a dispus preluarea executării pedepsei pe teritoriul Italiei.
La dosar a fost atașată sentința nr. 49/14/10.04.2014 a Curții de Apel din R. prin care s-a dispus ca pedeapsa de 4 ani închisoare, la care a fost condamnat inculpatul R. M., prin sentința penală nr. 38/10.06.2011 a Tribunalului D., să fie executată în Italia, în conformitate cu legislația italiană, având în vedere faptul că inculpatul locuiește împreună cu familia pe teritoriul Italiei și există un interes legitim al inculpatului să execute în Italia pedeapsa ce i-a fost aplicată.
Potrivit art. 147 din Legea nr. 302/2004, atunci când România este stat emitent, punerea în executare, după caz, a pedepsei sau măsurii privative de libertate sau a restului rămas neexecutat este de competența instanței române, doar în următoarele cazuri:
a)certificatul și hotărârea sunt retrase mai înainte ca statul de executare să pună în executare pedeapsa sau măsura privativă de libertate;
b)statul de executare refuză să recunoască și să pună în executare pedeapsa sau măsura privativă de libertate aplicată de instanța română;
c)statul de executare renunță în mod expres la dreptul său de executare;
d)statul de executare arată că nu mai poate executa pedeapsa sau măsura privativă de libertate, întrucât persoana condamnată a evadat și nu a fost găsită pe teritoriul său;
e)statul de executare arată că nu poate pune în executare pedeapsa sau măsura privativă, întrucât persoana condamnată nu a fost găsită pe teritoriul său.
În cauza de față însă, instanțele din Italia au recunoscut sentința penală nr. 38/10.06.2011, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului D., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 921/18.03.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și au dispus executarea de către inculpatul R. M. a pedepsei de 4 ani închisoare pe teritoriul Italiei, motiv pentru care nu este întrunită niciuna dintre condițiile prev. de art. 147 din Legea nr. 302/2004, statul român renunțând astfel la executarea hotărârii pe teritoriul României.
Pentru aceste motive, conform art. 598 alin. 1 lit. d C.p.p., a fost sesizată instanța de executare, T. D. pentru a se dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 54/2011 din 19.03.2013 emis de T. D., mandatul european de arestare nr. 10/14.08.2013, precum și mandatul de urmărire internațională emis la data de 14.08.2013, având în vedere că prin recunoașterea acestei hotărâri de condamnare de către instanțele din Italia, statul român a renunțat la executarea hotărârii pe teritoriul României.
În susținerea cererii au fost atașate, în copie, sentința penală nr.38 din 10.06.2011 a Tribunalului D., extras decizia penală nr.302 din 15.10.2012 a Curții de Apel C., extras decizia penală nr.921 din 18.03.2013 a ÎCCJ.
Analizând sesizarea formulată, având în vedere dispozițiile art. 147 din Legea nr. 302/2004, instanța constată că instanțele din Italia au recunoscut sentința penală nr. 38/10.06.2011, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului D., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 921/18.03.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și au dispus executarea de către inculpatul R. M. a pedepsei de 4 ani închisoare pe teritoriul Italiei.
În consecință, cum în cauză nu este întrunită niciuna dintre condițiile prev. de art. 147 din Legea nr. 302/2004, statul român renunțând astfel la executarea hotărârii pe teritoriul României, în baza art.598 alin.1 lit.d C.p.p. va admite sesizarea Biroului Executări Penale din cadrul Tribunalului D. și va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.54/2011 din data de 19.03.2013 emis de T. D., a mandatului european de arestare nr.10/14.08.2013 și mandatului de urmărire internațională nr.10 din data de 21.08.2013.
În baza art.275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului din care suma de 130 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.598 alin.1 lit.d C.p.p.
Admite sesizarea Biroului Executări Penale din cadrul Tribunalului D. și dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.54/2011 din data de 19.03.2013 emis de T. D., a mandatului european de arestare nr.10/14.08.2013 și mandatului de urmărire internațională nr.10 din data de 21.08.2013, privind pe condamnatul R. M. zis "B.", fiul lui I. și M., născut la data de 19.04.1985, în mun.Băilești, jud.D., CNP_, domiciliat în mun.Băilești, ., jud.D..
În baza art.275 alin.3 C.p.p.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului din care suma de 130 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Cu drept de contestație în 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Februarie 2016
Președinte,
C. T. O.
Grefier,
I. M. L.
Red jud CTO/Tehnored IML
5 ex/ 29 Februarie 2016
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 110/2016.... | Omor. Art.188 NCP. Sentința nr. 17/2016. Tribunalul DOLJ → |
|---|
