Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 517/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 517/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 24616/4/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
operator de date cu caracter personal nr._
dosar nr._
DECIZIA PENALĂ nr. 517/C
Ședința publică din data de 10.09.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – N. A. - judecător
GREFIER – C. V.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul R. C. M., împotriva sentinței penale nr. 1762 din data de 28.07.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015 .
Potrivit art. 369 alin. 1 C. pr. pen., ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat condamnatul R. C. M., aflat in stare de detenție, asistat de av. of. D. D. A., care depune la dosar delegația de substituire a av. of. R. C. C..
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acorda cuvantul în dezbaterea acesteia.
Av. D. D. A., având cuvântul în apărarea condamnatului R. C. M., în temeiul art.4251 alin.7 pct.2 lit.a C.pr.pen. solicită admiterea contestatiei, desființarea sentinței penale contestate și, rejudecând, să se admită cererea de liberare condiționată formulată de condamnat, având în vedere că acesta a îndeplinit condițiile cerute de lege și a avut un comportament corespunzător pe perioada detenției .
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de condamnatul R. C. M., împotriva sentinței penale nr. 1762 din data de 28.07.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015, ca nefondată, și menținerea sentinței contestate ca legală și temeinică, raportat la comportamentul acestuia pe perioada detenției .
Condamnatul R. C. M., acordându-i-se cuvântul, solicită admiterea contestației; arată că se află la a doua amânare, fiind amânat prima dată pentru 1 an și ulterior pentru 6 luni, că i-a murit copilul și mama.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestatiei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1762 din data de 28.07.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015, s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 587 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 59-60 C.pen. 1969 și cu aplicarea art. 5 NCP s-a respins cererea formulată de petentul condamnat R. C. M., ca neîntemeiată.
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 25.12.2015.
În baza art. 275 alin. 2 din C. pr. pen. a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sector 4 București a reținut următoarele:
La data de 30.06.2015 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ cererea prin care petentul condamnat R. C. M. a contestat procesul verbal al comisiei de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în ceea ce privește acordarea liberării condiționate, din cadrul Penitenciarului București Jilava prin care s-a propus amânarea liberării condiționate, solicitând liberarea sa condiționată.
Cererea nu a fost motivată în fapt și în drept.
Au fost atașate la dosarul cauzei caracterizare, procesul-verbal întocmit de Comisia de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în ceea ce privește acordarea liberării condiționate.
Analizând actele și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal nr. 24/25.06.2015 întocmit de Comisia de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în ceea ce privește acordarea liberării condiționate constituită la nivelul Penitenciarului Jilava București, s-a reținut că petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare (2556 zile) prin sentința penală nr. 846/2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală (mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 1526/2014). Executarea pedepsei a început la data de 22.02.2013 și durata executării pedepsei urmează să se împlinească la data de 20.02.2017, iar pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute fracția de 2/3 din pedeapsă, respectiv 1704 zile de închisoare.
Comisia a constatat sub acest ultim aspect că deținutul a executat, de la 22.02.2013 până la 25.06.2015, un număr total de 1950 zile.
Comisia a apreciat că deținutul nu poate fi liberat condiționat, reținându-se că lipsesc dovezile temeinice de reeducare. Petentul se află la a doua analiză.
Analizând prevederile legale în materia liberării condiționate în vigoare la data săvârșirii faptei, instanța a retinut că potrivit art. 59 din Codul penal 1969, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Astfel, trebuie observat că, în cauză, instanța urmează a face aplicarea art. 5 din NCP cu privire la legea penală mai favorabilă, urmând a analiza condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare, iar nu conform noilor reglementări penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la condițiile pentru acordarea liberării condiționate cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după dispunerea măsurii liberării condiționate.
Instanța a retinut că potrivit art. 59 C.pen.1969, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracția de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele penale.
Totodată, conform art. 59, alin.1 și 2 C. pen.1969, fracția de pedeapsă executată trebuie să fie de 2/3 în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, din care executarea efectivă trebuie să fie de cel puțin jumătate în cazul în care se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate.
Raportând aceste criterii legale la situația petentului condamnat si analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că prin executarea fracției obligatorii de pedeapsă, având un total de 1950 zile câștigate și executate, petentul condamnat a dobândit numai o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate.
În ceea ce privește celelalte condiții prevăzute de lege, instanța a reținut că în perioada executării pedepsei, condamnatul a avut un comportament necorespunzător, fiind sancționat pentru nerespectarea Regulamentului de ordine interioară de 8 ori și fiind recompensat de 5 ori, aspecte care relevă atitudinea indiferentă a petentului față de scopul pedepsei aplicate.
Astfel, instanța a constatat, că participarea la programe și activități educative și de asistență psihosocială organizate la locul de deținere este una minimală in raport cu perioada efectiva de timp petrecuta în interiorul locului de detenție. Prin urmare, eforturile depuse de petent nu pot conduce la concluzia existentei unor dovezi temeinice de îndreptare.
Instanța a reținut că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prevăzută de lege deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept. Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la acordarea beneficiului liberării condiționate, în condițiile în care petentul nu s-a evidențiat în vreun fel la locul de deținere, acolo unde ar fi trebuit ca funcțiile pedepsei să fie îndeplinite față de acesta, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai încălca ordinea de drept. De asemenea, trebuie observat și faptul că există un risc destul de ridicat ca petentul să nesocotească regulile de drept penal în cazul în care nu există garanții certe a unei reeducări a comportamentului acestuia, având în vedere natura faptelor săvârșite de către petent și existența unei obișnuințe infracționale din partea petentului.
În consecință, având în vedere comportamentul avut până la acest moment instanța a constatat astfel că timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C.pen. 1969, astfel încât în viitor să nu mai comită și alte infracțiuni și să fie redat societății.
Față de cele reținute mai sus, având în vedere dispozițiile art. 59-60 din C.pen.1969 și art. 587 alin. 2 C.pr.pen. și considerând că scopul preventiv și educativ al pedepsei nu este atins, instanța a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, motiv pentru care a respins cererea ca neîntemeiată.
Instanța a fixat termen de reiterare a cererii la data de 25.12.2015, un termen egal cu cel propus de comisia de liberări, termen pe care instanța l-a considerat corespunzător comportamentului dezinteresat manifestat de petent.
Instanța a considerat că fixarea unui termen de amânare de 6 luni este justificată în raport de comportamentul petentului, acesta fiind sancționat disciplinar de 8 ori și nemanifestând implicare în programele și activitățile educaționale care ar putea conduce la existența prezumției de reeducare a petentului . Instanța a considerat că fixarea acestui termen îl poate ajuta pe petent să înțeleagă că pentru a putea beneficia de instituția liberării condiționate trebuie să-și intensifice eforturile de reeducare, să participe la activități care îl pot ajuta să se reintegreze în societate, nefiind de ajuns doar faptul că acesta nu a cauzat probleme deosebite în penitenciar pană în prezent.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestatie în termen legal condamnatul R. C. M., aceasta fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 24.08.2015.
Contestația nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, la termenul de judecată.
Din examinarea comparativă a dispozițiilor art. 100-101 C. pen. și art. 59- 60 C. pen. din 1969 privitoare la liberarea condiționată, rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate condamnaților la pedeapsa închisorii pentru toate tipurile de infracțiuni deoarece, deși fracțiunile de pedeapsă au rămas neschimbate (cu excepția infracțiunilor săvârșite din culpă, a infracțiunilor săvârșite de condamnați cu vârsta de peste 60 de ani pentru care fracția de pedeapsă s-a majorat), au fost introduse noi cerințe pe care condamnații trebuie să le îndeplinească.
Incidența noilor dispoziții legale în materie, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pe viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este și cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul Legii 286/2009, face ca determinarea legii penale aplicabile să se efectueze potrivit prev. art. 15 alin. 2 din Constituție și ale art. 6 C. pen., independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă. Prin urmare, legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă, în același sens statuând Curtea Constituțională prin decizia nr. 214/ 16.06.1997 și ÎCCJ prin Decizia nr. XXV/ 2007 de recurs în interesul legii.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept prin prisma acestor reglementări, respectiv în condițiile prevăzute de art. 4251 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 416 C.pr.pen. și art.418 C.pr.pen., tribunalul, împărtășind punctul de vedere al instanței de fond, apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Astfel, din probatoriul existent la dosar se constată că petentul R. C. a fost condamnat de Tribunalul București – Secția I Penală, prin sentința penală nr. 846/2014, la 7 ani închisoare, pentru trafic și consum de droguri prev. de Legea nr.143/2000; de asemenea, se constată că, cel în cauză, a executat fracția minimă obligatorie (1704 zile închisoare), până la data de 25.06.2015 având castigate si executate 1950 zile de închisoare.
Din caracterizarea și procesul verbal nr. 24/ 25.06.2015 întocmite de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate rezultă că petentul condamnat a fost repartizat pentru executarea pedepsei în regim semideschis, că aceasta este cunoscut cu antecedente penale, ca a avut un comportament necorespunzător, că a participat la activități de educație și intervenție psihosocială organizate la nivelul secției de deținere și nu a fost selecționat să desfășoare activități productive din cauza situației disciplinare, că a fost sancționat disciplinar de opt ori pentru deținerea de telefoane mobile, instigarea altor deținuți la nesupunere și pentru deținerea unei punguțe ce conținea o substanță pulverulentă, iar pentru implicarea în cadrul activităților de reintegrare socială a fost recompensat cu ridicarea a cinci dintre măsurile disciplinare aplicate anterior.
Sub aspectul profilului psihologic, s-a constatat că deținutul prezintă o personalitate cu elemente de tip adictiv în structura; perseverență infracțională; dezvoltarea cognitivă fiind corespunzătoare nivelului de instruire școlară; de asemenea, interviul l-a prezentat ca având dificultăți de adaptare la condițiile vieții carcerale.
Este relevantă din acest punct de vedere măsura în care antecedentele penale reflecta o potentialitate criminogena, neputând fi ignorate atunci când se fac aprecieri cu privire la existența premiselor că persoana condamnată să se îndrepte, nici gravitatea infracțiunilor savarsite în trecut, nici natura omogena sau eterogena a acestor infractiuni, nici intervalul de timp scurs între savarsirea lor, nici condițiile în care ele au fost comise.
Or, față de împrejurarea ca petentul R. C. aflat la a doua analiză a situației sale juridice sub aspectul acordării liberării condiționate este cunoscut cu antecedente penale (suferind anterior multiple condamnări pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni- contra patrimoniului), aspect care denotă perseverență infracțională și nerealizarea scopului pedepsei, de comportamentul în detenție, se poate constata existența și persistența unor modalitati antisociale ce impun în continuare privarea de libertate a condamnatului- contestator.
În consecință, din analiza dispozițiilor legale relative la instituția liberării condiționate rezultă că aceasta nu se aplică automat, după executarea fracțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, ci numai în situația în care din probatoriul administrat rezultă convingerea, ținând seama de conduita condamnatului în timpul executării pedepsei și de antecedentele sale penale, că îndreptarea și reeducarea acesteia sunt posibile și fără executarea în penitenciar a restului de pedeapsă. În atari împrejurări, Tribunalul constata, ca nu exista dovezi temeinice de indreptare apreciind că, raportat la cele anterior expuse, în mod legal si temeinic prima instanță a respins propunerea de liberare condiționată a condamnatului, apreciind că timpul pe care l-a petrecut în penitenciar în executarea pedepsei nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 100 C. pen.
Nu exista premisele ca timpul executat din pedeapsă să fi fost suficient pentru reeducarea condamnatului și că aceasta și-a format o atitudine corectă față de valorile sociale, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, scopul preventiv și educativ al pedepsei fiind atins, însă funcțiile de exemplaritate și eliminare temporară ale pedepsei nu sunt îndeplinite, astfel încât în viitor să se încadreze într-o viață normală, părăsind câmpul infracțional, ținând seama și de faptul că acesta este cunoscut cu antecedente penale.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen., Tribunalul urmează să respingă ca nefondată contestația formulată de condamnatul R. C. M., pe care, în baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen., il va obliga la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 272 alin. 2 C. pr. pen., suma de 130 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu se va achita din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul R. C. M., fiul lui A. și E., născut la data de 28.11.1985 împotriva sentinței penale nr. 1762 din data de 28.07.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă contestatorul la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 272 alin. 1 C. pr. pen., suma de 130 lei, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. C. V.
Red./Tehn.jud.N.A./2015
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 520/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 518/2015.... → |
|---|
