Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 98/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 19-02-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
operator de date cu caracter personal nr._
dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.98/C
Ședința publică din data de 19.02.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – N. A. - judecător
GREFIER – C. V.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F. .
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul I. A. C., împotriva sentinței penale nr. 3960 din data de 12.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2014.
Potrivit art. 369 alin. 1 C. pr. pen., ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat condamnatul I. A. C., aflat in stare de detenție, asistat de av. Z. A. D., conform delegației avocațiale aflata la fila 12 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Condamnatul I. A. C. depune la dosar un înscris în circumstanțiere, respectiv un raport de recompensare.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acorda cuvantul în dezbaterea acesteia.
Av. Z. A. D., având cuvântul în apărarea condamnatului I. A. C., solicită admiterea contestatiei, astfel cum a fost formulată de petent, având în vedere avizul favorabil al Comisiei de liberări condiționate, aflat la filele 2-6 din dosarul instanței de fond.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită respingerea contestatiei ca nefondata, apreciind ca sentința penala nr. 3960 din data de 12.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._, contestată, este legala si temeinica, raportat și la pedeapsa pe care o execută condamnatul și la faptul că petentul este cunoscut cu antecedente penale.
Condamnatul I. A. C., acordându-i-se cuvântul, solicită admiterea contestației, arată că a fost recompensat de șase ori și de cinci ori sancționat, că a depășit fracția cu mai mult de un an, că are trei copii care se află într-un centru de plasament și are probleme medicale.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestatiei penale de față, constată următoarele:
Prin sentinta penala nr. 3960 din data de 12.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2014, s-au dispus următoarele:
S-a respins ca nefondată propunerea de liberare condiționată.
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 22.02.2015.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică petentului condamnat I. C. A. C.în cuantum de 100 lei, a fost virat din fondul MJ către Baroul București.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sector 4 București a reținut următoarele:
La data de 29.10.2014 s-a propus liberarea condiționată a petentului condamnat I. A. C..
Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei instanța a reținut din procesul verbal nr. 42/23.10.2014 întocmit de Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată, care însoțește cererea de liberare condiționată formulată de condamnat, că deținutul a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare.
Executarea pedepsei a început la data de 27.06.2007 și va expira la data de 24.06.2017, transformate în zile pedepsele sunt egale cu 3653 zile, iar pentru a putea deveni propozabil în vederea liberării condiționate deținutul trebuie sa execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 2435 zile. Deținutul a executat de la data de 27.06.2007 până la data de 23.10.2014, în total 2711 de zile, fiind la a doua analiză a comisiei.
Comisia a apreciat că deținutul poate fi liberat condiționat.
Analizând prevederile legale în vigoare în materia liberării condiționate, instanța a retinut că, potrivit art. 59 Cod penal, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Raportând aceste criterii legale la situația petentului condamnat și analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că deși petentul condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, această împrejurare nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecată.
Așa cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei petentul a avut un comportament relativ necorespunzător, fiind recompensat de 5 ori dar și sancționat disciplinar de 6 ori.
Instanța, analizând cele menționate mai sus, a constatat, în dezacord cu comisia de propuneri din cadrul PNT Jilava, că timpul petrecut în penitenciar de către petent nu a fost suficient pentru a-l libera condiționat pe acesta, nefiind îndeplinite față de acesta funcțiile pedepsei prev. de art. 52 V. C. pen.
Instanța a reținut că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prev. de lege deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept.
Simpla trecere a timpului în penitenciar si mai ales cu atâtea sancțiuni disciplinare nu poate duce în niciun caz automat la liberare condiționată, instituție juridică ce de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional, garanție ce ar trebui să reiasă din faptul că în penitenciar acesta a avut un comportament care să genereze măcar o prezumție în acest sens.
Prin urmare, instanța a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, și, față de cele reținute mai sus, propunerea a fost respinsă ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile cumulative menționate mai sus.
Instanța a fixat termen de reiterare a cererii la data de 22.02.2015, termen pe care l-a apreciat ca suficient pentru a se verifica din nou dacă comportamentul petentului a fost continuat sau s-a schimbat ținând cont și de comportamentul avut pe perioada detenției, de gravitatea faptei comise si de cuantumul pedepsei pe care acesta o are de executat.
Instanța a considerat că, comportamentul petentului după prima analiză s-a menținut, însă, raportat la comportamentul anterior și la antecedentele penale ale acestuia se impune amânarea încă o dată a liberării condiționate a acestuia.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestatie în termen legal, condamnatul I. A., aceasta fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 19.01.2015.
Contestația nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, la termenul de judecată.
Din examinarea comparativă a dispozițiilor art. 100-101 C. pen. și art. 59- 60 C. pen. din 1969 privitoare la liberarea condiționată, rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate condamnaților la pedeapsa închisorii pentru toate tipurile de infracțiuni deoarece, deși fracțiunile de pedeapsă au rămas neschimbate (cu excepția infracțiunilor săvârșite din culpă, a infracțiunilor săvârșite de condamnați cu vârsta de peste 60 de ani pentru care fracția de pedeapsă s-a majorat), au fost introduse noi cerințe pe care condamnații trebuie să le îndeplinească.
Incidența noilor dispoziții legale în materie, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pe viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este și cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul Legii 286/2009, face ca determinarea legii penale aplicabile să se efectueze potrivit prev. art. 15 alin. 2 din Constituție și ale art. 6 C. pen., independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă. Prin urmare, legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă, în același sens statuând Curtea Constituțională prin decizia nr. 214/ 16.06.1997 și ÎCCJ prin Decizia nr. XXV/ 2007 de recurs în interesul legii.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept prin prisma acestor reglementări, respectiv în condițiile prevăzute de art. 4251 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 416 C.pr.pen. și art.418 C.pr.pen., tribunalul, împărtășind punctul de vedere al instanței de fond, apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Astfel, din probatoriul existent la dosar se constată că petentul I. A. a fost condamnat de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, prin sentința penală nr.82/2009 la 10 ani închisoare, pentru trafic și consum de droguri prev. de Legea nr.143/2000; de asemenea, se constată că, cel în cauză, a executat fracția minimă obligatorie (2435 zile închisoare), până la data de 23.10.2014 având executate 2676 zile de închisoare.
Din caracterizarea și procesul verbal nr. 42/ 23.10.2014 întocmite de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate rezultă că petentul condamnat a fost repartizat pentru executarea pedepsei în regim semideschis, că aceasta este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist, ca se afla la a doua analiză, ca a participat la activitatile de educatie si asistenta psihosociala, ca a fost selectionat sa desfasoare activitati productive în exteriorul locului de deținere, în perioada octombrie 2009-ianuarie 2010 și în octombrie 2011, ulterior nemafiind selecționat să muncească din motive medicale, ca a fost sanctionat disciplinar de cinci ori pentru achiziționarea de droguri în vederea consumului, nerespectarea R.O.I., deținere de obiecte interzise (lamă de cuțit) și pentru altercații verbale și fizice cu alți inculpați iar pentru stăruința în muncă și implicarea în cadrul activităților de reintegrare socială a fost recompensat de cinci ori cu ridicarea măsurilor aplicate anterior.
Sub aspectul profilului psihologic, s-a identificat o personalitate matură structurata cu elemente ale comportamentului adictiv; nu prezintă dificultăți majore din punct de vedere cognitiv; egocentrism, ambivalență motivațională; la data evaluării nu prezenta manifestări psihopatologice evidente, observabile; potențial mediu de adaptare la condițiile vieții carcerale.
Este relevantă din acest punct de vedere măsura în care antecedentele penale reflecta o potentialitate criminogena, neputând fi ignorate atunci când se fac aprecieri cu privire la existența premiselor că persoana condamnată să se îndrepte, nici gravitatea infracțiunilor savarsite în trecut, nici natura omogena sau eterogena a acestor infractiuni, nici intervalul de timp scurs între savarsirea lor, nici condițiile în care ele au fost comise.
Or, față de împrejurarea ca petentul I. A. C. este cunoscut cu antecedente penale, fiind anterior condamnat, aspect care denotă perseverență infracțională și nerealizarea scopului pedepsei, de comportamentul in detenție, se poate constata existența și persistența unor modalitati antisociale ce impun în continuare privarea de libertate a condamnatului- contestator.
În consecință, din analiza dispozițiilor legale relative la instituția liberării condiționate rezultă că aceasta nu se aplică automat, după executarea fracțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, ci numai în situația în care din probatoriul administrat rezultă convingerea, ținând seama de conduita condamnatului în timpul executării pedepsei și de antecedentele sale penale, că îndreptarea și reeducarea acesteia sunt posibile și fără executarea în penitenciar a restului de pedeapsă. În atari împrejurări, Tribunalul constata, ca nu exista dovezi temeinice de indreptare apreciind că, raportat la cele anterior expuse, în mod legal si temeinic prima instanță a respins propunerea de liberare condiționată a condamnatului, apreciind că timpul pe care l-a petrecut în penitenciar în executarea pedepsei nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 100 C. pen.
Nu exista premisele ca timpul executat din pedeapsă să fi fost suficient pentru reeducarea acestuia și că aceasta și-a format o atitudine corectă față de valorile sociale, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, scopul preventiv și educativ al pedepsei fiind atins, însă funcțiile de exemplaritate și eliminare temporară ale pedepsei nu sunt îndeplinite, astfel încât în viitor să se încadreze într-o viață normală, părăsind câmpul infracțional, ținând seama și de faptul că acesta este recidivist.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen., Tribunalul urmează să respingă ca nefondată contestația formulată de condamnatul I. A. C., pe care, în baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen., il va obliga la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului din oficiu, va fi suportată anticipat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul I. A. C., fiul lui C. și A., născut la data de 30.10.1975 împotriva sentinței penale nr. 3960 din data de 12.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2014.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă contestatorul la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului din oficiu, va fi suportată anticipat din fondurile Ministerului Justiției.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. C. V.
Red./Tehn.jud.N.A./2015
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 101/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 225/2015.... → |
|---|
