Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 1269/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1269/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-12-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1269
Ședința publică de la 08 Decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. F.
GREFIER M. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat de procuror C. F.
Pe rol judecarea contestației formulate de contestatorul-inculpat P. C. împotriva încheierii de ședință din 04.12.2014 pronunțată de J. C. în dosarul nr._ 14, având ca obiect verificare măsuri preventive (art.206 NCPP)
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul inculpat P. C., asistat de apărător desemnat din oficiu, av. V. M., care depune la dosar delegație pentru asistența judiciară obligatorie nr.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Contestatorul inculpat P. C. învederează instanței că își menține contestația formulată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației declarate.
Av. din oficiu V. M., pentru contestatorul inculpat P. C., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii instanței de fond și revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri preventive cu măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar. În susținerea contestației, se arată că în acest stadiu procesual în care nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și în raport de atitudinea sinceră și de regret a inculpatului, nu se mai impune menținerea acestuia în stare de arest preventiv.
Reprezentantul Ministerului Public solicită, în temeiul art. 206 Cpp, respingerea contestației și menținerea încheierii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, considerând că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar până în acest moment procesual nu au intervenit elemente noi în favoarea inculpatului care să determine revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.
Contestatorul inculpat P. C., având ultimul cuvânt, recunoaște și regretă faptele, solicitând să fie judecat în stare de libertate.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 04.12.2014 pronunțată de J. C. în dosarul nr._ 14, s-a respins cererea formulată de inculpatul P. C., de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, măsuri prev. de art. 202 alin.4 lit. b sau d C.p.p, iar în baza art. 208 alin. 2 raportat la art. 207 alin. 4 C.p.p., s-a menținut ca legală și temeinică măsura arestului preventiv a inculpatului P. C., măsură dispusă prin încheierea cu numărul 252 din 17.10.2014 a Tribunalului D., stată în dosarul nr._/215/2014 al Judecătoriei C..
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. C. cu numărul 9861/P/2014 din 07.11.2014, inculpatul P. C. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: două infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. și ped. de art. 334 al. 1 Cp; două infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. și ped. de art. 335 al. 1 Cp; o infracțiune de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care la momentul testării avea o alcoolemie peste limita legală, prev. și ped. de art. 336 al. 1 Cp; o infracțiune de furt calificat prev. și ped. de art. 228 al. 1 – 229 al. 1 lit. b Cp; o infracțiune de uz de fals prev. de art. 323 Cp; o infracțiune de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 47 Cp raportat la art. 320 al. 1 Cp; toate cu aplicarea art. 38 al. 1 Cp.
În actul de sesizare s-au reținut că la data de 05.10.2014, în jurul orei 19.00, inculpatul a condus pe mai multe străzi din mun. C. autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare M046828 a cărui valabilitate era expirată din data de 27.09.2014 și fără să dețină permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule, având o alcoolemie de 1,17 mg/l alcool în aerul expirat iar cu ocazia recoltării probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei s-au stabilit alcoolemiile de 1,901 g‰ pentru proba I, respectiv 1,75 g‰ pentru proba II;
De asemenea, în noaptea de 10/11.10.2014 în jurul orelor 23.00, a condus pe străzile din . pe o distanță de aproximativ 15 km pe DN6B, autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare M046828 a cărui valabilitate era expirată din data de 27.09.2014 și fără să dețină permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, iar din magazinul situat în incinta stației Peco aparținând . din ., a sustras un cartuș de țigări marca P. Mall, cauzând un prejudiciu în valoare de 135 lei;
Totodată, în luna decembrie 2012, aflându-se în Munchen, și-a cumpărat de la persoană necunoscută un permis de conducere contra sumei de 300 euro, permisul fiindu-i reținut la data de 19.12.2012 prin decizia finală a Judecătoriei Munchen pentru conducere neglijentă în stare de ebrietate.
Prin încheierea cu numărul 252 din 17.10.2014 a Tribunalului D., dată în dosarul nr._/215/2014 al Judecătoriei C., admițându-se contestația formulată de către P. de pe lângă J. C. împotriva încheierii cu numărul 113 din 14.10.2014, dată în dosarul cu numărul_/215/2014 al Judecătoriei C., Tribunalul D. a admis propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă J. C., dispunând arestarea preventivă a inculpatului P. C. pe o perioadă de 30 zile.
Pentru a se dispune astfel s-a reținut că potrivit dispozițiilor legale care reglementează măsurile procesuale ce pot fi luate în cursul procesului penal (art. 202, 209, 223 Cpp), arestarea preventivă a inculpatului se dispune atunci când sunt îndeplinite cumulativ mai multe condiții: există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, măsura arestării preventive este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, să nu existe o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, măsura să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia; să existe cel puțin unul dintre cazurile prevăzute de art. 223 alin 2 Cpp.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul va fugi după săvârșirea unei infracțiuni. Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de Curte în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea respectivă (hotărârea Gusinsky contra Rusiei/19.05.2004, Tuncer și Durmus contra Rusiei /02.11.2004).
Analizând actele de la dosarul cauzei prin prisma dispozițiilor legale interne și internaționale care reglementează arestarea preventivă, judecătorul de drepturi si libertăți din cadrul tribunalului constată că în cauză există indicii temeinice că, în noaptea de 10/11.10.2014 în jurul orei 23.00, inculpatul P. C. a condus pe mai multe străzi din . Opel Astra cu numărul de înmatriculare M046828, a cărui valabilitate era expirată din data de 27.09.2014 și fără să dețină permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule, iar din magazinul situat în incinta stației peco . din ., a sustras un cartuș de țigări marca Palll Mall, cauzând un prejudiciu în valoare 135 lei.
De asemenea este îndeplinită si condiția prev de art. de art. 223 alin 1 lit. d C.p.p. în sensul că în cauză,există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o noua infracțiune.
Astfel, din examinarea actelor dosarului de urmărire penală se constată că prin ordonanța nr. 9861/P/2014 din 10.10.2014 a Parchetului de pe lângă J. C. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care nu poseda permis de conducere si conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care la momentul testării avea o alcoolemie peste limita legală,fapte prev. de art. 335 alin 1 cp si 336 alin. 1 cp.
In fapt s-a reținut că, la data de 5 10 2014,in jurul orei 19.00, inculpatul a condus pe mai multe străzi din C., autoturismul marca OPEL ASTRA, cu numărul de înmatriculare M046828, a cărui valabilitate era expirată din data de 27.09 2014,si fără sa dețină permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule,având o alcoolemie de 1,17 mg/l alcool in aerul expirat.
După punerea in mișcare a acțiunii penale împotriva sa,există suspiciunea rezonabilă rezultând din probe că în noaptea de 10/11.10.2014 a comis cu intenție alte infracțiuni, respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere și furt calificat fapte prev. și ped. de art. 334 alin. 1 C. pen, art. 335 alin. 1 C. pen și art.art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b) din C. pen., toate cu aplic. disp. art. 38 alin. 1 C. pen.
In consecință, in mod greșit judecătorul de drepturi si libertăți de la instanța de fond a constatat ca doua dintre infracțiunile pentru care s-a formulat anterior propunere de arestare preventiva și s-a pus in mișcare acțiunea penală sunt aceleași cu cele care fac obiectul prezentei propuneri de arestare, in condițiile in care este vorba despre infracțiuni de același gen săvârșite la date diferite - respectiv 5.10.2014 si 10/11.10.2014.
Totodată, judecătorul de drepturi si libertăți din cadrul tribunalului constată că există îndeplinită și condiția prev. de art. 223 alin 2 Cpp, întrucât pedeapsa pentru infracțiunile de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere și furt calificat fapte prev. și ped. de art., art. 335 alin. 1 C. pen și art.art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b) din C. pen este de 5 ani închisoare si, privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În lipsa unei definiții legale a sintagmei „pericol pentru ordinea publică”, în practica judiciară s-a stabilit că acesta derivă din mai multe criterii, cum ar fi: natura și gravitatea faptei, circumstanțele în care a fost comisă, atitudinea manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal, necesitatea asigurării unui echilibru între interesele generale ale societății și interesele legitime ale persoanei cercetate.
In speță, la aprecierea pericolului pentru ordinea publica judecătorul de drepturi si libertăți are in vedere perseverenta infracțională a inculpatului .
Acesta a fost anterior sancționat administrativ pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt, fără ca sancțiunea aplicată să contribuie la reeducarea acestuia. In prezent este cercetat . penal, fiind pusă in mișcare acțiunea penala împotriva sa pentru fapte de același gen, pretins comise cu 5 zile înainte de faptele ce fac obiectul propunerii de arestare preventivă, existând posibilitatea ca in situația in care ar fi cercetat in stare de libertate să continue sa săvârșească si alte fapte antisociale.
De asemenea, se vor avea in vedere si aspecte care țin de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite (creându-se o stare de pericol pentru siguranța pietonilor si a celorlalți participanți la trafic, prin conducerea unui autoturism de o persoana ce nu deține cunoștințele si aptitudinile necesare desfășurării unei astfel de activități), de amploarea acestui gen de infracțiuni care impun o riposta ferma din partea autorităților.
In condițiile in care inculpatul persista in sfidarea legii, nu se poate concluziona ca aspectele ce țin de persoana inculpatului nu pot conduce la concluzia ca se impune privarea de libertate a inculpatului așa cum a apreciat judecătorul de drepturi si libertăți de la instanța de fond.
In consecință, se constata că pentru buna desfășurare a procesului penal și al prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni se impune privarea de libertate a inculpatului P. C., această măsură fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor și necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal la care face referire alineatul 3 al art. 202 C.p.p., precum și jurisprudența CEDO.
Se constată astfel ca fiind îndeplinit atât caracterul necesar al măsurii privative de libertate, cât și caracterul insuficient al altor măsuri preventive mai puțin coercitive decât arestarea preventivă. Totodată, Judecătorul de Drepturi și Libertăți din cadrul tribunalului mai reține că în speță nu există nici o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma reglementărilor prev. de art. 208 și art. 207 C.p.p., instanța de fond a constatat că măsura arestului preventiv a inculpatului este legală și temeinică, urmând a fi menținută, deoarece temeiurile care au fost avute în vedere la momentul arestării preventive a inculpatului sunt încă de actualitate și că o eventuală înlocuire a acestei măsuri cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate cum ar fi aceea a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, prev. de art. 202 alin. 4 litera b sau d NC.p.p, nu este oportună în această fază a procesului penal.
Măsurile preventive se dispun, potrivit art. 202 alin.1 C.p.p, în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată, precum și pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Dacă în cauză nu mai subzistă pericolul periclitării bunei desfășurări a cercetării judecătorești, dat fiind faptul că la termenul din 04.12.2014 inculpatul a dat o declarație de recunoaștere a tuturor infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, pericolul săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpat, este încă de actualitate. Acest pericol este justificat de numeroasele infracțiuni săvârșite de inculpat într-un interval de timp scurt (în intervalul 05-10.10.2014 acesta a comis nu mai puțin de șase infracțiuni la regimul circulației rutiere dar și contra patrimoniului), iar din fișa de cazier judiciar a acestuia rezultă că a mai fost sancționat administrativ pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat.
Instanța de fond a apreciat că măsura privativă de libertate a arestului este concordantă cu gravitatea faptelor săvârșite de către inculpat, gravitate ce constă în modalitatea de săvârșire a faptelor și în multitudinea acestora.
S-a apreciat că o măsură preventivă de nici două luni, raportată la numeroasele infracțiuni presupus a fi săvârșite de către inculpat, nu încalcă principiul proporționalității unei măsuri preventive, principiu ce a fost statuat atât de practica judiciară internă dar și de jurisprudența CEDO.
Circumstanțele de ordin personal ale inculpatului-referitoare la situația și familială (mama în vârstă, bolnavă), deloc de neglijat, vor fi analizate și balanță cu interesul general ce reglementează buna desfășurare a procesului penal.
Pentru argumentele expuse mai sus, s-a apreciat că înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură privativă de libertate, cum ar fi aceea a controlului judiciar, nu se justifică nefiind nici justificată și nici oportună.
În consecință, prima instanță a apreciat că menținerea arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă și prelungirea acestei măsuri preventive, impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, fiind realizate cerințele prev. de art. 207 alin. 4 C.p.p.
Împotriva acestei încheieri a declarat contestație inculpatul P. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură, respectiv controlul judiciar sau arestul la domiciliu.
Analizând contestația formulată prin prisma motivelor invocate și a celor ce pot fi examinate din oficiu conform art. 206 C.p.p., tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente de fapt si de drept:
Tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.pr.pen., măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
De asemenea, potrivit art. 202 C.pr.pen., măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Așadar, se constată că textele de lege menționate mai sus, instituie în favoarea inculpaților care au săvârșit infracțiuni, o vocație cu privire la măsura preventivă a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, instanța de judecată având posibilitatea de a aprecia, în funcție de datele concrete ale cauzei, respectiv gravitatea infracțiunilor comise și persoana inculpatului, dacă cercetarea acestuia în stare de libertate sau având obligația de a nu părăsi imobilul unde locuiește, cu respectarea unor anumite condiții și obligații, este de natură a asigura scopul procesului penal dar și scopul măsurilor preventive, așa cum prevăd dispozițiile art. 202 C.p.p.
Potrivit art. 208 alin. 2 C. proc. pen., instanța de judecată verifică din oficiu, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive înainte de expirarea duratei acesteia.
Din analiza materialului probator administrat până la acest moment, rezultă suspiciunea rezonabilă a săvârșirii de către inculpatul P. C. a două infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. și ped. de art. 334 al. 1 Cp; două infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. și ped. de art. 335 al. 1 Cp; o infracțiune de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care la momentul testării avea o alcoolemie peste limita legală, prev. și ped. de art. 336 al. 1 Cp; o infracțiune de furt calificat prev. și ped. de art. 228 al. 1 – 229 al. 1 lit. b Cp; o infracțiune de uz de fals prev. de art. 323 Cp; o infracțiune de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 47 Cp raportat la art. 320 al. 1 Cp; toate cu aplicarea art. 38 al. 1 Cp, constând în aceea că:
- la data de 05.10.2014, în jurul orei 19.00, inculpatul a condus pe mai multe străzi din mun. C. autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare M046828 a cărui valabilitate era expirată din data de 27.09.2014 și fără să dețină permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule, având o alcoolemie de 1,17 mg/l alcool în aerul expirat iar cu ocazia recoltării probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei s-au stabilit alcoolemiile de 1,901 g‰ pentru proba I, respectiv 1,75 g‰ pentru proba II;
- în noaptea de 10/11.10.2014 în jurul orelor 23.00, a condus pe străzile din . pe o distanță de aproximativ 15 km pe DN6B, autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare M046828 a cărui valabilitate era expirată din data de 27.09.2014 și fără să dețină permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, iar din magazinul situat în incinta stației Peco aparținând . din ., a sustras un cartuș de țigări marca P. Mall, cauzând un prejudiciu în valoare de 135 lei.
Astfel, pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a antecedentelor penale ale inculpatului, se constată că privarea acestuia de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, condiții și cazuri expres și limitativ arătate în art. 223 C. proc. pen..
De asemenea, se constată că menținerea măsurii arestării preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal și în bune condiții a activității de administrare a probelor, neintervenind astfel schimbări în ceea ce privește temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Pe de altă parte, se apreciază că măsura preventivă a arestării este în continuare proporțională cu gravitatea acuzației raportat la infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul, fapte care se caracterizează în concret printr-o rezonanță socială semnificativă, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. 3 C. proc. pen.
În plus, durata arestării preventive nu a depășit un termen nerezonabil, inculpatul fiind arestat la data de 17.10.2014.
Se constată astfel ca fiind îndeplinit atât caracterul necesar al măsurii privative de libertate, cât și caracterul insuficient al altor măsuri preventive mai puțin coercitive decât arestarea preventivă, având în vedere și faptul că cercetarea judecătorească este la debutul său, inculpatul nefiind audiat de către instanță, precum și situația antecedentelor penale ale inculpatului, acesta fiind cercetat penal într-un alt dosar, în care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa pentru fapte similare, presupus a fi comise cu 5 zile înainte de faptele ce formează obiectul prezentei cauze).
Astfel, pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru a asigura prezența inculpaților în fața organelor judiciare, în mod corect prima instanță a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul P. C. cu o altă măsura preventivă mai ușoară, prevăzută de art. 202 alin. 4 Cpp.
Față de considerentele expuse, apreciind că măsura preventivă a arestării dispusă față de inculpatul P. C. este legală si temeinică, precum și verificând subzistența temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, caracterul necesar și proporțional al acesteia cu gravitatea acuzației și scopul urmărit, nefiind identificate din oficiu motive de nelegalitate ori netemeinicie, în temeiul art. 206 NCpp tribunalul va respinge contestația declarată de inculpatul P. C..
În baza art. 275 alin. 2 NCPP va obliga contestatorul inculpat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația formulată de inculpatul P. C., fiul lui M. și I., născut la data de 23.11.1964, în com. Goiești, ., cu domiciliul în comuna Goiești, ., jud. D., CNP_, împotriva încheierii din data de 04.12.2014 pronunțată de J. C..
În temeiul art. 275 alin. 2 Cpp
Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.12.2014.
Președinte, Grefier,
E. F. M. D.
Red. Jud. E.F./tehnored. M.D.
09 Decembrie 2014/2 ex.
J.f. G. F.M.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 524/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
