Verificare măsuri preventive (art.207 NCPP). Decizia nr. 19/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 19/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 7556/740/2014/a3
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 19
Ședința publică din data de 2 martie 2015
Tribunalul compus din:
PREȘEDINTE: M. V.
GREFIER: Z. D.
Ministerul Public – P. de pe lângă Tribunalul Teleorman - a fost reprezentat prin procuror B. M..
Pe rol, soluționarea contestației formulată de inculpatul D. A. G., fiul lui V. și N., născut la data de 19.08.1992, aflat în stare de arest preventiv la IPJ Teleorman împotriva încheierii penale din 26.02.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul inculpat, în stare de arest preventiv la Arestul IPJ Teleorman, fiind asistat din oficiu de av.D. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Av.D. M. depune la dosar delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr.195/2015.
Fiind întrebat de instanță, personal contestatorul inculpat învederează că își menține contestația formulată în cauză și este de acord ca soluționarea acesteia să se facă în prezența apărătorului desemnat din oficiu. Prin avocatul din oficiu, contestatorul inculpat arată că nu sunt cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, de asemenea, arată că nu sunt cereri prealabile de formulat.
Tribunalul aduce la cunoștință contestatorului inculpat D. A. G. dispozițiile procesual penale, potrivit cu care are dreptul de a da o declarație la acest moment procesual sau poate uza de dreptul la tăcere conferit de lege. În caz afirmativ, se atrage atenția contestatorului inculpat că, tot ceea ce declară, poate fi folosit și împotriva acestuia.
Personal, contestatorul inculpat consimte să dea o declarație la acest moment procesual, în prezența apărătorului desemnat din oficiu.
Tribunalul a procedat la audierea contestatorului inculpat D. A. G. în prezența apărătorului desemnat din oficiu, declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Fiind întrebați de instanță, atât contestatorul inculpat, prin apărătorul din oficiu, cât și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu sunt cereri de formulat și nici probe de solicitat în cauza dedusă judecății.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat și nici probe de solicitat, față de înscrisurile aflate la dosar, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond, în dezbaterea contestației formulată de inculpatul D. A. G..
Av.D. M., din oficiu pentru contestatorul inculpat D. A. G. având cuvântul, arată că, printr-o încheiere anterioară, din 2.12.2014, Tribunalul Teleorman a dispus față de inculpat măsura arestului la domiciliu, dar inculpatul nu și-a respectat obligațiile impuse de lege, astfel încât, prin încheierea din 5.02.2015, Judecătoria A. a dispus luarea măsurii arestării preventive pe o durată de 30 de zile.
Apărătorul din oficiu arată că motivele invocate de inculpat sunt puerile, există neconcordanțe între declarațiile lui și cele ale părților vătămate; partea vătămată este minoră și inculpatul și-a dat seama că a greșit, astfel încât lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța, urmând să dispună în consecință.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu una mai ușoară, în condițiile în care, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, menținerea măsurii arestării preventive dispusă împotriva inculpatului este legală și temeinică, apreciind că temeiurile legale avute în vedere la luarea acestei măsuri nu s-au schimbat. Este adevărat că poziția inculpatului este aceea de recunoaștere totală, dar pentru moment consideră că se impune menținerea măsurii arestării preventive, astfel încât pune concluzii de respingere a contestației formulată de inculpatul D. A. G., ca nefondată, și de obligare la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Contestatorul inculpat D. A. G. având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și dispunerea măsurii arestului la domiciliu deoarece consideră că nu a încălcat obligațiile statuate de lege privind măsura arestului la domiciliu.
TRIBUNALUL :
Prin încheierea din 26.02.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ 14 al acestei instanțe, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, luată față de inculpatul D. A. G., născut la data de 19.08.1992 în . Teleorman, cu domiciliul în ., județul Teleorman, CNP_, fiul lui V. și N., cetățenia română, necăsătorit, studii liceale, fără ocupație, trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, prev. de art.202 al.3 Cod Penal și în temeiul art. 208 alin. 3 C.P.P., raportat la art. 207 alin. 4 C.P.P., s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul D. A. G..
În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia și onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a inculpatului se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual, și impun în continuare măsura preventivă menționată.
Astfel, din materialul probator administrat până la acest moment procesual, s-a reținut că într-o zi în cursul lunii februarie 2014 și într-o zi din cursul
lunii martie 2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a întreținut raporturi sexuale cu persoana vătămată minoră C. M. A., în vârstă de 14 ani, în interiorul motelului Hanul cu N., amplasat în A., șoș. A. – Roșiorii de Vede, nr. 1, județul Teleorman, cunoscând vârsta acesteia.
Judecătoria A. a constatat că menținerea măsurii arestării preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal, având în vedere și împrejurarea că inculpatul a încălcat anterior atât obligațiile stabilite prin măsura preventivă a controlului judiciar, cât și obligațiile stabilite ulterior prin măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Pe de altă parte, se apreciază că măsura preventivă este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzației - în sensul că inculpatul D. A. G. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 202 aql.3 Cod penal, într-o zi în cursul lunii februarie 2014 și într-o zi din cursul lunii martie 2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a întreținut raporturi sexuale cu persoana vătămată minoră C. M. A., în vârstă de 14 ani, în interiorul motelului Hanul cu N., amplasat în A., șoș. A. – Roșiorii de Vede, nr. 1, județul Teleorman, cunoscând vârsta acesteia, fapte care se caracterizează în concret, printr-o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. (3) C. proc. pen.
Față de situația de fapt expusă în rechizitoriul parchetului, față de împrejurările concrete în care s-au derulat faptele, având în vedere prevederile art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, instanța de fond a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul D. A. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu deoarece consideră că nu a încălcat obligațiile statuate de lege privind măsura arestului la domiciliu.
Motivele contestației nu au fost formulate în scris, fiind susținute oral de inculpat.
Examinând încheierea penală atacată, sub toate aspectele și raportat la motivele de contestație invocate, tribunalul constată următoarele:
Inculpatul D. A. G. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de act sexual cu un minor, prev. de art.220 al.1 cu aplic.art.35 al.1 Cod Penal – 2 acte materiale - și art.41 al.1 Cod Penal.
S-a reținut în esență, în sarcina acestuia că, într-o zi în cursul lunii februarie 2014 și într-o zi din cursul lunii martie 2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a întreținut raporturi sexuale cu persoana vătămată minoră C. M. A., în vârstă de 14 ani, în interiorul motelului Hanul cu N., amplasat în A., șoș. A. – Roșiorii de Vede, nr. 1, județul Teleorman, cunoscând vârsta acesteia, fapte care se caracterizează în concret, printr-o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. (3) C. proc. pen.
Prin încheierea nr. din 5.02.2015, Judecătoria A. a dispus în baza art. 242 alin 3 coroborat cu art. 221 alin. 11 rap la art. 223 alin. 2 c.p.p., înlocuirea măsurii arestului la domiciliu luată față de inculpatul D. A. G. cu măsura arestării preventive pe o durată de 30 de zile începând cu 05.02.2015 până la data de 06.03.2015 inclusiv și prin încheierea din 05.02.2015, judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecății și în temeiul art. 208 alin. 1 c.p.p. a înaintat dosarul instanței de judecată pentru ca aceasta să procedeze la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive
dispuse față de inculpat.
Prin încheierea contestată, instanța de fond a constat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat, pe care a menținut-o în continuare.
Potrivit art. 208 alin. 4 Cod procedură penală, în tot cursul judecății, instanța de judecată verifică din oficiu, periodic, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive.
Apreciază tribunalul că în mod corect a reținut instanța de fond, faptul că, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, pentru protejarea ordinii publice și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Din probele administrate până în prezent rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, fiind îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 223 Cod procedură penală.
În ceea ce privește îndeplinirea condiției prev. de art. 223 al. 2 teza a II a Cod procedură penală, respectiv ca privarea de libertate a inculpatului să fie necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, instanța de fond a constatat în mod corect că în acest moment procesual temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin, deoarece acesta este trimis în judecată pentru comiterea unei fapte penale care se caracterizează printr-o periculozitate semnificativă, fiind îndeplinite în continuare condițiile prev. de art.202 al.3 Cod Procedură Penală.
În consecință, instanța de fond a reținut în mod legal și temeinic că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat, acestea subzistă.
Durata arestării preventive în cauză, față de natura și complexitatea cauzei, nu este una nerezonabilă, fiind în acord cu exigențele art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru argumentele expuse, tribunalul apreciază contestația formulată de inculpatul D. A. G. împotriva încheierii pronunțată la data de 26 februarie 2015 de Judecătoria A., în dosarul_ 14 ca fiind nefondată, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 206 Cod procedură penală să fie respinsă.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat contestatorul inculpat la cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500 lei și onorariul avocat oficiu, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația declarată de inculpat D. A. G. împotriva încheierii din 26.02.2015 pronunțată de Judecătoria A..
Obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariu avocat oficiu în cuantum de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 martie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. V. Z. D.
Red.M.V. la 3.03.2015
tehnored.Z.D.la 3.03.2015
exemplare 4*
d.f._ 14
j.f.P.C.G.
| ← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie (art.592 NCPP).... | Fals informatic. Art.325 NCP. Sentința nr. 32/2015. Tribunalul... → |
|---|
