Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr. 166/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 166/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 16-08-2013 în dosarul nr. 3518/1748/2013/a3
Dosar nr._
ROMANIA
JUDETUL ILFOV
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 166 / R
Ședința publică de la data de 16.08.2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – G. C.
JUDECĂTOR – P. R. I.
JUDECĂTOR – I. S. F.
GREFIER – F. C. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror – R. L..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurentul inculpat K. R. A. Ahmed împotriva încheierii din data de 12.08.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat K. R. A. Ahmed, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales- avocat C. D. conform delegației de substituire nr. 143/25.07.2013 pentru avocat-P. A. și depusă la dosar.
De asemenea, se prezintă și interpretul de limba arabă Ghourra-Al-Bacha Khaled cu autorizația nr._/09.09.2008 depusă în copie la dosarul cauzei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune pe scurt obiectul cauzei – înlocuirea măsurii preventive ( art. 139 C.p.p) si stadiul procesual – recurs, după care:
Nefiind cereri sau excepții de invocat sau probe de administrat, Tribunalul pune în discuție, din oficiu, admisibilitatea recursului și acordă cuvântul asupra excepției invocate.
Apărătorul ales al recurentului inculpat K. R. A. Ahmed, avocat C. D., având cuvântul, apreciază că recursul este admisibil, menționând că deși nu există un recurs în interesul legii în ceea ce privește modalitatea unitară de soluționare a instanțelor de judecată cu privire la situațiile prev. de 141 C.p.p., în sensul să se formuleze o cale de atac cu privire la soluția dată pe o cerere de înlocuire, revocare sau altă modificare a măsurilor preventive, unele instanțele de judecată au statuat că este admisibil acest recurs.
Mai precizează că avocatul C. D. a formulat un memoriu către Procurorul General al României pentru a efectua demersurile înaintării unui Recurs in Interesul Legii pentru a statua și a ridica la nivel de practică unitară admisibilitatea unui astfel de recurs.
Mai arată că temeiul pentru care ar fi admisibilă această cale de atac, este acela statuat la nivel de principiu, în sensul că, in procesul penal toate părțile trebuie să aibă egalitate de arme, egalitate de șanse, invocând în acest sens disp. art. 21 alin.3 din Constituția României și disp. art. 6, paragraful 1 din CEDO.
Solicită instanței înainte de a se pronunța asupra admisibilității recursului să i se acorde cuvântul și pe fondul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca inadmisibil, având în vedere că incheierea prin care s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive nu este supusă nici unei căi de atac, conform disp. art. 141 alin.1 C.p.p.
Tribunalul acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul ales al recurentului inculpat K. R. A. Ahmed, avocat C. D., având cuvântul, arată că inculpatul K. R. A. Ahmed este cercetat pentru acte și fapte săvârșite de acesta în luna martie 2013, dar în legătură strânsă cu persoane care nu mai au calitatea de inculpați, pentru că față de aceștia s-a dispus disjungerea cauzei formându-se un alt dosar. Or, in opinia apărării in contextul in care măsura arestării preventive vizează acte sau fapte săvârșite în legătură cu alt dosar de urmărire penală, inculpatul K. R. A. Ahmed nu poate fi menținut în stare de arest, pe o măsură preventivă pentru acte și fapte care nu mai fac obiectul prezentului dosar.
Precizează că disp. art. 139 C.p.p. au aplicabilitate, în sensul că, temeiurile avute în vedere de instanță la luarea măsurii arestării preventive nu mai au nicio legatura și starea de arest este ilegală, ceea ce, în opinia apărării, impune admiterea recursului, și, pe fond, rejudecând, înlocuirea măsurii arestării preventive cu oricare altă măsură mai puțin privativă de libertate și anume măsura obligării de a nu păsări localitatea sau țara.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită instanței să constate că elementele care au determinat arestarea preventivă subzistă și impun în continuarea privarea de libertate a inculpatului. Totodată învederează instanței că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C.p.p., în sensul că, există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, și de asemenea sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 .lit. f C.p.p., având in vedere natura și gravitatea faptei, modalitatea și circumstanțele reale ale comiterii faptelor și circumstanțele personale ale inculpatului, precum și faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea arată că nu a fost depășit termenul rezonabil privind arestarea preventivă.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului formulat de recurentul inculpat K. R. A. Ahmed .
Inculpatul K. R. A. Ahmed, personal dar și prin interpret, având ultimul cuvânt, arată că nu are legătură cu acest dosar și solicită judecarea sa în stare de libertate deoarece are trei copii în întreținere.
S-au declarat închise dezbaterile, după care:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei penale de fata, constata următoarele:
Prin încheierea de ședința din data de 12.08.2013 pronunțată în dosarul nr. _ 13 Judecătoria Cornetu a dispus următoarele: în baza art.136 alin.1 C.p.p. a respins cererea de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi tara formulata de inculpatul K. R. A. AHMAD, ca neintemeiata. In baza art.192 alin.2 C.p.p. a obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Deliberând asupra cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi tara, formulată de inculpatul K. R. A. AHMAD, instanța a constatat că în perioada martie – aprilie 2013, personal si prin intermediul inculpatilor D. C. si Al Owe Ibrahim Ie a colectat, transportat, predat si vandut diverse cantitati de tigarete de provenienta din Ucraina in judetul Ilfov si in Bucuresti numitilor B. M. si B. R. V. cat si altor persoane.
Prin urmare, din examinarea probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, instanța a reținut că există probe și indicii conform cărora inculpatul aflat în stare de arest preventiv a participat la comiterea faptelor pentru care este în prezent cercetat.
Analizând ansamblul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a apreciat că luarea măsurii arestării preventive față de inculpat este legală și temeinică, fiind respectate cumulativ disp. art. 136 alin. ultim C.p.p., art. 143 alin. 1 și 3 C.p.p.,coroborat cu art.68 indice 1 C.p.p. si art. 148 lit.f C.p.p.
Instanta a apreciat că, în cauză, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat, astfel că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi tara.
Totodată, Instanta a avut în vedere natura și gravitatea faptelor săvârșite, modalitatea concretă de comitere a faptelor, circumstanțele reale ale comiterii faptelor și circumstanțele personale ale inculpatului, precum și faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind așadar îndeplinite condițiile prev. de art.148 lit. f C.pr.pen.
Instanta a avut în vedere și faptul că scopul măsurilor preventive prevăzut în dispozițiile art. 136 Cod procedură penală nu se poate realiza printr-o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă, cum este cea a obligației de a nu părăsi localitatea.
Instanta a considerat că cercetarea în libertate a inculpatului nu se impune la acest moment, pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în scopul administrării tuturor probelor în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele, pentru justa ei soluționarea și pentru a preîntâmpina săvârșirea unor noi infracțiuni de genul celor pentru care este cercetat inculpatul.
În ceea ce privește circumstanțele de ordin personal ale inculpatului, Instanta a reținut că ele trebuie avute în vedere cu ocazia soluționării cauzei pe fond, acestea nefiind de natură a justifica aprecierea în sensul că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi țara.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul K. R. A. Ahmed, recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._, la data de 14.08.2013.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate si din oficiu, conform art. 385/6 Cod procedura penala, Tribunalul constata că recursul este inadmisibil, pentru următoarele considerentele:
Potrivit art. 141 Cod procedură penală încheierea prin care prima instanță respinge cererea de încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac.
Deși se invocă prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului în sprijinul tezei admisibilității recursului, Tribunalul reține că art. 5 paragraf 4 din Convenție instituie obligativitatea efectuării controlului de legalitate asupra arestării preventive și garantează cel puțin un grad de jurisdicție, reprezentat de o instanță independentă. Convenția nu cuprinde prevederi privind dreptul la o cale de atac împotriva hotărârii de luare sau de prelungire a măsurii.
Tribunalul observă, de asemenea, că prevederile legale ce reglementează regimul măsurilor preventive sunt generoase cât privește mijloacele puse la îndemâna inculpatului pentru cenzurarea, în aproape orice moment al procesului penal, a măsurii arestării preventive. Astfel, inculpatul are la îndemână calea formulării de cereri de înlocuire, de liberare, etc., într-un mod nelimitat. Cu alte cuvinte, nu se poate conchide că inculpatului i s-ar încălca dreptul la un recurs efectiv în materia măsurilor preventive. Tribunalul reține, pe de altă parte, că procesul penal este guvernat de principiul legalități potrivit art. 2 alin. 1 Cod procedură penală. principiul legalității procesului semnifică, între altele, că întreaga procedură de primă instanță, dar și căile de atac ce se pot promova sunt cele prevăzute de lege. Or, în speță, legea interzice expres vreo cale de atac împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de încetare de drept a măsurii arestării preventive.
Tribunalul ia act că există practică judiciară în sensul admisibilității unui atare recurs, dar reamintește că, în dreptul procesuale penal român, jurisprudența nu reprezintă izvor de drept. De altfel, notează Tribunalul că jurisprudența invocată este, oricum, izolată, practica majoritară a instanțelor fiind în sensul rezultat din interpretarea gramaticală a art. 141 Cod procedură penală.
Pentru toate considerentele expuse, în conformitate cu prevederile art. 385/15 alin.1 punctul 1 litera a raportat la art. 141 Cod procedură penală Tribunalul va respinge recursul recurentului inculpat ca inadmisibil.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În baza art. 190 C.p.p. va dispune avansarea onorariului de interpret din fondurile Ministerului Justiției
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul inculpatul K. R. A. AHMAD (fiul lui A. și M., născut la data de 28.10.1975 în Iordania, cu reședința în ., posesor carte rezidență .._, CNP_, arestat in baza MAP 23/25.04.2013) împotriva încheierii de ședință din data de 12.08.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ 13.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat(în contul RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Trezoreria B. - cod fiscal_).
În baza art. 190 C.p.p. dispune avansarea onorariului de interpret din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.08.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
G. C. P. R. I. I. S. F.
GREFIER
F. C. M.
- Red. și tehnored. Jud. P.R.I/22.08.2013/2 ex.
- Jud. Cornetu – jud. C.D.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Sentința nr.... → |
|---|
