Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 5/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 2453/292/2014/a4
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 5
Ședința publică din data de 16.01.2015
Tribunalul compus din:
PREȘEDINTE – M. V.
GREFIER – B. – Z. C. – A.
Ministerul Public – P. de pe lângă Tribunalul Teleorman a fost reprezentat prin procuror P. L..
Pe rol, soluționarea contestațiilor formulate de inculpații C. I. – I. și B. A. - V. aflați în stare de arest preventiv la Penitenciarul G. împotriva încheierii penale din data de 05.01.2015 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorii inculpați C. I. – I. și B. A. - V. aflați în stare de arest preventiv, fiind asistați de avocat oficiu P. Gigel.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Fiind întrebat de judecătorul acestui tribunal, contestatorii inculpați C. I. – I. și B. A. - V. învederează că își mențin contestația formulată și sunt de acord ca soluționarea cauzei să se facă în prezența apărătorului din oficiu P. Gigel.
Declarațiile luate contestatorilor inculpați, în sensul celor de mai sus, în prezența apărătorului din oficiu, au fost consemnate și atașate la dosar.
Apărătorul contestatorilor inculpați învederează că nu sunt cereri de formulat în cauza dedusă judecății, solicitând acordarea cuvântului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu sunt cereri de formulat.
Judecătorul acestui tribunal, luând act că nu sunt cereri de formulat în cauză de către contestatorii inculpații C. I. – I. și B. A. - V. și nici de către reprezentantul Ministerului Public, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, în dezbaterea contestației.
Avocatul inculpaților având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestației și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură mai blândă respectiv cea a arestului la domiciliu sau orice măsură neprivativă de libertate.
Completează apărătorul contestatorilor inculpați că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestului nu mai subzistă și că nu a intervenit nimic care să întârzie judecata cauzei.
Mai arată apărătorul din oficiu că inculpații au recunoscut și regretat faptele comise, sunt de acord cu plata prejudiciul, făcând demersuri pentru împăcarea cu părțile vătămate.
Conchide că starea de arest a clienților săi îi împiedică pe aceștia să ajungă la un consens cu părțile vătămate.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea ca nefondată a contestațiilor formulate de contestatorii inculpați C. I. – I. și B. A. - V., completând că temeiurile care au dus la arestarea preventivă a acestora nu s-au schimbat și că aceleași motive au fost invocate și cu ocazia contestării altor încheieri.
Arată procurorul că nu se justifică admiterea contestațiilor și nici înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură neprivativă de libertate.
Având ultimul cuvânt, contestatorul inculpat C. I. - I. solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura neprivativă de libertate, iar inculpatul B. A. – V. arată că lasă la aprecierea instanței.
TRIBUNALUL:
Prin încheierea din data de 05.01.2015, Judecătoria Roșiori de Vede, în baza art. 208 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților B. A.-V. zis “L.”, CNP_, fiul lui G. și M., născut la data de 24.03.1980 în ., domiciliat în comuna Beuca, ., trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, fapte prev. si ped. de art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b si d, alin. 2 lit. b Cod penal (17 fapte) și tentativă de furt calificat, prev. de art. 32 alin.1 rap. la art. 228 alin.1 - 229 alin.1 lit. b și d, alin. 2 lit. b Cod penal (5 fapte), totul cu aplicarea art. 38 al.1 Cod penal, art. 41 alin.1 Cod penal, art.77 alin.1 lit. e Cod penal și art.5 Cod penal; C. I.-I. zis “C.”, CNP_, fiul lui A. si F., născut la data de 28.02.1985 in Municipiul Roșiorii de Vede, jud. Teleorman, domiciliat in ., fără forme legale in Municipiul Roșiori de Vede, . Nord, . (la P. S.), trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, fapte prev. si ped. de art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b si d, alin. 2 lit. b Cod penal (17 fapte) și tentativă de furt calificat, prev. de art. 32 alin.1 rap. la art. 228 alin.1 - 229 alin.1 lit. b și d, alin. 2 lit. b Cod penal (5 fapte), totul cu aplicarea art. 38 al.1 Cod penal, art. 41 alin. 1 Cod penal, art.77 alin.1 lit. e Cod penal și art. 5 Cod penal.
A menținut măsura arestării preventive a inculpaților, măsură dispusă prin încheierea nr. 36 din 09 iulie 2014 a Judecătoriei Roșiorii de Vede.
În baza art. 208 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar luată față de inculpații C. R., CNP_, fiul lui G. si M., născut la data de 26.11.1972 în Municipiul Roșiorii de Vede, județul Teleorman, domiciliat în comuna Beuca, ., trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la furt calificat, prev. de art.48 alin.1 rap. la art. 228 alin. 1 – 229 alin.1 lit. b și d, alin. 2 lit. b Cod penal (2 fapte) și complicitate la tentativă de furt calificat, prev. de art. 48 alin. 1 rap. la art. 32 alin.1 rap. la art. 228 alin.1 - 229 alin.1 lit. b și d Cod penal (o faptă), cu aplicarea art. 38 al.1 Cod penal, art. 41 alin.1 Cod penal, art.77 alin.1 lit. e Cod penal și I. C. - R. zis “M.”, CNP_, fiul lui I. și E., născut la data de 26.12.1992 in municipiul Roșiori de Vede, județul Teleorman, domiciliat în comuna Dracșenei, ., trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, faptă prev. și ped. de art.48 alin.1 rap. la art.228 alin. 1 – 229 alin.1 lit. b și d, alin. 2 lit. b Cod penal.
A menținut măsura controlului judiciar luată față de inculpatul C. R., prin încheierea nr. 94 din 20 noiembrie 2014 a Judecătoriei Roșiori de Vede, pronunțată în dosarul penal nr._ și față de inculpatul I. C. R., prin încheierea penală nr. 57 din 08 septembrie 2014 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Teleorman, Secția Penală.
Pentru a dispune astfel, judecătorul a constatat, în conformitate cu dispozițiile art. 226 al. 1 Cod Procedură Penală, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Astfel, potrivit art. 202 al. 1 Cod Procedură Penală, „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni”.
Potrivit art. 202 al. 3 Cod Procedură Penală, “orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.
De asemenea, conform art. 223 al. 1 lit. b Cod Procedură Penală, „măsura arestării preventive poate fi luată în cursul urmăririi penale, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:
b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament”.
Potrivit art. 223 al. 2, „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul Penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică”.
Analizând dispozițiile legale invocate, judecătorul apreciat că, în cauză, există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor.
A mai arătat că, infracțiunea săvârșită de inculpați este pedepsită cu închisoare mai mare de 5 ani și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoanele acestora, se constată că privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Pericolul social rezidă din următoarele aspecte: gravitatea sporită a faptei săvârșite, crearea unei stări de nesiguranță în rândul locuitorilor ca urmare a faptelor si atitudini acestora și existența posibilității ca inculpații să mai săvârșească si alte fapte prevăzute de legea penala.
Conceptul de ordine publică în sensul legii penale trebuie înțeles că o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, cu impact imediat asupra opiniei publice.
Un astfel de impact, imediat și mediatic, există categoric în rândul opiniei publice locale și impune o reacție promptă a autorităților, care să conducă la arestarea preventivă a inculpaților pentru înlăturarea temerii colective, dovedind că împotriva unor fapte periculoase, instituțiile statului acționează în mod eficient, iar legea este aplicată cu hotărâre.
Luarea unei alte măsuri preventive față de inculpați - alta decât cea a arestării apare ca nejustificată. Infracțiunile pentru care acestea sunt cercetați sunt foarte grave, iar interesul public de înfăptuire justiției și asigurarea bunei desfășurări a urmăririi penale primează față de regula cercetării unei persoane în stare de libertate, instanța apreciind că scopul măsurilor preventive, prevăzut de art. 202 alin.1 Cod Procedură Penală, interpretat în conformitate cu articolul 5 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, impune necesitatea luării măsurii arestării preventive față de inculpați.
De altfel, măsura ar fi lipsită de eficiență dat fiind faptul că infracțiunile săvârșite de inculpați sunt de o periculozitate deosebită
Măsura arestării preventive corespunde și exigențelor prev.art.5 pct.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât în cauza dedusă judecății există probe din care reiese suspiciunea rezonabila că inculpații au comis faptele de care sunt acuzați.
Potrivit art.207 al. 4 și 6 Cod Procedură Penală, instanța de judecată verifică din oficiu, periodic, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive.
Verificând măsura arestării preventive din perspectiva prevederilor art. 207 Cod Procedură Penală, instanța a constatat că măsura a fost luată cu respectarea condițiilor impuse de art. 223 al. 1 și 2 Cod Procedură Penală, fiind totodată îndeplinite și condițiile cerute de art.243 al .2 Cod Procedură Penală pentru inculpații susmenționați.
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual s-a constatat că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate.
Sub acest aspect, instanța a reținut și că măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpați ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia.
Totodată, împotriva inculpaților continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 223 alin. 1 lit. a din Codul de Procedură Penală (acuzele ce planează asupra acestora vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunilor, circumstanțele personale ale inculpaților).
În acest sens, se reține că infracțiunea săvârșită aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv patrimoniul și siguranța persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului.
În ce privește respectarea dreptului la libertate a inculpaților, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate.
Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate, pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi puși în stare de libertate, astfel că instanța va respinge ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o alta măsura, urmând sa mențină starea de arest.
Instanța a apreciat ca măsura arestării preventive luata fata de inculpați este conforma cu exigențele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Practic, persistența motivelor plauzibile de a bănui că o persoană privată de libertate ar fi comis o infracțiune este o condiție sine qua non a regularității menținerii în detenție. O bănuială puternică privind comiterea de către inculpați a unor infracțiuni grave poate justifica inițial detenția. Totuși, după o anumită perioadă de timp, ea nu mai este suficientă, fiind necesar ca instanțele să aducă alte motive care să justifice continuarea privării de libertate.
În situația în care motivele de menținere a stării de arest se mențin o perioadă mai mare de timp și se dovedesc suficiente și pertinente, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că se impune și verificarea diligențelor depuse de instanțele naționale pentru soluționarea cu celeritate a cauzei (cauzele Naus c. Poloniei, hotărârea din 16 septembrie 2008; Hesse c. Austriei, hotărârea din 25 ianuarie 2007; Hass c. Poloniei, hotărârea din 7 noiembrie 2006; Kalay c. Turciei, hotărârea din 22 septembrie 2005).
Tot sub aspectul stabilirii caracterului rezonabil al măsurii arestării preventive, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 5 din Convenție și în situația în care instanțele naționale nu au analizat posibilitatea aplicării unor măsuri alternative, pentru a asigura prezentarea inculpatului la proces, cum ar fi eliberarea pe cauțiune, interdicția de a părăsi țara sau orașul (cauzele Khudoyorov c. Rusiei, hotărârea din 8 noiembrie 2005; Vrencev c. Serbiei, hotărârea din 23 septembrie 2008; Lelievre c. Belgiei, hotărârea din 8 noiembrie 2007; Kankowski c. Poloniei, hotărârea din 4 octombrie 2005).
Art. 5 paragraf 3 din Convenție se referă numai la persoanele arestate preventiv în faza de urmărire penală, precum și în faza judecății în primă instanță și are ca scop garantarea dreptului la libertate al unei persoane prin evitarea menținerii acesteia pentru o durată de timp excesivă în detenție.
Doctrina juridică în materie a explicat faptul că termenul rezonabil prevăzut în art. 5 se calculează de la data reținerii sau arestării preventive și se sfârșește la data pronunțării unei hotărâri de condamnare în primă instanță, chiar nedefinitivă.
După pronunțarea unei asemenea hotărâri, privarea de libertate este autorizată de existența condamnării chiar nedefinitivă, pronunțată de un tribunal competent, care presupune atât o constatare a vinovăției, consecutivă stabilirii, potrivit legii, a comiterii unei infracțiuni, cât și aplicarea unei pedepse sau a altor măsuri privative de libertate.
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevede, în art. 5 paragraf 3 că „Orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere”.
Termenul rezonabil prevăzut de norma mai sus menționată se calculează de la data la care persoana acuzată este reținută sau arestată (dies a quo) și se sfârșește la momentul pronunțării unei hotărâri de condamnare în primă instanță, chiar nedefinitivă (dies ad quem).
Durata rezonabilă a detenției conform art. 5 paragraf 3 se apreciază în concret, instanțele naționale având obligația să prezinte argumentele prelungirii măsurii prin raportare la probe și, întrucât persistența motivelor plauzibile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni după trecerea unei anumite perioade de timp nu mai este suficientă în motivarea măsurii, acestea trebuie să evidențieze existența, fie a pericolului de fugă, fie a riscului săvârșirii unor noi infracțiuni, fie protejarea ordinii publice sau să prezinte modul în care a fost instrumentată cauza de către autorități, prin sublinierea complexității (restituiri, perioadele de stagnare ale anchetei).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Allenet de Ribemont c. Franței, hotărârea din 10 februarie 1995, în § 47 a stabilit că durata rezonabilă a procedurii se apreciază în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale, după următoarele criterii: complexitatea cauzei în fapt și în drept, comportamentul părților, comportamentul autorităților și importanța pentru cel interesat a obiectului procedurii.
Dispozițiile art. 21 al. 3 din Constituția României, precum și art. 10 din Legea nr. 304/2004 prevăd că toate persoanele au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Prin urmare, având in vedere aceste aspecte si întrucât temeiurile arestării preventive nu s-au schimbat, instanța a constatat că nu este justificată cererea de revocare a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai blândă, având în vedere locul și perioada comiterii faptelor, și nici nu există împrejurări noi care să pună sub semnul întrebării nelegalitatea măsurii arestării luate inițial.
În acest context, instanța a apreciat că în acest moment procesual nu este întemeiată înlocuirea arestării preventive, nefiind în interesul bunei desfășurări a urmăririi penale o astfel de înlocuire, în condițiile în care nu s-au modificat motivele care justifică arestarea preventivă evaluate și prin prisma existenței sentimentului de insecuritate socială în rândul opiniei publice prin cercetarea în libertate a inculpaților implicați în infracțiunile grave descrise in actul de sesizare.
Întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților, instanța a menținut măsura arestării preventive si a respins ca nefondată cererea de revocare formulată de apărătorul inculpaților.
Împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria A. au declarat contestație în termenul legal inculpații B. A. – V. și C. I. - I..
În motivarea orală a contestațiilor, apărătorul din oficiu a arătat că se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură neprivativă de libertate.
A completat apărătorul contestatorilor inculpați că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestului nu mai subzistă și că nu a intervenit nimic care să întârzie judecata cauzei.
A mai arătat apărătorul din oficiu că inculpații au recunoscut și regretat faptele comise, sunt de acord cu plata prejudiciul, făcând demersuri pentru împăcarea cu părțile vătămate.
A conchid că starea de arest a clienților săi îi împiedică pe aceștia să ajungă la un consens cu părțile vătămate.
Examinând contestațiile formulată în raport de motivele formulate de contestatorii inculpati, dar și față de prevederile art. 4251 Cod Procedură Penală, coroborat cu art. 208 Cod Procedură Penală, art. 202 Cod Procedură Penală constată și reține următoarele:
Inculpații B. A. – V. și C. I. - I. sunt trimiși în pentru comiterea următoarelor infracțiuni:
-Inculpat B. A. – V. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prev.și ped.de art.228 al.1 – 229 alin. 1 lit. b si d, alin. 2 lit. b Cod penal (17 fapte) și tentativă de furt calificat, prev. de art. 32 alin.1 rap. la art. 228 alin.1 -229 alin.1 lit. b și d, alin.2 lit. b Cod penal (5 fapte), totul cu aplicarea art. 38 al.1 Cod penal, art.41 alin.1 Cod penal, art.77 alin.1 lit. e Cod penal și art.5 Cod pena și
-inculpat C. I. – I. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, fapte prev. si ped. de art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b si d, alin. 2 lit. b Cod penal (17 fapte) și tentativă de furt calificat, prev. de art. 32 alin.1 rap. la art. 228 alin.1 - 229 alin.1 lit. b și d, alin.2 lit. b Cod penal (5 fapte), totul cu aplicarea art. 38 al.1 Cod penal, art. 41 alin. 1 Cod penal, art.77 alin.1 lit. e Cod penal și art. 5 Cod penal.
Prin încheierea nr. 36 din 9 iulie 2014, Judecătoria Roșiori de Vede a admis propunerea Parchetului de arestare preventivă a inculpaților, pentru o perioadă de 30 de zile, de la data de 09 iulie 2014, la data de 07 august 2014.
În fapt, din actele de urmărire penală efectuate se reține că inculpații B. A. V., C. I. I., I. C. R. și C. R. au constituit un grup infracțional, având la bază relațiile de prietenie dintre aceștia. În perioada 26.12.2014-06/07.07.2014, aceștia au săvârșit un număr repetat de furturi din locuințe situate pe raza ., Didești, Dobrotești, Scrioaștea, localități aflate în aceeași arie geografică, centrul infracțional reprezentându-l . provin inculpații B. A. V. și C. I.-I..
S-a reținut că inculpații B. A. V. și C. I. I. au acționat în calitate de autori ai faptelor de furt din locuințe, aceștia pătrunzând atât pe timp de zi cât și noaptea în locuințele persoanelor vătămate. Ca mod de operare, aceștia s-au deplasat, mai ales în cursul nopții, în zona locuințelor vizate a fi sparte unde, folosind haine vechi sau pături/lenjerii etc., au supravegheat locuințele victimelor până la ore târzii, în noapte, perioadă în care cei doi închideau telefoanele mobile, iar când erau convinși că pers. vătămate dorm și nu pot fi auziți, prin efracție, au pătruns în locuințe unde au scotocit în locurile unde bănuiau că pers. vătămate dețin bani (șifoniere, sertare, borsete etc.). În unele cazuri cei doi inculpați au eliberat animalele persoanelor vătămate din dependințele în care erau închise (grajduri, staule, țarcuri, cotețe etc.), animalele făcând zgomot și determinând persoanele vătămate să părăsească locuința, moment în care aceștia au pătruns în locuințe și au sustras sume de bani. Faptele au fost săvârșite de cei doi cu complicitatea și a inculpaților I. C. R. și C. R..
Astfel, din probele administrate, a rezultat că, în activitatea infracțională, inculpații B. A. V. și C. I. I. au fost ajutați de inculpatul C. R., respectiv și de D. C., aceștia permanent ținând legătura, telefonic, cu cei dintâi transmițându-le “ponturile” respectiv dirijându-i în teren, indicându-le locuințele ce urmau a fi sparte, concluzionându-se că, anterior, D. C. și C. R. făceau verificări în teren, vizând locuințe bogate, observând persoanele care locuiesc în acestea, apoi le indicau celor doi inculpați pe unde și cum să pătrundă în locuințe.
În activitatea infracțională inculpații B. A. V. și C. I. I. au fost ajutați și de inculpatul I. C. R., posesor al autoturismului marca Dacia Supernova, de culoare albastră, înmatriculat cu nr._, cu care acesta i-a transportat pe cei doi atât pentru verificarea locuințelor care urmau a fi sparte cât și la și de la locul comiterii faptelor. Din actele dosarului s-a reținut și complicitatea la săvârșirea faptei a numitei C. F. fosta C., care a comercializat bijuteriile din aur sustrase, respectiv a participat la achiziționarea altor bijuterii, din banii obținuți, ca urmare a comiterii faptelor, cu scopul de a se pierde urma banilor sustrași.
În noaptea de 07/08.07.2014, inculpații B. A. V. și C. I. I., cu complicitatea celorlalți inculpați, au pătruns, prin efracție și escaladare, în locuința persoanei vătămate Nagea A. din . au sustras suma de 1.530 lei și bijuterii din aur și argint, cei doi suspecți fiind prinși în flagrant de organele de poliție, în timp ce părăseau locul faptei cu un taxi. Pe raza comunei Beuca, s-a reținut comiterea a nouă fapte, formându-se dosarele penale nr. 614/P/2014, 671/P/2014, 704/P/2014, 705/P/2014, 893/P/2014, 995/P/2014, 1054/P/2014, 1055/P/2014 și 1090/P/2014, prin ordonanțele date de procuror în fiecare cauză fiind dispusă începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 228/229 Cod penal.
Pe raza comunei Didești, s-a reținut comiterea unei fapte infracționale care a format obiectul dosarului nr.844/P/2014, în care s-a dispus, prin ordonanța dată de procuror la 28.04.2014, începerea urmăririi penale sub aspectul comiterii aceleiași infracțiuni.
Pe raza comunei Drăcșenei, au fost reținute trei infracțiuni de furt care au format obiectul dosarelor nr.161/P/2014, nr.993/P/2014 și nr.132/P/2014, prin ordonanță dată de procuror în fiecare dispunându-se începerea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228/229 Cod penal.
În . reținute patru infracțiuni care au format obiectul dosarelor nr.1082/P/2014, 1121/P/2014, 1122/P/2014, 2787/P/2013, în toate dispunându-se, prin ordonanță, începerea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat.
Pe raza comunei Scrioaștea au fost reținute trei infracțiuni care au format obiectul dosarelor nr.54/P/2014, 223/P/2014, 788/P/2014, în toate dispunându-se, prin ordonanță, începerea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat,
Prin Ordonanța nr.2787/P/2013 din 12.06.2014, toate cele douăzeci de cauze penale au fost reunite la dosarul nr.2787/P/2013 în care, prin ordonanța din 30 iunie 2014 a fost schimbată încadrarea juridică în furt calificat, prev. și ped. de art. 228 alin.1 rap. la art. 229 alin.1 lit. b și d și alin.2 lit. b Cod penal, cu aplic. art. 38 alin.1 Cod penal, și art. 77 alin. 1 lit. e Cod penal, respectiv cu aplic. art. 5 Cod penal și art. 10 din Legea 187/2012.
Și pe raza comunei Dobrotești au fost reținute două fapte infracționale care au format obiectul dosarelor nr.1308/P/2014 și 1310/P/2014, în ambele, prin ordonanță, fiind începută urmărirea penală tot pentru infracțiunea de furt calificat, cele două cauze fiind reunite la dosarul penal nr.2787/P/2013, prin ordonanța nr.2787/P/2013 din 7.07.2014 a Poliției Roșiorii de Vede.
În condițiile în care niciunul dintre inculpați nu presta o muncă salarizată, au fost amanetate bijuterii din aur, conform contractelor de amanet aflate la filele 323, 324, 325, 327, 331, persoanele vătămate reclamând sustragerea din locuințe atât a unor sume de bani cât și de bijuterii din aur. Relevantă în reținerea comiterii faptelor sunt și declarația persoanei vătămate G. A., în vârstă de 67 de ani, văduvă, locuind singură, la marginea comunei Zîmbreasca, care a reclamat sustragerea de bunuri, prin efracție, în noaptea de 6/7 iunie 2014, în cursul zilei de 7 iunie 2014 aceeași persoană remarcând pe . mașină de culoare albastră în care se aflau trei persoane tinere, autoturismul deplasându-se încet, timp în care ocupanții acestuia priveau prin curțile oamenilor, autoturism care a fost observat de mai multe ori deplasându-se pe străzile localității. În declarația dată de inculpatul I. C. R. la 07.06.2014 acesta a recunoscut că a efectuat mai multe deplasări cu autoturismul, în care se aflau Castoru și B., din Roșiorii de Vede în . de 6 iunie 2014, și în declarația dată la instanță recunoscând efectuarea unei astfel de deplasări la solicitarea inculpatului C. I. I.. Inculpatul C. R., în declarația dată la P., a recunoscut că inculpatul I. C. deține un autoturism Dacia N. de culoare albastră, cu care, de mai multe ori, l-a transportat pe raza comunei Beuca, la nașul acestuia, D. C., la instanță declarând că avea o relație mai apropiată cu inculpatul C. I. I. cu care, în ultimul timp discuta de mai multe ori pe zi, respectiv și cu D. C. cu cate este și văr, din locuința sa organele de poliție, cu prilejul percheziției efectuate, ridicând o cameră digitală a cărei proveniență, însă, a fost justificată în sensul primirii de la fratele său, fără a prezenta documente justificative.
În acord cu instanța de fond, tribunalul constată că temeiurile inițiale ale arestării preventive a inculpaților se mențin și la acest moment procesual, astfel cum ele au fost prevăzute la art. 223 al. 2 Cod Procedură Penală respectiv există suspiciunea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile ce le-au fost reținute în sarcină, pedeapsa prevăzută pentru o astfel de faptă este închisoarea de 5 ani, iar față de modul și circumstanțele în care se presupune că a fost comisă fapta, privarea de liberate este necesară pentru înlăturarea stării de pericol la care a fost supusă ordinea publică.
Pentru aceste motive, în raport de dispozițiile art. 4251 al. 7 Cod Procedură Penală raportat la art. 208 Cod Procedură Penală și art. 202 al. 1 Cod Procedură Penală, se va respinge ca nefondată contestațiile formulate de inculpații B. A. – V. și C. I. - I., ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondate contestațiile declarate de inculpații B. A. – V. și C. I. - I. împotriva încheierii din data de 05.01.2015 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede în dosarul nr._ 14.
Obligă pe fiecare inculpat la plata a câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariu avocat oficiu în cuantum de 300 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.01.2015.
PREȘEDINTE, | GREFIER, |
M.V. | B-Z.C-A. |
Red./Tehnored.M.V./16.01.2015
Exemplare: 5
Comunicat: 3 ex./16.01.2015
| ← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Sentința nr.... | Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Sentința nr.... → |
|---|
