Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 450/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 450/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 06-08-2015 în dosarul nr. 24617/4/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 450/C
Ședința publică din data de 06.08.2015
Tribunalul constituit din :
PREȘEDINTE: C. G.
GREFIER: M. C. I.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov - a fost reprezentat de procuror N. M. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul H. M. I. împotriva sentinței penale nr. 1696/07.07.2015 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ .
Potrivit art. 369 alin. 1 Cod procedură penală, ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul –condamnat H. M. I. personal, aflat în detenție la Penitenciarul București – Jilava, asistat de apărător desemnat din oficiu – avocat Z. A. D., care depune delegația pentru asistentă juridică obligatorie . nr._/2015 la fila 10 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune pe scurt obiectul cauzei – liberare condiționată (art. 587 NCPP), stadiul procesual – contestație, după care:
Tribunalul, față de dispozițiile art. 356 alin. 2 Cod procedură penală, permite apărătorului desemnat din oficiu o scurtă grefă cu contestatorul-petent, care solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care depune în ședința publică o caracterizare (fila 11 dosar).
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, arată că nu se opune administrării probei cu înscrisuri, fiind utilă și concludentă soluționării cauzei, în temeiul art. 100 Cod procedură penală.
Tribunalul, deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de condamnat, apreciind-o utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Tribunalul acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul desemnat din oficiu al contestatorului - condamnat H. M. I., având cuvântul, solicită admiterea contestației. Apreciază că petentul – condamnat a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținând cont de faptul că a participat la programe educative, dezbateri, poate să se reintegreze social, așa cum a constatat reprezentantul Ministerului P. al Judecătoriei Sectorului 4 București și a executat fracția prevăzută de lege. Arată că, într-adevăr, condamnatul are antecedente penale, dar consideră că trebuie să i se acorde o șansă, având în vedere aspectele menționate anterior.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată în prezenta cauză. Precizează că petentul – condamnat este în executarea unei pedepse de 2 ani închisoare, iar ca urmare a muncii prestate până în acest moment pe perioada detenției, acesta a muncit doar 22 de zile. De asemenea, arată că petentul – condamnat se află la prima analiză, este cunoscut cu antecedente penale, iar având în vedere comportamentul necorespunzător al condamnatului rezultă că nu sunt dovezi temeinice de îndreptare a acestuia, în sensul că nu a fost niciodată recompensat, dar a fost sancționat disciplinar 1 dată. Apreciază că nu rezultă date rezonabile din atitudinea petentului – condamnat care s-ar putea concretiza în dovezi temeinice de îndreptare pentru a se putea aprecia în sensul ca liberarea condiționată să fie oportună.
De asemenea, arată că termenul de reiterare este fixat în această lună la data de 24.08.2015, fiind un termen rezonabil. Față de cele învederate, pune concluzii de respingere a prezentei contestații. Cu cheltuieli de judecată în sarcina contestatorului – condamnat.
Contestatorul-condamnat H. M. I., având ultimul cuvânt, solicită să se țină cont de conținutul caracterizării depuse la acest termen de judecată, având în vedere că este întocmită de persoane cu care a lucrat și care-l cunosc. Arată că sancțiunea primită a fost din cauza unui avertisment cu țigara, iar acum în amânare nu mai poate fi scos la muncă, așa că nu are cum să-și ridice raportul de sancționare.
Tribunalul declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penala nr. 1696/07.07.2015 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
S-a respins ca nefondată cererea de liberare condiționată formulată de petentul - condamnat H. M. I., fiul lui I. și al lui M., născut la 23 Februarie 1986 - Penitenciarul București - Jilava CNP_.
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 24.08.2015.
În baza art. 275 alin. 2 din Cod procedură penală a fost obligat petentul - condamnat la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.
Măsura dispusă s-a comunicat Administrației locului de deținere.
Onorariul apărătorului din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, sub nr._ din data de 30.06.2015 petentul - condamnat H. M. I. a contestat procesul - verbal al Comisiei de liberări din cadrul Penitenciarului București - Jilava prin care s-a propus amânarea liberării condiționate, solicitând liberarea sa condiționată.
Au fost atașate la dosarul cauzei caracterizarea petentului, procesul-verbal întocmit de Comisia de propuneri.
Prin sentința penală nr. 969/2013 a Judecătoriei G., petentul H. M. I. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 VCP (MEPI nr. 1216/2014).
Potrivit procesului-verbal nr. 24/25.06.2015 întocmit de Comisia de propuneri pentru punerea în liberate condiționată din cadrul Penitenciarului Jilava București, petentul a început executarea pedepsei la data de 12.03.2014 și va expira la termen, la data de 11.03.2016, transformată în zile pedeapsa este egală cu 731 zile, iar pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate deținutul trebuie sa execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 487 zile, din care, în cazul în care muncește 122 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 365 zile efectiv executate.
Petentul - condamnat a câștigat și executat la data analizei în comisie în total 493 zile (din care 22 zile se consideră executate ca urmare a muncii prestate, fiind la prima analiză.
Comisia a apreciat că deținutul nu poate fi liberat condiționat și a dispus amânarea pe un termen de 4 luni, dată fiind lipsa dovezilor temeinice de îndreptare.
În primul rând, analizând prevederile legale în vigoare în materia liberării condiționate, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 59 din Vechiul Cod penal, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracția de pedeapsă prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale. Astfel, trebuie observat că instanța a făcut aplicarea art. 5 NCP cu privire la legea penală mai favorabilă și a analizat condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare, iar nu conform noilor reglementări penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive, atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate, cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat.
Raportând aceste criterii legale la situația petentului - condamnat și analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța apreciază că, deși petentul - condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, această împrejurare nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind la latitudinea instanței de judecată.
Așa cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, de la depunerea în penitenciar petentul a avut un comportament necorespunzător. Petentul a fost sancționat disciplinar o dată, fără a fi recompensat, aspecte care nu reprezintă însă, în opinia instanței, date rezonabile cum că acesta a avut o atitudine care să confirme conștientizarea scopului pedepsei aplicate.
Astfel, instanța a constatat, că participarea la programe și activități educative și de asistență psihosocială organizate la locul de deținere este una minimală, nicidecum deosebită, în raport cu perioada efectivă de timp petrecută în interiorul locului de detenție. Prin urmare, eforturile depuse de petent au fost normale și nicidecum nu pot duce la concluzia existenței unor dovezi temeinice de îndreptare. Astfel, este evident ca încă nu a reușit să conștientizeze gravitatea faptelor sale și sa își conformeze comportamentul dispozițiilor legale.
Instanța, analizând cele menționate mai sus, a constatat în acord cu Comisia de propuneri din cadrul Penitenciarului Jilava că timpul petrecut în penitenciar de către petent nu este suficient pentru a-l libera condiționat pe acesta, nefiind îndeplinite față de acesta funcțiile pedepsei prev. de art. 52 VCP.
Chiar dacă petentul - condamnat a executat deja parte din pedeapsă acest fapt nu are relevanță în cauză, în condițiile în care acesta nu a avut un comportament corespunzător nici măcar la locul de deținere, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai reveni în mediul penitenciar.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la liberare condiționată, instituție juridică ce de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul - condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional, garanție ce ar trebui să reiasă din faptul că în penitenciar acesta a avut un comportament care să genereze măcar o prezumție în acest sens. Or, așa cum s-a arătat, comportamentul petentului în penitenciar nu a fost în acest sens. Instanța de fond a considerat că petentul trebuie să dovedească cu mai mult certitudine sau claritate faptul că scopul pedepsei este realizat față de el, printr-un comportament care să iasă în evidență.
Prin urmare, instanța a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, și, față de cele reținute mai sus, cererea, în temeiul art. 587 alin. 2 Cod procedură penală, a fost respinsă ca nefondată.
Instanța a considerat totuși amânarea petentului pentru analiză în cadrul comisiei de liberară condiționate pe o perioadă de 4 luni apare ca fiind o măsură disproporționată față de situația juridică actuală a petentului, astfel că a redus acest termen și a fixat un alt termen de reiterare a cererii, pentru data de 24.08.2015, termen pe care instanța l-a considerat corespunzător comportamentului dezinteresat manifestat de petent.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală petentul - condamnat a fost obligat la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul apărătorului din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul-condamnat H. M. I., contestație înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ la data de 24.07.2015.
Examinând sentința contestată, față de motivele invocate și din oficiu, Tribunalul va respinge contestația formulată de petentul H. M. I., pentru următoarele considerente:
Tribunalul apreciază că judecătorul fondului a analizat în mod amănunțit situația condamnatului H. M. I., atât din punct de vedere legal, cât și personal, pronunțând o soluție legală și temeinică.
Astfel, conform art. 100 alin. 1 NCP condițiile liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii sunt, printre altele:
a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Conform art. art. 59 Cod penal 1969, după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
Analizând comparativ instituția liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii, conform disp. art. 59 Cod penal 1969 și art. 100 NCP, Tribunalul constată că, sub aspectul condițiilor ce trebuie îndeplinite de condamnat pentru a beneficia de aceste dispoziții, dispozițiile legale din vechea lege sunt mai favorabile acestuia.
Astfel, legea nouă introduce condiții noi pe care condamnatul trebuie să le îndeplinească în cazul în care dorește să beneficieze de beneficiile liberării condiționate cum ar fi: cel condamnat să se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis și cel condamnat să fi îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. Prin alin. 4 al art. 100 NCP s-a reformulat într-o manieră mai largă condiția cu privire la evaluarea din punct de vedere personal a condamnatului după executarea fracției obligatorii prevăzută de lege.
Făcând aplicarea disp. art. 59 din Cod penal 1969, Tribunalul constată că, într-adevăr chiar dacă condamnatul a executat fracția prevăzută de lege, timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei și nu este pregătit din punct de vedere educativ să revină în societate, având în vedere natura infracțiunii săvârșite (infracțiunea de vătămare corporală) caracterizată printr-o gravitate socială deosebită, prin lipsă de respect față de valori esențiale, precum integritatea corporală. Tribunalul apreciază că timpul efectiv executat nu este suficient pentru reeducarea acesteia, toate aceste elemente formând convingerea că la momentul prezent, contestatorul nu prezintă suficiente dovezi ale realizării unor eforturi concrete îndestulătoare în sensul reeducării.
Se observă, de asemenea, așa cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, contestatorul se află în executarea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, iar de la depunerea în penitenciar și până la această analiză a comisiei petentul a avut un comportament necorespunzător și, deși a participat la activitățile de educație și intervenție psihosocială organizate la nivelul secției de deținere, a desfășurat activități productive, atât în interesul locului de deținere, cât și în exterior, pentru beneficiari în perioada mai – septembrie 2014 și din aprilie 2015 până în prezent, a fost sancționat disciplinar o dată pentru nerespectare ROI (fumat în loc nepermis), nu a fost recompensat pe perioada executării pedepsei, este de natură a crea convingerea instanței că persoana condamnată nu este pregătită din punct de vedere educativ să revină în societate, nedând dovadă că ar încerca să se evidențieze în vreun fel, motiv pentru care nu există suficiente garanții că petentul condamnat, odată pus în libertate, nu va reitera un comportamentul infracțional.
Deși petentul a participat la programe de activități educative și asistență psihosocială organizate la locul de deținere, numărul acestora poate fi considerat redus în raport cu perioada efectivă de timp petrecută în interiorul locului de detenție, respectiv din anul 2014. Prin urmare, eforturile depuse de petent au fost minime și nicidecum nu pot duce la concluzia existenței unor dovezi temeinice de îndreptare.
Termenul fixat de instanța de fond după data de 24.08.2015, nu apare excesiv și nejustificat, ci rezonabil și necesar, remarcând și considerentele expuse anterior.
Aspectele invocate de apărare, în sensul că petentul a executat o fracție mult mai mare decât minimul prevăzut de lege și a participat la activități educative, deși apar favorabile, raportat la toate motivele expuse anterior sunt insuficiente la acest moment, în vederea liberării condiționate. Aspectele pozitive trebuie continuate și consolidate.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul constată că prima instanță a făcut o justă apreciere a dispozițiilor incidente în cauză, prin prisma criteriilor enumerate de art. 59 Cod penal, nejustificându-se, la acest moment, liberarea condiționată și, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod procedură penală va respinge ca nefondată contestația formulată de H. M. I. împotriva sentinței penale nr. 1696 din data de 07.07.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de H. M. I. (fiul lui I. și M., născut la 23 Februarie 1986, în prezent încarcerat la Penitenciarul București – Jilava) împotriva sentinței penale nr. 1696 din data de 07.07.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cuantum de 200 lei (care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_).
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 130 lei, se va avansa din fondul M.J. și rămâne în sarcina startului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.08.2015.
PREȘEDINTE, Pentru grefier
C. G. M. C. I.,
aflat în CO, semnează grefier șef
Red. și tehnored. jud. G.C. /2 ex./01.09.2015
Jud. Sectorului 4 / jud. F.M.P.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 465/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 451/2015.... → |
|---|
