Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Sentința nr. 20/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 949/93/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
SENTINTA PENALĂ NR.20
Ședința publică de la 04.04.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - R. M. R.
GREFIER – M. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de către procuror N. M. C..
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul B. M. G. trimis in judecată in stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174 alin. 1 – art. 175 alin. 1 lit. i C.pen. și pe inculpatul D. M. D. trimis în judecată în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de loviri și alte violențe, prev. de art. 180 alin. 1 C.pen.
Dezbaterile și susținerile participanților au avut loc în ședința publică din data de 29.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea participanților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 04.04.2013, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constata următoarele:
1.1. Prin rechizitoriul din data de 13 martie 2013 întocmit de P. de pe lângă Tribunalul Ilfov în dosarul nr. 2308/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului B. M. G. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174 alin. 1 – art. 175 alin. 1 lit. i C.pen. Prin același rechizitoriu s-a dispus și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului D. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de loviri și alte violențe prev. de art.180 alin.1 C.pen.
În fapt, s-a reținut că în noaptea de 11/12 mai 2012, în jurul orelor 0330, partea vătămată T. M. A., împreună cu mai mulți prieteni, în timp ce se deplasa pe . Cornetu, jud. Ilfov, în apropierea unei discoteci, a observat patru persoane înarmate cu diferite obiecte contondente (cuțit, bâte telescopice), având o atitudine agresivă. Grupul de tineri a început să înjure, astfel că partea vătămată a încercat să plece, moment în care a fost lovită cu piciorul în zona cefei, căzând în genunchi, iar apoi un alt individ l-a înțepat cu un cuțit în zona toracică dreapta. Se reține, de asemenea, că în urma investigațiilor efectuate au fost identificați ca autori ai faptelor inculpatul B. M. G. și respectiv inculpatul D. M. D..
În faza de urmărire penală, pentru conturarea situației de fapt mai sus menționate, au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces - verbal de consemnare a actelor premergătoare; denunțul martorului A. E. C.; declarația părții vătămate T. M. A.; declarația inculpatului B. M. G. (care inițial a recunoscut parțial săvârșirea faptei, arătând că s-a dezechilibrat, a căzut peste partea vătămata T. M. A. si, fără intenție, având briceagul în mana si deschis a înțepat-o pe partea vătămată); declarațiile martorilor oculari B. L. B., D. M. D., C. F., B. O. F., M. M., Novaceanu C., V. D. E. si Clasca I. din care rezulta fără dubiu că inculpatul Bidileanu M. G. a urmărit-o pe partea vătămată T. M. A. și în momentul în care aceasta era căzută la pământ, i-a aplicat lovituri de cuțit în zona toracelui, leziunile provocate punând în primejdie viata acesteia; proces-verbal de cercetare la fata locului; certificat medico-legal nr. A2/J/3967/16.05.2012 privind partea vătămată T. M. A. (din care rezultă că partea vătămată prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp înțepător – tăietor - posibil cuțit sau similar – leziunile toracale – cât și prin lovire cu corp dur); planșe fotografic .
În fața Tribunalului, înainte de citirea actului de sesizare, partea vătămată T. M. a arătat că își menține declarația de constituire ca parte civilă ( declarație dată în fața organelor de anchetă), cu mențiunea că dorește să își angajeze avocat care să îl consilieze sub acest aspect.
S. U. de Urgență București s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 14.975,89 lei – filele 55-58 DUP.
La termenul de judecată din 29.03.2013 ambii inculpati au arătat că recunosc faptele pentru care au fost trimisi în judecată, solicitând aplicarea art. 3201 C.p.p.
Față de aceste aspecte, având în vedere că partea vătămată T. M. a arătat că își menține declarația de constituire ca parte civilă , dar că dorește amânarea cauzei ca să își angajeze avocat care să îl consilieze sub acest aspect, prin încheierea din 29.03._ instanța a constatat că se impune disjungerea laturii civile a cauzei (văzând și art. 3201 alin. 5 C.p.p.), cele două acțiuni civile cu caracter alăturat neputând fi soluționate concomitent cu latura penală a cauzei .
1.2. Tribunalul, având în vedere poziția procesuală a celor doi inculpati, precum și ansamblul materialului probatoriu administrat până în acest moment în cauză, și deliberând doar cu privire la latura penală a cauzei, constată că situația reală de fapt în speță este următoarea:
În noaptea de 11/12 mai 2012, în jurul orelor 0330, partea vătămată T. M. A., împreună cu mai mulți prieteni, în timp ce se deplasa pe . Cornetu, jud. Ilfov, în apropierea unei discoteci, a observat patru persoane (printre care și cei doi inculpați) înarmate cu diferite obiecte contondente (cuțit, bâte telescopice), având o atitudine agresivă. Această atitudine a fost determinată de o altercație minoră a celor două grupuri, altercație anterioară ce a avut loc în respectiva discotecă. Dar această altercație a fost ,,escaladată” de către ambele grupuri, pe fondul consumului de alcool și a impulsivității specifice anumitor tineri aflați ,,în gașcă”.
Astfel, cele două grupuri de tineri au început să se înjure reciproc, și în acest context partea vătămată T. a încercat să fugă de la locul altercației, moment în care a fost ajunsă din urmă și lovită cu piciorul în zona cefei de către inculpatul D. M. D., victima căzând în genunchi. Apoi, în momentul imediat următor, dar fără vreo înțelegere prealabilă sau concomitentă (,,ad-hoc”) cu inculpatul D. M. D., inculpatul B. M. G. a înțepat aceeași victimă cu un cuțit în zona toracică dreapta, după care, speriați, toți tinerii au fugit de la locul faptei, fiind chemată Salvarea, care a transportat pe partea vătămată T. la Spital.
Din certificatul medico-legal nr. A2/J/3967/16.05.2012 privind partea vătămată T. M. A. rezultă că partea vătămată prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu un corp înțepător – tăietor (posibil cuțit sau similar – leziuni toracale care i-au pus viața în primejdie) cât și prin lovire cu corp dur.
Pentru conturarea situației de fapt mai sus menționate, instanța a avut în vedere relativ la latura penală a cauzei totalitatea mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală ( enumerate în detaliu mai sus, la pct.1.1. din prezentele considerente). Toate aceste mijloace de probă se coroborează între ele, coroborându-se, de asemenea, și cu declarațiile date în fața instanței de fond de către cei doi inculpati, care de altfel au solicitat aplicarea art. 3201 C.p.p. în cauză.
1.3. Cu privire la încadrarea juridică a faptelor comise de către cei doi inculpati, instanța constată că încadrarea făcută prin rechizitoriu este una temeinică.
Astfel, în ceea ce îl privește pe inculpatul B. M. G., elementul material constă în acțiunea de lovire a inculpatului, cu un cuțit, în zona toracelui victimei. Urmarea imediată este aceea că viața victimei a fost pusă în primejdie (fila 44 la dosarul de urmărire penală), iar legătura de cauzalitate rezultă „ex re”, în sensul că tocmai această lovitură aplicată cu intensitae (cu ,,tărie”…) victimei de către inculpat i-a pus victimei viața în primejdie.
Față de art.19 Cod penal, instanța constată că inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției indirecte deoarece, chiar dacă nu a urmărit să ucidă victima, prin folosirea unui obiect vulnerant de fier, cu muchii ascuțite (cutitul), cu care a lovit în torace (zonă vitală) pe partea vătămată, lovitură aplicată cu forță sporită, inculpatul trebuia să accepte (în conștiința sa…) că e posibil ca victima să moară ca urmare a acestei lovituri.
În concluzie, inculpatul a săvârșit în speță tentativa la infracțiunea de omor calificat (fapta fiind comisă în public…), faptă prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 – 175 litera i) Cod penal.
În ceea ce îl privește pe inculpatul D. M. D., elementul material constă în acțiunea de lovire a inculpatului, cu piciorul, în zona capului. Urmarea imediată este aceea că victima a suferit o leziune (fără a se putea cuantifica distinct vreun număr de zile de îngrijiri medicale în certificatul medico-legal nr. A2/J/3967/16.05.2012 privind pe partea vătămată T. M. A. ), iar legătura de cauzalitate rezultă de asemenea „ex re”, în sensul aceluiași raționament logic descris mai sus. Față de art.19 Cod penal, instanța constată că inculpatul D. a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe deoarece acesta a urmărit să lovească victima cu piciorul, scopul urmărit fiind, de altfel, realizat.
În concluzie, inculpatul D. a săvârșit în speță infracțiunea de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 180 alin.1 Cod penal.
Cu privire la încadrarea juridică se mai constată că partea vătămată T. a fost inițial lovită cu piciorul în zona cefei de către inculpatul D. M. D., victima căzând în genunchi. Apoi, în momentul imediat următor, dar fără vreo înțelegere prealabilă sau concomitentă (,,ad-hoc”) cu inculpatul D. M. D., inculpatul B. M. G. a înțepat aceeași victimă cu un cuțit în zona toracică dreapta. Prin urmare, astfel cum corect s-a arătat în rechizitoriu, în speță nu se poate reține coautoratul, instigarea sau complicitatea celor doi inculpați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 – 175 litera i) Cod penal, inculpatul B. răspunzând penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 – 175 litera i) Cod penal, iar inculpatul D. răspunzând penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 180 alin.1 Cod penal, în condițiile mai sus arătate.
2.1. D. fiind faptul că inculpații au săvârșit (fiecare în mod distinct) infracțiunile arătate în fapt și în drept mai sus, acestora trebuie să le fie aplicate pedeapse. La stabilirea pedepselor, față de art. 52 C.pen, nu trebuie uitate scopurile pedepsei, ce constau în restabilirea echității sociale, corectarea condamnatilor precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnatului cât și a altor persoane.
În speța de față, la individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului B., Tribunalul constată că limitele de pedeapsă prevăzute de art. 175 C.pen trebuie să fie reduse la jumătate, dat fiind faptul că inculpatul a săvârșit o tentativă la omor calificat. Mai apoi, Tribunalul constată că este ținut de aplicarea art. 3201alin. 7 C.p.p., dată fiind poziția procesuală a inculpatului precum și voința sa în acest sens. Prin urmare, Tribunalul va reduce încă o dată, cu o treime, limitele de pedeapsă mai sus menționate. Aceste două reduceri succesive trebuie să fie făcute, având în vedere că fiecare reducere are o cauză juridică distinctă, prin voința legiuitorului. Făcând această „dublă reducere”, Tribunalul constată că „minimul special legal” al pedepsei aplicabile în speță este de 5 ani de închisoare.
În continuare, la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond va avea în vedere și incidența unor circumstanțe atenuante, față de dispozițiile art. 73-74 Cod penal (atitudinea sa constant sinceră, inclusiv pe toată durata urmăririi penale, prezența sa în toate momentele procesuale, disponibilitatea sa teoretică în a recupera prejudiciile create, lipsa sa de antecedente penale - fila 50 ds. Tb.) și totodată inexistența de circumstanțe agravante în ceea ce îl priveste pe inculpatul B.. În consecință, instanța va aplica art. 74 lit. a) și b) C.pen.- art.76 lit.a) Cod penal, coborând pedeapsa principală sub minimul special mai sus indicat și, apreciind că gravitatea intrinsecă a faptei este una totuși ridicată (din fericire, victima nu a decedat…), instanța va orienta cuantumul pedepsei principale spre limita minimului special mai sus amintit, dar sub acest minim. În concluzie, instanța va aplica o pedeapsă principală în cuantum de 4 ani închisoare.
Având în vedere prevederile art. 175 alin. 1 teza finală Cod pen., precum și cuantumul pedepsei principale aplicate, în temeiul art. 65 C. pen. instanța va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, în condițiile art. 53 pct.2 lit. a) și a art. 66 C.pen.
De asemenea, instanța, în temeiul art. 71 Cod penal, va aplica inculpatului, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitiului drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și litera b) Cod penal, legea fiind expresă în acest sens.
Pe de altă parte, în temeiul art. 86/1 alin. 2 Cod penal, se va dispune suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei principale pe o durata de 8 ani, termen de încercare stabilit conform art. 86/2 alin. 1 Cod penal. Pentru a dispune în acest sens, instanța apreciază ca scopul pedepsei, astfel cum este acesta reglementat prin dispozitiile art. 52 Cod penal, poate fi atins în ceea ce îl privește pe inculpat si fara executarea acesteia, deoarece instanta are in vedere faptul că masura suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei se impune in raport cu circumstantele personale ale inculpatului (faptul ca acesta are o familie, o conduită bună în societate, lipsa sa de antecedente penale - așa cum am arătat mai sus, atitudinea constant sinceră în cauză, de asumare a răspunderii pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa) ce genereaza premisele atingerii scopului pedepsei si fara executarea acesteia in regim de detentie.
La individualizarea judiciară a executării pedepsei principale aplicate instanța va avea în vedere și faptul că dispunerea executării efective, în regim de detenție, a pedepsei aplicate reduce posibilitatea acoperirii de către inculpat în integralitate a prejudiciului produs celor două părți civile, în măsura în care se va ajunge la această concluzie în dosarul disjuns din prezentul dosar.
În consecință, în temeiul art. 86/1 alin. 2 Cod penal, se va dispune suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei principale rezultante pe o durata de 8 ani, termen de încercare stabilit conform art. 86/2 alin. 1 Cod penal.
La stabilirea acestui termen de încercare orientat spre maximul permis de lege, instanța are în vedere faptul că inculpatul s-ar putea să aibă de plătit prejudiciile produse celor două părți civile; în aceste condiții, se impune a se acorda timpul necesar inculpatului pentru a putea să plătească și eșalonat (dacă e cazul) aceste prejudicii, dar, în același timp, față de dispozițiile deciziei nr. 14/17.10.2011, de Recurs în interesul legii, să se asigure un interval de timp suficient pentru a se da posibilitatea formulării (din oficiu sau la cererea Parchetului sau a uneia dintre cele două părți civile) unei cereri de revocare a suspendării sub supraveghere a executarii pedepsei principale rezultante în ipoteza în care inculpatul s-ar sustrage cu rea credință recuperării eventualelor prejudicii.
În plus, un termen de încercare lung este de natură să asigure instanța că, sub ,,amenințarea” art. 86/4 Cod penal (privind revocarea suspendarii sub supraveghere), inculpatul se va abține cu atât mai mult ca în viitor să mai săvârșească vreo infracțiune.
In temeiul art. 88 alin. 1 Cod penal, instanța va constata că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cauză de la 18.01.2013 până la 04.04.2013 inclusiv (la zi), termenul de încercare stabilit conform art. 86/2 alin. 1 Cod penal fiind de 8 (opt) ani . La stabilirea acestei soluții instanța are în vedere prevederile exprese ale art. 86/2 alin.1 Cod penal (,,termenul…. se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă….” ) precum și argumentele de doctrină în acest sens (de exemplu: prof.univ.dr. C-tin M., ,, D. penal român – partea generală”, editura Press M. SRL, București, 1997, pagina 158).
Față de prevederile exprese ale codului penal, instanța, în temeiul art. 86/3 alin. 1 Cod penal va obliga pe inculpatul B. ca, pe durata termenului de incercare, sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere:
a). sa se prezinte la Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor de pe langa Tribunalul Ilfov, la datele fixate de acest Serviciu;
b). sa anunte, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea;
c). sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
d) sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta.
Față de prevederile exprese ale codului penal, instanța, în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, va suspenda, pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei principale rezultante, executarea pedepsei accesorii.
Față de prevederile exprese ale codului penal, instanța, în temeiul art. 359 Cod procedura penala, va pune inculpatului in vedere dispozitiile art. 86/4 Cod penal, privind revocarea suspendarii sub supraveghere.
Insă, în temeiul art. 350 alin. 1 C.proc.pen., instanța va revoca măsura arestării preventive a inculpatului și în temeiul art. 350 alin.3 lit.b) C.proc.pen. va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului B. M. G. dacă nu este deținut sau arestat preventiv în altă cauză. Pentru a dispune astfel, în afară de prevederile exprese ale art. 350 alin.3 lit.b) C.proc.pen ,Tribunalul va avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului (care nu este cunoscut cu antecedente penale, conduita avută ulterior în cadrul procedurii - a recunoscut în mod constant și în integralitate fapta imputată, are o locuință stabilă, deși a fost reținut și apoi arestat la aproximativ 8 luni de la comiterea faptei, în acest interval de 8 luni nu a comis nicio altă faptă penală sau contravențională care să vădească perseverența sa pe calea ilicitului penal sau contravențional).
2.2. Pe de altă parte, la individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului D., Tribunalul constată că este de asemenea ținut de aplicarea art. 3201alin. 7 C.p.p., dată fiind poziția procesuală a inculpatului precum și voința sa în acest sens. Prin urmare, Tribunalul va reduce, cu o treime, limitele de pedeapsă prev. în art. 180 alin.1 C.pen. Făcând această reducere, Tribunalul constată că „minimul special legal” al pedepsei aplicabile în speță este de 20 de zile de închisoare, iar ,,maximul special legal” al pedepsei aplicabile în speță este de 2 luni de închisoare.
În continuare, la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond va avea în vedere și incidența unor circumstanțe atenuante, față de dispozițiile art. 73-74 Cod penal (atitudinea sa constant sinceră, inclusiv pe toată durata urmăririi penale, prezența sa în toate momentele procesuale, disponibilitatea sa teoretică în a recupera prejudiciul creat) dar și incidența unor circumstanțe agravante, față de dispozițiile art. 75 Cod penal (lipsa de căință activă efectivă, în sensul că până în prezent nu a despăgubit cu niciun leu pe victima T., desi a fost cercetat în stare de libertate, precum și cele două antecedente penale ale inculpatului, chiar dacă acestea nu constituie infracțiuni, așa cum rezultă din copia fișei de cazier judiciar - fila 47 ds. Tb). În consecință, instanța va aplica art. 80 Cod penal, „compensând” circumstanțele agravante cu cele atenuante și, apreciind că „greutatea” acestora din urmă este mai mare, instanța va orienta cuantumul pedepsei principale spre limita minimului special mai sus amintit. În concluzie, instanța îi va aplica o pedeapsă principală în cuantum de o (una) lună de închisoare.
De asemenea, instanța, în temeiul art. 71 Cod penal, va aplica inculpatului, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitiului drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și litera b) Cod penal, legea fiind expresă în acest sens.
Pe de altă parte, în temeiul art. 86/1 alin. 2 Cod penal, se va dispune suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei principale pe o durata de 2 ani si o lună, termen de încercare stabilit conform art. 86/2 alin. 1 Cod penal. Pentru a dispune în acest sens, instanța apreciază ca scopul pedepsei, astfel cum este acesta reglementat prin dispozitiile art. 52 Cod penal, poate fi atins în ceea ce îl privește pe inculpat si fara executarea acesteia, deoarece instanta are in vedere faptul că masura suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei se impune in raport cu circumstantele personale ale inculpatului (faptul ca acesta are o familie, o conduită bună în societate, lipsa sa de antecedente penale, cu exceptia a două amenzi aplicate conform art. 18 ind.1 C.pen. - așa cum am arătat mai sus, atitudinea constant sinceră în cauză, de asumare a răspunderii pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa) ce genereaza premisele atingerii scopului pedepsei si fara executarea acesteia in regim de detentie.
La individualizarea judiciară a executării pedepsei principale aplicate instanța va avea în vedere și faptul că dispunerea executării efective, în regim de detenție, a pedepsei aplicate reduce posibilitatea acoperirii de către inculpat în integralitate a prejudiciului produs părții civile T., în măsura în care se va ajunge la această concluzie în dosarul disjuns din prezentul dosar.
În consecință, în temeiul art. 86/1 alin. 2 Cod penal, se va dispune suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei principale pe o durata de 2 ani și o lună, termen de încercare stabilit conform art. 86/2 alin. 1 Cod penal.
La stabilirea acestui termen de încercare orientat ,,la minimul” permis de lege, instanța are în vedere faptul că inculpatul s-ar putea să aibă de plătit prejudiciul produs părții civile T., dar acesta ar trebui să fie mai redus decât prejudiciul produs aceleiasi părti civile de către inculpatul B., dată fiind și evidenta diferență de gravitate a infracțiunilor comise în mod distinct de către cei doi inculpați, cea comisă de către B. fiind mult mai gravă, astfel cum rezultă din cele mai sus arătate, în fapt și în drept. În aceste condiții, se impune a se acorda timpul necesar inculpatului pentru a putea să plătească și eșalonat (dacă e cazul) acest eventual prejudiciu, dar, în același timp, față de dispozițiile deciziei nr. 14/17.10.2011, de Recurs în interesul legii, să se asigure un interval de timp suficient pentru a se da posibilitatea formulării (din oficiu sau la cererea Parchetului sau a părții civile T.) unei cereri de revocare a suspendării sub supraveghere a executarii pedepsei principale rezultante în ipoteza în care inculpatul s-ar sustrage cu rea credință recuperării eventualului prejudiciu.
În plus, un termen de încercare totuși lung prin raportare la infracțiunea comisă (cea prev. de art. 180 alin.1 Cod penal) este de natură să asigure instanța că, sub ,,amenințarea” art. 86/4 Cod penal (privind revocarea suspendarii sub supraveghere), și acest inculpat se va abține cu atât mai mult ca în viitor să mai săvârșească vreo infracțiune.
Față de prevederile exprese ale codului penal, instanța, în temeiul art. 86/3 alin. 1 Cod penal va obliga pe inculpatul D. ca, pe durata termenului de incercare, sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere:
a). sa se prezinte la Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor de pe langa Tribunalul Bucuresti, la datele fixate de acest Serviciu;
b). sa anunte, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea;
c). sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
d) sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta.
Față de prevederile exprese ale codului penal, instanța, în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, va suspenda, pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei principale rezultante, executarea pedepsei accesorii.
Față de prevederile exprese ale codului penal, instanța, în temeiul art. 359 Cod procedura penala, va pune și acestui inculpat in vedere dispozitiile art. 86/4 Cod penal, privind revocarea suspendarii sub supraveghere.
2.3. În cele din urmă instanța, în temeiul art. 191 alin.2 C.p.p., reținând ,,culpa procesuală ” distinctă a fiecăruia dintre cei doi inculpati, îi va obliga pe fiecare la plata de cheltuieli judiciare avansate de către stat în cauză. La cuantificarea sumelor la care va obliga în mod distinct pe fiecare inculpat, instanța are în vedere cheltuielile judiciare efectuate în faza de urmărire penală (dar nu cum sunt acestea cuantificate la finalul rechizitoriului, deoarece evaluarea lor globală la 1.500 de lei este nerezonabilă prin raportare la urmărirea penală ,,cuantificată” în dosarul cu nr. 2308/p/2012, văzând și complexitatea relativ scăzută a probatoriului administrat, lipsa de avocați din oficiu, faptul că certificatul medico – legal a fost plătit de către victima T., nu de către stat… ), dar și cheltuielile judiciare efectuate în faza de cercetare judecătorească pe parcursul a doar două termene de judecată pentru B. și doar un singur termen pentru D., ținând cont și de faptul că ambii inculpati au arătat că recunosc faptele pentru care au fost trimisi in judecata și, mai ales, au solicitat aplicarea dispozitiilor art.3201 cpp, ceea ce duce la diminuarea cheltuielilor judiciare efectuate în faza de cercetare judecătorească.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
1. In temeiul art. 20 C.pen. raportat la art. 174 C.pen.- art.175 lit.i) C.pen., cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.proc.pen. si a art. 74 lit. a) și b) C.pen.- art.76 lit.a) Cod penal, condamnă pe inculpatul B. M. G. (fiul lui G. și Tudorița, nascut la data de 14.12.1992) la pedeapsa principală a închisorii de 4 (patru) ani, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat.
In temeiul art. 65 Cod penal, aplică inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și litera b) Cod penal, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale (mai sus indicată), în condițiile art.53 pct.2 lit. a) și a art.66 C.pen .
In temeiul art. 71 Cod penal interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 alin.1 lit. a) teza a II-a și litera b) Cod penal.
In temeiul art. 86/1 alin. 2 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei principale pe o durata de 8 ani, termen de încercare stabilit conform art. 86/2 alin. 1 Cod penal.
In temeiul art. 88 alin. 1 Cod penal, constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cauză de la 18.01.2013 până la 04.04.2013 inclusiv (la zi), termenul de încercare stabilit conform art. 86/2 alin. 1 Cod penal fiind de 8 (opt) ani .
In temeiul art. 86/3 alin. 1 Cod penal obliga inculpatul ca, pe durata termenului de incercare, sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere:
a). sa se prezinte la Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor de pe langa Tribunalul Ilfov, la datele fixate de acest Serviciu;
b). sa anunte, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea;
c). sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
d). sa comunice informatii de natura a putea fi control. mijloacele sale de existenta.
In temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal,suspenda, pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei principale, executarea pedepsei accesorii.
In temeiul art. 359 Cod procedura penala, pune inculpatului in vedere dispozitiile art. 86/4 Cod penal, privind revocarea suspendarii sub supraveghere.
In temeiul art. 350 alin. 1 C.proc.pen., revocă măsura arestării preventive a inculpatului. In temeiul art. 350 alin.3 lit.b) C.proc.pen. dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului B. M. G. (fiul lui G. și Tudorița, nascut la data de 14.12.1992), dacă nu este deținut sau arestat preventiv în altă cauză.
2 . In temeiul art. 180 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.proc.pen. si a art. 80 C.penal, condamnă pe inculpatul D. M. D. (fiul lui M. și M., nascut la data de 26.12.1987) la pedeapsa principală a închisorii de o (una) lună, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
In temeiul art. 71 Cod penal interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 alin.1 lit. a) teza a II-a și litera b) Cod penal.
In temeiul art. 86/1 alin. 2 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei principale pe o durata de 2 ani și o lună, termen de încercare stabilit conform art. 86/2 alin. 1 Cod penal.
In temeiul art. 86/3 alin. 1 Cod penal obliga inculpatul ca, pe durata termenului de incercare, sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere:
a). sa se prezinte la Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor de pe langa Tribunalul București, la datele fixate de acest Serviciu;
b). sa anunte, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea;
c). sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
d). sa comunice informatii de natura a putea fi control. mijloacele sale de existenta.
In temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal,suspenda, pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei principale, executarea pedepsei accesorii.
In temeiul art. 359 Cod procedura penala, pune inculpatului in vedere dispozitiile art. 86/4 Cod penal, privind revocarea suspendarii sub supraveghere.
3. In temeiul art. 191 alin.2 C.p.p. obliga pe inculpatul B. M. G. la plata sumei de 900 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat în cauză și pe inculpatul D. M. D. la plata sumei de 400 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat în cauză.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror si pentru inculpatul D. M. D., și de la comunicare pentru celelalte părți.
Pronunțată in ședința publică, astăzi, 04.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. M. R. M. V.
- Red: jud. R.M.R – 12-15.04.2013. - 2 ex.
- Tehnored: jud. R.M.R. și gref. M.V. –15.04.2013. – Tribunalul Ilfov.
| ← Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
