Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Sentința nr. 8/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 4573/87/2013*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 8
Ședința publică din data de 10 februarie 2015
Tribunalul compus din:
PREȘEDINTE: T. I.
GREFIER: P. S.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Teleorman - a fost reprezentat prin procuror P. L..
Pe rol, în rejudecare după casare, procesul penal privind pe inculpatul C. I.-D., fiul lui I. și I., născut la data de 13.10.1964 în mun. Hunedoara, județul Hunedoara, cu domiciliul în comuna Scrioșatea, ., trimis în judecată – în stare de libertate - prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman nr. 81/P/2011 din 23 decembrie 2013, pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 modificată și art.290 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal ( 4 fapte), totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 03 februarie 2015, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată – parte integrantă din prezenta – când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la 10 februarie 2015, dată la care a pronunțat prezenta sentință penală.
TRIBUNALUL :
Asupra cauzei penale, de față:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman cu nr. 81P/2011 din 23 decembrie 2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului C. I. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 9 alin. 1 litera b din Legea 241/2005 modificată și art. 290 Cod penal1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal1969 (4 fapte), totul cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal 1969.
În cuprinsul actului de sesizare s-a reținut în esență că, în perioada 2008 - 2010, inculpatul C. I. D., în calitate de reprezentant legal al . Roșiorii de Vede, a valorificat în interes propriu mărfuri în valoare de 768.290,53 lei din gestiunea societății, fără a înregistra în evidența contabilă a acesteia veniturile realizate din vânzarea mărfurilor, sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat în sumă de 130.297 lei, din care impozit pe profit suma de 104.536 lei și TVA colectată în sumă de 25.761 lei.
Totodată, s-a reținut că, același inculpat, a întocmit în fals patru înscrisuri sub semnătură privată, constând în contract de vânzare cumpărare din data de 01.09.2008, proces verbal din data de 15.10.2008, decizia nr. 10 din 26.05.2010 și proces verbal de valorificare a rezultatului inventarierii din 01.06.2010, documente pe care le-a prezentat organelor fiscale pentru a produce consecințe juridice.
Situația de fapt descrisă în cuprinsul rechizitoriului se întemeiază pe următoarele mijloace de probă: sesizare ANAF Teleorman, proces verbal de inspecție fiscală din 17.06.2010 efectuat de AIF, DGFP Teleorman, decizia nr. 10 din 26.05.2010, proces verbal de inventariere, act sanitar veterinar de confiscare din 10.05.2010, documente contabile, informații ORC, declarații invinuită S. M. M., raport de expertiză contabilă, declarații inculpat, declarații martori, procură inculpat, proces verbal nr. 12 din 10.05.2010, contract de vânzare cumpărare, proces verbal de distrugere.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 23.12.2013, stabilindu-se primul termen de judecată la data de 21 ianuarie 2014, termen la care judecata cauzei a fost amânată la cererea inculpatului, pentru lipsă de apărare calificată, în temeiul art. 171 alin. 1 C. procedură penală 1968.
Prin cererea depusă la data de 11.02.2014, partea civilă M. Finanțelor Publice, ANAF, DGFP Ploiești, AJFP Teleorman a arătat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 169.746 lei și majorări de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la stingerea debitului.
În ședința publică din 18 februarie 2014, instanța, constatând că a intrat în vigoare la 01.02.2014 Codul de procedură penală adoptat prin Legea 135/2010 și Legea 255/2013 de punere în aplicare a Codului penal, față de prevederile art. 3 și 6 din Legea 255/2013 potrivit cărora „cauzele aflate în curs de judecată în primă instanță la data intrării în vigoare a legii noi în care nu s-a început cercetarea judecătorească se soluționează de către instanța competentă conform legii noi, potrivit regulilor prevăzute de aceeași lege”, a dispus trimiterea cauzei la judecătorul de cameră preliminară pentru parcurgerea procedurii instituite de prevederile art. 342 și urm. Cod procedură penală.
În cadrul acestei proceduri nu s-au formulat excepții și prin încheierea din 18 martie 2014 pronunțată în camera de consiliu, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 81P/2011 din 23 decembrie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman privind pe inculpatul C. I. D., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prav. de art. 9 alin. 1 litera b din Legea 241/2005 și art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 (4 fapte), totul cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal 1969, precum și a probelor și a actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății cauzei.
În cauză s-a dispus introducerea, în calitate de parte responsabilă civilmente, la cererea părții civile, a societății administrată de inculpat, . Roșiorii de Vede, conform art. 21 Cod procedură penală.
La termenul de judecată din 03.06.2014, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală precum și a înscrisurilor în circumstanțiere, arătând că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței. S-a procedat la ascultarea inculpatului, potrivit art. 375 C. proc. P.., declarația fiind atașată la dosar.
Cererea formulată de inculpat a fost apreciată ca fiind întemeiată în raport de prevederile art. 374 alin. 4 și 375 Cod procedură penală, așa încât instanța de judecată, în raport de actele și lucrările dosarului a procedat la soluționarea cauzei conform art. 391 și urm. Cod procedură penală.
Astfel, prin sentința penală nr. 67 din 03.06.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 modificată cu aplicarea art. 375 și 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal a fost condamnat inculpatul C. I. D., la pedeapsa închisorii de 1 an și 8 luni și în baza art. 290 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art.5 Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 8 luni.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal 1969 au fost contopite pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (unu) an și 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, s-a fixat termen de încercare de 3 ani și 8 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor ce decurg din aplicarea prevederilor art. 83 Cod penal 1969.
S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate constând în contract de vânzare-cumpărare din 1.09.2008, proces verbal din data de 15.10.2008, decizia nr.10/26.05.2010, proces verbal de valorificare a rezultatului inventarierii.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă M. Finanțelor și obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 169.746 lei, plus majorări de întârziere, calculate de la data scadenței și până la recuperarea integrală a datoriei.
S-a dispus comunicarea hotărârii, la data rămânerii definitive, la ORC Teleorman.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Tribunalul Teleorman, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat în esență, de faptul că sentința a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 388 și 389 Cod procedură penală, în lipsa dezbaterilor, a concluziilor procurorului și a părților, a ultimului cuvânt al inculpatului, nefiind respectate și dispozițiile privind publicitatea ședinței de judecată.
Împotriva aceleiași sentințe au declarat apel inculpatul C. I. D. și de partea civilă M. Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman.
Prin decizia penală nr. 1148/A din 06.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I Penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b din Codul de procedură penală a fost admis apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Teleorman împotriva sentinței penale nr. 67 din data de 03 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția Penală, în dosarul nr._ și a fost desființată, în întregime, sentința penală apelată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Totodată, prin aceeași decizie, în temeiul art. 424 alin. 4 din Codul de procedură penală, s-a dispus menținerea tuturor actelor procedurale efectuate de Tribunalul Teleorman, Secția Penală în dosarul nr._, cu excepția sentinței penale desființate.
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. a teza I din Codul de procedură penală, au fost respinse, ca tardive, apelurile declarate de inculpatul C. I. D. și de partea civilă M. Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman împotriva aceleiași sentințe penale.
După casarea cu trimitere spre rejudecare cauza a fost înregistrată la această instanță la data de 03.12.2014, sub nr._, fixându-se termen de judecată la data de 16.12.2014, termen la care judecata a fost amânată, fixându-se un nou termen de judecată la data de 03.02.2015, pentru lipsa de procedură cu inculpatul.
La termenul de judecată din data de 03.02.2015, inculpatul prezent a fost audiat, arătând că recunoaște săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală și solicită ca judecată să se facă în baza recunoașterii învinuirii. Totodată a arătat că este de acord să despăgubească partea civilă cu suma solicitată, renunțând la proba cu înscrisuri în circumstanțiere.
Constatându-se îndeplinite cerințele impuse de dispozițiile art. 374 alin. 4 și art. 375 alin. 1, 2 Cod procedură penală, instanța a procedat la judecarea cauzei în condițiile recunoașterii învinuirii de către inculpat.
Din analiza coroborată a întregului material probator administrat în cauză, în cursul urmăririi penale și a declarației de recunoaștere a vinovăției dată de inculpatul C. I. D. în fața instanței, tribunalul reține următoarele:
Inculpatul C. I. D. a înființat în anul 2008, prin intermediul martorului P. M., asociat unic și administrator, S.C. D. I. SRL Roșiorii de Vede, obiectul principal de activitate al acesteia fiind comerț cu amănuntul în magazine specializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun. Sediul social al societății înființate și înregistrate la ORC sub nr. J_ a fost în Roșiorii de Vede, în locația aparținând . Z., administrată de inculpat.
Martorul P. M. nu a exercitat nici un moment acte de administrare a societății pe care o reprezenta legal, acestea fiind exercitate de inculpat, care, de altfel, a și fost împuternicit de martor în acest sens. Imediat după înființarea S.C. D. I. SRL Roșiorii de Vede, martorul P. M. a plecat din România în Spania, revenind în țară la data de 04.11.2008.
La sfârșitul lunii octombrie 2008, inculpatul C. I. D. s-a deplasat cu actele societății în Spania, la martorul P. M., unde, prin Ambasada Română la Madrid, a perfectat documentele necesare schimbării acționariatului societății. Astfel, conform cererii de mențiuni nr._/28.10.2008, înscrisă la Registrul Comerțului în baza încheierii nr. 2455/29.10.2008, administratorul P. M. a ieșit din societate iar în locul acestuia a intrat numita C. L., fiica inculpatului, care a devenit asociat unic și administrator. Ulterior, prin cererea de mențiuni nr._ din 13.05.2010, numita C. L. se retrage din societate și în locul ei intră numita S. M. M., aceasta fiind numită administrator.
Prin procura notarială specială din 06.07.2010 numita S. M. M. îl împuternicește pe inculpatul C. I. D. să administreze societatea, cu puteri depline.
Se reține, totodată că, prin cererea de mențiuni nr._/04.06.2009, în baza încheierii ORC nr. 1564/05.06.2009, s-a autorizat un punct de lucru secundar al S.C. D. I. SRL Roșiorii de Vede, în municipiul Roșiorii de Vede, .. 60, județul Teleorman.
La data de 18.05.2010, . Roșiorii de Vede este supusă unei inspecții fiscale generale, în temeiul art. 96 alin. 1 litera a din OG 92/2003, având ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor, a respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea și stabilirea după caz a bazelor de impunere, stabilirea diferențelor de plată precum și a accesoriilor aferente.
Cu această ocazie s-a constatat de către inspectorii fiscali că există neconcordanțe între stocul scriptic și cel faptic de mărfuri, în depozitele societății existând un număr mai mic de mărfuri iar scriptic era evidențiată o valoare mult mai mare. În urma verificărilor efectuate de inspectori a rezultat că mărfurile au fost valorificate fără ca veniturile realizate să fie înregistrate în evidența contabilă.
La data de 25.05.2010 inspecția fiscală a fost suspendată în vederea inventarierii stocurilor de mărfuri, inculpatul fiind încunoștințat cu adresa emisă la aceeași dată, iar la data de 11.06.2010 inspecția generală fiscală a fost reluată.
Pentru a da aparența de legalitate a întocmirii inventarierii, la data de 26.05.2010, inculpatul C. I. D., emite decizia nr. 10, prin care propune o comisie pentru inventarierea mărfurilor, formată din martorii N. F. - președinte și membrii – G. R. și B. L., semnând decizia în numele administratorului S. M. M..
În același scop, de a da aparența de legalitate a rezultatului inventarierii, inculpatul întocmește în fals procesul verbal nr. 12 din 01.06.2010 în care a consemnat următoarele: stocul faptic la data de 31.05.2010 în valoare de 374.119,46 lei, stocul scriptic din evidența contabilă la 31.05.2010 în valoare de 1.142.409,49 lei. Diferența, în valoare de 768.290,03 lei nu a existat fizic.
Așa cum rezultă din declarațiile martorilor N. F., G. R. și B. L., aceștia nu au făcut parte din comisia de inventariere, nu au inventariat vreun bun și nu au semnat vreun document în acest scop, neavând atribuții în cadrul S.C. D. I. SRL Roșiorii de Vede, fiind șoferi livratori mărfuri.
Cu ocazia controlului, inculpatul a prezentat inspectorilor fiscali liste de inventariere din data de 26.05.2010 cu suma de 603.671,08 lei și care în fapt reprezentau mărfuri valorificate de acesta fără a înregistra veniturile obținute. Inculpatul a susținut cu acea ocazie că mărfurile erau în fapt degradate, motiv pentru care le-a distrus, fără a prezenta însă procese verbale cu privire la aspectele invocate și nu au fost înregistrate în evidența contabilă cu acest scop pentru a putea fi scăzute apoi din stocul de mărfuri, conform Legii 82/1991.
De asemenea, inculpatul a prezentat inspectorilor fiscali, contractul de vânzare cumpărare, fără număr, din data de 01.09.2008 dintre S.C. MAGIC SELECT SRL, societate pe care o administra, în calitate de vânzător și S.C. D. IMPEXSRL Roșiorii de Vede, reprezentată legal de martorul N. F., privind vânzarea, respectiv cumpărarea de mărfuri și în care se preciza că, mărfurile cumpărate de S.C. D. I. SRL, în cazul în care nu pot fi valorificate în 30-35 de zile, această societate este absolvită de orice răspundere, urmând ca produsele expirate să fie distruse. În același sens, inculpatul a prezentat procesul verbal din 15.10.2008 cu privire la inventarierea mărfurilor depreciate în urma expirării termenului de valabilitate conform contractului din data de 01.09.2008.
Aceste documente depuse de inculpat pe parcursul urmăririi penale au fost apreciate, în mod just, de procuror ca irelevante sub aspectul existenței infracțiunii de evaziune fiscală.
Astfel, din adresa comunicată de ORC Teleorman, S.C. D. I. SRL Roșiorii de Vede nu a fost niciodată reprezentată legal de martorul N. F., acesta având atribuții în cadrul acestei societăți, de șofer, activitate pe care a desfășurat-o în perioada 2008-2011. Așa cum rezultă din aceeași adresă, coroborată cu celelalte mijloace de probă administrate, la data de 01.09.2008, administratorul de drept al S.C. D. I. SRL Roșiorii de Vede era P. M., iar în fapt societatea era administrată de inculpatul C. I. D..
Potrivit balanței de verificare, la data de 31.05.2010, în contul 371 – mărfuri (intrări), S.C. D. I. acumulase pe stoc mărfuri în valoare de 3.854.286,41 lei, din care ieșiri (vânzări), în sumă de 2.711.876,92 lei, iar stocul de mărfuri era de 1.142.409,49 lei (scriptic); faptic, societatea avea o lipsă a mărfurilor în sumă de 768.290,03 lei, ce nu a putut fi justificată de inculpat.
Așa cum rezultă din actul sanitar veterinar de confiscare nr. 01 din 10.05.2010, dată la care administrator al S.C. D. I. SRL era C. C. L., dar și din procesul verbal nr. 12 din 10.05.2010, mărfurile expiate și distruse au fost în valoare de 39.484,03 lei iar nu de 44.391,30 lei, cum s-a susținut de inculpat.
Potrivit raportului de expertiză contabilă de specialitate, întocmit la solicitarea inculpatului, coroborat cu listele de inventariere și raportul de inspecție fiscală nr. 3879 din 17.06.2010, valoarea mărfurilor lipsă este de 768.290,03 lei iar adaosul comercial este de 67.917 lei, rezultând astfel o diferența de plată a TVA în sumă de 158.879 lei și un impozit pe profit suplimentar de 10.867 lei, aferente unei baze de impozitare de 836.207 lei.
Raportul de inspecție fiscală din 17.06.2010, prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare constând în impozit pe profit în sumă de 10.867 lei și TVA colectată în sumă de 158.879 lei a fost semnat de administratorul societății S. M. M., fără obiecțiuni.
În raport de prevederile art. 19 alin. 1 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal coroborate cu art. 7 alin. 3 din Legea 82/1991 s-a procedat la calcularea veniturilor mărfurilor constatate lipsă în gestiune, care au fost valorificate de inculpat fără a fi înregistrate în evidența contabilă, rezultând un venit de 67.917 lei, la care s-a adăugat un impozit pe profit suplimentar de 10.867 lei.
Societatea administrată în fapt de inculpat, S.C. D. I. SRL Roșiorii de Vede a fost înregistrată în scopuri de TVA începând cu data de 04.04.2008, dată la care această societate a calculat TVA conform facturilor fiscale emise .
Pentru lipsurile în gestiune s-a determinat, în raport de dispozițiile art. 128 alin. 4 litera a, art. 137 alin. 1, art. 140 din Legea 571/2003 un TVA în sumă de 158.879 lei ( 768.290 lei + 67.917 lei . 19%).
Potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, în perioada în care inculpatul a administrat S.C. D. I. SRL, urmare a valorificării mărfurilor lipsă în gestiune și neînregistrării veniturilor, bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma totală de 130.297 lei, din care impozit pe profit în sumă de 104.536 lei iar TVA colectată de 25.761 lei.
Responsabilitatea de inventariere a bunurilor aparține inculpatului C. I. D., având în vedere Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1753/22.11.2004 iar rezultatul inventarierii trebuia înregistrat în contabilitate, conform Legii 82/1991.
Pe baza Registrului inventar și a balanței de verificare întocmită la 31 decembrie se întocmește bilanțul contabil, care face parte din situațiile financiare anuale în conformitate cu Legea 82/1991, și care trebuie să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate. Listele de inventariere trebuie să cuprindă valoarea stocurilor faptice inventariate înscrise în listele de inventariere actualizate cu intrările și ieșirile de bunuri din perioada cuprinsă între data inventarierii și data încheierii exercițiului financiar, ceea ce nu s-a regăsit în cauza de față.
Pe de altă parte, în HG nr. 831/27.05.2004 sunt prevăzute condițiile în care perisabilitățile se iau în calcul cât și limitele valorice admise în cazul perisabilității mărfurilor alimentare și nealimentare cât și a altor produse iar conform art. 21 litera c din Codul fiscal, nu sunt deductibile cheltuielile privind bunurile din natura stocurilor sau activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori depreciate pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare precum și TVA aferentă dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor din titlul VI Codul fiscal, dispoziții de care expertul a ținut seama la întocmirea raportului, cât privește calcul impozitului pe profit.
Față de situația de fapt reținută, fapta comisă de inculpatul C. I. D., care în calitate de administrator de fapt al S.C. D. I. SRL Roșiorii de Vede, în perioada 2008 - 2010, a valorificat în interes propriu mărfuri în valoare de 468.290,53 lei din gestiunea societății, fără a înregistra în evidența contabilă a societății veniturile realizate din vânzarea mărfurilor, sustrăgându-se astfel de la plata obligațiilor fiscale către bugetul statului în sumă de 130.297 lei, din care impozit pe profit de 104.536 lei și TVA de 25.761 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 litera b din Legea 241/2005 în forma anterioară datei de 01 februarie 2014, cu aplicarea art. 5 Cod penal. Inculpatul a acționat cu intenție directă, calificată prin scop, fapta fiind săvârșită pentru a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauza de față, respectiv din depozițiile martorilor I. I., B. L., G. R., P. M. și învinuita S. M. M. a mai rezultat că, pentru a justifica neînregistrarea în contabilitate a veniturilor, inculpatul a întocmit în fals contractul de vânzare cumpărare din data de 01.09.2008, procesul verbal din data de 15.10.2010, decizia nr. 10 din 26.05.2010 precum și procesul verbal de valorificare a rezultatelor inventarierii din 01.06.2010, acte pe care le-a prezenta organelor fiscale, tocmai în vederea de a produce consecințe juridice, respectiv pentru a fi exonerat de orice răspundere penală. Faptele, comise de inculpat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal.
Infracțiunea de evaziune fiscală și cea de fals în înscrisuri sub semnătură privată au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, prev. de art. 33 litera a Cod penal 1969.
Potrivit art. 5 alin. 1 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, ceea ce este cazul și în speță.
În raport de dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014, tribunalul apreciază că legea penală mai favorabilă conform art. 5 Cod penal, aplicabilă în mod global în cauză este legea veche, față de cele ce se vor expune în continuare.
Infracțiunea de fals prevăzută de art. 290 din Codul penal 1969 își găsește corespondent în Codul penal actual în prevederile art. 322, care se prevede un regim sancționator mai sever, respectiv o pedeapsă cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani, față de pedeapsa cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani, prevăzută de Codul penal 1969.
Art. 5 Cod penal raportat la dispozițiile Codului penal anterior se impune a fi reținut și în raport de tratamentul sancționator pentru concursul de infracțiuni. Astfel, având în vedere faptul că infracțiunile prevăzute de art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005, în forma anterioară datei de 01.02.2014, respectiv art. 290 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 au fost săvârșite înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele în cauză se vor reține dispozițiile art. 33 alin. 1 lit. a și art. 34 alin.1 lit. b Cod penal anterior care stabilesc că în cazul concursului de infracțiuni se va aplica pedeapsa cea mai grea, care va putea fi sporită la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se va putea adăuga un spor de până la 5 ani, fără a depăși cuantumul pedepselor ce se vor contopi. Nu se impun a fi reținute dispozițiile art. 39 alin.1 lit. b din Codul penal actual care prevăd în cazul concursului de infracțiuni un tratament sancționator mai nefavorabil, aplicându-se pedeapsa cea mai grea la care se va aplica obligatoriu un spor de pedeapsă reprezentând o treime din cuantumul pedepselor ce nu se vor executa.
Sub aspectul aplicării art. 5 Cod penal în raport de existența caracterului continuat al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată și al tratamentului sancționator, tribunalul apreciază că în ceea ce privește această infracțiune caracterul continuat al faptei este îndeplinit atât în raport de dispozițiile art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1969, cât și în raport de dispozițiile art. 35 alin. 1 Cod penal, având în vedere identitatea de persoana vătămata în raport de toate actele materiale săvârșite. Chiar dacă tratamentul sancționator al infracțiunii continuate ar fi mai blând în condițiile noului cod penal față de cel reglementat prin legea veche (aplicarea unui spor facultativ de maxim 3 ani, față de 5 ani cât se prevedea anterior), totuși tribunalul apreciază că în mod global, legea mai favorabilă ar fi vechiul cod penal, în condițiile în care tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni și limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată sunt mai blânde.
Cât privește legea nr. 241/2005 privind evaziunea fiscală, se constată că aceasta nu a fost modificată sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b, odată cu . actualului Cod penal, însă pentru a fi respectate dispozițiile deciziei Curții Constituționale invocate, se apreciază că în speță trebuie aplicate dispozițiile din legea specială în forma anterioară intrării în vigoare a noului Cod penal.
Astfel, tribunalul a avut în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile, care presupune compararea legilor penale succesive și alegerea aceleia care, în ansamblul dispozițiilor sale, creează o situație mai blândă pentru acuzat.
În speța de față, legea penală mai favorabilă este, în raport de prevederile art. 5 Cod penal, legea veche, așa încât, tragerea la răspundere penală a inculpatului se va raporta la dispozițiile acesteia.
Cu privire la individualizarea pedepsei, instanța va avea în vedere criteriile generale înscrise la art. 72 Cod penal raportate la împrejurările cauzei, respectiv la gradul de pericolul social ridicat al faptelor comise de inculpat, la împrejurările în care s-au comis faptele penale, aspectul că acțiunile de falsificare a înscrisurilor au fost efectuate în urma inspecției fiscale, cu scopul de scăpa de răspunderea penală pentru faptele de evaziune fiscală, la valoarea prejudiciului creat și nerecuperat, relativ ridicat, la limitele speciale de pedeapsă, la circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o poziție nesinceră în cursul urmăririi penale, însă înainte de începerea judecății, a solicitat judecarea în temeiul procedurii simplificate prevăzute de art. 375 Cod procedură penală, respectiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, sens în care a arătat că recunoaște integral comiterea faptelor în raport de care este trimis în judecată.
Față de aceste aspecte, văzând și dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală privitoare la reducerea cu 1/3 a pedepsei în caz de aplicare a dispozițiilor art. 375 Cod procedură penală, instanța urmează să dispună condamnarea inculpatului la pedepse cu închisoarea pentru fiecare infracțiune comisă, orientate peste minimului special prevăzut de lege.
Astfel, în baza art. 9 al. 1 lit. b din Legea 241/2005 în forma anterioară datei de 01 februarie 2014, cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 375 și 396 al. 10 Cod procedură penală, se va dispune condamnarea inculpatului C. I. D., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art. 65 Cod penal 1969 raportat la art. 9 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 în forma anterioară datei de 01 februarie 2014, se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b și c Cod penal 1969, pe o durată de 2 (doi) ani, în condițiile prevăzute de art. 66 Cod penal 1969.
În baza art. 290 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal urmează a se dispune condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Constatând concursul real în care s-au comis infracțiunile se va dispune, în raport de art. 33 lit. a și 34 litera b Cod penal 1969, contopirea pedepselor, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art. 71 Cod penal 1969, vor fi interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a – II – a, b și c Cod penal 1969.
În baza art. 35 alin. 1 Cod penal 1969 alături de pedeapsa închisorii se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b și c Cod penal 1969 pe o durată de 2 (doi) ani, în condițiile prevăzute de art. 66 Cod penal 1969.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, tribunalul, constată îndeplinite cerințele impuse de dispozițiile art. 81 alin. 1 lit. a și b Cod penal 1969 și ținând seama de circumstanțele personale ale inculpatului menționate mai sus, de circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei nu va mai săvârși alte infracțiuni.
În aceste condiții, în baza art. 81 Cod penal 1969 se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului și se va fixa un termen de încercare pentru acesta, în condițiile art. 82 Cod penal 1969.
Față de modalitatea de executare a pedepsei, instanța, potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal 1969 va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 404 alin. 2 Cod de procedură penală se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni.
Sub aspectul laturii civile, se constată că persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, prin cererea depusă la dosar la data de 11.02.2014, cu suma de 169.746 lei, plus accesoriile aferente acestei sume, până la data plății, fără a menționa în cererea de constituire parte civilă ce reprezintă suma solicitată.
În cauză, prin rechizitoriu, . Roșiorii de Vede a fost conceptată în calitate de parte responsabila civilmente, calitate în care a fost citată în cauză.
Având în vedere principiul disponibilității și dispozițiile art. 23 Cod procedură penală, în baza art. 346 și art.14 Cod procedură penală, art.1349 rap. la art.1357, 1373 și 1382 Cod civil, se va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă M. Finanțelor Publice, ANAF, DGRFP Ploiești, AJFP Teleorman și va fi obligat inculpatul C. I. D., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. D. I. SRL, la plata sumei de 169.746 lei, reprezentând impozit pe profit și TVA, plus accesoriile aferente, calculate de la data scadentă până la data stingerii datoriei.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri se va comunica o copie a dispozitivului hotărârii judecătorești Oficiului Național al Registrului Comerțului.
În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească suma de 800 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariu avocat oficiu, în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 9 al. 1 lit. b din Legea 241/2005 în forma anterioară datei de 01 februarie 2014, cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 375 și 396 al. 10 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul C. I. D., fiul lui I. și I., născut la data de 13.10.1964 în municipiul Hunedoara, jud. Hunedoara, cu domiciliul în comuna Scrioaștea, ., CNP_, cetățenie română, studii superioare, administrator al .. I. SRL Roșiori de Vede, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art. 65 Cod penal 1969 raportat la art. 9 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 în forma anterioară datei de 01 februarie 2014, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b și c Cod penal 1969, pe o durată de 2 (doi) ani, în condițiile prevăzute de art. 66 Cod penal 1969.
În baza art. 290 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b Cod penal 1969 contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art. 71 Cod penal 1969, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a – II – a, b și c Cod penal 1969.
În baza art. 35 alin. 1 Cod penal 1969 interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b și c Cod penal 1969 pe o durată de 2 (doi) ani, în condițiile prevăzute de art. 66 Cod penal 1969.
În baza art. 81 Cod penal 1969 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei și în temeiul art. 82 alin. 1 Cod penal 1969 fixează termen de încercare pe o perioadă de 4 (patru) ani.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1969, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1969.
Anulează înscrisurile falsificate constând în contract de vânzare-cumpărare din 01.09.2008, proces verbal din data de 15.10.2008, decizia nr.10/26.05.2010, proces verbal de valorificare a rezultatului inventarierii.
În baza art. 25 Cod procedură penală și art. 397 Cod procedură penală, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă și obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. D. I. SRL, la plata sumei de 169.746 lei plus majorări de întârziere, calculate de la data scadenței și până la recuperarea integrală a datoriei.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri se va comunica o copie a dispozitivului hotărârii judecătorești Oficiului Național al Registrului Comerțului.
În baza art. 274 alin.1 și 3 Cod procedură penală obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească suma de 800 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariu avocat oficiu, în sumă de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 februarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. I. P. S.
Red./tehnored. T.I./ 20.02.2015/ 6 ex.
. și P. TR.
| ← Reabilitare judecătorească (art.527 NCPP). Hotărâre din... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
