Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 8/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 98/93/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDEȚUL ILFOV
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 8/R
Ședința publică din data de 14.01.2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: P. R.
JUDECATOR: P. R. I.
JUDECATOR: R. M. R.
Grefier: A. V. F.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. F. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de recurenții – inculpați S. A. R. și V. F. împotriva încheierii de ședință din data de 22.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. in dosarul nr._/94/2012.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat S. A. R., personal, în stare de arest și recurentul – inculpat V. F. personal, în stare de arest și asistat de apărător ales – avocat A. S. cu împuternicirea avocațială nr._/2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care expune pe scurt obiectul cauzei – menținere măsura arestării preventive si stadiul procesual - recurs, dupa care:
Tribunalul, față de lipsa asistenței juridice obligatorii pentru inculpatul S. A. R. dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare, la apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat S. A. R., personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu – avocat E. C. G. cu delegația avocațială nr._/2013 și recurentul – inculpat V. F. personal, în stare de arest și asistat de apărător ales – avocat A. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La interpelarea Tribunalului, Reprezentantul Ministerului Public invocă excepția inadmisibilității recursului declarat de către inculpatul S. A. R., arătând că recursul acestuia împotriva aceleiași încheieri a fost soluționat la data de 28.12.2012.
Apărătorul din oficiu al inculpatului S. A. R., având cuvântul, apreciază că recursul este admisibil.
Apărătorul ales al recurentului – inculpat V. F., având cuvântul asupra excepției invocate apreciază că recursul inculpatului S. A. R. este inadmisibil având în vedere că recursul acestuia a fost deja judecat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, exceptii de invocat sau alte probe de administrat, Tribunalul acorda cuvantul in dezbaterea recursului, conform art._ Cpp.
Apărătorul ales al recurentului – inculpat V. F., solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și respingerea menținerii arestării preventive a inculpatului apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu există și nu sunt temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. Critică soluția instanței de fond în sensul că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive au fost și disp. art.148 lit.f Cod procedură penală.
Din materialul probator administrat în cauză nu sunt probe certe și nici indicii temeinice din care să rezulte că inculpatul a săvârșit infracțiunea de care este acuzat iar din procesele verbale întocmite de către organele de poliție există numeroase inadvertențe. Solicită să se aibă în vedere declarația parții vătămate care nu l-a recunoscut pe inculpat ca fiind autorul infracțiunii de tâlhărie. Pentru motivele invocate, apărarea apreciază că se impune judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.33 lit.a Cod procedură penală, în sensul că fapta inculpatului V. F. nu poate fi separată de fapta inculpatului S. A. R..
Recurentul inculpat S. A. R., având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate deoarece dorește să fie alături de familia sa și să își continuie serviciul.
Recurentul inculpat V. F., având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate și să fie alături de familia sa.
S-au declarat închise dezbaterile, după care:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 22.12.2012 pronuntata in dosarul nr._/94/2012, Judecatoria B., în baza art.3001 alin.2 C.P.P. a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive au incetat.
1. S. A. R. zis M., măsură pe care a menținut-o;
2. V. F., zis T., măsură pe care a menținut-o.
Măsura dispusă s-a comunicat administrației locului de deținere.
În temeiul art.192 al.3 c.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a reținut că în ceea ce privește arestarea preventivă, jurisprudența relevantă a Curții EDO, precum cea din cauzele Assanidzé împotriva Georgiei cererea nr._/01, P. împotriva Romaniei, I. P. și alții contra Romaniei Cererile nr.6289/03, 6297/03 și 9115/03, Scundeanu împotriva Romaniei Cererea nr._/02 sau C. împotriva României, cererea nr._/02 din 1 iulie 2008, prevede că art. 5 și 1 lit. c) din Convenție a fost încălcat de fiecare dată cand instanțele nu au furnizat, motivele concrete care le-au determinat să adopte o astfel de măsură în conformitate cu art.148 alin.(1) lit. f) C. proc. pen. De asemenea, Curtea observă că instanțele interne au obligația de a examina în mod individual situația inculpatului, profilul său personal și situația sa familială și posibilitatea adoptării uneia dintre măsurile alternative prevăzute de dreptul intern, conform art.5 și 3 din Convenție, care conține cerința ca autoritățile să țină seama de asemenea măsuri în măsura în care se pot aplica situației în cauză, iar acuzatul oferă garanții privind prezentarea la audiere.
Atât cu ocazia luării măsurii arestării preventive cât și cu ocazia prelungirii acestei măsuri, instanțele interne trebuie să ofere motive concrete pentru a susține argumentul „pericolului pentru ordinea publică”, nelimitandu-se doar la reproducerea textului articolului din cod în mod stereotip. De asemenea, Curtea a stabilit că menționarea stării de recidivă a reclamantului nu este suficientă pentru a justifica o arestare preventivă și că pericolul de a împiedica buna derulare a procesului penal nu poate fi invocat în mod abstract de autorități, ci trebuie să se bazeze pe probe faptice, pe motive „relevante și suficiente” pentru a justifica necesitatea menținerii sau plasării inculpatului în arest preventiv.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, potrivit art.3001 Cod procedură penală, instanța a constatat că această măsură a fost dispusă în mod legal, iar în prezent sunt întrunite în continuare temeiurile pentru menținerea arestului preventiv, măsura fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a împiedica inculpatul să se sustragă de la judecată (art.136 alin.1 Cod procedură penală).
Astfel, există indicii temeinice, în sensul art.143 alin.1 Cod procedură penală, că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor. În acest sens instanța a constatat că procesul verbal încheiat cu ocazia constatării infracțiunii flagrante se coroborează cu declarațiile părții vătămate, planșele fotografice sub aspectul existenței faptelor și a săvârșirii acestora de către inculpați. Aceste mijloace de probă sunt la rândul lor dublate de concluziile și mențiunile proceselor verbale de cercetare la fața locului, planșele foto.
Instanța a apreciat că sunt întrunite în continuare și temeiurile prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol rezultă din modalitatea de săvârșire a faptelor, faptele fiind săvârșite, în public, de două sau mai multe persoane împreună, una dintre acestea fiind mascate pentru a nu putea fi recunoscută și într-o manieră ce relevă o totală lipsă de considerație a inculpaților față de normele legale ce protejează patrimoniul persoanelor precum și integritatea fizică a acestora.
În ceea ce privește situația inculpatului V. F. s-a constatat că acesta a mai fost condamnat anterior de 4 ori pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat și tâlhărie, fiind eliberat din penitenciar la data de 24.01.2012 cu un rest de executat de 695 zile.
În consecință, în temeiul art. 3001 alin.1 și 3 Cod procedură penală, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive si a menținut măsura privativă.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații S. A. R. și V. F., criticând soluția pronunțată in cauza pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recursurile au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ la data de 11.01.2013.
In ceea ce privește recursul declarat de inculpatul S. A. R., se retine ca prin decizia nr.274 din data de 28.12.2012 pronunțată în dosarul nr._/94/2012/a1, aceeasi instanta, respectiv Tribunalul Ilfov – Sectia Penala a respins ca nefondat recursul formulat de catre acelasi inculpat impotriva aceleiasi incheieri pronuntate de Judecatoria B. - Sectia Penala.
In aceste conditii, fata de faptul ca solutia pronuntata anterior in cauza a intrat in puterea lucrului judecat, cel de-al doilea recurs declarat de catre acelasi inculpat impotriva aceleiasi incheieri pronuntate de Judecatoria B. – Sectia Penala va fi respins ca inadmisibil, dandu-se totodata eficienta disp.art.192 alin. 2 Cpp.
In ceea ce privește recursul declarat de inculpatul V. F., Tribunalul reține că, raportat la imprejurarile si modul de desfasurare a activitatii infractionale, cu siguranta gravitatea faptei si limitele de pedeapsa prevazute de lege nu pot constitui singurele temeiuri de apreciere asupra pericolului social pentru ordinea publica; asa cum s-a statuat in mod constant in Jurisprudenta CEDO, masura arestarii preventive este o masura exceptionala, astfel ca luarea, ca si mentinerea ei, trebuie dispuse doar in cazuri temeinic justificate, însă prezervarea ordinii publice este apreciata ca un element pertinent si suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, daca se bazează pe fapte de natura sa arate ca eliberarea respectivei persoane ar tulbura in mod real ordinea publica.
Tribunalul constata că este adevărat ca pericolul pentru ordinea publica nu se confunda cu pericolul social ca trasatura esentiala a infractiunii, dar aceasta nu înseamna ca in aprecierea pericolului pentru ordinea publica trebuie facuta abstractie de gravitatea faptei, sub acest aspect Tribunalul constatând ca in speta existenta pericolului public rezulta si din pericolul social al infractiunii pentru care este cercetat inculpatul, caracterul deosebit de grav al acesteia, avandu-se totodata in vedere reactia publica la comiterea unei astfel de infractiuni si posibilitatea comiterii unor fapte asemanatoare de catre alte persoane in lipsa unei reactii ferme fata de cei banuiti ca fiind autori ai unor asemenea fapte.
Prin urmare, Tribunalul apreciaza că la stabilirea pericolului public trebuie avute in vedere datele referitoare la fapta, date care in speta sunt de natura a crea un sentiment de insecuritate, credinta ca justitia nu actioneaza indeajuns impotriva infractionalitatii, in lipsa luarii, respectiv mentinerii masurii arestarii preventive.
Astfel, Tribunalul retine că rezulta fara echivoc ca lipsa de reactie a autoritatilor ar echivala cu o incurajare tacita la savarsirea altor fapte similare cu consecinta scaderii increderii populatiei in capacitatea de protectie a statului, ceea ce inevitabil ar duce la tulburarea starii de normalitate denumita de legiuitor ordine publica.
F. de cele ce preced, constantand ca solutia pronuntata de instanta de fond este legala si temeinica, Tribunalul va respinge recursul formulat de inculpatul V. F. ca nefondat, facand totodata aplicarea disp.art.192 alin.2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul inculpat S. A. R. (fiul lui M. și Anișoara, născut la data de 06.12.1994 în orasul B., judetul Ilfov, domiciliat în comuna Balotești, ., județul Ilfov, CNP:_, arestat în baza MAP nr.59 UP/14.12.2012 emis de Judecătoria B.) împotriva încheierii de ședință din data de 22.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. in dosarul nr._/94/2012, ca inadmisibil.
Respinge recursul declarat de recurentul inculpat V. F. (fiul lui Talina și Lucreția, născut la data de 03.03.1988 în București sector 1, domiciliat în comuna Balotești, ., ., ., județul Ilfov CNP –_, arestat în baza MAP nr.60 UP/14.12.2012 emis de Judecătoria B.) împotriva încheierii de ședință din data de 22.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. in dosarul nr._/94/2012, ca nefondat.
Obligă pe recurentul inculpat S. A. R. la 200 de lei cheltuieli judiciare statului care se vor achita în contul nr.RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_, din care 100 de lei reprezintă onorariul cuvenit apărătorului din oficiu.
Obligă pe recurentul inculpat V. F. la 100 de lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14.01.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
P. R. P. R. I. R. M. R.
GREFIER,
A. V. F.
Red. si tehnored. Jud.P.R./2 EX./06.03.2013
JUD.B. – JUD. I.R.C.
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Sentința nr. 185/2013. Tribunalul... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
