Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 263/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 263/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 14243/94/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.263/R
Ședința publică data de 06.12.2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: C. G.
JUDECATOR: C. J.
JUDECATOR: R. P.
GREFIER: C. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F. .
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurentul - inculpat G. I. împotriva încheierii din data de 25.11.2013 pronunțată de Judecătoria B. in dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică a raspuns recurentul - inculpat G. I., aflat in stare de arest preventiv si asistat de aparator ales - av.S. I., care depune imputernicirea avocatiala nr._/2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează ca procedura de citare este legal indeplinita, după care:
Nefiind cereri de formulat sau exceptii de invocat, Tribunalul acorda cuvântul în dezbaterea recursului, potrivit art._ C.p.p.
Aparatorul ales al inculpatului G. I., av.S. I., avand cuvantul, solicita admiterea recursului, casarea incheierii pronuntate de Judecatoria B. si punerea de indata in libertate a inculpatului, criticand incheierea instantei de fond pentru nelegalitate si netemeinicie. Arata ca instanta de fond a motivat pericolul concret pentru ordinea publica prin raportare la natura si la modalitatea concreta de savarsire a faptei, precum si la prejudiciul creat. In ceea ce priveste natura si modalitatea de savarsire a faptei, precizeaza ca acestea trebuie avute in vedere de catre instanta de judecata cand se va pronunta pe fondul cauzei. Mai arata ca acest dosar este unul disjuns, iar ceilalti inculpati din cauza se afla in stare de libertate. Cu privire la prejudiciu, arata ca si in aceasta cauza Romtelecom s-a constituit parte civila cu o suma de bani care se refera la toti inculpatii. Precizeaza ca sunt sesizate doua instante cu acelasi prejudiciu. De asemenea, arata ca pericolul concret pentru ordinea publica nu mai este de actualitate, nemaifiind indeplinite cumulativ conditiile prev. art.148 lit.f C.p.p. In subsidiar, solicita luarea masurii de a nu parasi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul, solicita respingerea recursului ca nefondat, aratand ca incheierea instantei de fond este legala si temeinica. De asemenea, solicita obligarea inculpatului la plata cheltuielilor avansate de stat.
Recurentul-inculpat G. I., avand ultimul cuvant, arata ca regreta fapta savarsita si solicita judecarea in stare de libertate.
S-au declarat dezbaterile inchise, dupa care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin incheierea de sedinta din data de 25.11.2013 pronunțată de Judecătoria B. in dosarul penal nr._ 13, s-au dispus următoarele:
În baza art.3001 alin. 1 Cod proc.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului G. I..
În baza art.3001 alin. 3 Cod proc.pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului G. I..
În temeiul art. 145 C.p.p. s-a respins cererea de luare a măsurii de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul G. I. ca neîntemeiată.
În temeiul art. 189 cod procedură penală onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Ilfov.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul emis la 21.11.2013 în dosarul de urmărire penală nr. 6611/P/2013, P. de pe lângă Judecătoria B. a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G. I. pentru infracțiunea de tentativă la furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art.20 rap la art 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit i și lit h C.pen.
În fapt, s-a reținut că în data de 23.09.2013 prin efectuarea unor săpături, a incercat să sustragă cabluri telefonice din rețeaua subterană situată în zona Chitila-Săbăreni pe . 7), în apropiere de borna care indică km 17 pe partea dreaptă a sensului către Pitești ce aparțin părții vătămate ROMTELECOM SA.
Prin rezoluția nr. 6007/P/2013 din data de 24.09.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B. s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul G. I. pentru infracțiunea de tentativă la furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art.20 rap la art 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit i și lit h C.pen.
Prin încheierea nr. 103 din data de 30.09.2013 emisă de Tribunalul Ilfov s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G. I. pentru o perioadă de 29 de zile de la data încarcerării acestuia, fiind emis MAP nr. 23 /R/30.09.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut că în ceea ce privește arestarea preventivă, jurisprudența relevantă a Curții EDO, precum cea din cauzele Assanidzé împotriva Georgiei cererea nr. _/01, P. împotriva Romaniei, I. P. și alții contra Romaniei Cererile nr. 6289/03, 6297/03 și 9115/03, Scundeanu împotriva Romaniei Cererea nr._/02 sau C. împotriva României, cererea nr._/02 din 1 iulie 2008, prevede că art. 5 § 1 lit. c) din Convenție a fost încălcat de fiecare dată cand instanțele nu au furnizat, motivele concrete care le-au determinat să adopte o astfel de măsură în conformitate cu art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. De asemenea, Curtea observă că instanțele interne au obligația de a examina în mod individual situația inculpatului, profilul său personal și situația sa familială și posibilitatea adoptării uneia dintre măsurile alternative prevăzute de dreptul intern, conform art. 5 § 3 din Convenție, care conține cerința ca autoritățile să țină seama de asemenea măsuri în măsura în care se pot aplica situației în cauză, iar acuzatul oferă garanții privind prezentarea la audiere.
Atat cu ocazia luarii măsurii arestării preventive, cat și cu ocazia prelungirii acestei măsuri, instanțele interne trebuie să ofere motive concrete pentru a susține argumentul „pericolului pentru ordinea publică”, nelimitandu-se doar la reproducerea textului articolului din cod în mod stereotip.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, potrivit art. 3001 C.pr.pen., instanța a constatat că această măsură a fost dispusă în mod legal, iar în prezent sunt întrunite în continuare temeiurile pentru menținerea arestului preventiv, măsura fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a împiedica inculpatul să se sustragă de la judecată (art. 136 alin.1 C.pr.pen.).
Astfel, există indicii temeinice, în sensul art. 143 alin.1 C.pr.pen., că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tentativă de furt reținută în sarcina acestuia. În acest sens instanța a avut in vedere declarația de recunoaștere a inculpatului ce se coroborează, conform art. 69 C.pr.pen., declarațiile martorilor, declarațiile părții vătămate, proces verbal de prindere in flagrant și planșe foto și proces verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare.
Instanța a apreciat că sunt întrunite în continuare și temeiurile prev. de art. 148 lit.f C.pr.pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol a rezultat din natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor, împrejurările în care inculpatul a acționat, prejudicul creat.
Instanța a considerat că nu se impune luarea măsurii de a nu părăsi localitatea față de inculpatul G. I. față de faptul că inculpatul nu a dat dovadă de îndreptare, necorijându-și conduita infracțională, ci, dimpotrivă, da dovadă de nepăsare și dispreț față de lege și față de autoritatea instituțiilor statului, iar prin lăsarea lor în libertate acestia poate săvârși alte fapte antisociale. Instanța a considerat că luarea uneia dintre aceste măsuri nu poate fi compatibilă cu gradul de pericol social al inculpatului și al faptei lor, acesta prezentand un pericol concret pentru ceilalți membri ai societății, lăsarea sa în libertate nefiind binevenită la acest moment.
Față de toate acestea, instanța a apreciat că menținerea arestarii preventive a inculpatului este necesară in vederea unei bune administrări a procesului penal si pentru a asigura prevenirea comiterii de noi infracțiuni de către inculpat, riscul săvârșirii unor noi infracțiuni fiind demonstrat in prezenta cauza. De asemenea măsura arestării preventive este de natură a corija conduita inculpatului in sensul respectării valorilor sociale ocrotite de lege.
În consecință, în temeiul art. 3001 alin.1 și 3 C.pr.pen, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive si a menținut măsura privativă de libertate.
Împotriva acestei incheieri a declarat recurs inculpatul G. I., recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov sub nr._ la data de 04.12.2013.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate si din oficiu, conform art. 385/6 Cod procedura penala, Tribunalul constata că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Din punct de vedere al îndeplinirii cerințelor impuse de art. 143 Cod proc. pen. și al incidenței cazului prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f Cod. proc. pen., Tribunalul constată că nu au survenit modificări față de momentul luării măsurii arestării preventive,așa cum a apreciat și judecătorul de fond ,în urma unei analize judicioase a actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală.
Astfel, din mijloacele de probă administrate până în prezent, rezultă suficiente indicii temeinice că inculpatul G. I. ar fi comis acte materiale specifice tentativei la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. i și alin. 3 lit. h Cod penal, pentru care este trimis in judecata, presupunere rezonabilă ce se întemeiază pe mijloacele de probă administrate până la data sesizării instanței cu propunerea de prelungire a duratei arestării preventive.
Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea acuzațiilor ,modul de acțiune, împrejurărileîn careinculpatul este suspectat a fi comis infracțiunea, circumstanțele personale ale inculpatului care a fost anterior sancționat administrativ pentru săvârșirea unor fapte de furt calificat, fiind justificată temerea creării unei stări prezente de insecuritate în rândul cetățenilor, impactul deosebit asupra opiniei publice și rezonanța socială puternic negativă.
În consecință, este incident în continuare, temeiul prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f Cod Proc. P..
Argumentele invocate de inculpat nu pot conduce la concluzia că mentinerea arestarii nu ar mai fi necesară, acestea putand fi avute în vedere la soluționarea fondului cauzei, dar nefiind de natură să înlăture argumentele ce susțin menținerea privării de libertate a inculpatului.
Printr-o asemenea măsură privativă de libertate nu este încălcată nici prezumția de nevinovăție de care inculpatul se bucură pe întreg parcursul procesului penal și nici dreptul la un proces echitabil, ambele garanții recunoscute prin legislația internă și cea internațională, la care România este parte, fiind compatibile cu orice măsură restrictivă de drepturi, care își păstrează caracterul de rezonabilitate și proporționalitate cu scopul urmărit, cerințe îndeplinite în cauză.
Față de considerentele expuse, motivele care au stat la baza formulării recursului se dovedesc a fi nefondate, Tribunalul urmând a respinge recursul, în baza art.385indice 15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Vazand si disp.art.192 alin.2 Cod Procedură Penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat G. I. (fiul lui A. si A., nascut la data de 28.09.1986 in Bucuresti, sector 5, domiciliat in Mogoșoaia, ., jud. Ilfov, posesor CI ., nr._, CNP_, arestat în baza MAP nr. 23 R/30.09.2013 de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._/94/2013) împotriva încheierii din data de 25.11.2013, pronunțată de Judecătoria B..
În baza art. 192 alin.2 C.p.p. obligă recurentul inculpat G. I. la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 06.12.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
C. G. C. J. R. P.
Pentru jud.aflat in CO
semneaza presedintele
de complet, d-na jud.
G. C.
GREFIER
C. V.
Red. și tehnored. jud.P.R./13.01.2013/2 ex.
Jud. B. / jud.L.C.M
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
