Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 518/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 518/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 25939/4/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
operator de date cu caracter personal nr._
dosar nr._
DECIZIA PENALĂ nr. 518/C
Ședința publică din data de 10.09.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – N. A. - judecător
GREFIER – C. V.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul H. C. C., împotriva sentinței penale nr. 1799 din data de 04.08.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._/ 4/ 2015.
Potrivit art. 369 alin. 1 C. pr. pen., ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat condamnatul H. C. C., aflat in stare de detenție, asistat de av. of. D. D. A., care depune la dosar delegația de substituire a av. of. C. E. G..
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Condamnatul H. C. C. depune la dosar un memoriu .
Nefiind cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acorda cuvantul în dezbaterea acesteia.
Av. D. D. A., având cuvântul în apărarea condamnatului H. C. C., în temeiul art.4251 alin.7 pct.2 lit. a C.pr.pen. solicită admiterea contestatiei, desființarea sentinței penale contestate ca netemeinică și nelegală și, rejudecând, să se admită cererea de liberare condiționată formulată de condamnat, având în vedere că acesta a executat fracția cerută de lege și a participat la activitățile desfășurate la nivelul penitenciarului.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de condamnatul H. C. C. împotriva sentinței penale nr. 1799 din data de 04.08.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015 ca nefondată și menținerea sentinței contestate ca legală și temeinică.
Condamnatul H. C. C., acordându-i-se cuvântul, arată că regretă faptele săvârșite.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestatiei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1799 din data de 04.08.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015, s-au dispus următoarele:
S-a respins ca nefondată propunerea de liberare condiționată privind pe condamnatul H. C. C. .
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 01.10.2015.
În temeiul art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariul pentru asistența juridică din oficiu a fost plătit conform Protocolului încheiat între M. Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sector 4 București a reținut următoarele:
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sector 4 București a reținut următoarele:
La data de 08.07.2015 a fost înregistrată pe rol propunerea de liberare condiționată privind pe condamnatul H. C. C. .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că la data de 02.07.2015 Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în ceea ce privește acordarea liberării condiționate, din cadrul Penitenciarului-Spital București-Jilava a analizat situația condamnatului și propus liberarea sa condiționată.
Din procesul verbal nr.25/02.07.2015 instanța a reținut că petentul se află în executarea pedepsei de 2 ani și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1080/2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în baza căreia a fost emis mandatul de executare nr.2001/2015. Executarea pedepsei a început la data de 30.08.2013 și va expira la 29.05.2016; pedeapsa este egală cu 1004 zile, iar pentru a putea deveni propozabil în vederea liberării condiționate condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 669 zile, din care, în cazul în care muncește 167 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate, și 502 zile efectiv executate. A executat de la 30.08.2013 până la 02.07.2015 un număr de 672 zile, i se consideră ca executate pe baza muncii prestate 0 zile, în total având 672 zile câștigate și executate.
În primul rând trebuie observat că instanța a facut aplicarea art. 5 NCP cu privire la legea penală mai favorabilă, urmând a analiza condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate, instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat. În plus, noua reglementare cuprinde cerințe suplimentare cum ar fi îndeplinirea integrală a obligațiilor civile, faptul că persoana condamnată are vocația de a fi liberată condiționat numai dacă execută pedeapsa în regim semideschis sau deschis.
Potrivit art.59 din Codul penal din 1969, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsă prevăzută de lege, este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Petentul condamnat a executat fracțiunea de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, însă acest lucru nu îi conferă un drept ci doar o vocație la acordarea liberării condiționate. Liberarea condiționată este o măsură de excepție, care trebuie justificată temeinic de comportamentul condamnatului, de natură a crea instanței convingerea că executarea restului de pedeapsă în stare de libertate ar conduce la atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei.
Instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, întrucât condamnatul nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, este cunoscut cu antecedente penale iar timpul executat din pedeapsă nu este suficient pentru reeducarea acestuia.
Astfel, pe durata detenției petentul a avut un comportament corespunzător, în sensul că nu a fost sancționat disciplinar, dar pe de altă parte, nu a făcut eforturi serioase în vederea reintegrării sociale, nu a fost recompensat și a participat doar sporadic la activitățile și programele de reintegrare socială organizate la nivelul locului de deținere.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate conduce în mod automat la liberare condiționată, instituție juridică care de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul condamnat, odată pus în libertate, nu își va mai continua comportamentul infracțional.
S-a observat totodată că petentul este recividist și a mai beneficiat de liberare condiționată, perseverând însă pe cale infracțională.
De asemenea, petentul se află la prima analiză în comisie, perioada executată fiind insuficientă pentru reeducare.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că la acest moment este nevoie de executarea în continuare a pedepsei în vederea atingerii scopului educativ și preventiv prevăzut de lege, respingând propunerea de liberare condiționată ca nefondată, conform art.587 alin.2 Cod procedură penală.
Instanța a fixat un termen de reiterare a cererii la data de 01.10.2015 (3 luni de la momentul analizei în cadrul comisiei), termen pe care l-a considerat necesar a fi stabilit în vederea reexaminării situației petentului.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestatie în termen legal condamnatul H. C. C., aceasta fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 21.08.2015.
Contestația nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, la termenul de judecată.
Din examinarea comparativă a dispozițiilor art. 100-101 C. pen. și art. 59- 60 C. pen. din 1969 privitoare la liberarea condiționată, rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate condamnaților la pedeapsa închisorii pentru toate tipurile de infracțiuni deoarece, deși fracțiunile de pedeapsă au rămas neschimbate (cu excepția infracțiunilor săvârșite din culpă, a infracțiunilor săvârșite de condamnați cu vârsta de peste 60 de ani pentru care fracția de pedeapsă s-a majorat), au fost introduse noi cerințe pe care condamnații trebuie să le îndeplinească.
Incidența noilor dispoziții legale în materie, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pe viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este și cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul Legii 286/2009, face ca determinarea legii penale aplicabile să se efectueze potrivit prev. art. 15 alin. 2 din Constituție și ale art. 6 C. pen., independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă. Prin urmare, legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă, în același sens statuând Curtea Constituțională prin decizia nr. 214/ 16.06.1997 și ÎCCJ prin Decizia nr. XXV/ 2007 de recurs în interesul legii.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept prin prisma acestor reglementări, respectiv în condițiile prevăzute de art. 4251 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 416 C.pr.pen. și art.418 C.pr.pen., tribunalul, împărtășind punctul de vedere al instanței de fond, apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Astfel, din probatoriul existent la dosar se constată că petentul H. C. C. a fost condamnat de Judecătoria Sectorului 4 București, prin sentința penală nr. 1080/2015, la 2 ani și 9 luni închisoare, pentru furt calificat prev. de art. 209 C.pen. din 1969; de asemenea, se constată că, cel în cauză, a executat fracția minimă obligatorie (669 zile închisoare), până la data de 02.07.2015, având castigate si executate 672 zile de închisoare.
Din caracterizarea și procesul verbal nr. 25/ 02.07.2015 întocmite de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate rezultă că petentul condamnat a fost repartizat pentru executarea pedepsei în regim semideschis, că aceasta este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist, că nu a fost recompensat și a participat doar sporadic la activitățile și programele de reintegrare socială organizate la nivelul locului de deținere, fără a face eforturi în vederea reintegrării în societate.
Sub aspectul profilului psihologic, s-a constatat că deținutul prezintă o aderare deficitară la normele sociale, carențe educaționale, fără dificultăți de relaționare în grupul carceral, un nivel scăzut de inteligență.
Este relevantă din acest punct de vedere măsura în care antecedentele penale reflecta o potentialitate criminogena, neputând fi ignorate atunci când se fac aprecieri cu privire la existența premiselor că persoana condamnată să se îndrepte, nici gravitatea infracțiunilor savarsite în trecut, nici natura omogena sau eterogena a acestor infractiuni, nici intervalul de timp scurs între savarsirea lor, nici condițiile în care ele au fost comise.
Or, față de împrejurarea ca petentul H. C. C. aflat la prima analiză a situației sale juridice sub aspectul acordării liberării condiționate este cunoscut cu antecedente penale suferind, anterior, 3 condamnări pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, aspect care denotă perseverență infracțională și nerealizarea scopului pedepsei, de comportamentul în detenție, se poate constata existența și persistența unor modalitati antisociale ce impun în continuare privarea de libertate a condamnatului- contestator.
În consecință, din analiza dispozițiilor legale relative la instituția liberării condiționate rezultă că aceasta nu se aplică automat, după executarea fracțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, ci numai în situația în care din probatoriul administrat rezultă convingerea, ținând seama de conduita condamnatului în timpul executării pedepsei și de antecedentele sale penale, că îndreptarea și reeducarea acesteia sunt posibile și fără executarea în penitenciar a restului de pedeapsă. În atari împrejurări, Tribunalul constata ca nu exista dovezi temeinice de indreptare apreciind că, raportat la cele anterior expuse, în mod legal si temeinic prima instanță a respins propunerea de liberare condiționată a condamnatului, apreciind că timpul pe care l-a petrecut în penitenciar în executarea pedepsei nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 100 C. pen.
Nu exista premisele ca timpul executat din pedeapsă să fi fost suficient pentru reeducarea condamnatului și că aceasta și-a format o atitudine corectă față de valorile sociale, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, scopul preventiv și educativ al pedepsei fiind atins, însă funcțiile de exemplaritate și eliminare temporară ale pedepsei nu sunt îndeplinite, astfel încât în viitor să se încadreze într-o viață normală, părăsind câmpul infracțional, ținând seama și de faptul că acesta este cunoscut cu antecedente penale.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen., Tribunalul urmează să respingă ca nefondată contestația formulată de condamnatul H. C. C., pe care, în baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen., il va obliga la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 272 alin. 2 C. pr. pen., suma de 130 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu se va achita din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul H. C. C., fiul lui C. V. și C. G., născut la data de 11.04.1987 împotriva sentinței penale nr. 1799 din data de 04.08.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă contestatorul la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 272 alin. 1 C. pr. pen., suma de 130 lei, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. C. V.
Red./Tehn.jud.N.A./2015
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 517/2015.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 167/2015.... → |
|---|
