Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 217/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 217/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 12251/94/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.217/R
Ședința publică din data de: 17.10.2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE –J. C.
JUDECĂTOR – R. M. R.
JUDECĂTOR –P. R.
GREFIER – C. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror S. V..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul formulat de recurentul-inculpat T. M. împotriva încheierii penale din data de 11.10.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal mai sus menționat.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-inculpat T. M., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, av. M. I., cu delegația avocațială nr._/2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a încercat contactarea apărătorului ales, av.S. Anișoara, însă legătura telefonică nu a putut fi stabilită; au fost înaintate actele solicitate Parchetului de pe lângă Judecătoria B., după care:
Tribunalul, față de lipsa apărătorului ales al recurentului-inculpat, dispune strigarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
La a doua strigare, la apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-inculpat T. M., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, av. M. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Tribunalul solicită părților să precizeze dacă au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Inculpatul T. M., arată că are angajat apărător ales și că dorește să fie asistat de către acesta.
Tribunalul aduce la cunoștința inculpatului că a fost stabilit termen de judecată inițial la ora 11,00 iar doamna apărător a solicitat stabilirea orei 13,00, în acest moment este ora 13,30 și doamna avocat nu s-a prezentat; acesta este al doilea termen de judecată în cauză, termenul a fost acordat la cererea apărătorului ales al inculpatului, astfel că se va proceda la judecarea cauzei cu domnul avocat desemnat din oficiu.
La interpelarea Tribunalului, atât apărătorul inculpatului cât și reprezentantul Ministerului Public, arată că nu au cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau înscrisuri de depus, Tribunalul acordă cuvântul în dezbaterea recursului, potrivit art._ C.p.p.
Apărătorul din oficiu al inculpatului T. M., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond iar pe fondul cauzei admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1602 C.p.p. Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului arată că acesta a fost trimis pentru o singură infracțiune, avea un loc de muncă, are copii minori în întreținere, nu are antecedente penale.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii instanței de fond ca legală și temeinică. Arată că deși instanța fondului a apreciat că sunt îndeplinite condițiile formale pentru admiterea cererii, față de gravitatea infracțiunii săvârșite de către inculpat, și de asemenea față de modalitatea de comitere,, numărul participanților inclusiv cu participarea unui minor, precum și față de durata scurtă a măsurii arestării preventive.
Recurentul-inculpat T. M., având ultimul cuvânt, arată că este bolnav, având bronșită pulmonară și dorește judecarea în stare de libertate pentru a se putea trata. Mai arată că regretă cele întâmplate, are patru copii, și soția sa este bolnavă.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 11.10.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._, s-au dispus următoarele: în baza art. 1608 Cpp a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar; în baza art. 1608a alin. 6 Cpp a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T. M. ca neîntemeiată; în temeiul art. 192 al. 2 cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 100 lei cheltuielile judiciare către stat; onorariul parțial al apărătorului din oficiu în cuantum de 50 de lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Ilfov.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.10.2013, inculpatul T. M., prin avocat, a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar, arătând că din punctul său de vedere îndeplinește condițiile prevăzute de lege și pentru motive ce le va prezenta în fața instanței de judecată
În baza art. 1608 Cod proc.pen., instanța de fond a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Apoi înstanța de fond a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar, după care s-a dat cuvântul pe fondul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive se mențin, scopul prev. de art. 136 Cpp nu se poate realiza prin punerea în libertate a inculpatului și că este necesară astfel privarea în continuare de libertate a acestuia față de natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat - infracțiune contra patrimoniului cu un prejudiciu relativ mare.
Totodată, instanța a apreciat că prin punerea în libertate provizorie a inculpatului, buna desfășurare a procesului penal ar putea fi împiedicată. Instanța a apreciat astfel că se impune în continuare privarea sa de libertate la acest moment procesual.
In privinta tratamentului aferent afectiunii de care sufera inculpatul instanta a apreciat ca acesta poate fi administrat si la locul de detinere, nefiind astfel pusa in primejdie sanatatea acestuia.
Față de aceste considerente în raport de dispozițiile art 160 ind 8 C.p.p a admis in principiu cererea, insa, pe fond, in baza art. 1608a alin 6 Cod procedură penală, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul T. M., recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov, sub nr._, la data de 14.10.2013.
Examinând hotărârea recurată, față de motivele invocate și din oficiu, conform art.3856 Cod procedură penală, Tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, asupra inculpatului T. M. planează suspiciunea rezonabilă că în data de 23.09.2013, împreună cu alți opt inculpați au fost surprinși în timp ce încercau să sustragă cablu telefonic subteran ce aparține . Sabareni, jud Ilfov.
Prezența pericolului concret pentru ordinea publică este reflectată de modalitatea în care se arată că ar fi fost săvârșită fapta (cu premeditare, de către 9 persoane împreună, crescând șansele de reușită și dând dovada de perseverența infracțională), de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, natura și gravitatea infracțiunii pentru care este cercetat – coautor la furt calificat, precum și valorile sociale pretins a fi fost lezate (patrimoniul persoanei juridice).
Toate acestea justifică o reacție fermă, de reprimare și sancționare, din partea autorităților judiciare.
Totodată, Tribunalul constată că potrivit art. 160 ind.2 alin.2 C.pr.pen, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În raport cu mijloacele de probă administrate până în prezent în cauză Tribunalul apreciază, în acord cu judecătorul fondului, că cererea de liberare provizorie sub control judiciar însușită de inculpat este nefondată.
Pentru a decide astfel Tribunalul are in vedere modul de operare al inculpatului (acte materiale repetate, cu premeditare, de către nouă persoane împreună, crescând șansele de reușită și dând dovada de perseverența infracțională). In opinia Tribunalului, acest mod de operare, este de natură să releve riscul ca, lăsat în libertate, inculpatul să comită noi infracțiuni.
Or, acordarea liberării provizorii sub control judiciar constituie un beneficiu ce poate fi recunoscut unui inculpat numai dacă arestarea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal pot fi realizate în bune condițiuni și prin lăsarea acestuia în libertate provizorie.
Argumentele invocate de apărătorul inculpatului, dar și de către inculpat personal în ultimul cuvânt, cu privire la circumstanțele personale ale acestuia și la situația sa cu caracter medical sunt, în opinia Tribunalului, fondate, dar insuficiente, având în vedere modalitatea de comitere a faptei (descrisă emai sus) dar și antecedentele penale ale inculpatului (acesta se află în starea de recidivă prev. de art. 37 litera b) Cod penal…) . Toate acestea relevă un pericol social concret sporit al inculpatului, ca și riscul reluării activității infracționale.
Argumentele privind lipsa unor indicii în sensul influențării materialului probator de către inculpat, ca și argumentele privind prezentarea inculpatului în fața judecătorului în ipoteza admiterii cererii urmează a fi înlăturate întrucât, conform art. 160/2 alin. 2 Cod procedura penala, atunci când examinează temeinicia unei cereri de liberare provizorie instanța are obligația de a examina și riscul reluării activității infracționale; or, în cauza de față, acest risc există, astfel cum am arătat mai sus.
Pentru considerentele anterior expuse, având în vedere și durata relativ redusă a măsurii preventive dispuse până în prezent față de inculpat, Tribunalul constată că în mod corect a apreciat judecătorul fondului că aplicarea instituției liberării provizorii sub control judiciar nu se impune deocamdată in ceea ce il priveste pe inculpat .
În consecință, văzând și dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod procedura penala, Tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul- inculpat T. M..
In temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedura penala Tribunalul va obliga pe inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat in cauză, onorariul aparatorului din oficiu al recurentului - inculpat, in cuantum de 100 de lei, urmând a fi avansat si plătit din fondul special al Ministerului Justitiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat T. M. (fiul lui C. și P., născut la data de 19.05.1969 în ., cetățean român, domiciliat în Municipiul București, ., sector 1, CNP:_, arestat în baza MAP nr. 42/UP emis la data de 24.09.2013 în dosarul nr._/94/2013 de Judecătoria B.) împotriva încheierii din data de 11.10.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul inculpat T. M. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_.
Onorariul apărătorului din oficiu, in cuantum de 100 de lei, se avansează din fondurile Ministerului Justitiei în favoarea Baroului Ilfov.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.10.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
J. C. R. M. R. P. R.
- pentru judecător aflat în c.o.
semnează președintele secției
GREFIER
C. V.
-red. și tehnored. -jud. R.M.R.- 27.11.2013- 2 ex.
- Jud. B. - jud.L.C.M.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 270/2013.... → |
|---|
