Liberare condiţionată (art.587 NCPP). Decizia nr. 162/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 162/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 979/4/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 162/C
Ședința publică din data de 20.03.2015
Tribunalul constituit din :
PREȘEDINTE: R. A.
GREFIER: F. C. M.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul B. M. B. împotriva sentinței penale nr. 251/28.01.2015 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 13.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit termen pentru pronunțarea data de 20.03.2015 când, în aceeași compunere deliberând, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penala nr. 251/28.01.2015 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
S-a respins ca nefondată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat BACEANU M. B..
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 07.05.2015.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul pentru asistența juridică din oficiu s-a plătit conform Protocolului încheiat între M. Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 14.01.2015 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul BACEANU M. B., acesta contestând propunerea de amânare a comisiei de liberări condiționate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că la data de 08.01.2015 Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în ceea ce privește acordarea liberării condiționate, din cadrul Penitenciarului București-Jilava a analizat situația condamnatului și a considerat că se impune amânarea cu 4 luni.
Din procesul verbal nr.1/08.01.2015 rezultă că petentul se află în executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.673/2012 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală, în baza căreia a fost emis mandatul de executare nr.1326/2013. Executarea pedepsei a început la data de 07.01.2013 și va expira la 06.01.2016; pedeapsa este egală cu 1095 zile, iar pentru a putea deveni propozabil în vederea liberării condiționate condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 730 zile, din care, în cazul în care muncește 183 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate, și 547 zile efectiv executate. A executat de la 07.01.2013 până la 08.01.2015 un număr de 732 zile, i se consideră ca executate pe baza muncii prestate 0 zile, în total având 732 zile câștigate și executate.
În primul rând trebuie observat că instanța urmează a face aplicarea art. 5 NCP cu privire la legea penală mai favorabilă, urmând a analiza condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014.
Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate, instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat. În plus, noua reglementare cuprinde cerințe suplimentare cum ar fi îndeplinirea integrală a obligațiilor civile, faptul că persoana condamnată are vocația de a fi liberată condiționat numai dacă execută pedeapsa în regim semideschis sau deschis.
Potrivit art.59 din Codul penal din 1969, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsă prevăzută de lege, este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Petentul condamnat a executat fracțiunea de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, însă acest lucru nu îi conferă un drept ci doar o vocație la acordarea liberării condiționate. Liberarea condiționată este o măsură de excepție, care trebuie justificată temeinic de comportamentul condamnatului, de natură a crea instanței convingerea că executarea restului de pedeapsă în stare de libertate ar conduce la atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei.
Instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, întrucât condamnatul nu a dat dovezi temeinice de îndreptare iar timpul executat din pedeapsă nu este suficient pentru reeducarea acestuia.
Astfel, pe durata detenției petentul a avut un comportament în general corespunzător. Condamnatul nu a fost sancționat disciplinar dar nici nu a fost recompensat, nu a muncit. Acesta a participat la activitățile de educație și asistență psihosocială organizate la nivelul locului de deținere, fără însă ca din ansamblul materialului probator să rezulte existența unor eforturi serioase în vederea reintegrării sociale.
Petentul se află la prima analiză în cadrul comisiei.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate conduce în mod automat la liberare condiționată, instituție juridică care de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional.
De asemenea, la analiza oportunității liberării condiționate instanța a ținut seama de natura și gravitatea infracțiunii pentru care a fost condamnat, de durata pedepsei și momentul la care aceasta urmează să expire, considerând în raport de aceste elemente că timpul executat nu este suficient pentru însușirea scopului pedepsei.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că la acest moment este nevoie de executarea în continuare a pedepsei în vederea atingerii scopului educativ și preventiv prevăzut de lege, urmând să respingă cererea de liberare condiționată ca nefondată, conform art.587 alin.2 C.pr.pen.
Instanța a fixat un termen de reiterare a cererii la data de 07.05.2015 (patru luni de la momentul analizei), termen pe care l-a considerat necesar a fi stabilit în vederea reexaminării situației petentului.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul condamnat B. M. B., contestație înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ la data de 27.02.2015.
Contestația nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, la termenul de judecată.
Examinând sentința contestată, față de motivele invocate și din oficiu, Tribunalul va admite contestația formulată de petentul B. M. B., pentru următoarele considerente:
Astfel, conform art. 100 al. 1 N.C.p. condițiile liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii sunt, printre altele:
a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Conform art. art. 59 C.p.1969, după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
Analizând comparativ instituția liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii, conform disp. art. 59 C.p. 1969 și art. 100 NC.p., tribunalul constată că, sub aspectul condițiilor ce trebuie îndeplinite de condamnat pentru a beneficia de aceste dispoziții, dispozițiile legale din vechea lege sunt mai favorabile acestuia.
Astfel, legea nouă introduce condiții noi pe care condamnatul trebuie să le îndeplinească în cazul în care dorește să beneficieze de beneficiile liberării condiționate cum ar fi: cel condamnat să se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis și cel condamnat să fi îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. Prin al. 4 al art. 100 NC.p. s-a reformulat într-o manieră mai largă condiția cu privire la evaluarea din punct de vedere personal a condamnatului după executarea fracției obligatorii prev. de lege.
Analizând sesizarea și înscrisurile depuse instanța constată că numitul B. M. B. a fost condamnat prin sentința penală nr.673/2012 pronunțată de Tribunalul București- Secția I Penală (mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 1326/2013) la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă prev. de art. 259 C.p. și a început executarea pedepsei la data de 07.01.2013 și urmează să expire la data de 06.01.2016; transformată în zile pedeapsa este egală cu 1095 zile.
În cauză se constată că deținutul a executat de la 07.01.2013 până la 08.01.2015, 732 zile de închisoare câștigate și executate, astfel că este îndeplinită cerința referitoare la durata executată din pedeapsa închisorii.
De asemenea, raportat la circumstanțele personale ale condamnatului, instanța are în vedere faptul că petentul pe durata detenției a avut un comportament corespunzător, a participat la activitățile de educație și asistență psihosocială desfășurate la nivelul secției de deținere, nu a fost selecționat să desfășoare activități productive datorită situației juridice, nu a fost sancționat disciplinar și nici recompensat pe perioada executării pedepsei privative de libertate.
Totodată, instanța reține că petentul nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind . o amendă administrativă, conform ordonanței nr. 1509/D/P/2008, ceea ce face ca sancțiunile anterioare să se diminueze o dată cu trecerea timpului, relevanță în cauză având comportamentul actual al condamnatului, care a înțeles să se conformeze regulilor și rigorilor detenției dând dovezi de îndreptare, conform procesului verbal întocmit de către comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate.
În ceea ce privește gravitatea faptei pentru care a fost condamnat petentul, aceasta s-a reflectat în cuantumul pedepsei aplicate și automat în fracția pe care a avut-o de executat petentul, în acest moment prevalând modalitatea în care acesta a înțeles să se raporteze la condițiile de detenție.
În consecință, instanța apreciază că perioada executată până la acest moment este suficientă pentru însușirea scopului educativ și preventiv al pedepsei, petentul a înțeles să se conformeze regulilor și rigorilor detenției dând dovezi de îndreptare.
Pentru aceste motive, instanța urmează să desființeze sentința atacată și, rejudecând cauza, în temeiul art. art. 587 C.p.p. să admită propunerea de liberare condiționată privind pe condamnatul B. M. B., să dispună liberarea condiționată și punerea de îndată în libertate (dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză) a condamnatului B. M. B. de sub puterea MEPÎ nr. 1326/2013 emis în baza sentinței penale nr. 673/2012 de Tribunalul București, Secția I Penală.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de către stat în prezenta contestație vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.4251 al. 7 pct.2 lit. a C.p.p. raportat la art.587 alin.3 C.p.p., admite contestația declarată de B. M. B. (fiul lui M. și V., născut la data de 17.07.1986 în București, aflat în executarea MEPÎ nr. 1326/2013 emis în baza sentinței penale nr. 673/2012 de Tribunalul București, Secția I Penală), împotriva sentinței penale nr. 251 din data de 28.01.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București, Secția Penală, în dosarul nr. _ .
Desființează sentința atacată și, rejudecând cauza:
În temeiul art. art. 587 C.p.p. admite propunerea de liberare condiționată privind pe condamnatul B. M. B..
Dispune liberarea condiționată și punerea de îndată în libertate (dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză) a condamnatului B. M. B. de sub puterea MEPÎ nr. 1326/2013 emis în baza sentinței penale nr. 673/2012 de Tribunalul București, Secția I Penală.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de către stat în prezenta contestație rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. M. A., în cuantum de 100 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.03.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R. A. F. C. M.
Red. și tehnored. jud.A.R. /27.04.2015/2 ex.
Jud. Sectorului 4 / jud. M.C.
| ← Liberare condiţionată (art.587 NCPP). Decizia nr. 145/2015.... | Liberare condiţionată (art.587 NCPP). Decizia nr. 156/2015.... → |
|---|
