Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 452/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 452/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 06-08-2015 în dosarul nr. 14129/4/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 452/C
Ședința publică din data de 06.08.2015
Tribunalul constituit din :
PREȘEDINTE: C. G.
GREFIER: M. C. I.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov - a fost reprezentat de procuror N. M. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul A. L. M. împotriva sentinței penale nr. 1159/18.05.2015 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ .
Potrivit art. 369 alin. 1 Cod procedură penală, ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul –condamnat A. L. M. personal, aflat în detenție la Penitenciarul Spital București – Jilava, asistat de apărătorul ales - avocat M. I., conform împuternicirii avocațiale . nr._/2015 atașată la fila 13 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune pe scurt obiectul cauzei – liberare condiționată (art. 587 NCPP), stadiul procesual – contestație, după care:
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Tribunalul acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul ales al contestatorului - condamnat A. L. M., având cuvântul, solicită să se țină cont la soluționarea contestației că petentul – condamnat a participat la activități de educație și asistență psihosocială desfășurate la nivelul secției de deținere și a fost recompensat de 2 ori în anul 2013. De asemenea, arată că acesta a executat fracția obligatorie din pedeapsă, respectiv 852 de zile, care a fost depășită de mult, a dat dovezi temeinice de îndreptare, dobândind vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate. Arată că pedeapsa urmează să expire la data de 24.09.2015, deci condamnatul ar mai avea de executat 48 de zile din cele 1.279 de zile de pedeapsă.
Susține că modalitatea și natura săvârșirii infracțiunii nu sunt condiții prevăzute de legea penală în vederea liberării condiționate, pentru simplul motiv că acestea au fost avute în vedere de instanța de judecată cu ocazia individualizării juridice a pedepsei, atât în soluționarea cauzei pe fond, cât și în calea de atac.
Menționează că din motivarea primei instanțe, în calea de atac, de la pedeapsa de 9 ani închisoare, prin admiterea apelului, pedeapsa s-a redus la 3 ani și 6 luni închisoare. Precizează că timpul executat din pedeapsă de către condamnat a fost mai mult decât suficient pentru reeducarea acestuia, iar scopul pedepsei a fost atins. Susține că încă 48 de zile petrecute de condamnat în penitenciar nu vor duce la reeducarea acestuia, sens în care solicită, în baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, admiterea contestației și desființarea sentinței penale pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București. În consecință, solicită liberarea condiționată a condamnatului de sub puterea mandatului de 3 ani și 6 luni închisoare emis de Tribunalul București.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită respingerea contestației. De asemenea, solicită să se țină cont, atât de natura infracțiunii săvârșite, cât și de natura infracțiunilor comise anterior de către petentul – condamnat. Arată că acesta în prezent execută o pedeapsă pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, iar din antecedența penală a acestuia rezultă că a mai fost condamnat de 3 ori pentru săvârșirea de infracțiuni în care a folosit violența. Totodată, menționează că petentul – condamnat a prezentat probleme de adaptare și relaționare. De asemenea, învederează că acesta a fost recompensat de 2 ori pe perioada detenției, așa cum a susținut și apărarea, dar a fost și sancționat de 2 ori pentru fapte de aceeași natură sau conexe ca modalitate de săvârșire, respectiv pentru lovirea unei persoane private de libertate, iar în august 2014 pentru amenințare a unei persoane private de libertate.
Față de cele învederate, apreciază că nu rezultă dovezi temeinice de îndreptare, ci relevă un comportament violent al petentului – condamnat, justificându-se respingerea cererii de liberare condiționată. Ca atare, solicită respingerea contestației și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată în sarcina contestatorului – condamnat.
Contestatorul - condamnat A. L. M., având ultimul cuvânt, solicită să se țină cont și de părțile sale bune, în sensul că are 15 zile câștigate ca urmare a muncii prestate pe perioada detenției. Menționează că a fost respins atât de cadrele penitenciarului, cât și de educatorii penitenciarului pentru simplul fapt că a săvârșit o faptă mai gravă. Susține că toți îl judecă raportat la trecutul său. Precizează că la acest moment s-a îndreptat, este un băiat bun, are o familie bună și unită, are două surori, dintre care una a luat bacul, este singurul băiat între 5 fete și are un copil de 3 ani pe care l-a recunoscut în penitenciar.
De asemenea, susține că regretă fapta săvârșită, învederând că de fapt s-a apărat. Solicită să i se dea credibilitate ca om și să nu mai fie respins, având în vedere că a fost respins în mod repetat. Mai arată că are 2 sancțiuni, dar a fost provocat, și-a dat silința să-și scoată cele două sancțiuni, iar acum a avut ambiția să dovedească că s-a făcut băiat bun și a obținut o evidențiere prin muncă. De asemenea, arată că este bolnav.
Tribunalul declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penala nr. 1159/18.05.2015 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
S-a respins ca nefondată cererea de liberare condiționată formulată de petentul - condamnat A. L. M. – fiul lui I. și A. E., născut la data de 01.09.1986, CNP_, încarcerat în Penitenciarul Spital Jilava.
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 16.06.2015.
Onorariul pentru asistența juridică din oficiu s-a plătit conform Protocolului încheiat între M. Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România .
Măsura dispusă s-a comunicat administrației locului de deținere.
A fost obligat petentul - condamnat la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 20.04.2015, sub nr._, petentul - condamnat A. L. M. a contestat propunerea de amânare a comisiei de liberare condiționată.
Prin procesul-verbal nr. 15/16.04.2015 întocmit de Comisia de propuneri se reține că executarea pedepsei de privative de libertate la care a fost condamnat petentul a început la data de 25.03.2012 și urmează să expire la data de 24.09.2015. transformată în zile pedeapsa este egală cu 1.279 zile.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute fracția de 2/3 din pedeapsă, respectiv 852 zile de închisoare.
Comisia a constatat sub acest aspect că deținutul a executat de la 25.03.2012 până la 16.04.2015, 1.118 zile de închisoare.
S-a mai reținut că deținutul este la a cincea analiză, apreciindu-se că se impune amânarea cu 2 luni, față de lipsa dovezilor temeinice de îndreptare.
Instanța de fond a făcut aplicarea art. 5 NCP cu privire la legea penală mai favorabilă și a analizat condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare, iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal anterior, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive, atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate, cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat.
Analizând actele dosarului, precum și prevederile legale în vigoare în materia liberării condiționate, instanța a considerat că este nefondată cererea de liberare condiționată a petentului și a respins-o ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit procesului-verbal nr. 15/16.04.2015, petentul A. L. M. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prin sentința penală nr. 272/2013 a Tribunalului București, fiind emis mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. 514/2014.
Potrivit aceluiași proces-verbal, petentul este cunoscut cu antecedente penale.
Instanța de fond a constatat că persoana deținută a executat fracția de 2/3 din pedeapsa pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, deci condiția legală relativă la timpul din pedeapsa ce trebuie executat este îndeplinită. Deși petentul - condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, aceasta împrejurare nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsata exclusiv la latitudinea instanței de judecată.
Instanța de fond a avut în vedere și disp. art. 59 VCP potrivit căruia poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracția de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
În ce privește comportamentul pe perioada detenției, instanța a reținut că acesta a fost unul oscilant. Deținutul, aflat la a cincea analiză (ultima dată discutat la data de 12.02.2015), a participat la activitățile de educație și asistență psihosocială desfășurate la nivelul secției de deținere a prezentat probleme de adaptare și relaționare. Astfel, deși a fost recompensat de două ori în 2013, a fost sancționat disciplinar de 2 ori, în 2012 pentru lovirea altei persoane private de libertate și în august 2014 pentru amenințarea altei persoane private de libertate.
S-a mai reținut că petentul este recidivist, fiind anterior condamnat de trei ori, inclusiv pentru săvârșirea de infracțiuni prin folosirea violenței (tentativă la tâlhărie).
Față de acestea, instanța de fond a apreciat că la acest moment nu este oportună liberarea condiționată a numitului A. L. M..
Circumstanțele particulare ale deținutului astfel cum au fost reținute denotă faptul că acesta nu întrunește condițiile pentru a fi liberat condiționat și, mai mult decât atât, această măsură nu este în prezent nici oportună. Instanța a constatat că timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsa aplicată nu este suficient pentru ca acesta sa își însușească scopul preventiv și educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 VCP, astfel încât în viitor să nu mai comită și alte fapte prevăzute de legea penala și să fie redat societății, impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului - condamnat A. L. M. și, față de cele reținute mai sus, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Instanța a fixat termen de reiterare a cererii la data de 16.06.2015, apreciind că termenul stabilit este necesar cel puțin pentru a atrage atenția petentului asupra ordinii de drept și normelor de conviețuire socială, dar și asupra obligativității respectării acestor valori.
A fost obligat petentul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a petentului condamnat s-a virat din fondul M.J. către Baroul București.
Măsura dispusă s-a comunicat Administrației locului de deținere.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul - condamnat A. L. M., contestație înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ la data de 03.07.2015.
Examinând sentința contestată, față de motivele invocate și din oficiu, Tribunalul va respinge contestația formulată de petentul A. L. M., pentru următoarele considerente:
Tribunalul apreciază că judecătorul fondului a analizat în mod amănunțit situația condamnatului A. L. M., atât din punct de vedere legal cât și personal, pronunțând o soluție legală și temeinică.
Astfel, conform art. 100 alin. 1 NCP condițiile liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii sunt, printre altele:
a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Conform art. art. 59 Cod penal 1969, după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
Analizând comparativ instituția liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii, conform disp. art. 59 Cod penal 1969 și art. 100 NCP, Tribunalul constată că, sub aspectul condițiilor ce trebuie îndeplinite de condamnat pentru a beneficia de aceste dispoziții, dispozițiile legale din vechea lege sunt mai favorabile acestuia.
Astfel, legea nouă introduce condiții noi pe care condamnatul trebuie să le îndeplinească în cazul în care dorește să beneficieze de beneficiile liberării condiționate cum ar fi: cel condamnat să se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis și cel condamnat să fi îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. Prin alin. 4 al art. 100 NCP s-a reformulat într-o manieră mai largă condiția cu privire la evaluarea din punct de vedere personal a condamnatului după executarea fracției obligatorii prevăzută de lege.
Făcând aplicarea disp. art. 59 din Cod penal 1969, Tribunalul constată că, într-adevăr chiar dacă condamnatul a executat fracția prevăzută de lege, timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei și nu este pregătit din punct de vedere educativ să revină în societate, având în vedere natura infracțiunii săvârșite (infracțiunea de tentativă de omor deosebit de grav) caracterizată printr-o gravitate socială deosebită, prin lipsă de respect față de valori esențiale, precum integritatea corporală. Tribunalul apreciază ca timpul efectiv executat nu este suficient pentru reeducarea acesteia, toate aceste elemente formând convingerea că la momentul prezent, contestatorul nu prezintă suficiente dovezi ale realizării unor eforturi concrete îndestulătoare în sensul reeducării.
Se observă, de asemenea, așa cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, contestatorul se află în executarea unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, iar de la depunerea în penitenciar și până la această analiză a comisiei petentul a avut un comportament oscilant și, deși a participat la activitățile de educație și asistență psihologică organizate la nivelul secției de deținere, a fost sancționat disciplinar de 2 ori, 1 raport fiind ridicat și recompensat de 2 ori, a prezentat probleme de adaptare, iar de la data ultimei analize și până în prezent nu a fost sancționat disciplinar, este de natură a crea convingerea instanței că persoana condamnată nu este pregătită din punct de vedere educativ să revină în societate, nedând dovadă că ar încerca să se evidențieze în vreun fel, motiv pentru care nu există suficiente garanții că petentul condamnat, odată pus în libertate, nu va reitera un comportamentul infracțional.
Deși petentul a participat la programe de activități educative și asistență psihosocială organizate la locul de deținere, numărul acestora poate fi considerat redus în raport cu perioada efectivă de timp petrecută în interiorul locului de detenție, respectiv din anul 2012. Prin urmare, eforturile depuse de petent au fost minime și nicidecum nu pot duce la concluzia existenței unor dovezi temeinice de îndreptare.
Aspectele invocate de apărare, în sensul că petentul a executat o fracție mult mai mare decât minimul prevăzut de lege, a participat la activități educative și a fost recompensat, deși apar favorabile, raportat la toate motivele expuse anterior sunt insuficiente la acest moment, în vederea liberării condiționate. Aspectele pozitive trebuie continuate și consolidate.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul constată că prima instanță a făcut o justă apreciere a dispozițiilor incidente în cauză, prin prisma criteriilor enumerate de art. 59 Cod penal, nejustificându-se, la acest moment, liberarea condiționată și, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod procedură penală va respinge ca nefondată contestația formulată de A. L. M. împotriva sentinței penale nr. 1159 din data de 18.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de A. L. M. (fiul lui I. și A. E., în prezent încarcerat la Penitenciarul Spital București – Jilava) împotriva sentinței penale nr. 1159 din data de 18.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cuantum de 200 lei (care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.08.2015.
PREȘEDINTE, Pentru grefier
C. G. M. C. I.,
aflat în CO, semnează grefier șef
Red. și tehnored. jud. G.C. /2 ex./01.09.2015
Jud. Sectorului 4 / jud. I.A.
| ← Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Sentința nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 492/2015.... → |
|---|
