Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 30/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 30/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 25-08-2015 în dosarul nr. 4298/311/2015/a2
DOSAR NR._ 15 /a2
ROMÂNIA
Tribunalul O.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 30
Ședința din Camera de Consiliu din data de 25.08.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - O. C.
Grefier - N. T.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul O.
Pe rol, soluționarea contestației formulate de contestatorul inculpat P. N., împotriva încheierii din data de 20.08.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ 15 prin care s-a verificat și menținut măsura arestului preventiv față de inculpatul P. N., trimis in judecata în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. și ped.de art. 233 - art.234 al. 1 lit. d Cp. cu aplic. art. 41 alin. 1 rap la art. 43 alin. 5 din Cod penal în prezent deținut în P. C..
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu a răspuns inculpatul contestator personal și asistat de avocat R. R., care substituie pe apărătorul desemnat din oficiu, avocat S. C. D., ( delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr.912/2015 - fila 16 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat R. R. depune delegație de substituire . nr._/2015.
În temeiul art. 356 alin. 2 din Codul de procedură penală, se acordă timpul necesar apărătorului contestatorului inculpat P. N. – aflat în stare de arest preventiv, pentru a lua legătura cu acesta din urmă.
La întrebarea instanței, contestatorul inculpat prin apărător și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, învederează că nu au cereri de formulat.
Constatându-se ca nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea contestației formulate de către contestatorul inculpat P. N..
Avocat R. R., având cuvântul pentru contestatorul inculpat P. N., în baza art.206-207 Cod procedură penală solicită admiterea contestației formulate împotriva încheierii din data de 20.08.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina, și înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, motivat de faptul că motivele de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu s-au modificat, probele au fost deja administrate de procuror, iar inculpatul nu mai are cum să influențeze aflarea adevărului.
Consideră că de la momentul luării măsurii arestării preventive și până la acest moment a trecut o perioadă de timp semnificativă, nemaifiind justificată menținerea măsurii arestării preventive, iar la acest moment procesual instanța poate să dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură mai ușoară, respectiv arestul la domiciliu întrucât sunt îndeplinite condițiile cerute de lege.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că sunt îndeplinite condițiile art. 207 alin.4 Cod procedurăpenală apreciind că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului preventiv se mențin, iar infracțiunea pentru care este cercetat este o infracțiune prevăzută cu închisoarea de 5 ani sau mai mare.
Susține că, din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, apreciind că se impune în continuare privarea acestuia de libertate, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a recunoscut și a mai fost condamnat pentru alte patru infracțiuni, ultima condamnare fiind o pedeapsă de 5 ani închisoare cu executare in detenție, la acest moment fiind liberat condiționat.
Consideră că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că solicită respingerea contestației formulate de contestatorul inculpat și menținerea încheierii dispuse de Judecătoria Slatina ca fiind legală și temeinică.
Contestatorul inculpat P. N., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Asupra contestației de față
Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul_ 15 în temeiul art. 348 alin 2 rap. la art. 207 alin 2 din Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului P. N. și s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv.
Pentru a se pronunța astfel au fost reținute următoarele:
Potrivit art. 362 Cod procedură penală care reglementează măsurile preventive în cursul judecății se reține că „instanța se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive. În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208”
Potrivit art.208 alin. 4 Cod procedură penală:” În tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat”.
Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Nicio măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menținută dacă există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale. Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Potrivit art. 223 alin. 2 Cod procedură penală măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată (și implicit menținută) și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Instanța a constatat că, la data discutării menținerii arestării preventive a inculpatului P. N., temeiurile inițiale avute în vedere la data adoptării măsurii privative de libertate nu s-au schimbat.
Raportat la criteriile prev. de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală și la cele prev. de art. 208 alin 4 Cod procedură penală pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care inculpatul provine, a antecedentelor penale, instanța de fond a apreciat că se impune menținerea arestării preventive a inculpatului P. N..
În ceea ce privește înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică instanța a apreciat că această stare de pericol subzistă. Pericolul pe care inculpatul îl prezintă pentru societate poate fi definit ca fiind posibilitatea mai mult sau mai puțin apropiată de a realiza o acțiune socialmente dăunătoare, care constituie o infracțiune.
Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este incriminat inculpatul, din reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii, chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public se pot avea în vedere atât date ce sunt legate de persoana inculpatului, dar și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urma fiind de natura a crea în opinia publica un sentiment de insecuritate, credința ca justiția, cei care concurează la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Raportat la situația de fapt, pericolul poate fi dedus din cuantumul pedepselor pentru faptele penale de care este acuzat inculpatul, circumstanțele reale descrise în actul de sesizare ca fiind modalitatea de săvârșire a faptelor.
Mai departe, s-a apreciat că măsura arestului preventiv este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzațiilor, infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată fiind caracterizate în concret, printr-o periculozitate semnificativă, determinată în principal de natura relațiilor sociale afectate, iar în speța de față de modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptei, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 202 alin. (3) Cod procedură penală.
În ceea ce privește persoana inculpatului, așa cum este arătat mai sus, este necesar a se avea în vedere în cauza de față și comportarea acestuia, față de care condamnările anterioare nu și-au îndeplinit rolul preventiv și educativ, din lecturarea fișei de cazier judiciar aflată la dosarul cauzei putând fi trasă cu ușurință concluzia că implicarea inculpatului în comiterea de fapte penale nu are caracter accidental, din contră, ar putea fi reținută chiar o obișnuință sau, mai mult, o îndeletnicire a inculpatului în implicarea de activități antisociale de genul acelora pentru care este cercetat în prezenta cauză.
Având în vedere cele mai sus expuse, în temeiul art. 362 alin. 1 și 2 rap. la art. 208 alin. 4 din Codul de procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv și s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul P. N., în baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămânînd în sarcina acestuia.
Împotriva acestei contestații a declarat contestație inculpatul, oral apărătorul acestuia susținând că motivele de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu s-au modificat, in cauză au fost administrate toate probele, că inculpatul nu poate influența aflarea adevărului, iar de la momentul luării măsurii arestării preventive și până la acest moment a trecut o perioadă de timp semnificativă, nemaifiind justificată menținerea măsurii arestării preventive.
S-a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură mai ușoară, respectiv arestul la domiciliu, considerând îndeplinite condițiile cerute de lege.
Examinând încheierea instanței de fond sub toate aspectele de fapt și de drept atât în raport cu disp art. art. 204 C.p.p. cât și cu criticile formulate, instanța apreciază că aceasta este legală și temeinică iar contestația formulată de contestatorul inculpat este nefondată și urmează să fie respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor legale care reglementează măsurile procesuale ce pot fi luate în cursul procesului penal (art. 202, 209, 223 Cod procedură penală), arestarea preventivă a inculpatului se dispune atunci când sunt îndeplinite cumulativ mai multe condiții: există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa iar măsura arestării preventive este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni și există cel puțin unul dintre cazurile prevăzute de art. 223 alin 2 Cpp.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul va fugi după săvârșirea unei infracțiuni. Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de Curte în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea respectivă (hotărârea Gusinsky contra Rusiei/19.05.2004, Tuncer și Durmus contra Rusiei /02.11.2004).
Prin încheierea nr. 6 pronunțată de Judecătoria Slatina la data de 15.05.2015 în dosarul nr._ s-a dispus în baza art.202 alin. (1), (3) și (4) lit. e) Cod procedură penală, art. 223 alin. (2) Cod procedură penală, art. 226 Cod procedură penală arestarea preventiva a inculpatului P. N. pe o durată de 30 de zile, de la 15.05.2015 până la data de 13.06.2015 inclusiv, măsură preventivă prelungită si menținută ulterior până la această fază procesuală.
Analizând actele de la dosarul cauzei în raport cu dispozițiile legale interne și internaționale care reglementează măsura arestarii preventive, instanța de control judiciar constată că în cauză există indicii temeinice că inculpatul acesta a sustras din poșeta persoanei vătămate Andronăchescu M. suma de 90 lei după care, fiind surprins de aceasta a fugit, timp în care a fost observat de infirmiera R. N. care a încercat să-l oprească pe inculpat însă acesta a lovit-o cu pumnul în zona feței, reușind să scape dar i-a provocat leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 6 – 7 zile de îngrijiri medicale.
Această situație de fapt a fost în mod judicios reținută de prima instanță ea rezultând din ansamblul mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală până în acest moment procesual.
Față de starea de fapt menționată în mod corect s-a apreciat de prima instanță că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive nu s-au schimbat și prin urmare nu s-ar putea lua în discuție o înlocuire a măsurii arestului preventiv.
Inculpatul a susținut că nu a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată dar la acest moment procesual nu se pot face discuții în legătură cu acest aspect ci în cadrul cercetării judecătorești se pot administra probe vizând aspectul menționat de inculpat.
Potrivit dispozițiilor art. 223 alin. 2 teza a II-a Cod procedură penală, prima instanța a dispus măsura arestării preventive a inculpatului, apreciind în sensul necesității privării de liberate a acestuia pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Noțiunea de pericol concret pentru ordinea publică - astfel cum s-a statuat constant în doctrina și practica judiciară - trebuie înțeleasă prin prisma naturii infracțiunilor săvârșite, a gravității acestora dedusă din obiectul juridic căruia îi aduc atingere, din calitatea persoanei, din modalitatea în care inculpații au săvârșit pretinsa faptă și nu în ultimul rând din consecința asupra ordinii de drept.
In consecință, la stabilirea pericolului pentru ordinea publică trebuie avute în vedere nu numai datele legate de persoana inculpatului, ci și datele referitoare la fapte, nu de puține ori, acestea din urmă fiind de natură a crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează îndeajuns împotriva fenomenului infracțional.
Ori, în aceste circumstanțe ce vizează fapta comisă și persoana inculpatului, în mod judicios s-a apreciat de către prima instanță că numai detenția preventivă este în măsură a asigura scopul procesului penal și dezideratele urmăririi penale, astfel cum se regăsesc în art. 202 Cod procedură penală
Nu există nicio garanție că prin lăsarea în liberate a inculpatului acesta va avea o altă conduită față de valorile sociale ocrotite de legea penală, cu atât mai mult cu cât nu a recunoscut comiterea acestei fapte, deoarece toate datele referitoare la persoana sa converg spre concluzia existenței unui puternic risc de recidivă infracțională care necesită intervenția organelor judiciare pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
În speță, inculpatul este trimis în judecată pentru o infracțiune cu un grad ridicat de pericol social, respectiv infracțiunea de tâlhărie calificată prev.de art. 233 - art.234 al. 1 lit. d Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 1 rap la art. 43 alin. 5 din Cod penal, și cu toate că acesta a fost judecat și condamnat definitiv pentru mai multe infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, nu a tras învățămintele necesare, dând dovadă de perseverență infracțională.
In considerarea acestor aprecieri, se constată că pentru buna desfășurare a procesului penal și al prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni se impune privarea de libertate a inculpatului, această măsură fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor și necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal la care face referire alineatul 3 al art. 202 Cod procedură penală, precum și jurisprudența CEDO.
Prin urmare, instanța apreciază că măsura preventivă este sub acest aspect legală și este și temeinică deoarece inculpatul dovedește perseverență infracțională, reprezentând pericol public sub aspectul suspiciunii de tâlhărie comisă într-un loc public, respectiv într-un spital.
Pe cale de consecință, nu pot fi primite concluziile contestatorului inculpat, de admitere a prezentei contestații și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, singura măsură preventivă de natura a asigura la acest moment procesual dezideratele prev. de art. 202 alin. 1Cod procedură penală - în același timp justificată și proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului - fiind măsura arestării preventive.
Pentru toate aceste motive, în considerarea aspectelor expuse anterior, în baza art. 205 Cod procedură penală se va respinge contestația formulată de contestatorul inculpat P. N. împotriva încheierii pronunțată la data de 20.08. 2015, în dosarul nr._ 15 de Judecătoria Slatina, ca nefondată.
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat contestatorul inculpat la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare statului, din care 130 lei onorariu avocat oficiu conform delegației de asistență juridică obligatorie nr. 912/24.08.2015.
Pe cale de consecință va fi respinsă ca nefondată contestația și va fi obligat contestatorul la cheltuieli judiciare către stat inclusiv onorariul cuvenit avocatului din oficiu desemnat pentru asigurarea apărării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În baza 206 alin.1 C.P.P.
Respinge contestația formulată de contestatorul inculpat P. N., fiul lui G. și A., născut la data de 02.06.1968 în ., domiciliat în mun. Slatina, ..22, jud.O., CNP_, în prezent arestat preventiv în P. C., împotriva încheierii din data de 20.08.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ 15, ca nefondată.
În baza art. 275 Cod procedură penală
Obligă pe contestatorul inculpat la plata sumei de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate statului din care suma de 130 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu, conform delegației de asistență juridică obligatorie nr. 912/24.08.2015.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, data de 25 august 2015.
Președinte,
O. C.
Grefier,
N. T.
Redactat :O.C.
Tehnoredactat N.T.
Ex.2/25.08.2015
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 208/2015.... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340... → |
|---|
