Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 83/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 83/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 20-10-2015
ROMÂNIA
T. T.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 83
Ședința publică din data de 20 octombrie 2015
T. compus din:
PREȘEDINTE: T. I.
GREFIER : P. S.
MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă T. T.– a fost reprezentat prin procuror P. L..
Pe rol, soluționarea procesului penal privind pe inculpatul F. C., fiul lui A. și A., născut la data de 29.11.1966 în localitatea Ghimpați, județul G., cu domiciliul în ., trimis în judecată, în stare de libertate, prin rechizitoriul nr. 522 P/2014 din 22 aprilie 2015 al Parchetului de pe lângă T. T., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 06 octombrie 2015, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată – parte integrantă din prezenta – când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la 20 octombrie 2015, dată la care a pronunțat prezenta sentință penală.
TRIBUNALUL :
Asupra cauzei penale, de față:
P. rechizitoriul nr. 522/P/2014 din 22.04.2015 al Parchetului de pe lângă T. T. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul F. C., fiul lui A. și A., născut la data de 29.11.1966, în ., cu domiciliul în ., județul T., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, la data de 24.04.2015.
În cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a reținut, în esență că inculpatulF. C., în perioada 2005-2006, în calitate de împuternicit al . SRL Țigănești, T., în baza unei rezoluții infracționale unice și în mod repetat, nu a înregistrat în evidențele contabile ale societății comerciale sau în alte documente legale operațiunile comerciale și veniturile realizate din valorificarea de mărfuri, sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale și prejudiciind bugetul consolidat al statului cu suma totală de 238.117 lei, din care TVA 235.869 lei și impozit pe profit 2248 lei.
Situația de fapt, așa cum a fost descrisă în cuprinsul rechizitoriului este susținută de următoarele mijloace de probă: raport de constatare tehnico-științifică nr. 22/27.05.2014, întocmit de specialiștii antifraudă, supliment la raportul de expertiză, întocmit de expert contabil Ronciș N., supliment la raportul de expertiză judiciară cu opinie separată, întocmit de expert parte S. Balaiita, punct de vedere întocmit de AJFP T., raport de expertiză contabilă judiciară întocmit de expertul contabil Z. G., răspuns la obiecțiunile formulate de către A.-AJFPS T., întocmit de expertul contabil Z. G., declarații suspecți/inculpați, cazier judiciar, proces verbal din data de 18.11.2008, întocmit de Activitatea de Inspecție Fiscală, înscrisuri, proces verbal încheiat la data de 28.07.2009 de către Garda Financiară – Secția T., facturi fiscale, ordine plată, documente contabile declarații martori, relații Primăria comunei Țigănești, adresa nr._/12.08.2010, emisă de Agenția Națională de cadastru și Publicitate Imobiliară, raport de expertiză fiscală, întocmit de expert Ronciș N. și anexe, raport de expertiză contabilă judiciară cu opinie separată, proces verbal din data de 07.01.2011 întocmit de Activitatea de Inspecție Fiscală.
După sesizarea instanței prin rechizitoriul menționat anterior, dosarul a fost repartizat aleatoriu judecătorului de cameră preliminară iar după parcurgerea procedurii prevăzută de dispozițiile art. 342 și urm. Cod procedură penală, prin încheierea din data de 02 iunie 2015, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la T. T., definitivă, în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală s-a constat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 522/P/2014 din 22 aprilie 2015 al Parchetului de pe lângă T. T., privind pe inculpatul F. C., trimis în judecată în stare de libertate, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în cauză.
Totodată, s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul F. C. și s-a fixat termen de judecată la data de 08.09.2015, la acest termen dispunându-se amânarea judecării cauzei pentru termenul din data de 06.10.2015, la cererea inculpatului pentru lipsă apărare calificată.
În ședința publică din data de 06 octombrie 2015, înainte de începerea cercetării judecătorești, instanța a adus la cunoștința inculpatului prevederile art. 374 alin. 4 din Codul de procedură penală referitoare la judecarea cauzei în cazul recunoașterii în totalitate a faptelor reținute în sarcina acestuia, context în care inculpatul F. C., asistat juridic de către apărătorul său ales, a arătat că solicită ca judecata să se facă potrivit procedurii simplificate, în acest sens luându-i-se declarație, care a fost consemnată și atașată la dosar.
Astfel, procedându-se la ascultarea nemijlocită a inculpatului, acesta a arătat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa în actul de sesizare a instanței și este de acord ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.
În apărare, în conformitate cu prevederile art. 375 alin. 2 și art. 377 alin. 1 din Codul de procedură penală, inculpatul a solicitat iar instanța a încuviințat proba cu înscrisuri în circumstanțiere, sens în care a fost depusă la dosarul cauzei o adeverință emisă de . SRL, București.
Din analiza coroborată a întregului material probator administrat în cauză, în cursul urmăririi penale și a declarației de recunoaștere a vinovăției dată de inculpatul F. C. în fața instanței de fond, tribunalul reține următoarea situație de fapt:
. SRL Țigănești, T., a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă T. T., sub nr. J/34/244/24.07.2002, având cod unic de înregistrare:_, sediul social în ., județul T., obiect principal de activitate ,,comerț cu amănuntul al îmbrăcămintei”. Societatea a avut ca asociat unic și administrator pe numita F. Florența, însă de activitatea economică s-a ocupat în totalitate inculpatul F. C..
. SRL Țigănești, T. a fost radiată din oficiu din Registrul Comerțului, în temeiul art. 237 din Legea nr. 31/1990, republicată, pentru nedepunerea bilanțurilor anuale pentru anii 2004, 2005, 2006, în baza încheierii nr. 1536 din data de 28.06.2007, pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă T. T..
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că în perioada 2005 - 2006, . SRL Țigănești, T. a derulat relații comerciale în calitate de vânzător cu un număr de cinci beneficiari (societăți comerciale), după cum urmează:
1. În anul 2005, între . SRL Țigănești, T., în calitate de furnizor și . SRL București, în calitate de beneficiar, au fost emise un număr de 11 facturi fiscale, reprezentând vânzare grâu consum, în valoare totală de 175.974,53 lei, din care TVA în valoare de 28.096,77 lei.
2. În perioada 2005 - 2006, între . SRL Țigănești, T., în calitate de furnizor și . București, în calitate de beneficiar au fost emise un număr de 15 facturi fiscale ( 9 facturi în anul 2005 și alte 6 facturi în anul 2006), reprezentând vânzare grâu consum, în valoare totală de 374.679,29 lei, din care TVA în valoare de 59.822,64 lei.
3. În anul 2006, între . SRL Țigănești, T., în calitate de furnizor și ., în calitate de beneficiar, au fost emise un număr de 6 facturi, reprezentând vânzare grâu și floarea soarelui în valoare totală de 131.440,43 lei, din care TVA în valoare de 20.985,74 lei.
4. În anul 2006, între . SRL Țigănești, T., în calitate de furnizor și . SRL Slobozia, în calitate de beneficiar, au fost emise un număr de 7 facturi fiscale, reprezentând vânzare floarea-soarelui, în valoare totală de 651.100 lei, din care TVA în valoare de 103.956,25 lei.
5. În anul 2006, între . SRL Țigănești/T., în calitate de furnizor și . SRL Slobozia, în calitate de beneficiar, au fost emise un număr de 2 (două) facturi fiscale, reprezentând vânzare floarea-soarelui, în valoare totală de 144.097, 20 lei, din care TVA în valoare de 23.007,20 lei.
P. nedeclararea livrărilor către cei cinci beneficiari menționați mai sus, în perioada anilor 2005 - 2006, . SRL Țigănești, T. s-a sustras de la plata impozitului pe profit și a TVA datorată, deoarece era înregistrată în scopuri de TVA și era obligată la plata taxei.
În urma controlului efectuat A., DGFP T. a întocmit procesul verbal nr. 2929 din 21.11.2008, în care s-a menționat faptul că s-au deplasat la sediul societății comerciale în cauză, unde numita F. Florența în calitate de administrator a prezentat organelor de control documente din care rezultă radierea societății comerciale și i-a informat că actele contabile ale societății au fost distruse în totalitate în urma inundațiilor din anul 2007.
Ulterior, Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul IPJ T., a solicitat Gărzii Financiare, Secția T., efectuarea unui control de specialitate la . SRL Țigănești, T., având ca obiect relațiile comerciale desfășurate de societatea comercială în cauză, în perioada 2005 - 2006. Au fost întocmite procesele verbale cu nr. 3839/28.07.2009 și 3463/12.07.2010, de către Garda Financiară – Secția T..
S-a reținut că în perioada 2005-2006, . SRL Țigănești, T., a avut relații comerciale cu un număr de 5 societăți: . SRL Slobozia, județul Argeș; . SRL Slobozia; . SRL București; . COMPANY SRL Ștefăneștii de Jos; ., către care a vândut, pe bază de factură fiscală diverse cantități de grâu de consum și floarea soarelui.
Numita F. Florența nu a putut pune la dispoziția organelor de control evidența financiar contabilă, și a precizat că de întreaga activitate economică a societății s-a ocupat soțul său, inculpatul F. C.. A mai precizat în notele explicative că evidența financiar contabilă pe perioada verificată a fost distrusă în urma inundațiilor din anul 2007.
Din cuprinsul proceselor verbale încheiate de Garda Financiară, Secția T., rezultă că . SRL Țigănești, T., a depus la AFP Nanov, deconturile de TVA aferente anilor 2005 - 2006, însă TVA colectată, aferentă livrărilor de mărfuri care fac obiectul facturilor fiscale ce aparțin celor 5 firme beneficiare, nu a fost declarată prin deconturile respective.
S-a mai reținut că . SRL Țigănești, T., nu a depus declarațiile de impozite și taxe la organul fiscal teritorial, prin care să declare veniturile realizate în perioada 2005 - 2006, reprezentând livrări de bunuri către diverși parteneri de afaceri din țară în baza facturilor fiscale emise de societate, care nu au fost evidențiate, fiind astfel prejudiciat bugetul consolidat al statului cu suma de: 434.505,46 lei (prejudiciu estimat), din care 198.626,31 lei impozit pe profit și 235.879,15 lei TVA.
Din declarația numitei F. Florența a rezultat că de activitatea societății s-a ocupat în totalitate soțul său, inculpatul F. C., în baza unei procuri pe care însă nu a putut să o pună la dispoziția organelor de urmărire penală, precizând că aceasta a fost distrusă odată cu evidența contabilă a societății comerciale. Precizările acesteia, în acest sens, se coroborează cu celelalte probatorii administrate în cauză: declarații de martori, declarațiile inculpatului, înscrisurile de la dosar, documentele întocmite de Garda Financiară, Secția T. cu ocazia controlului efectuat.
Inculpatul F. C., administratorul de fapt al . SRL Țigănești, T., în declarațiile date în fața organelor de urmărire penală a precizat că evidența contabilă a societății a fost întocmită de o persoană, cu care nu a avut încheiat vreun contract de colaborare sau de prestări servicii și căruia nu i-a putut preciza datele privind identitatea, în vederea audierii.
Acesta a recunoscut relațiile comerciale cu cele 5 societăți, că el a întocmit toate documentele necesare derulării relațiilor comerciale, a întocmit facturile fiscale și chitanțe prin care a încasat diverse sume de bani, a ridicat sumele de bani de la unitățile bancare, care reprezentau contravaloarea mărfurilor vândute.
În cauză au fost efectuate mai multe expertize judiciare contabile, cu privire la relațiile comerciale în care inculpatul F. C. a implicat . SRL Țigănești, T., respectiv: raport de expertiză fiscală întocmit de expert contabil și fiscal Ronciș N., raport de expertiză contabilă judiciară cu opinie separată, întocmit de expert contabil S. Balaiita, supliment la raportul de expertiză întocmit de expert Ronciș N., supliment la raportul de expertiză contabilă judiciară cu opinie separată întocmit de expert S. Balaiita, raport de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert contabil Z. G., răspuns la obiecțiunile formulate de către A., AJFP T., la raportul de expertiză contabilă, întocmit de expertul Z. G..
Din concluziile raportului de expertiză fiscală, întocmit de expert contabil și consultant fiscal Ronciș N., se reține că acesta a stabilit că în condițiile în care susținerile inculpatului privind distrugerea documentelor contabile sunt adevărate, ar fi trebuit reconstituite de către societate în termen de maxim 30 zile de la constatare, aceasta fiind o obligație legală conform prevederilor art. 26 din Legea nr. 82/1991R. Nici cu ocazia expertizei . SRL nu a probat că facturile de livrare către societățile precizate în obiectiv, au fost înregistrate în evidența sa contabilă.
Conform cadrului normativ incident (Legea 82/1991R), la . SRL, administratorul răspunde atât pentru organizarea contabilității, cât și pentru ținerea contabilității.
Totodată s-a stabilit că prejudiciul produs bugetului statului prin necolectarea și nedeclararea TVA, precum și prin nedeclararea impozitului pe profit este în sumă totală de 387.807 lei, defalcat astfel: TVA 235.879 lei; impozit pe profit 151.928 lei.
. SRL la data întocmirii facturilor de livrare era persoană impozabilă (art. 127 Cod fiscal), efectua operațiuni cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată (art. 126 Cod fiscal), locul operațiunilor respective era în România (art. 132 Cod fiscal), era înregistrată în scopuri de TVA (art.153 Cod fiscal) și era obligată la plata taxei (art. 150 alin 1 lit. a Cod fiscal).
În același timp, . SRL, nu a fost în posesia unor documente care să ateste că în perioada verificată, alături de livrări de bunuri, a efectuat și operațiuni economice care să-i permită deducerea TVA (art. 145 alin. 3 lit. a Cod fiscal), ceea ce conduce la concluzia că în totalitate TVA colectată înscrisă în facturile de livrare trebuia declarată ca atare în decontul de TVA și plătită la bugetul statului.
. SRL datorează bugetului statului TVA colectată în sumă de 235.879 lei, înscrisă în facturile de livrare emise în perioada 2005 - 2006 (în anexa nr. 1 la raport)
De asemenea se reține că societatea a achiziționat în perioada 2004 – 2005 -2006, importante cantități de grâu și floarea soarelui pe care ulterior le-a vândut conform facturilor, documente la care au făcut referire și inculpatul F. C. și F. Florența și în funcție de care au solicitat expertului prin obiectiv separat, să stabilească obligațiile fiscale ale . SRL.
Din analiza borderourilor de achiziții s-a constatat că o parte din acestea nu îndeplinesc condițiile legale pentru a fi considerate documente justificative, așa cum prevede OMFP nr. 1850/2004, în sensul că, la unele borderouri lipsesc mențiunile referitoare la numele producătorului sau/și mențiunea referitoare la . numărul actului de identitate al producătorului.
Aceste borderouri nu au fost luate în considerare în justificarea cheltuielilor cu achizițiile făcând astfel aplicarea prevederilor art. 21 alin 4 lit. f din Legea 571/2003, privind Codul fiscal, unde se prevede că nu sunt deductibile ,,cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor”.
Prejudiciul produs bugetului statului prin necolectarea și nedeclararea TVA, precum și prin nedeclararea impozitului pe profit este în sumă totală de_ lei, defalcat astfel: TVA 235,879 lei și impozit pe profit 151.928 lei.
Și în suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expertul Ronciș N., ca urmare a ,, punctului de vedere”, al A., DGFP T. - Activitatea de Inspecție Fiscală, se arată că prejudiciul, în condițiile în care s-a probat caracterul nereal al achizițiilor înscrise în borderouri este la nivelul stabilit prin Raportul de constatare tehnico-științifică, adică fără luarea în considerare a cheltuielilor cu achiziția produselor agricole și aceasta, nu pentru că borderourile nu au fost înregistrate în contabilitate, cum susține A., ci pentru că s-a probat că, acestea conțin operațiuni nereale.
Concluzia expertului contabil recomandat a fost aceea că inculpatul datorează de drept bugetului general consolidat al statului suma de 103.956 lei, cu titlu de TVA.
Și în concluziile suplimentului la raportul de expertiză contabilă judiciară cu opinie separată, expertul contabil judiciar S. Balaiita, reține ca obligație certă către bugetul general consilidat al statului, suma de 103.956 lei, cu titlu de TVA.
Din cuprinsul raportului de expertiză judiciară, întocmit de expert contabil judiciar Z. G. în ,,concluzia finală” se reține că în urma operațiunilor comerciale de achiziție și vânzare de cereale, prin nedeclararea în totalitate a veniturilor realizate și a obligațiilor fiscale datorate, bugetul consolidat al statului a fost prejudiciat cu suma totală de 238.117 lei, din care TVA de plată 235.869 lei și mpozit pe profit 2.248 lei.
Și în răspunsul la obiecțiunile formulate de către A., AJFP T. la raportul de expertiză contabilă, expertul contabil Z. G., precizează din nou, că prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului este în sumă totală de 238.117 lei, din care TVA de plată: 235.869 lei și impozit pe profit: 2.248 lei.
Instanța, în acord cu organul de urmărire penală își însușește conținutul raportului de expertiză contabilă împreună cu ,,răspunsul la obiecțiunile formulate de către A., AJFP T.” la raportul de expertiză contabilă întocmit de către expert contabil judiciar Z. G., motivat de faptul că au fost luate în calcul cheltuielile totale cu mărfurile achiziționate, cereale și floarea soarelui, la nivelul prețului de cumpărare înscris pe borderourile de achiziție de la persoane fizice ca și deductibile fiscal, precum și veniturile realizate din vânzarea mărfurilor, cereale, la nivelul prețului de vânzare înscris pe facturile fiscale către cele cinci societăți comerciale ca și venituri impozabile, având în vedere faptul că aceste mărfuri au intrat în circuitul economic, și au dat concursul la realizarea de venituri, fiind ulterior vândute și încasată contravaloarea prin bancă.
P. modalitatea descrisă mai sus, expertul contabil judiciar, a putut determina în mod real profitul impozabil brut aferent tranzacțiilor comerciale efectuate în perioada 01.01._06, rezultat din adaosul comercial aplicat la vânzarea mărfurilor cereale către cele cinci societăți comerciale.
Inculpatul F. C., în declarațiile pe care le-a dat pe parcursul urmăririi penale a precizat că el este acela care a coordonat în totalitate activitatea economică a . SRL și că a reprezentat-o în relațiile cu terții. A mai precizat însă că nu a comis infracțiunile ce i se impută de către Garda Financiară – Secția T. și că a înregistrat în evidența contabilă relațiile comerciale și veniturile realizate.
Declarațiile inculpatului F. C. și ale numitei G. (fostă F.) Florența, în ceea ce privește persoana care s-a ocupat de activitatea economică a . SRL se coroborează și cu relațiile puse la dispoziție de Raiffeisen Bank, care cu adresa nr. 2131/02.11.2009 a comunicat documente din care reiese că inculpatul F. C. a fost împuternicit să preia extrasele de cont, să depună și să retragă numerar.
Cu adresa nr. 12/11.02.2009, . SRL București a comunicat faptul că inculpatul a fost împuternicit să se ocupe de tipărirea facturilor fiscale ale societății, avizelor de însoțire marfă, chitanțelor și fișelor de magazie, a formularelor cu regim special pentru . SRL Țigănești.
Faptul că inculpatul F. C. este acela care s-a ocupat de întreaga activitate economică a . SRL Țigănești, rezultă și din declarațiile date în fața organelor de urmărire penală, de către reprezentanții partenerilor de afaceri ai . SRL Țigănești. În vederea derulării relațiilor comerciale, pentru . SRL Țigănești, T., inculpatul F. C., a comandat și ridicat formulare personalizate cu regim special.
Acest aspect rezultă din conținutul adresei cu nr.190/16.01.2009, relațiile fiind comunicate de către C.N. ,,Imprimeria Națională SA” București, ca urmare a solicitării formulate de I.P.J. T. – Serviciul de Investigare a Fraudelor.
Rezultă așadar, că deși a derulat relații comerciale cu mai multe societăți comerciale, inculpatul F. C., nu a înregistrat în evidența contabilă a firmei sau în alte documente legale operațiunile comerciale și veniturile realizate, sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului consolidat al statului.
Cu privire la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, tribunalul apreciază că în cauză legea penală mai favorabilă este reprezentantă atât de dispozițiile Codului penal de la 1969, cât și de dispozițiile Legii nr. 241/2005, în forma anterioară intrării în vigoare a noului Cod penal, respectiv forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013.
Conform deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Pe cale de consecință, tribunalul apreciază că în cauză, legea mai favorabilă este legea veche, și dată fiind succesiunea de legi penale incidente în speță, se impune reținerea art. 5 Cod penal cu privire la infracțiunea dedusă judecății, respectiv reținerea infracțiunii incriminate prin art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005 în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 50/2013, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, în raport de tratamentul sancționator al faptei, al formei continuate a infracțiunii, precum și având în vedere modalitatea de executare a pedepsei, fără privarea de libertate, la care s-a orientat instanța, legea veche fiind mai blândă sub acest aspect.
Dată fiind situația de fapt reținută anterior, se constată că fapta inculpatului F. C., care în calitate de administrator de fapt la . SRL Țigănești, în baza unei rezoluții infracționale unice și în mod repetat, nu a înregistrat în evidențele contabile ale societății comerciale sau în alte documente legale operațiunile comerciale și veniturile realizate din valorificarea de mărfuri, sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale și prejudiciind bugetul consolidat al statului cu suma totală de 238.117 lei, din care TVA 235.869 lei și impozit pe profit 2.248 lei, constituie infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 50/2013, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (41 de acte materiale).
La individualizarea pedepsei principale privind infracțiunea reținută în sarcina inculpatului F. C., tribunalul va avea în vedere, conform art. 72 Cod penal 1969, gravitatea infracțiunii (printr-o contribuție de autor a inculpatului la sustragerea de la plata sumelor datorate bugetului consolidat al statului de către societatea pe care o administra), împrejurările și modalitățile de comitere, consecințele produse (cuantumul relativ ridicat al prejudiciului adus bugetului de stat), conduita procesuală, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită iar pe de altă parte faptul că inculpatul nu are antecedente penale, s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată atunci când a fost citat.
Pentru considerentele expuse anterior, tribunalul apreciază că scopul prevăzut de art. 52 Cod penal 1969 va fi pe deplin atins prin aplicarea față de inculpat a unei pedepse orientată la minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, redus cu o treime, astfel că va aplica acestuia o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 42 Cod penal 1969.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art. 65 Cod penal 1969 raportat la art. 9 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 în forma anterioară datei de 01 februarie 2014, se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b și c Cod penal 1969, pe o durată de 2 (doi) ani, în condițiile prevăzute de art. 66 Cod penal 1969.
În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 71 Cod penal 1969 va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c Cod penal de la 1969 ca pedeapsă accesorie.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie și complementară, instanța apreciază că, față de gravitatea infracțiunii comise, specificul acesteia, urmările produse bugetului de stat, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Hirst Contra Marii Britanii, infracțiunea săvârșită de inculpat creează o nedemnitate în exercitarea dreptului de a fi ales în autorității sau funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal 1969, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis. Având în vedere că infracțiunea a fost săvârșită de inculpat în calitate de administrator de fapt al unei societăți comerciale, instanța, față de motivele invocate, va interzice acestuia, în temeiul art. 64 lit. c Cod penal 1969, dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale.
Nu se vor interzice acestuia și drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza I, d și e Cod penal 1969 având în vedere că circumstanțele personale și cele în care a săvârșit faptele nu îl fac nedemn în legătură cu dreptul la vot și cu exercitarea drepturilor părintești.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, tribunalul, constată îndeplinite cerințele impuse de dispozițiile art. 81 alin. 1 lit. a și b Cod penal 1969 și ținând seama de circumstanțele personale ale inculpatului menționate mai sus, de circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei nu va mai săvârși alte infracțiuni.
În aceste condiții, în baza art. 81 Cod penal 1969 se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului și se va fixa un termen de încercare pentru acesta, în condițiile art. 82 Cod penal 1969.
Față de modalitatea de executare a pedepsei, instanța, potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal 1969 va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 404 alin. 2 Cod de procedură penală se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni.
Sub aspectul laturii civile, se constată că persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 434.505 lei, reprezentând 198.628 lei impozit pe profit și 235.879 lei TVA, plus accesoriile calculate de la data scadenței până la achitarea integrală a datoriei.
Conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert Z. G., în cursul urmăririi penale și aflat la dosarul de urmărire penală, însușit de instanță pentru considerentele expuse mai sus, inculpatul, prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală reținută în sarcina acestuia, s-a sustras de la plata unor obligații în sumă totală de 238.117 lei reprezentând 2.248 lei impozit pe profit și 235.869 lei T.V.A., sume reținute și de organul de urmărire penală.
Se reține, de asemenea, că inculpatul a arătat în declarația dată în fața instanței că este de acord să achite părții civile suma datorată cu titlu de impozit pe profit și T.V.A., în cuantumul reținut prin rechizitoriu plus accesoriile.
În aceste condiții, față de cele reținute anterior, în baza 25, art. 23 alin. 3 Cod procedură penală și art. 397 Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata sumei de 238.117 lei, reprezentând impozit pe profit și TVA, plus penalitățile de întârziere și dobânda aferente, calculate de la data scadentă până la data stingerii datoriei.
În raport de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 se va dispune luarea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului, până la concurența sumei la care a fost obligat la plată către partea civilă.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri se va comunica o copie a dispozitivului hotărârii judecătorești Oficiului Național al Registrului Comerțului.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul, să plătească suma de 800 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 9 al. 1 lit. b din Legea 241/2005 în forma anterioară datei de 01 februarie 2014 cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal 1969, art. 5 Cod penal și art. 375, 396 al. 10 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul F. C., fiul lui A. și A., născut la data de 29.11.1966, în ., cu domiciliul în ., județul T., cetățenie română, studii medii, divorțat, stagiu militar satisfăcut, posesor al C.I, ., nr._, eliberat de SPCLEP A., la data de 14.12.2010, CNP_, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 65 Cod penal 1969 raportat la art. 9 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b și c Cod penal 1969, pe o durată de 2 (doi) ani, în condițiile prevăzute de art. 66 Cod penal 1969.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art. 71 Cod penal 1969, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b și c Cod penal 1969.
În baza art. 81 Cod penal 1969 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei și în temeiul art. 82 alin. 1 Cod penal 1969 fixează termen de încercare pe o perioadă de 4 (patru) ani.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1969, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1969.
În baza art. 25 Cod procedură penală și art. 397 Cod procedură penală, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă și obligă inculpatul, la plata sumei de 238.117 lei, reprezentând impozit pe profit și TVA, plus penalitățile de întârziere și dobânda aferente, calculate de la data scadentă până la data stingerii datoriei.
În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 dispune luarea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri se va comunica o copie a dispozitivului hotărârii judecătorești Oficiului Național al Registrului Comerțului.
În baza art. 274 alin. 1 și 3 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească suma de 800 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. I. P. S.
Red./tehnored./T.I./02.11.2015 /5 ex.
. și P. TR.
| ← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
