Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 144/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 144/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 15-07-2013 în dosarul nr. 7905/94/2013
Dosar nr._
ROMANIA
JUDETUL ILFOV
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 144/ R
Ședința publică din data de 15.07.2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. M. R.
JUDECATOR: J. C.
JUDECATOR: O. E. M.
GREFIER: B. I.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror N. M. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov.
Pe rol soluționarea cauzei penale de față având ca obiect recursurile declarate de recurentii – inculpati D. G. și A. M. M. împotriva încheierii de ședință din data de 25.06.2013 pronunțată de Judecătoria B. in dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut in ședință publică a răspuns recurentul inculpat A. M. M. personal, in stare de arest si asistat de apărător desemnat din oficiu – avocat Prostebi A. F. cu delegatia avocațială nr._/15.07.2013 aflata la fila 18 a dosarului cauzei, lipsind recurentul – inculpat D. G., pentru care raspunde apărător desemnat din oficiu – avocat P. I. Alexabndru S. cu delegatia avocațială nr._/12.07.2013 pe care o depune la dosarul cauzei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care expune pe scurt obiectul cauzei – menținere măsură de arestare preventivă si stadiul procesual – recurs, după care:
Tribunalul încuviințează solicitarea aparatorului din oficiu de a lua legatura cu recurentul - inculpat A. M. M..
La interpelarea Tribunalului cu privire la cereri sau exceptii prealabile de formulat, aparatorul din oficiu al recurentului – inculpat A. M. M. solicita atasarea la dosarul cauzei a unui memoriu scris de catre inculpat in care aduce argumente in favoarea punerii sale in libertate. Tribunalul le apreciaza ca fiind concluzii scrise pe fondul cauzei si le va primi la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau alte probe de administrat, Tribunalul acordă cuvântul in dezbaterea recursurilor, conform art._ Cpp.
Aparatorul din oficiu al recurentului – inculpat D. G., avand cuvantul, solicita admiterea recursului formulat de inculpat impotriva incheierii din data de 25.06.2013 si revocarea masurii arestarii preventive, apreciind ca acesta nu are cum să influenteze cercetarea judecatoreasca si la dosarul cauzei nu exista suficiente probe din care să reiasa ca, in stare de libertate, inculpatul prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
In subsidiar, solicita inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea.
Aparatorul din oficiu al recurentului – inculpat A. M. M., avand cuvantul, solicita, in temeiul disp.art.38515 alin.2 lit.a Cpp, admiterea recursului formulat de catre inculpat si revocarea masurii arestarii preventive, aratand ca acesta a recunoscut si regretat savarsirea faptei, prejudiciul produs a fost recuperat in intregime si partea vatamata nu s-a constituit parte civila in procesul penal.
Arata ca inculpatul a savarsit infracțiunea retinuta in sarcina sa la indemnul celorlalti 2 coinculpati si cei 4 cai au fost sustrasi dupa un teren viran. Apreciaza ca durata masurii arestarii preventive si-a atins scopul, starea de arest fiind una exceptionala, conform jurisprudentei CEDO, starea de libertate fiind cea normala.
Arata ca la acest moment procesual nu exista date sau indicii temeinice din care să rezulte ca, in stare de libertate, inculpatul ar comite noi infractiuni, iar cerinta prevazuta de art.148 lit.f Cpp nu este suficienta pentru privarea de libertate a acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicita respingerea ca ramas fara obiect a recursului formulat de catre inculpatul D. G., fata de imprejurarea ca acesta a fost pus in libertate de catre instanta de fond.
Cu privire la recursul formulat de catre inculpatul A. M. M., arata ca pericolul social concret al faptei rezidă din circumstantele concrete de savarsire a acesteia, pe timp de noapte, cu eforturile depuse de catre 4 inculpati au sustras 4 cai de pe un teren viran, prejudiciul fiind estimat la 20.000 de lei, acesta nefiind unul modic fata de situatia economica si sociala a tarii.
Arata ca inculpatul este recidivist, retinandu-i-se prevederile art.37 lit.a Cod Penal, fiind condamnat in anul 2012 de Judecatoria Ploiesti la pedeapsa inchisorii de 2 ani pentru savarsirea infractiunii de furt calificat.
F. de perseverenta infractionala a inculpatului, apreciaza ca acesta nu poate fi judecat in stare de libertate, in acest sens existand riscul sa comita noi infractiuni.
Solicita, in temeiul disp.art.385 15 Cpp, respingerea recursului formulat de catre inculpat si mentinerea incheierii recurate ca fiind legala si temeinica .
Recurentul – inculpat A. M. M., avand ultimul cuvant, arata ca ii pare rau si regreta savarsirea infractiunii.
S-au declarat închise dezbaterile, după care:
TRIBUNALUL,
Deliberand asupra cauzei penale de fata, constata urmatoarele:
Prin incheierea de sedinta din data de 25.06.2013 pronuntata in dosarul nr._, Judecatoria B., în baza art. 300 ind. 1 alin. 1 și 3 C.P.P. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților: D. G., A. M. M. și M. I., măsură pe care a menținut-o.
A menținut termen fond 10 iulie 2013 C Penal V..
Măsura dispusă s-a comunicat administrației locului de deținere.
În temeiul art.192 al.3 c.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunta aceasta solutia prima instanta a constatat urmatoarele:
Prin rechizitoriul nr. 3169/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații D. G., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a și g C.pen, M. I., pentru săvârșirea infracțiunii prev. prev. de art. 208 alin. 1 -art. 209 alin. 1 lit. a și g C.pen. și A. M. M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 -art. 209 alin. 1 lit. a și g C.pen., cu aplic. art. 37 lit. a C.pen., cauză ce a fost înregistrată la data de 21.06.2013 sub numărul_ .
Prin referatul nr. 3169/P/2013, întocmit la data de 20.05.2013, de către procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria B., s-a propus arestarea preventivă a inculpaților D. N., D. G., M. I. și A. M. M. pe o perioadă de 29 de zile, propunere ce a fost respinsă de către Judecătoria B..
Prin încheierea nr. 53/23.05.2013, pronunțată de către Tribunalul Ilfov s-a dispus față de inculpatul D. N., măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea (satul O., .), pe o perioadă de 30 de zile, de la 23.05.2013 până la 21.06.2013.
Prin încheierea nr. 58/R din data de 30.05.2013, pronunțată de către Tribunalul Ilfov, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților D. G., M. I. și A. M. M., pe o perioadă de 29 de zile, cu începere de la data punerii în executare a mandatelor de arestare preventivă.
Mandatele de arestare preventivă au fost puse în executare, de către organele de poliție la data de 31.05.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut că în ceea ce privește arestarea preventivă, jurisprudența relevantă a Curții EDO, precum cea din cauzele Assanidzé împotriva Georgiei cererea nr. _/01, P. împotriva Romaniei, I. P. și alții contra Romaniei Cererile nr. 6289/03, 6297/03 și 9115/03, Scundeanu împotriva Romaniei Cererea nr._/02 sau C. împotriva României, cererea nr._/02 din 1 iulie 2008, prevede că art. 5 § 1 lit. c) din Convenție a fost încălcat de fiecare dată cand instanțele nu au furnizat, motivele concrete care le-au determinat să adopte o astfel de măsură în conformitate cu art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. De asemenea, Curtea observă că instanțele interne au obligația de a examina în mod individual situația inculpatului, profilul său personal și situația sa familială și posibilitatea adoptării uneia dintre măsurile alternative prevăzute de dreptul intern, conform art. 5 § 3 din Convenție, care conține cerința ca autoritățile să țină seama de asemenea măsuri în măsura în care se pot aplica situației în cauză, iar acuzatul oferă garanții privind prezentarea la audiere.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit principiul general în aceasta materie în hotărârea Wemhoff c. Germaniei: „detenția preventiva trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normala și ea nu trebuie sa se prelungească dincolo de limite rezonabile independent de faptul ca ea se va imputa sau nu din pedeapsa”. Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărei cauze pentru a vedea în ce măsura ”exista indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate” (Labita c. Italiei).
Atât cu ocazia luării măsurii arestării preventive cât și cu ocazia prelungirii acestei măsuri, instanțele interne trebuie să ofere motive concrete pentru a susține argumentul „pericolului pentru ordinea publică”, nelimitandu-se doar la reproducerea textului articolului din cod în mod stereotip.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, potrivit art. 3001 C.pr.pen., instanța a constatat că această măsură a fost dispusă în mod legal, iar în prezent sunt întrunite în continuare temeiurile pentru menținerea arestului preventiv, măsura fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Prin prisma acestor principii generale stabilite de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (obligatorie pentru instantele nationale o data cu ratificarea de catre Romania a Conventiei Europene a Drepturilor Omului) și a legislatiei interne, instanta a analizat motivele pentru menținerea masurii arestarii preventive.
Instanța a constatat ca în cauza sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cpp întrucât din probele administrate în cauza, respectiv proces verbal de cercetare la fata locului, declarații martori, declaratie parte vatamata, procese verbale de conducere in teren, declarațiile inculpatilor prin care au recunoscut fapta, rezultă suficiente elemente de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca inculpatii să fi săvârșit faptele pentru care sunt cercetati.
În cauză sunt îndeplinite condițiile de existență ale cazului prevăzut de art. 148 lit. f Cpp: legea prevede pentru sancționarea infracțiunii pentru care cei doi inculpați sunt cercetați o pedeapsa mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publica.
Instanța a apreciat ca infracțiunile care se rețin în sarcina inculpaților tulbură nu numai ordinea juridica, dar și, in primul rând, mediul social, ocrotit de valorile sale fundamentale, prin normele dreptului penal si procesual penal, aceasta tulburare fiind susceptibila de a se repeta in viitor, din cauza faptului ca generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale, pentru normala lor desfășurare și dezvoltare in interesul societății înseși.
Infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații, prin gravitatea și impactul asupra publicului a unor astfel de fapte, creează o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea măsurii arestării preventive, fiind întrunite astfel și prevederile art. 5 parag.1 lit. c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (C.E.D.O.).
În consecință, în temeiul art. 3001 alin.1 și 3 C.pr.pen, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive si a menținut măsura privativă de libertate.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpatii D. G. și A. M. M., criticand solutia pronuntata in cauza pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recursurile au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Ilfov- Secția Penală sub nr._ la data de 12.07.2013.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate si din oficiu, conform art. 385/6 Cod procedura penala, Tribunalul constata urmatoarele:
Prin Încheierea de ședință din data de 25.06.2013 în dosarul penal nr_ a Judecătoriei B. – Secția Penală s-a dispus, în temeiul art 300 ind 1 alin 1 și 3 C.proc.pen constatarea legalității și temeinicei a arestării preventive a inculpaților: D. G., arestat în baza MAP nr 14/R din 30.05.2013, A. M. M., arestat în baza MAP nr 16/30.05.2013 și M. I., arestat în baza MAP nr 15/R din 30.05.2013.
S-a reținut în sarcina inculpaților D. N., D. G., M. I. și A. M. M. faptul că, la data de 18.05.2013, în jurul orelor 22:00 au sustras de pe un teren viran din localitatea Snagov patru cai ce aparțin părții vătămate I. N., cauzând un prejudiciu estimat la suma de 20.000 lei.
Prin Sentința penală nr 379/10.07.2013 a Judecătoriei B. s-a dispus condamnarea recurentului inculpat D. G. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, faptă prev și ped de art 208 alin 1 – 209 alin 1 lit a și g C.pen cu aplic art 320 ind 1 alin 7 C.proc.pen, în condițiile art 81 C.pen precum și a recurentului inculpat, A. M. M. la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev și ped de art 208 alin 1 – 209 alin 1 lit a și g C.pen cu aplic art 37 lit a C.pen și art 320 ind 1 alin 7 C.proc.pen, în condițiile art 57 C.pen.
Cu privire la recursul inculpatului D. G., în ceea ce privește dispoziția de menținere a arestării preventive din Încheierea de ședință din data de 25.06.2013 a Judecătorie B., Tribunalul constată că a fost condamnat prin Sentința penală nr 379/10.07.2013 a Judecătoriei B. la pedeapsa închisorii 2 ani, în condițiile suspendării condiționate, potrivit art 81 C.pen, motiv pentru care va respinge recursul formulat ca rămas fără obiect.
În ceea ce privește recursul inculpatului A. M. M., raportat la circumstanțele reale de comitere a infracțiunii – respectiv patru persoane împreună, pe timp de noapte - dar și circumstanțele personale ale acestuia, cunoscut cu antecedente penale, în prezent fiind în stare de recidivă postcondamnatorie, pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce prin lăsarea în libertate subzistă și nu s-a diminuat.
De asemenea, instanța reține că măsura arestării preventive nu a depășit o durată rezonabilă raportat atât la intervalul de timp de la luarea măsurii arestării preventive cât și la atitudinea autorităților judiciare care au desfășurat în mod continuu activități specifice, nefiind constatate perioade de inactivitate în derularea procedurilor.
Pentru considerente expuse, instanța apreciază că măsura arestării preventive este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și proporțională cu scopul urmărit și cu gravitatea acuzației, astfel că va menține măsura arestării preventive a inculpatului și pe cale de consecință va respinge cererile de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara.
In temeiul art. 192 alin. 2 Cod proced. pen. va obliga pe recurentul - inculpat A. M. M. la plata sumei de 200 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul apărătorului din oficiu al recurentului – inculpat A. M. M., in cuantum de 100 de lei, urmând a fi avansat si plătit din fondul special al Ministerului Justitiei.
In temeiul art. 192 alin. 3 Cod proced. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat pt. judecarea recursului inculpatului D. G. rămân în sarcina statului, onorariul aparatorului din oficiu al recurentului – inculpat D. G., in cuantum de 100 de lei, urmând a fi avansat si plătit din fondul special al Ministerului Justitiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
In temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod proced. pen. respinge ca rămas fără obiect recursul declarat de către recurentul D. G. (fiul lui I. și S., născut la data de 04.10.1981 în localitatea Ploiești, județul Prahova, domiciliat în comuna O., ., județul Prahova, CNP_).
In temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod proced. pen. respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul A. M. M. (fiul lui I. și I. născut la 19.05.1977, în localitatea Gherghița, județul Prahova, domiciliat în com. O., ., județul Prahova, CNP –_, arestat în baza M.A.P nr.16/R din 30.05.2013 emis de Tribunalul Ilfov, în dosarul nr._ ).
In temeiul art. 192 alin. 2 Cod proced. pen. obligă pe recurentul - inculpat A. M. M. la plata sumei de 200 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat (în contul RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Trezoreria B. cod fiscal_), onorariul aparatorului din oficiu al recurentului – inculpat A. M. M., in cuantum de 100 de lei, urmând a fi avansat si plătit din fondul special al Ministerului Justitiei.
In temeiul art. 192 alin. 3 Cod proced. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat pt. judecarea recursului inculpatului D. G. rămân în sarcina statului, onorariul aparatorului din oficiu al recurentului – inculpat D. G., in cuantum de 100 de lei, urmând a fi avansat si plătit din fondul special al Ministerului Justitiei.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 15.07.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
R. M. R. J. C. O. E. M.
GREFIER,
B. I.
Red. si tehnored. Jud.J.C../15.07.2013/2 EX.
JUD.B. – JUD.C.R.E.
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Sentința nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
