Liberare condiţionată (art.587 NCPP). Decizia nr. 44/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 44/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 33796/4/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 44/C
Ședința publică din data de 29.01.2015
Tribunalul constituit din :
PREȘEDINTE: R. A.
GREFIER: F. C. M.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul S. C. împotriva sentinței penale nr. 4193/03.12.2014 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul – condamnat S. C. personal și asistat de apărător desemnat din oficiu- avocat B. G., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2015 atașată la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune pe scurt obiectul cauzei – liberare condiționată (art. 587 NCPP), stadiul procesual – contestație, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Tribunalul a acordat cuvântul in dezbaterea contestației.
Apărătorul desemnat din oficiu al petentului - condamnat S. C., având cuvântul, în temeiul disp. art. 425 ind.1 C.p.p. solicită admiterea contestației formulate, desființarea sentinței penale nr. 4193/03.12.2014 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._ și, rejudecând, instanța să admită cererea de liberare condiționată, considerând că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de lege privind liberarea condiționată, a executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege, respectiv 2048 de zile, a participat la activități de educație și asistență psihosocială desfășurate la nivelul secției de deținere, a fost . de 4 ori, dar și recompensat de 9 ori, din februarie 2013 a fost recompensat de 4 ori.
Pentru aceste considerente, apreciază apărarea că petentul se poate reintegra în societate, scopul preventiv și educativ al pedepsei a fost atins, acesta dând dovezi temeinice de îndreptare astfel cum rezultă și din concluziile procesului verbal întocmit de către comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, a solicitat respingerea contestației formulată de petent ca nefondată, apreciind sentința penală nr. 4193/03.12.2014 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._ ca fiind legală și temeinică.
Contestatorul-condamnat S. C., având ultimul cuvânt, solicitată admiterea contestației și instanța să dispună liberarea sa condiționată, să poată fi lângă familia sa.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 4193/03.12.2014 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
S-a respins ca nefondată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat S. C. – fiul lui J. și D., născut la data de 16.06.1992, în prezent deținut în Penitenciarul București Jilava
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 15.02.2015.
A fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul pentru asistența juridică din oficiu s-a plătit conform Protocolului încheiat între M. Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România .
Măsura dispusă s-a comunicat Administrației locului de deținere.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 12.11.2014, Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată din cadrul Penitenciarului Jilava București a propus liberarea condiționată a petentului condamnat S. C..
Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei instanța a reținut că din procesul verbal nr. 44/06.11.2014 întocmit de Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată reiese că deținutul a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3295/2012 a Judecătoriei C. (MEPI nr. 3415/2012).
Executarea pedepsei a început la data de 27.08.2010 și va expira la termen la data de 26.06.2017 (deoarece se scad 426 zile ce reprezintă arest preventiv), transformată în zile pedeapsa este egală cu 2922 zile, iar pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate deținutul trebuie sa execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1948 zile, din care, în cazul în care muncește 487 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 1461 zile efectiv executate.
Deținutul a câstigat si executat în total 2048 zile (din care 426 zile reprezintă arest preventiv, iar 89 de zile se consideră executate ca urmare a muncii prestate), fiind la a doua analiză a comisiei.
Comisia a apreciat că deținutul poate fi liberat condiționat întrucât timpul a fost suficient pentru atingerea scopului pedepsei.
În primul rând trebuie observat că instanța a facut aplicarea art. 5 NC.p. cu privire la legea penală mai favorabilă, urmând a analiza condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare, iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța constată că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate, cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat.
Analizând prevederile legale în vigoare în materia liberării condiționate, instanța a retinut că, potrivit art. 59 din vechiul Cod penal, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Raportând aceste criterii legale la situația petentului condamnat și analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că deși petentul condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, această împrejurare nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind la latitudinea instanței de judecată.
Așa cum a rezultat din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, de la depunerea în penitenciar și până in prezent petentul a avut un comportament oscilant, fiind recompensat de 9 ori pe perioada de detenției, însă a și fost sancționat disciplinar patru ori (sancțiunile fiind aplicate și pentru două abateri disciplinare foarte gravă – lovire deținut).
Deși petentul a participat la programe de activități educative și asistență psihosocială organizate la locul de deținere acest aspect nu constituie o prezumție absolută a existenței unor dovezi temeinice de îndreptare, atâta timp cât comportamentul său a fost, pe alocuri, și unul oscilant.
Totodată, instanța a reținut ca petentul este cunoscut cu antecedente penale și, deși a mai beneficiat de liberare condiționată nu a înțeles scopul și rolul acesteia, prin urmare, este evident ca încă nu a reușit sa conștientizeze gravitatea faptelor sale si să își conformeze comportamentul dispozițiilor legale.
Din aceste motive, instanța a reținit că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prev. de lege deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept.
În consecință, având în vedere comportamentul avut până la acest moment instanța a constatat astfel că timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 din Vechiul Cod penal, astfel încât în viitor să nu mai comită și alte fapte infracționale și să fie redat societății.
Chiar dacă petentul condamnat a executat deja parte din pedeapsă acest fapt nu are relevanță în cauză, în condițiile în care acesta nu a avut un comportament corespunzător nici măcar la locul de deținere, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai reveni în mediul penitenciar.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la liberare condiționată, instituție juridică ce de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional, garanție ce ar trebui să reiasă din faptul că în penitenciar acesta a avut un comportament care să genereze măcar o prezumție în acest sens. Ori așa cum am arătat comportamentul petentului în penitenciar nu a fost în acest sens. Instanța consideră că petentul trebuie să dovedească cu mai mult certitudine sau claritate faptul că scopul pedepsei este realizat față de el, printr-un comportament care să iasă în evidență.
Prin urmare, instanța a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, și, față de cele reținute mai sus, cererea în temeiul art. 587 alin. 2 C.p.p. va fi respinsă ca nefondată.
Instanța a fixat termen de reiterare a cererii la data de 15.02.2015, termen pe care instanța îl consideră corespunzător comportamentului dezinteresat manifestat de petent.
În baza art. 275 alin. 3 din C. p. p. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul-condamnat S. C., contestație înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ la data de 29.12.2014.
Contestația nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, la termenul de judecată.
Examinând sentința contestată, față de motivele invocate și din oficiu, Tribunalul va admite contestația formulată de petentul S. C., pentru următoarele considerente:
Astfel, conform art. 100 al. 1 N.C.p. condițiile liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii sunt, printre altele:
a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Conform art. art. 59 C.p.1969, după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
Analizând comparativ instituția liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii, conform disp. art. 59 C.p. 1969 și art. 100 NC.p., tribunalul constată că, sub aspectul condițiilor ce trebuie îndeplinite de condamnat pentru a beneficia de aceste dispoziții, dispozițiile legale din vechea lege sunt mai favorabile acestuia.
Astfel, legea nouă introduce condiții noi pe care condamnatul trebuie să le îndeplinească în cazul în care dorește să beneficieze de beneficiile liberării condiționate cum ar fi: cel condamnat să se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis și cel condamnat să fi îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. Prin al. 4 al art. 100 NC.p. s-a reformulat într-o manieră mai largă condiția cu privire la evaluarea din punct de vedere personal a condamnatului după executarea fracției obligatorii prev. de lege.
Analizând sesizarea și înscrisurile depuse instanța constată că numitul S. C. a fost condamnat prin sentința penală nr.3415/2012 pronunțată de Judecătoria C. (mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 3415/2012) la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 209 C.p. și a început executarea pedepsei la data de 27.08.2010 și urmează să expire la data de 26.06.2017; transformată în zile pedeapsa este egală cu 2922 zile.
În cauză se constată că deținutul a executat de la 27.08.2010 până la 06.11.2014, 1533 zile de închisoare, la care se adaugă 426 zile considerate ca executate ca urmare a arestului preventiv și 89 de zile considerate ca executate ca urmare a muncii prestate, în total 2048 zile câștigate și executate, astfel că este îndeplinită cerința referitoare la durata executată din pedeapsa închisorii.
De asemenea, raportat la circumstanțele personale ale condamnatului, instanța are în vedere faptul că petentul a fost încarcerat la numai 18 ani și pe durata detenției a avut un comportament oscilant, având la începutul încarcerării, în anul 2011, patru sancțiuni pentru lovirea altui deținut, stabilire de legături pe căi nepermise și nerespectare ROI, pentru ca mai apoi, în anii 2012-2014 să fie recompensat de 9 ori, pentru implicarea dovedită în cadrul activităților în cadrul activităților productive și de reintegrare socială, a participat la foarte multe activitățile de educație și asistență psihosocială desfășurate la nivelul secției de deținere și a absolvit clasa a III-a nivel primar, a fost selecționat să desfășoare activități productive în interiorul locului de deținere in perioada septembrie 2013- martie 2014.
Este adevărat că cel condamnat a mai suferit condamnări cu executare în regim de detenție din care a fost liberat condiționat, dar pentru infracțiuni săvârșite în stare de minorat, ultima liberare a avut loc la data de 02.06.2010, în urmă cu 4 ani, ceea ce face ca importanța antecedentelor penale să se diminueze o dată cu trecerea timpului, relevanță în cauză având comportamentul actual al condamnatului, care a înțeles să se conformeze regulilor și rigorilor detenției dând dovezi de îndreptare, conform procesului verbal întocmit de către comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate.
A analiza comportamentul petentului pe tot parcursul detenției adunând doar sancțiunile aplicate, fără a observa și modul în care această conduită a suferit modificări pe parcursul timpului, în sensul schimbării în mod pozitiv, înseamnă ca petentului să-i fie refuzat până la sfârșitul executării pedepsei beneficiul liberării condiționate, ceea ce nu coincide cu scopul legiferării acestei instituții și nu reprezintă voința legiuitorului.
În ceea ce privește gravitatea faptei pentru care a fost condamnat petentul, aceasta s-a reflectat în cuantumul pedepsei aplicate și automat în fracția pe care a avut-o de executat petentul, în acest moment prevalând modalitatea în care acesta a înțeles să se raporteze la condițiile de detenție.
În consecință, având în vedere și concluziile procesului verbal întocmit de către comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, instanța apreciază că perioada executată până la acest moment este suficientă pentru însușirea scopului educativ și preventiv al pedepsei, petentul a înțeles să se conformeze regulilor și rigorilor detenției dând dovezi de îndreptare.
Pentru aceste motive, instanța urmează să desființeze sentința atacată și, rejudecând cauza, în temeiul art. art.587 C.p.p. să admită propunerea de liberare condiționată privind pe condamnatul S. C., să dispună liberarea condiționată și punerea de îndată în libertate (dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză) a condamnatului S. C. de sub puterea MEPÎ nr. 3415/2012 emis în baza sentinței penale nr. 3295/2012 de Judecătoria C.).
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de către stat în prezenta contestație vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.4251 al. 7 pct.2 lit. a C.p.p. raportat la art.587 alin.3 C.p.p., admite contestația declarată de S. C. (fiul lui J. și D., născut la data de 16.06.1992 în București, sectorul 5, CNP _, aflat în executarea MEPÎ nr. 3415/2012 emis în baza sentinței penale nr. 3295/2012 de Judecătoria C.), împotriva sentinței penale nr. 4193 din data de 03.12.2014 pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București, Secția Penală, în dosarul nr. _ .
Desființează sentința atacată și, rejudecând cauza:
În temeiul art. art. 587 C.p.p. admite propunerea de liberare condiționată privind pe condamnatul S. C..
Dispune liberarea condiționată și punerea de îndată în libertate (dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză) a condamnatului S. C. de sub puterea MEPÎ nr. 3415/2012 emis în baza sentinței penale nr. 3295/2012 de Judecătoria C.).
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de către stat în prezenta contestație rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. B. G., în cuantum de 100 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.01.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R. A. F. C. M.
Red. și tehnored. jud.A.R. /2 ex./19.02.2015
Jud. Sectorului 4 / jud. F.M.P.
| ← Liberare condiţionată (art.587 NCPP). Decizia nr. 111/2015.... | Liberare condiţionată (art.587 NCPP). Decizia nr. 47/2015.... → |
|---|
