Fals informatic. Art.325 NCP. Sentința nr. 32/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 32/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 120/87/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 32
Ședința publică din data de 21 aprilie 2015
Tribunalul compus din:
PREȘEDINTE : T. I.
GREFIER : P. S.
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Teleorman – a fost reprezentat prin procuror M. M..
Pe rol, soluționarea procesului penal privind pe inculpata V. C.-E.,fiica lui G. și I., născută la data de 07.04.1970 în localitatea Z., județul Teleorman, trimisă în judecată, în stare de libertate, aflată în executarea unei pedepse cu închisoarea în Penitenciarul Tîrgșor, prin rechizitoriul nr. 75/D/P/2014 din 20 ianuarie 2015, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 325 Cod penal (falsul informatic); art. 322 Cod penal (falsul în înscrisuri sub semnătură privată) și art. 295 Cod penal (delapidarea), cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 07 aprilie 2015, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată – parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la 14 aprilie 2015 și apoi la 21 aprilie 2015, dată la care a pronunțat prezenta sentință penală.
TRIBUNALUL :
Asupra cauzei penale, de față:
Prin rechizitoriul nr. 75/D/P/2014 din 20 ianuarie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Teleorman a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata V. C. E., fiica lui G. și I., născută la data de 07.04.1970, în localitatea Z., județul Teleorman, domiciliată în orașul Z., ., județul Teleorman, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 325 Cod penal (falsul informatic); art. 322 Cod penal (falsul în înscrisuri sub semnătură privată) și art. 295 Cod penal (delapidarea), cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, la data de 21.01.2015, inculpata aflându-se în executarea unei pedepse definitive la Penitenciarul Târgșor.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că la data de 06 iunie 2011, în calitate de consilier clienți zona rapidă din cadrul B.C.R. – Agenția Z., funcție care implica activități gestionare specifice de primire, păstrare și eliberare de sume de bani, a introdus date informatice în sistemul informatic al băncii, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul sustragerii de sume de bani din contul numitei F. I. L. și a determinat sistemul informatic al băncii să editeze ordinul de plată numerar nr._, care conținea prevederi false, în sensul că numita F. I. L. ar fi solicitat eliberarea sumei de 4.500 lei, iar ordinul de plată a fost semnat de inculpată atât la rubrica rezervată casierului cât și la rubrica solicitantului, ca și când ar fi fost semnat de acesta, cauzându-i un prejudiciu în valoare de 4.500 lei.
Situația de fapt, așa cum a fost descrisă în cuprinsul rechizitoriului este susținută de următoarele mijloace de probă: plângerile formulate de către B. C. Română S.A. și numita F. I.-L., declarații martor, declarații inculpată, raport de constatare criminalistică nr._ din 08 decembrie 2014 al Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. Teleorman, raportul de investigație efectuat de B. C. Română S.A., înscrisul falsificat.
După sesizarea instanței prin rechizitoriul menționat anterior, dosarul a fost repartizat aleatoriu judecătorului de cameră preliminară iar după parcurgerea procedurii prevăzută de dispozițiile art. 342 și urm. Cod procedură penală, prin încheierea din data de 03 martie 2015, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Teleorman, definitivă, în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală s-a constat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 75/D/P/2014 din 20 ianuarie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Teleorman, privind pe inculpata V. C. E., trimisă în judecată, pentru infracțiunile prevăzute de art. 325 Cod penal (falsul informatic); art. 322 Cod penal (falsul în înscrisuri sub semnătură privată) și art. 295 Cod penal (delapidarea), cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în cauză.
Totodată, s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpata V. C. E. și s-a fixat termen de judecată la data de 07.04.2015.
În ședința publică din data de 07 aprilie 2015, înainte de începerea cercetării judecătorești, instanța a adus la cunoștința inculpatei prevederile art. 374 alin. 4 din Codul de procedură penală referitoare la judecarea cauzei în cazul recunoașterii în totalitate a faptelor reținute în sarcina acesteia, context în care inculpata V. C. E., asistată juridic de către apărătorul din oficiu, a arătat că solicită ca judecata să se facă potrivit procedurii simplificate, în acest sens luându-i-se declarație, care a fost consemnată și atașată la dosar.
Astfel, procedându-se la ascultarea nemijlocită a inculpatei, aceasta a arătat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa în actul de sesizare a instanței și este de acord ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.
Din analiza coroborată a întregului material probator administrat în cauză, în cursul urmăririi penale și a declarației de recunoaștere a vinovăției dată de inculpata V. C. E. în fața instanței de fond, tribunalul reține următoarea situație de fapt:
În perioada 15 martie 2010 – 13 februarie 2012, inculpata V. C.-E. a deținut funcția de consilier client zona rapidă de la B.C.R. – Agenția Z. și, potrivit fișei postului, aceasta avea ca rol și responsabilități, furnizarea și efectuarea de tranzacții cash/non-cash pentru clienții și neclienții de la retail sau corporate, asigurarea asistenței post-vânzarea produselor și serviciilor non-credit ale Grupului B.C.R. și asigurarea consilierii clienților existenți și potențiali în conformitate cu gama de produse disponibile tipului de sucursală și cu standardele de calitate ale băncii, identificarea nevoilor clienților și a oportunității de vânzare a produselor și serviciilor oferite de bancă, prin activități de vânzare încrucișată.
Toate informațiile cu privire la operațiuni și starea conturilor clienților băncii erau introduse de inculpată în sistemul informatic propriu băncii, iar toate operațiunile în conturile clienților erau efectuate prin intermediul aceluiași sistem informatic.
Ulterior efectuării acestor operațiuni, era printat un document pe suport de hârtie, care evidenția operațiunea efectuată în două exemplare, semnate de către inculpată, în calitate de reprezentant al băncii și de către clientul băncii.
Potrivit Reglementării tip C00076.1- 2010 privind Activitățile cu numerar în unitățile B.C.R., ”…. Pentru toate tipurile de operațiuni cu numerar efectuate în unitățile B.C.R. se generează și editează prin aplicația informatică în mod automat în dublu exemplar un document justificativ.
Toate documentele și actele de casă editate prin aplicația informatică, completările manuale ale acestora, se semnează și ștampilează, după caz, de către cei care le-au editat, de către clienți, de cei care preiau valorile în baza acestora, de către persoanele autorizate.”
Un exemplar al documentului era păstrat de bancă, iar cel de-al doilea era predat clientului.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză, a rezultat că soțul inculpatei a desfășurat activități aducătoare de beneficii în Italia, o lungă perioadă de timp, revenind definitiv în țară, în luna iulie 2008. Acesta a venit în țară cu o sumă importantă de bani și fără știrea acestuia, inculpata, așa cum a precizat în declarația sa, a împrumutat două persoane cu sumele de 5.000 euro și respectiv 30.000 de euro, împrumuturi date în 6-7 rate, în cursul anilor 2009 și 2010.
Inculpata a mai declarat că în luna februarie 2010 sau în luna martie 2010, soțul acesteia, care știa despre sumele de bani că se află într-un cont la B.C.R., i-a cerut să retragă din cont sume de bani, pentru a-i folosi în interesul familiei.
Deoarece persoanele împrumutate nu au restituit împrumuturile, inculpata a decis să ia bani cu împrumut de la persoane fizice, cunoscute cu denumirea de ”cămătari” din orașul Z., lucru pe care l-a și făcut, astfel că în lunile martie-aprilie 2010, aceasta a luat de la cămătari, cu împrumut, o sumă situată între valorile de 70.000 euro - 80.000 de euro. Această sumă a fost luată de către inculpată cu camătă, în mod repetat, în cursul anului 2010, de la două persoane din orașul Z. și a căror identitate nu a fost declinată de către învinuită, de teama unor eventuale represiuni exercitate în special asupra copiilor săi.
Inculpata a precizat în una din declarațiile sale, că dobânzile percepute de cele două persoane care au împrumutat-o, au fost de 10% pentru o lună, 20% pentru o lună și 15% pentru 10 zile, precum și că din calculele sale, a plătit pentru aceste împrumuturi, situate între valorile de 70.000 euro - 80.000 euro, circa 130.000 euro, iar toți acești bani au provenit din sustragerile pe care le-a săvârșit din conturile clienților băncii.
Fiind în această situație, inculpata a luat hotărârea ca folosindu-se de funcția sa în cadrul Agenției Z. a B.C.R., să-și însușească sume de bani în dauna clienților băncii, concepând și punând în operă mai multe moduri de operare, printre care și introducerea fără drept, de date informatice în sistemul informatic propriu băncii, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în sensul că unii dintre clienții băncii au solicitat restituirea de sume de bani din conturile deschise la Agenția Z. a B.C.R., determinarea aplicației informatice din sistemul informatic al băncii să editeze ordinele de plată pe suport de hârtie, semnarea de către inculpată a acestor ordine și la rubrica solicitant, ca și când semnătura aparținea titularului de cont, după care inculpata își însușea suma de bani menționată în sistemul informatic și pe ordinul editat pe suport de hârtie, ca și când ar fi fost primită de către titularul de cont.
Astfel că, la data de 06 iunie 2011, inculpata V. C.-E. a introdus în sistemul informatic al băncii, date informatice potrivit cărora numita F. I. L. a solicitat restituirea din contul său, a valorii de 4.500 lei, lucru neadevărat și în acest mod, a determinat editarea ordinului de plată numerar nr._ pentru valoarea de 4.500 lei și după editarea ordinului, a semnat la rubrica rezervată casierului, cu semnătura proprie, iar la rubrica rezervată solicitantului, a semnat ca și când ar fi semnat numita F. I. L., după care și-a însușit suma de 4.500 lei.
În cauză, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifică criminalistică, pentru a se stabili dacă semnăturile depuse pe ordinul de plată au fost executate de către inculpata V. C.-E., sau de către numita F. I. L. iar conform concluziilor raportului de constatare criminalistică nr._ din 08 decembrie 2014, emis de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Teleorman, semnătura depusă la rubrica rezervată casierului, de pe ordinul de plată numerar nr._ din 06 iunie 2011, a fost executată de către inculpata V. C. E., iar semnătura depusă la rubrica solicitant, de pe același ordin de plată, nu a fost executată de către numita F. I. L..
Urmare sesizării făcută de către numita F. I. L., B. C. Română S.A. a desfășurat o investigație care a concluzionat că „la verificarea ordinului de retragere numerar din 06 iunie 2011, (operațiune nerecunoscută de clientă) s-a constatat că, într-adevăr, semnătura de pe document nu corespunde cu cea de pe alte documente semnate de clientă. Aceasta a fost falsificată de fosta salariată V. C., cea care a efectuat operațiunea cu autovalidare”.
La data de 09 octombrie 2014, B. C. Română S.A. a depus în contul clientei F. I. L., suma de 4.895,23 lei, care include dobânda calculată la zi, constituindu-se parte civilă în procesul penal cu această valoare. Numita F. R. a confirmat primirea sumei, nemaiexistând pretenții ale acesteia față de inculpata în cauză.
Faptele inculpatei V. C.-Eena, care la data de 06 iunie 2011, în calitate de consilier clienți zona rapidă din cadrul B.C.R. – Agenția Z., funcție care implica activități gestionare specifice de primire, păstrare și eliberare de sume de bani, a introdus date informatice în sistemul informatic al băncii, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul sustragerii de sume de bani din contul numitei F. I.-L. și a determinat sistemul informatic al băncii să editeze ordinul de plată numerar nr._, care conținea prevederi false, în sensul că numita F. I.-L. ar fi solicitat eliberarea sumei de 4.500 lei, iar ordinul de plată a fost semnat de inculpată atât la rubrica rezervată casierului cât și la rubrica solicitantului, ca și când ar fi fost semnat de acesta, cauzând un prejudiciu în valoare de 4.500 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals informatic, fals în înscrisuri sub semnătură privată și delapidare, fiind săvârșite în condițiile concursului real.
Potrivit art. 5 din Cod penal, intrat în vigoare la data de 01 februarie 2014, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Infracțiunile reținute în sarcina inculpatei au fost săvârșite sub imperiul legii penale în vigoare anterior datei de 01 februarie 2014 și este judecată ulterior intrării în vigoare a noului Cod penal.
Cu privire la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei, tribunalul apreciază că în cauză legea penală mai favorabilă este reprezentantă de dispozițiile Codului penal de la 1969 cât privește infracțiunile de delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată, respectiv de dispozițiile Legii nr. 161/2003, sub aspectul infracțiunii de fals informatic.
Conform deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014, dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Pe cale de consecință, tribunalul apreciază că în cauză, legea mai favorabilă este legea veche, și dată fiind succesiunea de legi penale incidente în speță, se impune reținerea art. 5 Cod penal cu privire la infracțiunile deduse judecății, respectiv reținerea infracțiunilor incriminate prin art. 48 din Legea nr. 161/_, art. 2151 alin. 1 Cod penal 1969 și art. 290 alin. 1 Cod penal 1969, în raport de tratamentul sancționator al fiecărei infracțiuni în parte, precum și în raport de tratamentul sancționator mai blând al concursului de infracțiuni.
Sub aspectul limitelor de pedeapsă, s-a avut în vedere că pentru infracțiunea prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003 care se regăsește în dispozițiile art. 325 Cod penal, limitele de pedepse sunt aceleași în legile penale succesive, infracțiunea de delapidare (art. 2151 alin. 1 Cod penal 1969 și art. 295 alin. 1 Cod penal) are prevăzute limite diferite de pedeapsă în cele două legi succesive, limita minimă, spre care s-a orientat instanța fiind mai redusă în Codul penal 1969 iar pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată limitele de pedeapsă sunt mai ridicate în Codul penal actual față de cele prevăzute în Codul penal 1969.
La individualizarea pedepselor principale privind infracțiunile reținute în sarcina inculpatei V. C.-Eena, tribunalul va avea în vedere, conform art. 72 Cod penal 1969, gravitatea infracțiunilor (printr-o contribuție de autor a inculpatei la sustragerea sumei de bani pe care o gestiona), împrejurările și modalitățile de comitere, consecințele produse (cuantumul relativ redus al prejudiciului adus persoanei vătămate), conduita procesuală sinceră, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite iar pe de altă parte faptul că inculpata deși la data săvârșirii faptelor nu avea antecedente penale, în prezent este condamnată definitiv pentru săvârșirea unor fapte de același gen.
Pentru considerentele expuse anterior, tribunalul apreciază că scopul prevăzut de art. 52 Cod penal 1969 va fi pe deplin atins prin aplicarea față de inculpată a unei pedepse orientată către minimul prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite, redus cu o treime, conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, astfel că va aplica acesteia o pedeapsă de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals informatic, prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003, de 1 (unu) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. 1 Cod penal 1969 și de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal 1969 .
Cum infracțiunile reținute în sarcina inculpatei au fost săvârșite în concurs real se va face aplicarea art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal 1969, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, fără a se impune adăugarea unui spor.
În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 71 Cod penal 1969 va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c Cod penal de la 1969 ca pedeapsă accesorie.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța apreciază că, față de gravitatea infracțiunilor comise, pericolul concret relativ ridicat al acestora, urmările produse, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Hirst Contra Marii Britanii, infracțiunile săvârșite de inculpată creează față de aceasta o nedemnitate în exercitarea dreptului de a fi ales în autorități sau funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal 1969, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis. Nu se vor interzice acesteia și drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza I, c, d și e Cod penal 1969 având în vedere că circumstanțele personale și cele în care a săvârșit faptele nu o fac nedemnă în legătură cu dreptul la vot și cu exercitarea drepturilor părintești.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, tribunalul apreciază că pentru atingerea scopului pedepsei aplicate, este necesar ca aceasta să fie executată în regim de detenție.
Sub aspectul laturii civile, se constată că persoana vătămată B. C. Română – Sucursala Z. s-a constituit parte civilă în cauză, prin cererea depusă la dosar, cu suma de 4.895,23 lei, sumă ce a fost achitată numitei F. I. L., clientă a băncii, din contul căreia inculpata a extras, fără drept, suma de 4.500 lei. Suma a inclus și dobânda aferentă și a fost achitată persoanei în cauză la data de 09 octombrie 2014.
Se reține, de asemenea, că inculpata a arătat în declarația dată în fața instanței că este de acord să achite părții civile suma datorată cu titlu de despăgubiri civile.
În aceste condiții, față de cele reținute anterior, în baza 25 alin. 1, art. 23 alin. 2, 3 Cod procedură penală și art. 397 Cod procedură penală, va obliga inculpata la plata sumei de 4.895,23 lei către partea civilă B. C. Română – Sucursala Z., reprezentând despăgubiri civile.
În baza art. 397 alin. 3 și art. 25 alin. 3 Cod procedură penală se va dispune anularea înscrisului fals numit ordin de plată numerar nr._ din 06.06.2011 emis de BCR S.A.
În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală va fi obligată inculpata să plătească suma de 1.500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariu avocat oficiu, în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, condamnă pe inculpata V. C. E., fiica lui G. și I., născută la data de 07.04.1970, în localitatea Z., județul Teleorman, domiciliată în orașul Z., ., județul Teleorman, cetățenia română, necăsătorită, un copil minor în întreținere, studii superioare, cu antecedente penale, CNP_, la pedeapsa de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals informatic.
În baza art. 2151 alin. 1 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, condamnă pe aceeași inculpată la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.
În baza art. 290 alin. 1 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, condamnă pe aceeași inculpată la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal 1969, inculpata va executa pedeapsa cea mai grea, de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art. 71 Cod penal 1969, interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a – II – a, b Cod penal 1969.
În baza art. 25 alin. 1, art. 23 alin. 2,3 Cod procedură penală și art. 397 Cod procedură penală, obligă inculpata la plata sumei de 4.895,23 lei către partea civilă B. C. Română – Sucursala Z., reprezentând despăgubiri civile.
În baza art. 25 alin. 3 Cod procedură penală anulează înscrisul fals numit ordin de plată numerar nr._ din 06.06.2011 emis de BCR S.A.
În baza art. 275 alin.1 Cod procedură penală obligă inculpata să plătească suma de 1.500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariu avocat oficiu, în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. I. P. S.
Red./tehnored. T.I./ 07.05.2015/ 5 ex.
. și DIICOT –B.T.T.
| ← Verificare măsuri preventive (art.207 NCPP). Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 30/2015.... → |
|---|
