Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 56/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 56/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 12311/318/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 56/2013
Ședința publică de la 25 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător Ș. Ș.
Judecător G. C.
Grefier I. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj;
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de către recurentul parte civilă O. A. și recurentul inculpat N. V. împotriva sentinței penale nr. 74/11.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat recurentul parte vătămată O. A. asistat de avocat G. C. și recurentul inculpat N. V. asistat de avocat R. G., apărător ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, avocat G. C. pentru recurentul parte civilă a depus la dosar în fotocopie chitanța nr. 2433 din 07.02.2013 reprezentând onorariu avocat în sumă de 620 lei, factura fiscală nr. 2495 din 07.02.2013 și contractul de asistență judiciară nr._ din 07.02.2013.
A fost ascultat recurentul inculpat N. C. V., declarația consemnată este atașată la dosarul cauzei, după care nefiind cereri s-au declarat recursurile în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri:
Avocat G. C. pentru recurentul parte vătămată a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, majorarea daunelor materiale la 4.000 lei întrucât acestea nu au fost acordate în totalitate, ținând cont de deplasările la toate termenele de judecată, de contravaloarea taxei de eliberare a certificatului medico-legal, de contravaloare medicamentelor, schimbarea de două ori a aparatului gipsat și de contravaloarea zilelor lucrătoare în gospodărie acestuia de zilieri, precum și acordarea daunele morale întrucât cele stabilite de instanța de fond sunt foarte mici în raport de trauma fizică și psihică suferită; a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței în ceea ce privește daunele morale și materiale, cu cheltuieli de judecată, depunând la dosar concluzii scrise.
Avocat R. G. pentru recurentul inculpat a solicitat respingerea recursului declarat de partea civilă ca nefondat, cu motivarea că despăgubirile civile solicitate de aceasta nu au fost dovedite prin mijloacele de probă solicitate de instanță.
Reprezentantul Ministerului Public a arătat că sumele au fost stabilite corect și a solicitat respingerea recursului declarat de partea civilă ca nefondat.
Avocat R. G. pentru recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat întrucât despăgubirile acordate părții civile de instanța de fond sunt exagerat de mari, iar declarațiile celor doi martori propuși de aceasta, respectiv M. și A. nu sunt nici temeinice și nici convingătoare; inculpatul este pensionar, cu o pensie foarte mică și nu dispune de fondurile necesare acoperirii despăgubirilor, solicitând admiterea recursului casarea sentinței recurate și pe fond reducerea cuantumului despăgubirilor civile.
Avocat G. C. pentru recurentul parte civilă a solicitat respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat.
Reprezentantului Ministerului Public a solicitat respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat.
Recurentul inculpat, având personal cuvântul a achiesat la concluziile apărătorului său.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 74/11.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în baza art. 181 alin. 1 C.pen. a fost condamnat inculpatul N. V., fiul lui C. și I., născut la data de 02.10.1947, în ., cu domiciliul în comuna Schela, ., CNP:_, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata prevăzută de dispozițiile art. 82 C.pen.
Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.pen.
S-a aplicat inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și lit. b C.pen. pe durata prevăzută de art. 71 C.pen.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
A fost admisă în parte cererea părții civile O. A., domiciliat în comuna Schela, ..
A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumelor de 1600 lei cu titlu de despăgubiri materiale, 3000 lei daune morale și 620 lei cheltuieli judiciare și la 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 2075/P/2012 din 10.07.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. a fost trimis în judecată inculpatul N. V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 181 alin. 1 C.pen.
S-a reținut că la data de 18.04.2012 P. de pe lângă Judecătoria Tg-J. a fost sesizat de către numitul O. D. A. cu privire la faptul că în data de 10.04.2012, în jurul orei 13:30, în timp ce se afla în grădina casei sale a fost agresat fizic de numitul N. V., fiind lovit cu un obiect confecționat din lemn (arac de vie) peste mâna stângă, constituindu-se dosarul penal nr. 2075/P/2012.
La data de 12.04.2012 organele de cercetare penală din cadrul Secției de Poliție nr. 10 Bumbești-J. au fost sesizate de către aceeași persoană, respectiv O. D. A., cu privire la aspectele arătate în plângerea mai sus menționată, fiind înregistrat în acest sens dosarul penal nr. 2158/P/2012.
Constatându-se că între aceste cauze există legătură de conexitate, pentru o mai bună înfăptuire a justiției s-a dispus prin ordonanța nr. 2075/P/2012 din data de 04.05.2012, conexarea dosarului penal nr. 2158/P/2012 la dosarul penal nr. 2075/P/2012.
Fiind audiată în cauză, partea vătămată O. D. A. a reiterat conținutul plângerii, arătând că în data de 10.04.2012, în jurul orei 13:30, aflându-se în grădina casei sale, împreună cu martorul Ș. A. și fiul acesteia, Ș. V., a fost insultat și amenințat de N. V., care se afla pe terenul proprietatea numitei G. M., suprafață pe care inculpatul o administrează, invocând faptul că este deranjat de prezența pe acest teren a păsărilor persoanei vătămate.
Din cercetările efectuate s-a constatat că în acele împrejurări, deplasându-se spre gardul despărțitor, O. D. A. a încercat să-și recupereze păsările care se aflau pe terenul învecinat, împrejurare în care N. V. s-a apropiat, ținând în mână un arac de vie pe care l-a îndreptat spre partea vătămată.
Aceasta s-a apărat, ridicând brațul stâng, astfel că O. D. A. a fost lovit peste mâna stângă, aracul respectiv retezându-se.
În aceste împrejurări, inculpatul i-a adresat părții vătămate cuvinte jignitoare și amenințări cu moartea.
În urma agresiunii exercitate de inculpat asupra părții vătămate, aceasta a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale, nefiind pusă în primejdie viata victimei, potrivit certificatului medico-legal nr. 340/13.04.2012 emis de Serviciul de Medicină Legală Gorj.
Aceste aspecte au fost confirmate și de martorii Ș. A. și D. C., ascultați în cauză.
Fiind ascultat în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut parțial săvârșirea faptei, arătând că a lovit partea vătămată O. D. A. în legitimă apărare, el fiind lovit primul de către acesta. Același inculpat a mai arătat că l-a lovit pe O. D. A. peste mâna dreaptă și că anterior a avut cu acesta un schimb de replici referitor la degradarea culturilor de legume și a viței de vie.
Cu privire la infracțiunea de amenințare, prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea materialului de urmărire penală și trimiterea acestuia la Secția de Poliție nr. 10 Bumbești-J., în vederea efectuării de cercetări față de N. V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 193 C.pen.
În ședința publică din 19.11.2012, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 4320 lei reprezentând despăgubiri materiale, respectiv contravaloarea muncilor efectuate de alte persoane în locul său, contravaloarea tratamentului medicamentos, cheltuieli cu transportul, precum și la plata sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale, justificate de traumele psihice și suferința produse ca urmare a faptei inculpatului.
Ascultat în ședința publică din 03.10.2012, inculpatul N. V. a învederat instanței că se află în relații conflictuale cu partea vătămată de mai mulți ani, iar în ziua de 10.04.2012, în timp ce se afla în gospodăria vecinei G. M., pe fondul unei discuții contradictorii cu partea vătămată, în cursul căreia a fost insultat de aceasta, a smuls un arac de la vița de vie și a lovit peste mână pe partea vătămată care se apropiase anterior de inculpat, sporind conflictul; inculpatul a mai arătat că, după ce a lovit pe partea vătămată a auzit când aceasta a acuzat șocul loviturii, spunând „au, îmi rupseși mâna”, refuzând să admită însă că i-ar fi produs părții vătămate leziunea constatată în actul medico-legal.
Instanța de fond a dispus ascultarea martorilor indicați în rechizitoriu, respectiv Ș. A., D. C., iar la solicitarea inculpatului, în apărare, a dispus ascultarea martorilor M. G. și C. M..
Certificatul medico legal nr. 340/2012 eliberat de S.M.L. Gorj a fost avizat cu avizul nr. 135/E2/21.11.2012/4854/A al Comisiei de Control și Avizare a actelor medico-legale de pe lângă Institutul de Medicină Legală C..
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a ascultat martorii A. M. și M. R..
Din analiza ansamblului probator al cauzei, instanța de fond a reținut că se confirmă starea de fapt expusă prin actul de sesizare în sensul că la data de 10.04.2012 inculpatul N. V., pe fondul unei altercații cu partea vătămată O. A. l-a lovit pe acesta cu un obiect din lemn, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 340/2012 eliberat de S.M.L. Gorj, respectiv „fractură medie cubitus stâng fără deplasare, plagă contuză 1/3 medie antebraț stâng”.
Instanța de fond a constatat că fapta săvârșită de inculpat, astfel cum a fost reținută și descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin.1 C.pen.
În raport de gravitatea leziunilor produse părții vătămate, numărul ridicat al zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare (aproape de limita de încadrare în dispozițiile art. 182 C.pen.) și de atitudinea oscilantă a inculpatului, instanța de fond a considerat că fapta inculpatului prezintă pericolul social al infracțiunii prevăzută de art. 181 alin.1 C.pen., și constatând întrunite cerințele art. 345 alin. 2 C.pr.pen. a condamnat pe inculpat.
În ce privește apărarea promovată de inculpat prin invocarea legitimei apărări conform art. 44 C.pen. și art. 73 lit. b C.pen., instanța de fond a constatat că din probele cauzei nu au rezultat împrejurările invocate de către inculpat deoarece martorul Ș. A., singurul martor ocular al conflictului a declarat cu certitudine că partea vătămată nu a avut asupra sa nici un corp dur și nu a inițiat vreun atac asupra inculpatului, iar din examinarea certificatului medico legal nr. 340/2012 eliberat de S.M.L. Gorj se observă că leziunile constatate pledează pentru o acțiune de apărare din partea părții vătămate
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului instanța de fond a ținut seama de limitele prevăzute de lege, pericolul social concret ridicat al faptei (apreciat prin prisma modalității de comitere - lovire repetată cu corp dur și numărul ridicat al zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării), relațiile tensionate dintre părți, vârsta, dar și persoana făptuitorului care, deși nu are antecedente penale și a confirmat existența conflictului, implicit agresarea părții vătămate, a negat consecințele faptei.
În raport de aceste criterii s-a apreciat că pedeapsa închisorii, în limite orientate spre minimul special, cu suspendarea condiționată a executării, este aptă să asigure atingerea scopului sancțiunii penale.
Sub aspectul laturii civile instanța de fond a reținut ca relevantă declarația martorului A. M. în sensul că acest martor a ajutat partea civilă la muncile agricole și gospodărești în perioada în care aceasta nu le-a putut desfășura, lucrând circa 2-3 zile săptămânal, fiind remunerat cu suma de câte 40-50 lei pe zi, în funcție de natura muncii prestate, precum și în sensul că în zilele în care martorul nu a ajutat partea civilă, aceasta a plătit alte persoane cu sume asemănătoare.
De asemenea, instanța de fond a reținut ca relevantă declarația martorului M. R. în sensul că acest martor a prestat aproximativ 20 de zile pentru partea civilă diverse activități pe care aceasta nu le-a putut desfășura întrucât avea brațul imobilizat, fiind plătit cu sume de câte 40-50 lei/zi.
Instanța de fond a considerat că este probată astfel plata sumei de minim 40 lei pe zi timp de câte 20 zile pentru ambii martori, rezultând astfel o valoare de 1600 lei, ce se cuvine părții civile cu titlu de despăgubiri.
Cererea privind acordarea daunelor morale a fost, de asemenea, considerată întemeiată având în vedere trauma fizică și psihică provocată de leziunile suferite, numărul ridicat al zilelor de îngrijiri medicale, disconfortul creat de perioada de îngrijire.
Având în vedere împrejurarea că partea civilă nu a fost spitalizată și nu a suferit intervenție chirurgicală fiind vorba de o fractură fără deplasare, s-a considerat de instanța de fond că suma de 3000 lei cu titlu de daune morale este îndestulătoare.
Văzând dispozițiile art. 193 C.pr.pen. s-a admis cererea părții civile privind acordarea cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu avocat ales în sumă de 620 lei, conform chitanței nr. 2154/2012 depusă la dosar.
În temeiul art. 191 C.pr.pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs părțile, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul laturii civile a cauzei.
În motivarea recursului său partea civilă a susținut că instanța de fond a stabilit cuantumuri foarte mici pentru despăgubirile materiale și morale acordate, cuantumuri care sunt în contradicție cu aspectele ce rezultă din ansamblul probator al cauzei, precum și că instanța de fond nu a avut în vedere că partea civilă a efectuat cheltuieli judiciare mai mari decât suma de 620 lei stabilită drept onorariu de avocat; în concret, partea civilă a susținut că în mod greșit instanța de fond nu a avut în vedere că în intervalul 10.04.2012 – 20.05.2012 reprezentând cele 55 de zile de îngrijiri medicale consemnate în actul medico-legal au fost 34 de zile lucrătoare în care pentru partea civilă au lucrat persoane plătite cu câte 50 de lei pe zi fiecare și cărora li s-a servit mâncare și băutură în valoare de câte 100 lei pe zi; de asemenea, s-a susținut că instanța de fond în mod greșit nu a avut în vedere că partea civilă a plătit și următoarele sume de bani: 38 lei reprezentând taxa de eliberare a certificatului medico-legal, 200 de lei reprezentând suma plătită șoferului care a transportat partea civilă de acasă la medic și înapoi, 200 lei reprezentând costul medicamentelor achiziționate, 150 lei reprezentând cheltuielile determinate de schimbarea aparatului gipsat, dar și alte sume de bani determinate de transportul cu mașina personală la controalele medicale ulterioare; s-a invocat că suma de 3.000 lei acordată cu titlu de daune morale nu corespunde suferințelor îndurate de partea civilă și sechelelor cu care aceasta a rămas, nefiind aptă să compenseze aceste neajunsuri și să creeze părții civile posibilitatea unei vieți familiale și sociale echivalente celei pe care a avut-o anterior comiterii infracțiunii; sentința a mai fost criticată și sub aspectul laturii civile în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a acordat contravaloarea costului transportului părții la termenele de judecată în valoare de câte 18 lei pentru fiecare termen și despăgubirii martorilor în valoare de câte 50 lei pentru fiecare.
În motivarea recursului său inculpatul a susținut că în mod greșit instanța a acordat daune materiale și morale exagerat de mari și nejustificate prin probe, în condițiile în care martorii ascultați sub aspectul laturii civile au făcut declarații contradictorii, parțial necorespunzătoare adevărului în sensul că nu au fost capabili să indice ce braț a avut imobilizat partea vătămată și au susținut că au efectuat activități lucrative (precum culesul prunelor) ce nu aveau corespondent în perioada anului în care partea civilă s-a aflat în imposibilitate de a munci, respectiv luna aprilie; s-a solicitat instanței de recurs să aibă în vedere că inculpatul nu dispune de mijloacele bănești necesare pentru acoperirea despăgubirilor acordate de instanța de fond.
Recurentul parte civilă a depus la instanța de recurs, în fotocopie contractul de asistență juridică nr._ din 07.02.2013, factura și chitanța doveditoare ale plății onorariului de apărător ales în faza de judecată a recursului.
Instanța de recurs a procedat la ascultarea inculpatului la termenul din 25.02.2013.
Tribunalul, analizând recursurile declarate în raport de motivele formulate, și examinând sentința instanței de fond sub toate aspectele potrivit art. 3856 alin. 3 C.pr.pen. constată nefondat recursul declarat de inculpat și fondat recursul declarat de partea civilă pentru considerentele de fapt și de drept ce urmează:
Astfel cum rezultă din declarația martorului A. M. (fila 37 dosar de fond), acest martor a prestat activități agricole și gospodărești pentru partea civilă timp de câte 3 zile pe săptămână în perioada în care partea civilă a avut brațul imobilizat în aparat gipsat fiind plătit cu câte 50 de lei pe zi.
Coroborând această declarație de martor cu împrejurările ce rezultă din actul medico-legal în sensul că partea civilă a avut nevoie de un număr de 55 de zile de îngrijire pentru vindecarea sa, ceea ce înseamnă aproximativ 8 săptămâni, instanța de recurs constată că s-a făcut dovada că partea civilă a plătit martorul timp de 24 de zile cu câte 50 lei pe zi în total cu suma de 180 lei,. Din declarația martorului M. R. a rezultat faptul că acest martor personal a desfășurat activități lucrative în gospodăria părții civile timp de 20 de zile fiind plătit de către partea civilă cu câte 50 de lei zilnic, iar aceste activități lucrative le-a prestat întrucât partea civilă nu le putea efectua având un braț imobilizat în aparat gipsat.
În consecință, di declarațiile celor doi martori care fac referire la fapte personale ale acestora, constituind în consecință probe directe rezultă că partea civilă a cheltuit în total 2.200 de lei pentru a plăti persoane care să efectueze în locul său activități agricole și gospodărești în perioada în care a avut brațul imobilizat.
Așa fiind, în mod greșit instanța de fond a considerat că din probele administrate în cauză a rezultat doar un cuantum de 1.600 lei pentru sumele de bani plătite de partea civilă persoanelor care au lucrat în locul său, motiv pentru care recursul părții civile se impune a fi admis, sentința se impune a fi casată în parte, cu modificarea cuantumul despăgubirilor materiale acordate părții civile.
În ce privește celelalte motive de recurs invocate de către partea civilă, precum și motivele invocate de inculpat, acestea sunt vădit nefondate.
Astfel, soluționarea laturii civile a procesului penal în condițiile în care partea civilă este o persoană cu capacitate deplină de exercițiu este guvernată de principiul disponibilității, care presupune, între altele, că celui care reclamă îi revine sarcina probei.
Or, partea civilă nu a propus și nu a indicat nici un fel de probă în legătură cu cheltuielile pe care le-ar fi efectuat cu transportul la unitatea medicală, cu costul medicamentelor achiziționate, cu costul schimbării aparatului gipsat, ca de altfel nici o probă în legătură cu costul deplasărilor la instanța de judecată și sumele plătite martorilor.
În ce privește motivele invocate de către inculpat, împrejurarea că inculpatul beneficiază de o pensie lunară de aproximativ 700 lei este fără relevanță juridică sub aspectul stabilirii daunelor materiale și morale întrucât se opune principiului reparării integrale a pagubei care obligă instanțele de judecată să țină cont numai de valoarea pagubei astfel cum a fost demonstrată prin probe, indiferent de situația materială a celui care a produs paguba.
Sub acest ultim aspect susținerile recurentului inculpat în sensul că daunele acordate nu se justifică sunt fără corespondent în ansamblul probator al cauzei, inclusiv pentru considerente exprimate anterior de către instanța de recurs.
În ce privește daunele morale, susținerile ambilor recurenți sunt nefondate deoarece instanța de fond a apreciat în mod echilibrat asupra cuantumului acordat, suma stabilită cu titlu de dane morale fiind aptă să asigure părții civile un echivalent pentru disconfortul produs prin consecințele faptei ilicite.
Instanța de recurs nu poate avea în vedere drept criteriu de stabilire a daunelor morale suferința fizică încercată de partea civilă, întrucât aceasta este caracterizată printr-un aleatoriu absolut și este imposibil de cuantificat, împrejurare în care criteriul compensării disconfortului a fost corect avut în vedere de către instanța de fond și a fost corect raportat la condiția socială, profesională, familială și la vârsta părții civile.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.pen., precum și dispozițiile art. 192 alin. 2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de partea civilă O. D. A. împotriva sentinței penale nr. 74/11.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, casează în parte sentința în sensul că obligă inculpatul la plata unor daune materiale în sumă de 2.200 lei către partea civilă, în loc de 1.600 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge recursul declarat de inculpatul N. C. V. împotriva sentinței penale nr. 74/11.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către recurentul parte civilă în sumă de 620 lei și către stat în sumă de 30 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. Ș. Ș. G. C.
Grefier,
I. D.
Red. C.C.
Tehnored. L.L.P.
Jud. fond. C. E. M.
4 ex./18.03.2013
| ← Cerere de reabilitare. Art.494 şi urm. C.p.p., art.134 şi... | Tăinuirea unui bun provenit dintr-o infracţiune la Legea... → |
|---|
