Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 34/2016. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 34/2016 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 18-02-2016 în dosarul nr. 34/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2016:077._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ 14/a8
DECIZIA NR. 34
Ședința publică din data de 18.02.2016
Completul compus din:
Președinte – T. Z.
Grefier – Ț. M. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpatul M. F., fiul lui natural și D., născut la data de 24.04.1969 în Ploiești, jud. Prahova, CNP_, în prezent aflat în penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria Ploiești la data de 11.02.2016 în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul inculpat M. F. în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales avocat C. E. R. din cadrul Baroului Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, contestatorul inculpat arată că își menține contestația formulată.
Cu permisiunea instanței, apărătorul ales a luat legătura cu contestatorul inculpat după care arată că aceștia își menține contestația formulată .
Avocat C. E. R. pentru contestatorul inculpat M. F., având cuvântul, arată că alte cereri nu mai sunt de formulat, consideră cercetarea judecătorească terminată și solicită cuvântul în susținerea contestației.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, având cuvântul, arată că alte cereri nu mai sunt de formulat, consideră cercetarea judecătorească terminată și solicită cuvântul în dezbateri.
Tribunalul, având în vedere actele și lucrările dosarului, față de susținerile părților, constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat C. E. R. având cuvântul, critică încheierea pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate în ce privește durata rezonabilă a arestului preventiv, care în opinia sa apreciază că este depășit, judecătorul fondului a făcut o confuzie între instituția arestului preventiv și instituția executării pedepsei, măsura arestării preventive nu se poate justifica și menține fără a aduce alte argumente care să ducă la concluzia că cercetarea în stare de libertate a inculpatului ar aduce atingere bunului mers al desfășurării procesului penal.
Astfel, solicită a se avea în vedere că inculpatul se află arestat din data de 16.10.2015 astfel că termenul rezonabil a arestului preventiv, este depășit.
În ce privește netemeinicia încheierii, apreciază că judecătorul fondului a motivat soluția în mod lacunar și lapidar în ce privește subzistența temeiurilor, în opinia sa apreciază că nu există indicii care ar împiedica buna desfășurarea procesului penal, apreciază că măsurile alternative prev.de art. 202 alin.4 lit.b și d c.p.p. sunt suficiente și prezintă garanții pentru buna desfășurare a procesului penal.
Pentru considerentele mai sus expuse, solicită admiterea contestație, desființarea încheierii pronunțată de instanța de fond și rejudecând solicită în baza art.205 alin.10 c.p.p. luarea altei măsuri mai puțin restrictivă de libertate respectiv măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea contestației, menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Astfel, măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, circumstanțele reale ale săvârșirii faptei si cele personale ale inculpatului, instanța de fond în mod corect a apreciat că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică pe care ar prezenta-o lăsarea inculpatului în libertate, fiind astfel îndeplinită și cealaltă condiție prevăzută cumulativ de lege pentru a se putea dispunea arestarea preventivă.
Astfel, solicită a se avea că inculpatul M. F., a fost anterior condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru dare de mită, pedeapsă definitivă la 16.03.2011. De asemenea inculpatul a mai fost anterior condamnat pentru tâlhărie, în anul 1996, săvârșită în recidivă postcondamnatorie în stare de liberare condiționată și a mai fost condamnat pentru furt, în Marea Britanie, în martie 2015.
Contestatorul inculpat M. F. personal având ultimul cuvânt, arată recunoaște și regretă fapta comisă, are 4 copii în întreținere, este adevărat că a fost condamnat pentru o infracțiune de tâlhărie care a fost comisă în anul 1996 și pentru care a fost reabilitat, motiv pentru care solicită admiterea contestației desființarea încheierii pronunțată de instanța de fond și rejudecând solicită în baza art.205 alin.10 c.p.p. luarea altei măsuri mai puțin restrictivă de libertate respectiv măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra contestațiilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință pronunțată de Judecătoriei Ploiești la data de 11.02.2016 în dosarul nr._ 15, în baza art. 362 alin 2 C pr pen rap la art 208, alin. 4 din Codul de procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatii T. I., M. F. si O. G..
În baza art. 208, alin. 4 – Codul de procedură penală, a fost mentinută arestarea preventivă a inculpatilor:
- T. I., fiul lui P. și L., născut la data de 28.12.1990 în mun. Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în mun. Ploiești, ., jud. Prahova, posesor al CI . nr._, CNP_, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 cu aplicarea art. 77 lit. a și art. 41 alin. 1 Cod penal și
- M. F., fiul lui N. și D., născut la data de 24.04.1969 în mun. Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în mun. Ploiești, ., nr. 36, jud. Prahova, posesor al CI . nr._, CNP_, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 cu aplicarea art. 77 lit. a și art. 41 alin. 1 Cod penal., arestați preventiv prin încheierea nr. 119 din data de 16.10.2015, a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Ploiești, și
- O. G., fiul lui P. și L., născut la data de 19.08.1988 în mun. Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în mun. Ploiești, ., jud. Prahova, posesor al CI . nr._, CNP_, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal,, arestat preventiv în lipsă prin încheierea nr. 128 din data de 29.10.2015, a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Ploiești.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că măsura arestării preventive a inculpaților M. F., T. I. și O. G. este legală si temeinică, iar temeiurile avute in vedere la luarea acestei măsuri subzistă și justifică in continuare privarea acestuia de libertate.
Astfel, există suspiciunea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunea pentru care a fost trimiși în judecată și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare. Suspiciunea rezonabilă rezultă din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și analizat în încheierile prin care s-a dispus arestarea inculpaților.
Cât privește pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, s-a arătat că pericolul concret pentru ordinea publică desemnează o stare ce ar putea periclita în viitor, în cazul lăsării în libertate a inculpatului, normala desfășurare a relațiilor sociale ce compun obiectul juridic al infracțiunii de care sunt acuzați aceștia.
În ceea ce-l privește pe inculpatul O. G., judecătorul de cameră preliminară a reținut că inculpatul O. G. a părăsit teritoriul țării la scurt timp după săvârșirea infracțiunii, după ce anterior s-a informat cu privire la cercetările efectuate în cauză, reținând astfel că inculpatul a fugit în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală.
Cu privire la inculpatul T. I. s-a reținut că acesta a mai fost condamnat pentru infracțiuni de furt calificat, atât ca minor cât și ca major, a executat o pedeapsă privativă de libertate, fiind liberat condiționat în octombrie 2013, având și două sancțiuni administrative pentru furt și furt calificat, precum și o renunțare la urmărirea penală din 11.08.2015.
Cu privire la inculpatul M. F., faptele de care este acuzat acesta ar atrage starea de recidivă, acesta fiind anterior condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru dare de mită, pedeapsă definitivă la 16.03.2011. Inculpatul a fost arestat în legătură cu condamnarea menționată. De asemenea inculpatul a mai fost anterior condamnat pentru tâlhărie, în anul 1996, săvârșită în recidivă postcondamnatorie în stare de liberare condiționată. A mai fost condamnat pentru furt, în Marea Britanie, în martie 2015.
Instanța a apreciat că privarea de libertate a inculpatilor este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică pe care ar prezenta-o lăsarea acestora în libertate, fiind astfel îndeplinită și cealaltă condiție prevăzută cumulativ de lege pentru a se putea dispunea arestarea preventivă.
Pentru a ajunge la această concluzie instanța a avut în vedere gravitatea faptei, modul și circumstanțele de comitere a acesteia, anturajul și mediul din care inculpatii provin, situația antecedentelor penale și alte aspecte privitoare la persoana acestora.
Instanța a considerat că la acest moment procesual inlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai blândă, neprivativă de libertate nu poate fi compatibilă cu gradul de pericol al inculpatilor și a faptelor acestora, acestia prezentând un pericol concret pentru ordinea publică si nu ar asigura buna desfășurare a procesului penal, lăsarea lor în libertate nefiind bine venită la acest moment.
Instanța a considerat de asemenea că luarea unei măsuri mai puțin restrictive, nu este oportună în cauză la acest moment și nu constituie o garanție suficientă pentru protejarea societății, având în vedere și intervalul de timp foarte scurt care s-a scurs de la momentul arestării preventive și până în prezent.
Prin urmare, instanta este obligata sa vegheze la un just echilibru între masura privarii de libertate pe de o parte si interesul public de protectie a cetatenilor împotriva comiterii de infractiuni, dedus din modul de savârsire al faptelor cu privire la care exista indicii ca a avut loc cu participarea inculpatului. În conditiile spetei, la acest moment interesul general prevaleaza în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate.
Instanța a constatat că în acest stadiu procesual nu este depășită durata rezonabilă a arestării preventive, prin raportare la dispozițiile art. 5 paragraful 3 din CEDO și la principiile și criteriile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza B. c. Austriei, Hotărârea din 28 martie 1990, cauza Labita c. Italiei, Hotărârea din 6 aprilie 2000, parag. 152 și urm, cauza W. c Elveției, Hotărârea din 26 ianuarie 1993, parag. 30-40, cauza Contrada c Italiei, Hotărârea din 24 august 1998, parag. 51-57, cauza I.A. c. Franței, Hotărârea din 23 septembrie 1998, parag. 94-112).
Aprecierea „limitelor rezonabile” ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se vedea în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, or, în speță, fapta inculpatului care aduce atingere bunei desfășurări a ordinii sociale și siguranței raporturilor juridice reclamă menținerea stării de arest preventiv a acestuia.
Pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin.1 NCPP., înlăturarea stării concrete de pericol pentru ordinea publică nu poate fi realizată doar prin măsura controlului judiciar, sau a arestului la domiciliu, ci tocmai prin înlăturarea temporară a inculpaților din comunitatea afectată de ecoul presupuselor fapte penale si plasarea lor in mediul carceral.
Instanța a considerat că luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate nu poate fi compatibilă cu gradul de pericol social al inculpaților și a faptei presupus săvârșite, aceștia prezentând un pericol concret pentru ceilalți membri ai societății, lăsarea sa în libertate nefiind bine venită la acest moment.
Nu în ultimul rând instanța a constatat faptul că nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza anterioarei verificări a stării de arest, din data de 13.01.2016.
Analizând măsura arestării preventive a inculpaților și din perspectiva dispozițiilor art. 5 paragraf 1 lit. c) din Convenție, instanța a constatat că sunt îndeplinite exigențele acestui text de lege, arestarea inculpaților la acest moment procedural fiind legitimă.
În consecință, instanța, in temeiul art. 208, alin. 4 C pr pen a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive luată fata de inculpații M. F., T. I. și O. G.și a menținut măsura pe durata prevăzută de lege, până la următoarea verificare a stării de arest.
Împotriva acestei soluții, în termen legal, a declarat contestație inculpatul M. F., solicitând admiterea contestației desființarea încheierii și să nu se mențină măsura arestării preventive întrucât temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă.
A arătat inculpatul că, nu există indicii care ar împiedica buna desfășurarea procesului penal, apreciază că măsurile alternative prev.de art. 202 alin.4 lit.b și d c.p.p. sunt suficiente și prezintă garanții pentru buna desfășurare a procesului penal, motiv pentru care a solicitat admiterea contestației desființarea încheierii pronunțată de instanța de fond și pe fond să nu se mai mențină măsura arestării preventive iar în subsidiar a se dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar.
Tribunalul, examinând contestația formulată, prin prisma susținerilor contestatorului, a actelor și lucrărilor dosarului, constată că aceasta este nefondată.
Astfel, se reține că prin rechizitoriul nr._/P/2015 din data de 06.11.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești s-a dispus trimiterea in judecata in stare de arest preventiv a inculpaților T. I., cercetat în stare de arest preventiv, fiul lui P. și L., născut la data de 28.12.1990, în mun. Ploiești, domiciliat în mun. Ploiești, ., jud Prahova, posesor al CI. . nr._, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 Cp., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.p. și art. 77 lit. a C.p. și M. F., cercetat în stare de arest preventiv, fiul lui N. și D., născut la data de 24.04.1969, în mun. Ploiești, domiciliat în mun. Ploiești, ., nr. 36, jud Prahova, posesor al CI. . nr._, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 Cp., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.p. și art. 77 lit. a C.p.precum și a inculpatului O. G., arestat preventiv în lipsă, fiul lui P. și L., născut la data de 19.08.1988, în mun. Ploiești, domiciliat în mun. Ploiești, ., jud Prahova, posesor al CI. . nr._, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 Cp., cu aplicarea art. 77 lit. a Cp.
Prin încheierea nr. 119/16.10.2015, emisă de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Ploiești, a fost dispusă arestarea preventivă a inculpaților M. F. si T. I. pentru 30 zile,începând cu 16.10.2015 si până la 14.11.2015inclusiv iar prin încheierea din 29.10.2015, emisă de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Ploiești, a fost dispusă arestarea preventivă în lipsă a inculpatului O. G. pentru 30 zile,începând cu data punerii în executare.
La luarea masurii arestarii preventive s-a reținut că, înziua de 04.10.2015, în jurul orei 11.50, inculpații M. F., T. I. și O. G. i-au sustras prin acte de violență persoanei vătămate Li Hulbert Chao Tai, un portofel ce conținea sumele de 500 dolari și 100 euro, în parcarea centrului comercial Afi Palace din mun. Ploiești..
Prin încheierile din 11.11.2015, 07.12.2015 și 21.12.2015 judecătorul de cameră preliminară a menținut măsura preventivă.
Potrivit dispozițiilor art. 208 alin. 4 C.p.p., în tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive luate față de inculpat.
Potrivit dispozițiilor art. 207 alin. 4 C.p.p., la care art. 208 alin. 3 C.p.p. face trimitere în mod expres, când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică măsura preventivă, judecătorul dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.
În cauza de față se constată, în acord cu instanța de fond, faptul că sunt incidente în privința contestatorului dispozițiile alineatului 4, citate anterior, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistând și în prezent.
În primul rând, Tribunalul constată, din analizarea probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, că reiese suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, menționate anterior.
Tribunalul reține că prin existența unei suspiciuni rezonabile se înțelege existența unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o infracțiune. Caracterul rezonabil al suspiciunii se apreciază în funcție de circumstanțele fiecărei cauze (C.E.D.O., hotărârea din 30 august 1990, în cauza Fox, Campbell și Hartley contra Marii Britanii).
Faptele probatorii care ar putea da naștere unei presupuneri rezonabile nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (C.E.D.O., hotărârea din 7 aprilie 2005, în cauza Calleja contra Maltei).
Totodată, în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 223 alin. 2 C.p.p., în sensul că inculpatul este cercetat pentru comiterea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani, iar privarea acestuia de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Starea de pericol pentru ordinea publică este evaluată prin prisma criteriilor expres prevăzute de legiuitor în textul legal, instanța având în vedere primordial natura și modalitatea de comitere a infracțiunii, respectiv prin violență, asupra unei persoane în vârstă, turist, cu posibilități reduse de apărare, împreună cu alte două persoane.
De asemenea, Tribunalul, făcând propria apreciere a probatoriului administrat constată că există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, respectiv că înziua de 04.10.2015, în jurul orei 11.50, inculpații M. F., T. I. și O. G. i-au sustras prin acte de violență persoanei vătămate Li Hulbert Chao Tai, un portofel ce conținea sumele de 500 dolari și 100 euro, în parcarea centrului comercial Afi Palace din mun. Ploiești..
În privința circumstanțelor personale ale inculpatului instanța reține acesta a fost anterior condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru dare de mită, pedeapsă definitivă la 16.03.2011. De asemenea inculpatul a mai fost anterior condamnat pentru tâlhărie, în anul 1996, săvârșită în recidivă postcondamnatorie în stare de liberare condiționată și a mai fost condamnat pentru furt, în Marea Britanie, în martie 2015.
Instanța apreciază că infracțiunea pentru care există suspiciunea rezonabilă că a fost săvârșită de inculpat prin gravitatea deosebită și reacția publicului, creează o stare de neliniște capabilă să justifice arestarea preventivă fiind îndeplinite astfel și prevederile art. 5 parag.1 lit. c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (C.E.D.O.).
În condițiile expuse în precedent, nu se poate afirma că inculpatul nu prezintă și un anumit grad de pericol social pentru ordinea publică.
Este adevărat că acest pericol nu se confundă cu pericolul social al infracțiunii, dar de acesta din urmă nu se poate face abstracție la analiza dispunerii unei măsuri procesuale, întrucât un pericol social abstract al infracțiunii reliefat de legiuitor prin limitele de pedeapsă prevăzute de lege creionează, de regulă și o anumită periculozitate a inculpatului.
Așa cum a menționat și judecătorul instanței de fond, în cauză este vorba de comiterea unei infracțiuni prin folosirea violenței de către 3 persoane, împotriva unei singure părți vătămate.
Prin raportare la modul de comitere al infracțiunii, persoana inculpatului care nu este la prima încălcare a legii, termenul de 4 luni de arestare preventivă nu apare ca fiind excesiv.
Soluția instanței de fond este criticată sub aspectul legalității cu privire la depășirea unui termen considerat rezonabil. Legiuitorul nu a stabilit un anumit termen în această privință, rezonabilitatea fiind analizată și prin prisma complexității cauzei dedusă din datele concrete ce o caracterizează.
În raport de aceste considerente, instanța consideră că nu este oportună în acest stadiu procesual judecarea inculpatului în stare de libertate, atât sub aspectul momentului procesual actual al cercetării judecătorești, cât și față împrejurarea că de la data luării măsurii arestării preventive împotriva acestuia și până în prezent, nu a trecut un interval de timp care poate fi considerat nerezonabil și nu au intervenit împrejurări de natură a modifica în sens favorabil inculpatului temeiurile care inițial au impus arestarea
Față de aceste considerente, instanța urmează să respingă ca nefondată contestația formulată de inculpat, care va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în temeiul art. 275 alin. 2 c.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul M. F., fiul lui natural și D., născut la data de 24.04.1969 în Ploiești, jud. Prahova, CNP_, în prezent aflat în penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria Ploiești la data de 11.02.2016 în dosarul nr._ 15.
În baza art.275 alin.2 Cod proc. penală, obligă contestatorul-inculpat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
T. Z. Ț. M. C.
RED.TZ.ȚMC.
4 EX.-18.02.2016
Dosar fond –_ – Judecătoria Ploiești
Judecător fond – G. I.
Operator de date cu caracter personal 4058
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 68/2016.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 41/2016.... → |
|---|
