Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 172/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 172/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 16310/94/2014/a4
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV-SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 172/C
Ședința publică din data de 30.03.2015
TRIBUNALUL constituit din:
PREȘEDINTE: R. M. R.
GREFIER: C. I. R.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul - inculpat A. I. împotriva încheierii de ședință din data de 11.03.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul-inculpat A. I. personal, aflat in stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu – avocat D. F. C., conform delegației pentru asistența juridică obligatorie . nr._/2015, atașată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune pe scurt obiectul cauzei – contestație privind verificarea măsurii preventive (art. 206 NCPP), care învederează că apărătorul ales al contestatorului-inculpat a depus la dosar o cerere prin care solicită amânarea cauzei sau fixarea termenului de judecată după ora 14:00, pentru a avea posibilitatea să se prezinte, după care:
La strigarea cauzei la ora 13:25, Președintele învederează contestatorului-inculpat că apărătorul ales al acestuia a depus la dosar o cerere prin care solicită amânarea cauzei sau fixarea termenului de judecată după ora 14:00, pentru a avea posibilitatea să se prezinte, însă apărătorul din oficiu - av. D. F. C. îi poate acorda asistența juridică.
Contestatorul-inculpat arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu – av. D. F. C., pentru a nu se dispune amânarea cauzei și pentru soluționarea cu celeritate a contestației formulate de acesta.
Președintele, având în vedere că av. D. F. C. este avocatul desemnat de Baroul Ilfov pentru a asigura serviciul de permanență, precum și faptul că inculpatul este de acord cu desemnarea unui apărător din oficiu, dispune ca apărătorul din oficiu - av. D. F. C. să îl asiste pe contestatorul-inculpat A. I.. Tribunalul va emite adresă către Baroul Ilfov pentru a se înainta instanței delegația pentru asistența juridică a apărătorului desemnat din oficiu.
Instanta aduce la cunoștința inculpatului faptul că a formulat contestație împotriva încheierii din data de 11.03.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ 14 prin care s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Instanța, față de dispozițiile art. 206 raportat la 242 Cod Procedură Penală, acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Av. D. F. C., având cuvântul în apărarea contestatorului-inculpat A. I., solicită admiterea contestației formulată de către inculpat, desființarea încheierii penale din data de 11.03.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul_ 14 și rejucând să se dispună admiterea cererii inculpatului de revocare a măsurii arestării preventive, apreciind că la acest moment procesual nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive. În subsidiar solicită, conform art. 242 Cod proc. pen. înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
De asemenea arată că dacă inculpatul va fi cercetat sub măsura preventivă a controlului judiciar acesta va respecta obligațiile impuse în sarcina acestuia. Totodată mai arată că la acest moment procesual, probele existente la dosar nu demonstrează că cercetarea inculpatului sub control judiciar ar conduce la sustragerea acestuia de la judecata pricinii sau că inculpatul ar influența un alt participant la comiterea infracțiunii. Mai arată că inculpatul are trei copii minori în întreținere, cel mai mic având vârsta de patru luni.
Concluzionând arată că dosarul se află pe rolul instanței de judecată, urmând a fi stabilită vinovăția contestatorului-inculpat la finalizarea procesului.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată, apreciind că încheierea penală din data 11.03.2015 este legală și temeinică raportat la gravitatea faptei săvârșite, respectiv infracțiunea de tâlhărie calificată. Totodată arată că inculpatul este recidivist, aspect ce demonstrează perseverență infracțională și riscul ca lăsat în libertate să comită noi infracțiuni.
Contestatorul - inculpat A. I., având ultimul cuvânt, arată că dorește să fie cercetat în stare de libertate, are trei copii minori, dorește să muncească pentru a-i întreține. Mai arată că mama sa a fost prezentă în sală la fiecare termen de judecată și nu a fost agresată sau silită.
Instanta declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra contestației formulate.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației de față, reține următoarele:
Prin încheierea din data de 11.03.2015 pronunțată în dosarul nr._ 14, Judecătoria B. a dispus, în esență, următoarele:
În baza art. 242 din Noul Cod de proc.pen. s-a respins ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul A. I. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
Pentru a pronunța această incheiere instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 5563/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul A. I., sub aspectul săv. infr. de tâlhărie calificată, prev. de art. 233-234 alin. 1 lit. d și f c.pen. cu aplic. art. 41 alin.1 c.pen..
Prin încheierea nr. 32 din 26.09.2014 a Judecătoriei B. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului A. I. pe o perioadă de 30 zile, reținându-se ca există probe si indicii temeinice in sensul săvârșirii de către acesta a infracțiunilor reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește pericolul social concret pentru ordinea publica instanța a reținut că acesta rezulta atât din gravitatea faptelor săvârșite, cât și analizând persoana inculpatului, acesta fiind recidivist prin efectul unei condamnări definitive la pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 ind.1 C.p. 1968 împotriva tatălui său - împrejurare ce atestă perseverența sa infracțională și, implicit, faptul că pedeapsa aplicată anterior nu și-a îndeplinit funcția de reeducare, cât și de modalitatea concretă în care a acționat acesta, profitând de ambianța creată de noapte și exercitând asupra persoanei vătămate acte de constrângere fizică, în scopul de a-și apropria o sumă de bani. De asemenea, s-a considerat că arestarea preventivă a inculpatului A. I. se impune cu atât mai mult cu cât o eventuală cercetare a acestuia in stare de libertate ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare și ar conduce la crearea unui sentiment acut de insecuritate în rândul colectivității, acreditându-se ideea că justiția nu ar acționa suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de un accentuat pericol social, așa cum sunt infracțiunile contra patrimoniului.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța de fond a constatat că la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului au fost respectate condițiile de fond prevăzute de art. 226, 223 si 202 alin 1 ncpp.
Din materialul de urmărire penală rezultă indicii temeinice de natura a convinge un observator obiectiv ca inculpatul a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată.
Chiar daca persoana vătămată a revenit și a dat o altă declarație in cauza, sunt suficiente probe pentru a concluziona ca in cauza fapta totuși exista.
Președintele a constatat ca în cauză subzistă motivele care impun privarea de libertate in stare de arest preventiv a inculpatului A. I. si există probe certe ca lasarea în liberatate prezinta pericol pentru ordinea publica prin sentimentul de insecuritate pe care l-ar provoca în randul societatii civile fata de modalitatea concretă de săvârșire a faptei.
Președintele a avut in vedere faptul ca inculpatul a comis fapta asupra mamei sale prin lovire, iar in trecut acesta a mai suferit o condamnare pentru o infractiune de vatamare corporala comisa asupra tatalui sau.
Masura preventivă a arestării preventive in privința inculpatului A. I. a fost luata cu respectarea drepturilor și garantiilor procesuale prevazute de dispozitiile interne și de art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului: inculpatul a fost ascultat personal la luarea masurii, i s-a asigurat asistenta juridica, i s-a adus la cunostinta invinuirea și motivele arestarii preventive, atat inculpatul cat și avocatul acestuia au avut acces la lucrarile din dosar în baza principiului egalitatii armelor.
Totodata, s-a constatat ca potrivit art 218 alin 3 cpp măsura arestului la domiciliu nu se poate dispune atunci cand sunt suficiente date sau indicii rezonabile ca inculpatul a comis infractiunea impotriva unui membru de familie, cum este cazul in dosarul de fata. Astfel, Președintele a respins aceasta solicitare ca neintemeiată.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul A. I., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ la data de 25.03.2015.
Examinând încheierea contestată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 206 C.pr.pen., Tribunalul va respinge contestația formulată de A. I., având în vedere următoarele considerente:
Astfel, potrivit art. 202 alin. (1) din noul Cod de procedură penală (în vigoare de la 01.02.2014), „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.” Potrivit alin. (3) al art. 202 C. proc. pen., “orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”. De asemenea, conform art. 223 alin. (2) din noul Cod de procedură penală (în vigoare de la 01.02.2014), „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Prin raportare la textele legale mai sus enunțate, analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul, constată că în mod corect a reținut instanța de fond că în cauza există suspiciunea rezonabilă, în sensul art. 223 alin. (2) din noul Cod de procedură penală (în vigoare de la 01.02.2014), de natură să genereze presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tâlhărie pentru care a fost trimis în judecată de P. de pe lângă Judecătoria B. în dosarul nr. 5563/P/2014.
Această suspiciune rezonabilă rezultă din mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, probe care au stat la baza emiterii rechizitoriului in speță, relevante în acest sens sunt următoarele: plângerea persoanei vătămate, mama inculpatului (care a descris în mod detaliat săvârșirea faptei imediat după săvârșirea acesteia) care se coroborează cu procesul verbal de sesizare din oficiu și cu cel de cercetare la fața locului din care rezultă că inculpatul a forțat ușa locuinței persoanei vătămate, actele medico-legale din care rezultă că persoana vătămată prezenta leziuni, cu declarațiile martorilor și parțial cu declarațiile inculpatului.
De asemenea, Tribunalul constată că în cauză sunt întrunite condițiile art. 223 alin. (2) din noul Cod de procedura penală deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tâlhărie, pentru care este cercetat inculpatul, este mai mare de 5 ani, și se constată că privarea acestuia de libertate este necesară în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, raportat la evaluarea gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia - la natura și gravitatea concretă a faptei reținute în sarcina inculpatului, infracțiunea presupus a fi săvârșită, tâlhărie- noaptea, asupra mamei sale, o persoană în vârstă, aflată în stare de neputință de a se apăra . Faptul că ulterior persoana vătămată (mama inculpatului) si-a schimbat declarația nu echivalează cu o retragere a plângerii penale, care de altfel nici nu ar fi posibila, ea neproducând vreun efect juridic in cazul infracțiunii de tâlhărie. În plus, Tribunalul are în vedere că e posibil ca persoana vătămata (mama inculpatului) să-și fi schimbat declarația atât din sentiment matern cât și / sau din sentiment de frică față de inculpat (fiul său) deoarece, astfel cum rezultă din fișa de cazier – inculpatul este recidivist prin efectul unei condamnări definitive la pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 ind.1 C.p. din 1968 împotriva tatălui său - împrejurare ce atestă perseverența sa infracțională față de proprii părinți .
Tribunalul are în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului. Astfel, inculpatul A. I. manifestă perseverență infracțională pe linia săvârșirii unor infracțiuni cu violență - acesta fiind recidivist prin efectul unei condamnări definitive la pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 ind.1 C.p. 1968 împotriva tatălui său - împrejurare ce atestă perseverența sa infracțională și, implicit, faptul că pedeapsa aplicată anterior nu și-a îndeplinit funcția de reeducar . Cunoscând că a mai fost sancționat pentru săvârșirea unor astfel de infracțiuni, inculpatul a ales să săvârșească noi fapte penale de natură mai gravă, aspect care denotă un grad sporit de indiferență față de normele legale și o indiferență totală față de repercusiunile pe care ar putea să le suporte.
În plus, Tribunalul are în vedere și poziția procesuală a inculpatului, care în primele declarații a recunoscut în parte implicarea sa în incident, dar apoi a dat în mod constant declarații de nerecunoaștere a acuzației aduse împotriva sa, încercând să acrediteze și ideea că mama sa era lipsită de discernământ la momentul la care a depus plângerea împotriva lui .
În atare situație, măsura preventivă dispusă si menținută ulterior apare ca o reacție firească a autorităților față de întreg contextul infracțional evaluat atât prin prisma circumstanțelor reale cât și cele personale, în vederea restabilirii raporturilor juridice de securitate în rândul comunității în care inculpatul trăiește .
Analizând posibilitatea luării față de inculpat a altor măsuri preventive mai puțin intruzive în libertatea inculpatului (astfel cum în mod expres a solicitat inculpatul, prin intermediul avocatului său), față de circumstanțele cauzei (faptul că inculpatul locuiește cu părinții săi, pentru care inculpatul reprezintă în acest moment un adevărat pericol, dat fiind comportamentul constant agresiv al acestuia față de aceștia, și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit ) Tribunalul constată caracterul insuficient al unor astfel de măsuri.
Apreciind așadar că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au încetat, ci subzistă, dar și că o altă măsură preventivă nu ar fi de natură să răspundă scopului general al măsurilor preventive, astfel cum este acesta reglementat de art. 202 alin. 1 Cod procedura penala, Tribunalul apreciază că în cauză nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
In consecință, constatând că încheierea instanței de fond este legală și temeinică, potrivit art. 206 raportat la art. 242 Cod proc.pen. Tribunalul va respinge contestația inculpatului A. I. ca nefondată, iar conform art. 275 alin. 2 Cod pr.pen. îl va obliga pe contestator la plata a 100 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză .
In temeiul art. 274 alin.1 Cod procedură penală onorariul apărătorului din oficiu al contestatorului, în cuantum de 100 de lei, se va avansa și va fi plătit din fondul Ministerului Justiției în favoarea Baroului Ilfov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
In temeiul art. 206 Cod procedură penală raportat la art. 242 Cod procedură penală respinge contestația ca nefondată formulată de contestatorul-inculpat A. I. (fiul lui P. și M., născut la data de 25.01.1979 în București, domiciliat în Voluntari, ..35, județul Ilfov, CNP –_).
In temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe contestator la plata sumei de 100 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză (în contul RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Trezoreria B. cod fiscal_).
In temeiul art. 274 alin.1 Cod procedură penală onorariul apărătorului din oficiu al contestatorului, în cuantum de 100 de lei, se avansează și va fi plătit din fondul Ministerului Justiției în favoarea Baroului Ilfov.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. M. R. C. I. R.
Red. și tehnored. -Jud.R.M.R.- 08.05.2013 - 2 ex.
Jud. B. / jud. E.D.
| ← Liberare condiţionată (art.587 NCPP). Decizia nr. 135/2015.... | Liberare condiţionată (art.587 NCPP). Decizia nr. 117/2015.... → |
|---|
